Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 8648/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8648/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 8648/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8648/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Judecător M. P.-P.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant V. R. și recurenta pârâtă S. O. M., împotriva deciziei civile nr.79/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant V. R., reprezentat de avocat T. P. cu împuternicire avocațială la dosar și recurenta pârâtă S. O. M., reprezentată de avocat R. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursurile au fost declarate, motivate în termen legal, timbrate cu taxă judiciară în valoare de 1630 lei noi și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei noi.
Instanța a constatat că din eroare la dosarul cauzei ( pagina 4 ) a fost atașată o cererea de completare dispozitiv formulată de V. R., în cea ce privește dispozitivul deciziei civile nr._, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, și urmează ca pe cale administrativă, aceasta să fie dezatașată de la dosarul cauzei și înaintată la Tribunalul D., pentru competentă soluționare, dosarul numerotându-se corespunzător.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursurilor de față.
Avocat T. P. pentru recurentul reclamant V. R., a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul celor motivate în scris, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă S. O. M., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat R. R. pentru și recurenta pârâtă S. O. M., a pus concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, în sensul de a respinge apelul declarat și de a menține hotărârea instanței de fond,fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant V. R., a pus concluzii de respingerea acestuia ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul acestei instanțe, reclamantul V. R. a chemat în judecată pe pârâta S. O. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea bunurilor dobândite de părți pe timpul căsătoriei, în cote de 2/3 pentru el și 1/3 pentru pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile au fost căsătorite, pe perioada căsătoriei fiind dobândite următoarele bunuri: pat cu saltea 1600 cm/2000 cm, 2 noptiere, televizor, mochetă cca. 12 mp, canapea extensibilă, covor oval, suport haine, tv LCD-1 buc., scaun birou-1 buc., laptop-1 buc., mobilă hol, mobilă bucătărie, masă pliantă cu 6 scaune, frigider, hotă, aragaz, chiuvetă inox, baterie chiuvetă, robot bucătărie, set tacâmuri, set farfurii și pahare-3 buc., filtru cafea, cuptor cu microunde, mașină de spălat rufe, aer condiționat, canapea cu 2 fotolii, sistem audio 5+1, DVD -1 buc., suport tv. din pal, cadă colț, oglindă-2 buc., vas WC cu bazin porțelan-2 seturi, chiuvetă cu picior-2 seturi, accesorii(suport prosop, suport săpun, suport pastă de dinți și periuță de dinți), materiale pt. renovarea apartamentului(gresie, faianță, lavabil, glet, placă Gipscarton, parchet laminat pentru toată suprafața apartamentului, aplice și spoturi de lumină).
S-a solicitat de reclamant și obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 euro, reprezentând dreptul său de creanță născut din participarea la plata prețului integral al apartamentului cumpărat cu pârâta, înainte de căsătorie, pe perioada concubinajului, precum și partajarea sumei de 5520 euro, reprezentând ratele și dobânzile achitate pe perioada căsătoriei celor doi, pentru creditul contractat de pârâtă în vederea achiziționării apartamentului, precum și a sumei de 872 euro, reprezentând rate achitate pentru apartament pe perioada concubinajului.
S-a susținut de reclamant că pentru amenajarea apartamentului, el a contractat credite în valoare de 9.000 euro și 21.000 euro, fiind rambursate, integral, de el, pârâta contractând și ea un credit, anterior căsătoriei, din care suma de 5520 euro au reprezentat rate plătite pe perioada căsătoriei.
Cu privire la suma de 6000 euro, reclamantul a arătat că aceasta a reprezentat contribuția sa la achiziționarea apartamentului dobândit pe perioada concubinajului, parte din sumă, respectiv suma de 6000 de dolari, echivalentul a 4800 euro, provenind dintr-un credit contractat de el, iar suma de 1200 euro dintr-un împrumut personal acordat de numitul T. S., împrumut restituit, integral, numai de el, pe perioada căsătoriei.
La final, reclamantul a mai precizat că, pentru achiziționarea bunurilor în litigiu, au fost folosiți și banii din darul de nuntă, respectiv, suma de 3000 euro, din care 90% au provenit de la rudele lui.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 30 și urm. C. Fam. și art. 673 C.pr.civ.
La dosar au fost depuse, în copie: sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei C., contracte de împrumut, grafic de rambursare, act de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare, ordine de plată, facturi fiscale, chitanțe fiscale, extrase de cont, facturi utilități, fișă fiscală, contracte de credit, cerere acordare împrumut pentru uz personal, adresa din data de 08.04.2010 a RBS Bank
La data de 22.06.2009, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, arătând că prețul integral al apartamentului la care face referire reclamantul în acțiune a fost de 15.000 euro, pentru cumpărarea lui, ea încheind un credit contract de credit ipotecar pentru suma de 11.000 euro, ratele la acest credit fiind achitate de ea, atât anterior căsătoriei, cât și după, creditul aflându-se și în prezent în derulare, astfel că suma de 11.000 euro reprezintă o datorie personală și chiar și în situația în care se va reține că și reclamantul a contribuit la restituirea acesteia, să i se rețină o contribuție de ½ la achitarea ratelor pe perioada căsătoriei.
În privința bunurilor mobile solicitate la partaj, pârâta a arătat că nu toate fac parte din masa partajabilă, parte din ele fiind dobândite anterior căsătoriei, respectiv, patul cu salteaua și noptierele, mocheta de 12 mp, hota și aragazul, iar, altele, fiind achiziționate pe numele altor persoane, respectiv, filtrul de cafea, mașina de spălat rufe și aparatul de aer condiționat.
S-a mai arătat de pârâtă că, din anul 1999 a avut un loc de muncă de unde obținea venituri cu mult mai mari decât ale reclamantului, infirmând susținerea acestuia că pentru achiziționarea bunurilor comune s-ar fi folosit și suma de 3000 euro, reprezentând dar de nuntă, în realitate, suma obținută cu ocazia nunții fiind doar de 2000 euro, din care s-au achitat datoriile, părțile rămânând doar cu câteva sute de euro pe care i-au cheltuit cu ocazia unei excursii în Italia.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat includerea la masa partajabilă și a următoarelor bunuri: autoturism Daewoo Espero, cu nr. de înmatriculare_, aflat în posesia exclusivă a reclamantului, de la data despărțirii în fapt, mobilier compus din pat, noptieră, banchetă, fotoliu, masă ovală, aplică cu 2 brațe, aplică cu un braț, consolă cu ramă oglindă, o microcentrală pe lemne.
La data de 11.01.2010, reclamantul a depus o precizare la acțiune, arătând că solicită o creanță în cuantum de 24.392 euro, echivalentul a 101.663,417 lei, din care: suma de 6000 euro, echivalentul a 25.007,4 lei, reprezentând avans pentru apartamentul în litigiu, plătit integral de el, suma de 872 euro, echivalentul a 3.634,4088 lei, reprezentând rate achitate, exclusiv de el, pentru apartament, înainte de căsătorie, suma de 5.520 euro, echivalentul a 23.006,808 lei, reprezentând rate la creditul pentru dobândirea apartamentului achitate, exclusiv, de el în timpul căsătoriei, suma de 12.000 euro, echivalentul a 50.014,8 lei, reprezentând îmbunătățiri aduse, exclusiv, de el la apartament.
La data de 16.02.2010, reclamantul a depus o nouă precizare la acțiune în care a evaluat bunurile supuse partajului.
Prin întâmpinarea cu caracter reconvențional depusă la 30.03.2010, pârâta a arătat că, anterior încheierii căsătoriei părților, mai precis, pe perioada concubinajului, reclamantul a contractat un credit de 6000 dolari SUA, în vederea cumpărării unui imobil părinților săi, din acest împrumut fiind restituită de părți suma de 2860 dolari SUA, așa încât, și ea are o contribuție de ½ la restituirea acestei datorii, solicitând majorarea lotului său cu suma de 1430 dolari SUA.
Prin precizarea la cererea reconvențională depusă la 13.04.2010, pârâta a arătat că solicită partajarea bunurilor menționate în cererea sa, în cote de ½ pentru fiecare parte, iar, prin precizarea depusă la 11.05.2010, a arătat că echivalentul în lei a sumei de 1430 dolari, cu care a solicitat majorarea lotului său este de 4719 lei, în plus, solicitând majorarea lotului și cu suma de 2.170 lei, echivalentul a 660 dolari, reprezentând cota de ½ dintr-o datorie personală a reclamantului achitată de părți pe perioada concubinajului.
Tot la 11.05.2010, reclamantul și-a precizat și el acțiunea, arătând că suma de 50.014.8 lei(12.000 euro), solicitată cu titlu de creanță de la pârâtă, reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor aduse de el la imobilul proprietatea pârâtei situat în C., .. D 14, ., jud. D., pe perioada căsătoriei părților, îmbunătățiri constând în: reparat și refăcut instalație electrică, montat spoturi, întrerupătoare și prize, montat geamuri termopan la cele 3 camere și bucătărie, închis balcon în termopan, înlocuit tocărie și montat uși noi la cele 3 camere, la cele 2 băi și bucătărie, înlocuit ușa de la intrare în apartament, realizat finisări interioare la cele 3 camere, 2 băi și bucătărie, respectiv, decopertat pereții, tencuit, placat cu rigips tavanele și pereții, vopsit în lavabil, refăcut instalații sanitare în băi și bucătărie, montat obiecte sanitare în băi(cadă, toalete, chiuvete), montat chiuvetă în bucătărie, montat gresie și faianță în baie, bucătărie și hol, montat parchet în cele 3 camere și hol, realizat modificări: unit bucătăria cu holul prin dărâmarea unui zid, unit bucătăria cu balconul și zidit . de la sufragerie către balcon.
În suplimentarea probatoriilor, s-a încuviințat, la cererea fiecărei părți, proba testimonială cu câte 2 martori, de fiecare, precum și citarea cu mențiunea la interogatoriu.
În cauză, au fost audiați martorii M. S. V. și T. Ș., pentru reclamant, iar pentru pârâtă, M. A. C. și A. C., fiind luate și interogatorii părților, la cererea acestora.
În vederea stabilirii întinderii drepturilor de creanță ale părților, instanța a dispus și efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, care, în raport de contractele de credit depuse la dosar, să stabilească, în privința reclamantului, creanțele pentru creditele contractate în euro, pe perioada concubinajului (februarie 2003-august 2004) și, ulterior, pe timpul căsătoriei, conform precizării la acțiune depusă la data de 11.01.2010, iar, pentru pârâtă, creanțele pentru creditele contractate în dolari, pe perioada concubinajului și, respectiv, a căsătoriei, conform precizării la cererea reconvențională depusă la data de 11.05.2010.
Raportul de expertiză dispus în cauză a fost efectuat de expert A. M., fiind depus la data de 01.06.2011.
La acest raport a formulat obiecțiuni reclamantul, motivând că expertul nu a răspuns complet la obiectivele instanței.
Instanța a admis obiecțiunile și a dispus emiterea unei adrese către expert pentru a răspunde la acestea, răspunsul fiind înaintat la dosar la data de 06.09.2011.
Și împotriva acestui răspuns s-au formulat obiecțiuni de reclamant, motivând că nu s-a răspuns întocmai la obiecțiunile formulate anterior, solicitând efectuarea unei contraexpertize, solicitare respinsă de instanță ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1821/07.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., s-a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul V. R., domiciliat în C., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. O. M., domiciliată în C., .. 1, ..
S-a admis, în parte, cererea reconvențională precizată.
S-au confirmat rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți A. M., B. C. și Ș. L. și dispune ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea bunurilor mobile reținute prin încheierea de admitere în principiu în varianta a II a propusă de expertul evaluări bunuri mobile, astfel:
Lotul nr. 1 a revenit reclamantului, care a primi următoarele bunuri: autoturism Espero-6544 lei, laptop Dell-248 lei, televizor Hyundai-59 lei, sistem audio 5.1-149 lei, robot bucătărie-123 lei.A plătit drept sultă pârâtei suma de 76 lei.
Lotul nr. 2 a revenit pârâtei care a primit următoarele bunuri: mochetă-86 lei, canapea extensibilă-479 lei, covor oval-122, suport haine-62 lei, televizor LCD-664 lei, scaun birou-12 lei, mobilă hol-951 lei, mobilă bucătărie-769 lei, masă pliantă+4 scaune-382 lei, combină frigorifică Indesit-700 lei, chiuvetă inox-119 lei, baterie chiuvetă-50 lei, set tacâmuri-49 lei, set farfurii-37 lei, 3 pahare-5 lei, filtru cafea-30 lei, cuptor cu microunde-51 lei, canapea+2 fotolii-1309 lei, DVD-59 lei, suport tv.-184 lei, cadă-269 lei, set baie Mondial-354 lei, set baie ceramică-228 lei. A primit sultă de la reclamant suma de 76 lei.S-a stabilit termen de plată a sultei de către reclamant, o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii.A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a sumei de_,78 lei, reprezentând credite bancare achitate de acesta și contravaloare îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtei.A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de_,5 lei, reprezentând credite bancare achitate de aceasta.S-au compensat în parte, cheltuielile de judecată și mai obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 47,92 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cauză, la 19.04.2011, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis, în parte și în principiu, acțiunea precizată și, în parte și în principiu, cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă.
S-a constatat că părțile au dobândit, pe perioada căsătoriei, următoarele bunuri: un tv., o mochetă de cca 12 mp, o canapea extensibilă, un covor oval, un suport de haine, un tv. LCD, un scaun de birou, un laptop, o mobilă hol, o mobilă bucătărie, o masă pliantă cu 6 scaune, un frigider, o chiuvetă inox, o baterie chiuvetă, un robot de bucătărie, set tacâmuri, set farfurii+ pahare-3 buc., filtru cafea, cuptor cu microunde, o canapea cu 2 fotolii, sistem audio 5+1, DVD, suport tv. din pal, cadă pe colț, vas WC+bazin de porțelan-2 seturi, chiuvetă cu picior-2 seturi, un autoturism Daewoo Espero cu nr. de înmatriculare Dj 11 ROV.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/2 pentru fiecare.
S-a constatat, de asemenea, că părțile au realizat, prin contribuție egală, următoarele îmbunătățiri la apartamentul proprietatea pârâtei, situat în C., . 14, ., jud. D., fiind reținut un drept de creanță, în favoarea reclamantului, pentru cota de ½ din contravaloarea acestor îmbunătățiri: montat geamuri termopan la cele 3 camere și bucătărie, închis balconul în termopan, înlocuit tocăria din lemn și montat uși noi la cele 3 camere, 2 băi și bucătărie, înlocuit ușa de la intrare în apartament, realizat finisări interioare la cele 3 camere, cele 2 băi și bucătărie, respectiv, decopertat pereții, tencuit, placat cu rigips tavanele și pereții, vopsit în lavabil, refăcut instalații sanitare în băi și bucătărie, montat obiecte sanitare în băi(cadă, toalete, chiuvete), montat chiuvetă în bucătărie, gresie și faianță în baie, bucătărie și hol, montat parchet în 2 camere și hol, realizat modificări, în sensul unirii bucătăriei cu balconul și zidit . sufragerie către balcon.
Instanța a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile evaluări bunuri mobile, pentru evaluarea și lotizarea bunurilor comune și construcții, pentru evaluarea dreptului de creanță al reclamantului, cu un onorariu de câte 600 lei, de fiecare expert, în sarcina ambelor părți.
Asupra cererilor în pretenții formulate de părți, instanța a rămas a se pronunța odată cu fondul.
Rapoartele de expertiză dispuse în cauză au fost întocmite de experți Ș. L., în specialitatea evaluări bunuri mobile și B. C. în specialitatea construcții.
Față de raportul de expertiză în specialitatea construcții s-au formulat obiecțiuni de reclamant, acesta fiind nemulțumit de modalitatea de evaluare a îmbunătățirilor la apartamentul pârâtei, reținute prin încheierea de admitere în principiu, obiecțiunile fiind respinse de instanță, ca tardiv formulate.
Față de raportul de expertiză în specialitatea evaluări bunuri mobile, părțile nu au formulat obiecțiuni.
Ținând cont de încheierea de admitere în principiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C. fam. și art. 6739 C.proc.civ., s-a admis, în parte și în fond, acțiunea precizată și, în parte și în fond, cererea reconvențională precizată, s-au confirmat rapoartele de expertiză efectuate în cauză de experți A. M., B. C. și Ș. L. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea bunurilor mobile reținute prin încheierea de admitere în principiu în varianta a II-a propusă de expert, această variantă stabilind o sultă mai mică și respectând dispozițiile art. 741 C.civ.
Față de înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați, recunoașterile la interogatoriu ale părților și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța a reținut, în favoarea reclamantului, un drept de creanță pentru suma de 21.252,78 lei, reprezentând contravaloare credite bancare în euro contractate de acesta și achitate de el pe perioada concubinajului și căsătoriei părților, precum și contravaloare cotă din îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtei și reținute prin încheierea de admitere în principiu, urmând a obliga pe pârâtă la plata sumei respective către reclamant, iar, în favoarea pârâtei, un drept de creanță pentru suma de 20.783,5 lei, reprezentând credite bancare contractate de aceasta și achitate pe perioada concubinajului și căsătoriei părților.
În temeiul disp. art. 276 C.p.civ., instanța a compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a mai obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 47,92 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta, respectiv, taxă de timbru aferentă dreptului său de creanță rezultat din diferența celor două creanțe ale părților.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul V. R., susținând că aceasta este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a lămurit regimul juridic al bunurilor creanțelor financiare supuse partajului și, respectiv, al drepturilor ce revin părților, ca făcând parte din comunitatea de bunuri a soților sau ca drepturi de creanță, decurgând din perioada concubinajului, sub acest aspect hotărârea fiind nemotivată.
Astfel, a arătat apelantul, este de necontestat, în ceea de privește apartamentul situat în C., .. Dl4, . proprietatea pârâtei, fiind cumpărat pe numele acesteia, anterior căsătoriei, în perioada concubinajului părților. Prin urmare, în măsura în care se reține că acest apartament este bun propriu al pârâtei și nu este supus partajului, orice fel de contribuție a reclamantului la apartament constituie un drept de creanță, ce trebuie calculat și evaluat, căzând în sarcina pârâtei obligația de a restitui reclamantului toate sumele de bani investite de acesta, într-un fel sau altul, în apartament.
Ori, a mai susținut apelantul, din motivarea hotărârii nu rezultă în nici un fel care este această contribuție a reclamantului și în ce modalitate s-a stabilit. Reclamantul a susținut că are o contribuție proprie la apartament de 24.392 euro, reprezentând: 600 euro-avans pentru apartament 872 euro, rate achitate exclusiv de el la apartament în perioada concubinajului, 5520 euro rate achitate exclusiv de el în timpul căsătoriei și 12.000 euro, reprezentând îmbunătățiri aduse exclusiv de reclamant, apartamentului pârâtei, instanța nu a stabilit dreptul de creanță al reclamantului și respectiv datorată de pârâtă cu acest titlu, obligând, prin sentință, pe reclamantă la plata sumei de 21.252,78 lei „reprezentând credite bancare achitate de și contravaloare îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtei", reclamant la plata către pârâtă a sumei de_,5 lei, „reprezentând credite bancare achitate de aceasta"; deci, operând o compensare parțială, ar mai datora reclamantului cea 460 lei.
S-a mai arătat că este evident că soluția, cel puțin sub acest aspect, este total greșită, dacă s-ar avea în vedere și numai îmbunătățirile la apartament (chiar și în ideea de 1/2) ca și celelalte contribuții ale reclamantului ce rezultă din probele dosarului, între care chiar poziția pârâtei-exprimată prin întâmpinarea și cererea reconvențională din 22 iunie 2009- în sensul că pentru apartament a contractat un credit de 11.000 euro, iar în măsura în care se va reține o atribuție comună a părților, reclamantului îi revine 1/2 din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei.
De altfel, chiar din susținerile pârâtei rezultă că reclamantul a contractat mai multe credite decât pârâta, în perioada concubinajului și căsătoriei. S-a constatat, de asemenea, că apartamentul pârâtei a fost cumpărat și amenajat din credite, părțile dobândind puține bunuri împreună (între care este semnificativ numai un autoturism Espero, evaluat la 6544
In atare situație, luând în considerare numai aceste aspecte, este evidentă inechitatea soluției pronunțată de instanța de fond, în sensul că pârâta rămâne cu un bun propriu cumpărat și îmbunătățit în perioada concubinajului și căsătoriei cu reclamantul, iar pentru aceasta a achitat cca. 460 lei.
Prin urmare, a mai învederat apelatul-reclamant sub acest aspect, se impune schimbarea sentinței în sensul de a se stabili, în raport de probele dosarului din care rezultă (contribuția exclusivă, susținută de reclamant, la apartamentul proprietatea pârâtei și care reprezintă un drept de creanță.
De asemenea, instanța de fond nu a lămurit, nici în ceea ce privește bunurile mobile dobândite de părți, în raport de perioada în care au fost achiziționate-în perioada concubinajului sau a căsătoriei-regimul juridic al acestora și respectiv contribuția părților.
Instanța a respins în mod nelegal obiecțiunile la expertiza în
construcții, acestea fiind formulate în termen legal. Expertiza tehnică
efectuată este în totală discordanță cu realitatea de fapt și cu prevederile legale, pe de-o parte sub aspectul evaluării îmbunătățirilor (acestea fiind subevaluate), iar pe de altă parte sub aspectul stabilirii coeficientului de uzură, care nu respectă prevederile normativului indicat de expert.
S-a mai susținut și că, contrar probelor administrate în cauză, instanța a
reținut o contribuție egală de câte ½ la dobândirea bunurilor,deși s-a dovedit că reclamantul a contribuit în familie cu venituri mult mai mari decât pârâta.
În apel instanța a încuviințat proba testimonială precum și efectuarea unei noi expertize contabile.
Tribunalul D. prin decizia civilă nr.79 de la 07 mai 2013 a admis apelul declarat de apelantul reclamant V. R., domiciliat în C., ..1, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1821/07.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. O. M., domiciliată în C., ..D14, ., jud.D., având ca obiect partaj bunuri comune, a modificat în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 2/3 pentru reclamant și 1/3 pentru pârâtă.A constatat existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului pentru cota de 2/3 din valoarea îmbunătățirilor realizate la apartamentul pârâtei.A menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.A modificat în parte sentința.A obligat pârâta la 11.587,5 lei către reclamant din care 2221,3 lei sultă și 9366,2 lei contravaloare îmbunătățiri.A înlăturat toate celelalte dispoziții din sentință privind obligarea părților la sultă, credite bancare achitate și îmbunătățiri realizate la apartamentul pârâtei.A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la contribuția apelantului reclamant la plata prețului apartamentului pârâtei cu 6000 USD, instanța apreciat critica nefondată, neexistând dovezi certe în acest sens.
Astfel, pe când martora M. S. V., propusă de reclamant, audiată în prima instanță-fila 282- relatează că " reclamantul a obținut de la părinții săi suma de 6000 sau 7000 euro pentru a cumpăra un apartament " martorul T. M. C., propus de asemenea de reclamant, audiat în apel, relatează că reclamantul a plătit avansul pentru apartamentul cumpărat în întregime, suma de 6000 dolari provenind dintr-un credit bancar.
Așadar relatările celor doi martori sunt contradictorii cu privire la proveniența sumei respective, martorul audiat în fața instanței relatând de o sumă în euro, fapt ce intră în contradicție cu declarația celui de-al doilea martor și chiar cu susținerile reclamantului, care precizează că a contribuit cu 6000 USD, echivalentul a 4800 euro și nu cu 6000 de euro, bani obținuți printr-un împrumut personal.
De altfel, potrivit actelor existente la dosar părțile au contractat pe perioada concubinajului următoarele împrumuturi: V. R. 6000 USD iar S. O.-M. 11.000 Euro.
Împrumutul realizat de pârâtă a fost contractat în vederea achitării prețului pentru cumpărarea apartamentului bun propriu astfel că suportarea în mod egal a acestei datorii nu are nici un temei, datoria fiind de asemeni personală.
Referitor la suma de 6000 USD împrumutată de reclamant, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada că aceasta a fost dată pârâtei pentru plata avansului pentru apartament, din probatoriu rezultând că au fost folosiți, pentru realizarea îmbunătățirilor în acest sens fiind și declarația martorului T. M. C., care relatează că înainte de a se muta cei doi au făcut unele îmbunătățiri la apartamentul respectiv.
Referitor la critica privind soldul creditelor rămase de achitat, instanța a reținut că nu poate fi primită.
Astfel, pe de o parte aceste credite certe ca și existență nu sunt certe ca întindere, neputându-se ști cu exactitate suma care va fi plătită până la final de către debitor, existând posibilitatea unei plăți anticipate.
Pe de altă parte, instanța nu a putut interveni într-un contract respectiv prin schimbarea debitorilor, o astfel de schimbare presupunând acordul băncii creditoare care a încheiat contractul în considerarea unor garanții de solvabilitate ale debitorului.
De asemenea nu se justifică nici luarea în calcul a acestor creanțe la stabilirea sultelor în condițiile în care reclamantul nu le-a achitat încă, nefiind de altfel scadente.
Sub aspectul criticilor privind expertiza în construcții instanța constată că deși se apreciază că valoarea stabilită este în totală discordanță cu realitatea, apelantul nu a solicitat refacerea sau completarea ei, iar criticile privind raportul de expertiză sunt generice fără a se indica în concret în ce mod a greșit expertul.
Este fondată însă critica privind cotele reținute părților. Astfel, s-a constatat că veniturile pârâtei, oricum mai mici, au fost grevate de ratele lunare aferente achitării unei datorii personale (pentru achiziționarea apartamentului), astfel că nu i se poate reține o contribuție egală a cu cea a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la creditele contractate de părți pe durata căsătoriei nu se poate realiza o egalizare a suportării acestora întrucât aceste aspecte au fost avute deja în vedere la stabilirea unor cote diferențiate..
Apelantul a mai criticat și faptul că prima instanță nu a stabilit regimul juridic al bunurilor mobile supuse partajării fără a indica în ce mod a fost prejudiciat și în ce mod ar putea înlătura instanța de apel eventuala vătămare și de asemenea fără a solicita trimiterea spre rejudecare astfel că analiza acestui motiv de apel nu are o finalitate practică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul V. R., cât și pârâta S. O. M..
Pârâta S. O. M. în motivele de recurs arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este parțial greșită, sub aspectul împărțirii patrimoniului comunitar în cotă majoritară de 2/2 pentru apelantul V. R. la dobândirea patrimoniului comunitar și, astfel, constatarea existenței unui drept de creanță în favoarea acestuia pentru cota de 2/3 din valoarea îmbunătățirilor realizate în apartamentul său, obligând-o la plata sumei de 11.587,5 lei către reclamant din care 2221,3 sultă și 9366,2 lei contravaloare îmbunătățiri.
Arată că ultima critică din apel adusă hotărârii instanței de fond vizează faptul că instanța ar fi reținut greșit o contribuție egală de ½ la dobândirea bunurilor și nu de 2/3 în favoarea apelantului și 1/3 în favoarea sa.
Mai arată că instanța de fond a pronunțat în cauză IAP stabilind masa bunurilor de împărțit, drepturile de creanță și cotele de ½ pentru fiecare, în raport de probele administrate, fiecare având loc de muncă continuu atât în perioada concubinajului, cât și în perioada căsătoriei; de asemenea, fiecare avea datorii personale/credite către diverse instituții bancare.
Apreciază că hotărârea este greșită pentru că nu se pot stabili cote diferențiate fiecărei părți în raport de categoria de bunuri: mobile sau imobile. De altfel nu există nici un temei juridic la care să se raporteze instanța de apel, dovadă că nici nu este menționat în hotărâre, pentru a modifica pentru anumite bunuri contribuția soților și pentru altele a o păstra.
Recurenta mai arată că în mod corect instanța de fond a dispus partajarea bunurilor comune în cote egale, însă instanța de apel a reținut în mod greșit că veniturile sale erau mai mici și că oricum acestea au fost grevate de ratele lunare aferente achitării unei datorii personale,a achiziționarea apartamentului.
Consideră că în mod eronat instanța de apel a reținut în patrimoniul apelantului o cotă de 2/3 la dobândirea patrimoniului comunitar.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
Reclamantul V. R. în motivele de recurs critică decizia instanței de apel ca fiind în parte nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.30 din vechiul Cod al Familiei și a normelor legale care privesc și stabilesc dreptul de creanță.
Arată că în mod greșit instanța de apel nu a schimbat sentința Judecătoriei C. în sensul stabilirii unui drept de creanță în favoarea sa și pe cale de consecință nu s-a dispus majorarea lotului său cu suma de 6.000 USD, bani folosiți de către pârâtă în vederea achiziționării apartamentului său bun propriu.
Mai arată că în mod greșit instanța de apel motivează nereținerea acestui drept de creanță, apreciind că nu există dovezi certe în acest sens. Diferențele dintre declarațiile celor 2 martori propuși de recurent –M. S. V. și T. M. C.- nu sunt de natură a înlătura esența declarațiilor celor doi-anume faptul că ar fi contribuit cu suma respectivă.
Faptul că un martor a vorbit de sumă în euro, iar celălalt de sumă în dolari nu poate duce la concluzia că ambele mărturii trebuie înlăturate, confuzia persoanelor existând în general în ceea ce privește cele două unități valutare.
Apreciază că, în privința creditelor contractate de părți, pe perioada concubinajului și a căsătoriei, este îndreptățit la recuperarea sumelor de bani pe care le-a achitat și care au reprezentat rate la apartamentul bun propriu al pârâtei, câtă vreme doar aceasta profită de pe urma acestor plăți efectuate.
Consideră că și diferența de credite care au rămas neachitate și care au fost încheiate pe perioada căsătoriei trebuie să facă obiectul partajului, ca un debit comun contractat în această perioadă prin efortul ambilor soți și care trebuie să fie suportate de ambele părți și în continuare. Ar fi inechitabil să suporte doar unul dintre soți în continuare plata creditelor de ale căror sume de bani au beneficiat ambii soți pe perioada cât au conviețuit.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul celor arătate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt nefondate.
Hotărârea instanței de apel este legală și temeinică,fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii,fără a exista motive de casare sau modificare a deciziei civile atacată cu recurs,instanța de apel,în limitele investirii prin cererea de apel a verificat legalitatea și temeinicia stabilirii situației de fapt dedusă judecății.
Referitor la recursul formulat de către pârâta ,S. O. M.,Curtea constată că aceste este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform criticii formulate,recurenta pârâtă susține că instanța de apel a modificat în parte IAP, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 2/3 pentru reclamant și 1/3 pentru pârâtă și a constatat existența unui drept de creanță în favoarea lui V. R. pentru cota de 2/3 din valoarea îmbunătățirilor realizate la apartamentul pârâtei și a menținut celelalte dispoziții ale IAP și ale sentinței.
Apreciază că hotărârea este greșită pentru că nu se pot stabili cote diferențiate fiecărei părți în raport de categoria de bunuri mobile sau imobile.
De asemenea,recurenta,în cererea de recurs, recunoaște faptul că,în timpul căsătoriei a dobândit o . bunuri mobile împreună cu recurentul reclamant și a realizat lucrări de îmbunătățire la apartamentul din litigiu.
Criticile formulate,deși vizează o stabilire a cotelor la contribuirea bunurilor,reprezintă,de fapt,critici care se referă la o interpretare directă asupra declarațiilor de martori și a restului de probatoriu administrat în cauză,critici care nu mai pot fi analizate pa calea recursului.
Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalității copărtașilor,proporțional cu cotele ce li se cuvin prin împărțeala în natură.
Atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a stabilit că,în cadrul procesului de partaj,dacă unul dintre soți pretinde și dovedește că,în virtutea subrogației reale sau a altor termeni limitativ prevăzute de lege,a folosit pentru comunitatea de bunuri sume proprii,aceea plată urmează a fi avută în vedere la partaj,reprezentând o creanță a soțului care a făcut-o împotriva comunității de bunuri.
Ea poate fi supusă actualizării,urmând a fi suportată de către fiecare copărtaș,proporțional cu cota sa pe ansamblul bunurilor supuse partajului.
Nu există argumente nelegale în ceea ce privește stabilirea pe cote diferențiate a bunurilor mobile și a bunurilor imobile în cauză,în situația în care nu s-a solicitat și introducerea ca bun comun la masa de împărțit a apartamentului în speță.
Referitor la recursul formulat de către reclamantul V. R.,Curtea constată că și acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect,instanța de apel a avut în vedere dispozițiile legale incidente în cauză și faptul că,împărțeala în natură nu se poate realiza luând în considerare exclusive criteriul mărimii cotelor de proprietate,cu nesocotirea celorlalte elemente de fapt,deoarece s-ar ajunge la consecințe inechitabile și la încălcarea principiilor care guvernează această materie.
Astfel,în speță,instanța de apel nu a nesocotit criteriul mărimii cotelor,deoarece partea bin bunurile mobile acordată fiecărei părți din dosar are o valoare foarte apropriată de aceea a cotei sale de proprietate și nu s-au încălcat prevederile art.30 din vechiul Cod al Familiei și a normelor legale care privesc și stabilesc dreptul de creanță.
Recurentul consideră că, în mod greșit instanța de apel nu a schimbat sentința Judecătoriei C. în sensul stabilirii unui drept de creanță în favoarea sa și, pe cale de consecință, nu s-a dispus majorarea lotului său cu suma de 6.000 USD, bani folosiți de către pârâtă în vederea achiziționării apartamentului său bun propriu.
Nereținerea acestui drept de creanță de către instanța de apel, apreciind că nu există dovezi certe în acest sens,reprezintă o critică de netemeinicie a deciziei civile atacată cu recurs,în situația în care existența sau nu a acestei sume de bani a fost analizată prin prisma declarațiilor de martori audiați în cauză.Astfel de critici care presupun din partea instanței de recurs o reanalizare a declarațiilor de martori,ca urmare a abrogării textului legal care permitea această analiză,nu mai pot fi analizate.
Referitor la critica privind acordarea creditelor contractate de către părți, pe perioada concubinajului și a căsătoriei,și că recurentul este îndreptățit la recuperarea acestor sume de bani pe care le-a achitat și care au reprezentat rate la apartamentul bun propriu al pârâtei, Curtea constată că este nefondată fiecare dintre aceste credite reprezentând datorii personale.
Critica cu privire la soldul rămas de achitat din creditele contractate de către recurent este nefondată,în situația în care,corect s-a reținut de către instanța de apel,acestea reprezentând credite care nu sunt certe ca întindere.
Pe de altă parte, instanța nu a putut interveni într-un contract respectiv prin schimbarea debitorilor, o astfel de schimbare presupunând acordul băncii creditoare care a încheiat contractul în considerarea unor garanții de solvabilitate ale debitorului.
Având în vedere toate aceste considerente,prin prisma dispozițiilor art.3121Cod Procedură civilă,Cutrea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul reclamant V. R. și recurenta pârâtă S. O. M., împotriva deciziei civile nr.79/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul reclamant V. R. și recurenta pârâtă S. O. M., împotriva deciziei civile nr.79/07.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
01.11.2013
2 ex/AS
j.a.I.E.
I.B.
j.f.A.M.V.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 8633/2013. Curtea... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 235/2014.... → |
|---|
