Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 8633/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8633/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 8633/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8633/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de apelantul- reclamant P. H., împotriva deciziei civile nr. 111/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul D.- Secția pentru Minori și Familie în dosarul_ în contradictoriu cu intimata-apelantă R. V. C. și intimații–autorități tutelare C. L. M. M. și Cosiliul L. C., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-apelantă R. V. C., lipsind celelate părți
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat în termenul legal, după care instanța a acordat cuvântul părții prezente.
Intimata-apelantă R. V. C., a precizat că a fost cu minorul la medicul psiholog pentru consiliere psihologică în anul 2012 din cauza tatălui care este violent ori de câte ori se întâlnesc.
Menționează că, datorită nașterii sale premature, minorul are o sensibilitate la boală, suferind în prezent de meningită pe care a dobândit-o la vârsta de 1 an, și ori de câte ori a fost internat în spital numai pârâta a stat cu el.
Intimata-pârâtă a mai făcut precizarea că apelantul- reclamant dorește să se împace cu pârâta numai pentru copil. Din cauza faptului că recurentul este violent aceasta a depus mai multe plângeri, între tată și fiu nerealizându-se niciodată legături în particular, minorul recunoscând ca tată pe actualul soț al mamei, după care;
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de_ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul P. H. a chemat în judecată pârâta R. V. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună încuviințarea legăturii personale cu minorul la domiciliul reclamantului în a doua și a patra săptămână din lună în ziua de sâmbătă din acele săptămâni între orele 10-20 ; o săptămână în vacanța de iarnă în perioada sărbătorilor de C.; o lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie -15 august, ultimele 2 zile ale vacanței de P..
Prin sentința civilă nr.2455/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte cererea reclamantului P. H. domiciliat în C. .. 27 ,. județul D. în contradictoriu cu pârâta R. V. C. domiciliată în C. ,cart. Brestei ,. nr. 4 A județul D. și autoritatea tutelară C. L. C..
S-a dispus încuviințarea exercitării dreptului de către reclamant de a avea legături personale cu minorul P. Lorenzo născut la 27.10.2008 în a doua și a patra săptămână din fiecare lună în ziua de sâmbătă din cadrul săptămânilor respective, între orele 10-14; 2 zile din vacanța de iarnă (25,și 26 decembrie ) ,ultimele 2 zile ale vacanței de P. și 2 săptămâni în vacanța de vară ( 15 iulie- 01 august ), la domiciliul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta R. V. C. și reclamantul P. H..
Prin sentința civilă nr.111/18.06.2013, Tribunalul D. a admis apelul pârâtei R. V. C., domiciliată în C. ,cart. Brestei, . nr. 4 A județul D., împotriva sentinței civile nr. 2455/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu autoritățile tutelare din cadrul C. L. M. M. și C..
A respins apelul reclamantului P. H., domiciliat în C. .. 27, ., ., respectiv C., .. 12, jud. D., împotriva sentinței civile nr.2455/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu autoritățile tutelare din cadrul C. L. M. M. și C..
A schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat din programul de vizită cele două săptămâni din vacanța de vară.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D., a constatat și reținut următoarele aspecte:
Criticile aduse sentinței prin apelul reclamantului sunt nefondate din probele administrate atât la fond cât și în apel rezultă că relațiile dintre cei doi părinți sunt tensionate, că minorul are o stare de sănătate precară, împrejurare în care petrecerea unui timp mai mare lângă tatăl său iar agrava sănătatea, iar relațiile dintre cei doi s-ar agrava și mai rău.
Cât privește critica adusă sentinței prin apelul pârâtei ca legătura minorului să se facă în domiciliul acesteia este inadmisibil ținând seama tocmai de certurile și manifestările existente între cei doi.
Cât privește critica adusă sentinței prin apelul pârâtei precum că minorul are numai patru ani că s-a născut prematur, că starea de sănătate a acestuia este precară, necesitând prezența acestuia la medicul specialist în dese rânduri par a fi întemeiate.
Față de cele reținute mai sus instanța, potrivit art.296Cpc, a admis apelul pârâtei R. V. C., a respins apelul reclamantului P. H., a schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat din programul de vizită cele două săptămâni din vacanța de vară, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs P. H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Prin motivele de recurs s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii, în totalitate, a acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună încuviințarea legăturii personale cu fiul său, P. LORENZO, născut la data de 27 octombrie 2008, încredințat, spre creștere și educare, mamei sale, în următoarea modalitate:
- în fiecare sâmbătă din cea de-a doua și cea de-a patra săptămână a fiecărei luni, începând cu orele 10.00 ale zilei, până la orele 20.00 ale aceleiași zile, în domiciliul său;
- o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada sărbătorilor de C.;
- o lună în vacanța de vară, în perioada 15 iulie - 15 august;
- ultimele două zile ale vacanței de P., de o săptămână.
Potrivit sentinței nr. 2455/14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța a admis în parte cererea apelantului reclamant dispunând încuviințarea exercitării dreptului de către reclamant de a avea legături personale cu minorul P. LORENZO, în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă din cadrul săptămânilor respective, între orele 10-14, două zile din vacanța de iarnă (25 și 26 decembrie), ultimele două zile ale vacanței de P. și 2 săptămâni în vacanța de vară (15 iulie -01 august) la domiciliul reclamantului, apreciind că, întrucât, o perioadă de timp minorul a stat departe de tată, după divorțul părinților, întâlnindu-se sporadic cu reclamantul la grădinița, pe care o frecventează minorul, sau la domiciliul pârâtei, pentru a asigura, în prealabil, o bază de acomodare afectivă a minorului cu tatăl său, cererea este întemeiată în parte.
În ceea ce privește opinia Tribunalului D., acesta a respins apelul declarat de reclamant și a admis apelul pârâtei R. V. C., în sensul că instanța a înlăturat din programul de vizită cele două săptămâni din vacanța de vară, considerând că acea critică formulată în apel, potrivit căreia „ minorul are numai patru ani, s-a născut prematur, starea de sănătate a acestuia este precară, necesitând prezența sa la medicul specialist în dese rânduri, pare a fi întemeiată."
1. Un prim motiv de recurs îl reprezintă faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul D. nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, se mai precizează, această decizie judecătorească nu este motivată nici în fapt și nici în drept, cu privire la soluția potrivit căreia a fost admis apelul pârâtei, fiind înlăturate, din programul de vizită, cele două săptămâni din vacanța de vară, acordate de instanța de fond, de fapt fiind expusă o simplă părere, potrivit căreia, critica formulată în apel de pârâtă, pare a fi întemeiată, dar fără nici un argument juridic, fără a fi ivocată vreo probă, care să fi format convingerea judecătorului, în acest sens.
Or, judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere.
2. Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât, din considerentele hotărârii nu rezultă, sub nicio formă, care este temeiul legal în baza căruia Tribunalul a admis apelul pârâtei și 1-a respins pe cel al reclamantului, în sensul că, din modul de redactare al acesteia nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
3. De asemenea, se consideră că hotărârile atacate sunt netemeinice și nelegale întrucât, așa cum rezultă din probele solicitate și administrate în cauza de față, s-a dovedit faptul că, de la momentul pronunțării hotărârii de divorț, pârâta îl împiedică pe reclamant să-și vadă copilul, iar acesta esta foarte atașat de fiul său, cu care nici măcar telefonic nu poate lua legătura, pârâta montându-1 permanent împotriva lui.
S-a arătat și dovedit, totodată, că, în prezent, minorul se află la domiciliul părinților pârâtei din C., situație în care, dată fiind proximitatea de domiciliu, o asemenea solicitare privind exercitarea legăturii personale, la domiciliul reclamantului, nu prezintă nici un inconvenient, ba mai mult, având în vedere și starea de gravidie a pârâtei, care așteaptă un al doilea copil, cu cel cu care l-a și înșelat în timpul căsniciei, se consideră că este în interesul minorului, ca instanța să încuviințeze stabilirea legăturilor personale cu tatăl său în maniera propusă, timpul solicitat de reclamant permițîndu-le, atât lui, cât și fiului său, realizarea unei legături trainice și firești.
Pe fondul animozităților existente în raporturile cu pârâta și familia acesteia, se consideră că se impune și este, în primul rând, în interesul minorului, realizarea acestei legături prin petrecerea unui timp rezonabil cu unicul său copil, pe care-l iubește enorm, or, timpul relativ scurt, în care instanța de fond i-a permis legătura cu minorul, este în detrimentul ambelor părți.
De altfel, chiar ancheta socială, dispusă și efectuată în cauză, concluzionează că o astfel de legătură, realizată în domiciliul tatălui, ar fi benefică pentru minorul care, influențat de atitudinea pârâtei, a uitat de tatăl său natural, în ultimul timp văzându-1 sporadic, atunci când a putut să-1 viziteze la grădinița, ale cărei cursuri le-a frecventat minorul, până a fost mutat, intenționat, de mama sa, la o altă unitate școlară, pentru ca reclamantul să-i piardă urma.
În plus, tribunalul a reținut greșit, ori a creat confuzie, cu privire la starea de sănătate a minorului, în speța de față existând dovezi numai cu privire la starea reclamantului precară de sănătate.
Or, prin proba testimonială, a dovedit faptul că, atunci când fiul nostru s-a născut prematur, reclamantul a fost acela care 1-a vegheat trei luni de zile, zi și noapte, stând cu acesta în spital, și nu mama sa, astfel că prezența acestuia nu ar putea să-i provoace o stare de rău fiului său.
Prin absurd, dacă starea de sănătate a fiului său ar necesita prezența unui medic specialist, aspect nedovedit pe parcursul procesului, se consideră că reclamntul este în măsură să facă față unei astfel de situații, o recomandare în acest sens reprezentând-o chiar probele administrate în cauza de față.
S-a menționat că, întrucât timpul acordat de instanța de fond, dar mai ales de instanța de apel, în vederea realizării legăturii cu fiul său, este insuficient pentru reînnodarea unei relații trainice și firești tată-fiu, în condițiile în care acesta se află permanent sub influența negativă a mamei sale și a familiei acesteia, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii, în totalitate, a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct.8 și pct.9 C. proc. civ.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii, în totalitate, a acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună încuviințarea legăturii personale cu minorul P. LORENZO născut la data de 27 octombrie 2008, încredințat spre creștere și educare mamei sale, în următoarea modalitate:
- în fiecare sâmbătă din cea de-a doua și cea de-a patra săptămână a fiecărei luni, începând cu orele 10.00 ale zilei, până la orele 20.00 ale aceleiași zile, în domiciliul său;
- o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada sărbătorilor de C.;
- o lună în vacanța de vară, în perioada 15 iulie - 15 august;
- ultimele două zile ale vacanței de P., de o săptămână.
Potrivit sentinței nr. 2455/14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța a admis în parte cererea apelantului reclamant dispunând încuviințarea exercitării dreptului, de către reclamant, de a avea legături personale cu minorul P. LORENZO, în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă din cadrul săptămânilor respective, între orele 10-14, două zile din vacanța de iarnă (25 și 26 decembrie), ultimele două zile ale vacanței de P. și 2 săptămâni în vacanța de vară (15 iulie -01 august) la domiciliul reclamantului, apreciind că, întrucât, o perioadă de timp minorul a stat departe de tată, după divorțul părinților, întâlnindu-se sporadic cu reclamantul la grădinița pe care o frecventează minorul, sau la domiciliul pârâtei, pentru a asigura, în prealabil, o bază de acomodare afectivă a minorului cu tatăl său, cererea este întemeiată în parte.
În ceea ce privește opinia Tribunalului D., acesta a respins apelul declarat de reclamant și a admis apelul pârâtei R. V. C., în sensul că instanța a înlăturat din programul de vizită cele două săptămâni din vacanța de vară, considerând că acea critică formulată în apel, potrivit căreia „ minorul are numai patru ani, s-a născut prematur, starea de sănătate a acestuia este precară, necesitând prezența sa la medicul specialist în dese rânduri, pare a fi întemeiată."
1. Un prim motiv de recurs îl reprezintă faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul D. nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, se mai precizează, această decizie judecătorească nu este motivată nici în fapt și nici în drept, cu privire la soluția potrivit căreia a fost admis apelul pârâtei, fiind înlăturate, din programul de vizită, cele două săptămâni din vacanța de vară, acordate de instanța de fond, de fapt fiind expusă o simplă părere, potrivit căreia, critica formulată în apel de pârâtă, pare a fi întemeiată, dar fără nici un argument juridic, fără a fi ivocată vreo probă, care să fi format convingerea judecătorului, în acest sens.
Or, judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere.
2. Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât, din considerentele hotărârii nu rezultă, sub nicio formă, care este temeiul legal în baza căruia Tribunalul a admis apelul pârâtei și 1-a respins pe cel al reclamantului, în sensul că, din modul de redactare al acesteia nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
3. De asemenea, se consideră că hotărârile atacate sunt netemeinice și nelegale întrucât, așa cum rezultă din probele solicitate și administrate în cauza de față, s-a dovedit faptul că, de la momentul pronunțării hotărârii de divorț, pârâta îl împiedică pe reclamant să-și vadă copilul, iar acesta esta foarte atașat de fiul său, cu care nici măcar telefonic nu poate lua legătura, pârâta montându-1 permanent împotriva lui.
S-a arătat și dovedit, totodată, că, în prezent, minorul se află la domiciliul părinților pârâtei din C., situație în care, dată fiind proximitatea de domiciliu, o asemenea solicitare privind exercitarea legăturii personale, la domiciliul reclamantului, nu prezintă nici un inconvenient, ba mai mult, având în vedere și starea de gravidie a pârâtei, care așteaptă un al doilea copil, cu cel cu care l-a și înșelat în timpul căsniciei, se consideră că este în interesul minorului, ca instanța să încuviințeze stabilirea legăturilor personale cu tatăl său în maniera propusă, timpul solicitat de reclamant permițîndu-le, atât lui, cât și fiului său, realizarea unei legături trainice și firești.
Pe fondul animozităților existente în raporturile cu pârâta și familia acesteia, se consideră că se impune și este, în primul rând, în interesul minorului, realizarea acestei legături prin petrecerea unui timp rezonabil cu unicul său copil, pe care-l iubește enorm, or, timpul relativ scurt, în care instanța de fond i-a permis legătura cu minorul, este în detrimentul ambelor părți.
De altfel, chiar ancheta socială, dispusă și efectuată în cauză, concluzionează că o astfel de legătură, realizată în domiciliul tatălui, ar fi benefică pentru minorul care, influențat de atitudinea pârâtei, a uitat de tatăl său natural, în ultimul timp văzându-1 sporadic, atunci când a putut să-1 viziteze la grădinița, ale cărei cursuri le-a frecventat minorul, până a fost mutat, intenționat, de mama sa, la o altă unitate școlară, pentru ca reclamantul să-i piardă urma.
În plus, tribunalul a reținut greșit, ori a creat confuzie, cu privire la starea de sănătate a minorului, în speța de față existând dovezi numai cu privire la starea reclamantului precară de sănătate.
Or, prin proba testimonială, a dovedit faptul că, atunci când fiul nostru s-a născut prematur, reclamantul a fost acela care 1-a vegheat trei luni de zile, zi și noapte, stând cu acesta în spital, și nu mama sa, astfel că prezența acestuia nu ar putea să-i provoace o stare de rău fiului său.
Prin absurd, dacă starea de sănătate a fiului său ar necesita prezența unui medic specialist, aspect nedovedit pe parcursul procesului, se consideră că reclamntul este în măsură să facă față unei astfel de situații, o recomandare în acest sens reprezentând-o chiar probele administrate în cauza de față.
S-a menționat că, întrucât timpul acordat de instanța de fond, dar mai ales de instanța de apel, în vederea realizării legăturii cu fiul său, este insuficient pentru reînnodarea unei relații trainice și firești tată-fiu, în condițiile în care acesta se află permanent sub influența negativă a mamei sale și a familiei acesteia, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii, în totalitate, a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct.8 și pct.9 C. proc. civ.
Criticile recurentului sunt parțial fondate, după cum urmează:
În ceea ce privește susținerea referitoare la nemotivarea hotărârii recurate, Curtea constată că instanțele nu sunt obligate să își motiveze deciziile răspunzând detaliat fiecareia dintre susținerile părților ci le pot grupa, răspunzând prin argumente comune.
Astfel, în cauză, tribunalul, după ce a expus soluția pronunțată la fond și argumentele avute în vedere de această instanță, a confirmat hotărârea, aducându-i o singură modificare, în sensul că a înlăturat din programul de vizită cele două săptămâni din vacanța de vară, invocând vârsta minorului, împrejurarea că s-a născut prematur și sănătatea precară a acestuia..
Prin urmare, chiar dacă este sumar motivată, hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
În același timp, pentru ca minorul să aibă legături personale și cu tatăl recurent, în modalitatea potrivită, care să îi influnețeze în mod pozitiv dezvoltarea fizică, psihică și morală și în deplină concordanță cu principiul respectării interesului superior al copilului, Curtea reține că, într-adevăr, este deosebit de importantă pentru soluționarea cauzei de față, împrejurarea că, de la divorțul părinților, minorul a rămas la intimată, precum și faptul că vârstă sa fragedă implică o dependență sporită față de mamă și, impun un program zilnic stabil de masă și odihnă.
Pe de altă parte, interesul copilului impune ca, dincolo de tensiunile existente dintre foștii soți, acesta să aibă relații personale cu ambii părinți, fiind necesar ca fiecare dintre aceștia să facă parte, în mod activ, din viața copilului, mai ales că este la vârsta la care își stabilește relațiile de atașament cu membrii familiei, înțelegând mediul în care trăiește și se dezvoltă, iar existența unui model parental este indispensabilă pentru dezvoltarea sa psiho-fizică ulterioară.
Prin urmare, Curtea apreciază că intervalele de timp stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, pentru exercitarea legăturii bilunare și pe perioada vacanțelor școlare ( vacanța de iarnă și vacanța de P.) cu tatăl reclamant, sunt suficiente pentru ca minorul să se poate obișnui cu prezența tatălui și pentru a i se da în mod efectiv reclamantului posibilitatea de a întreține și dezvolta legături personale cu fiul său.
În același timp, se impune ca și pe perioada vacanței de vară (cea mai îndelungată dintre vacanțele școlare și care coincide, de obicei, și cu perioada concediilor de odihnă), să i se permită recurentului reclamant legătura personală cu fiul său, modalitatea și intervalul de timp alese de prima instanță – 2 săptămâni în intervalul 15 iulie/1 august – fiind suficiente și adecvate vârstei copilului.
De menționat că, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că minorul ar avea probleme de sănătate de o asemenea gravitate, care să împiedice exercitarea legăturii cu tatăl său în acest interval de timp, iar apropierea de părintele căruia nu i-a fost încredințat, nu numai că nu îi periclitează în nici un fel buna educație ori sănătatea fizică și psihică ci, dimpotrivă, îi este benefică.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 și 304 pct. 9 cod. pr. civ., să admită recursul și să modifice decizia, în sensul respingerii apelului pârâtei.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de apelantul-reclamant P. H., împotriva deciziei civile nr. 111/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul D.- Secția pentru Minori și Familie în dosarul_ în contradictoriu cu intimata-apelantă R. V. C. și intimații–autorități tutelare C. L. M. M. și Cosiliului L. C..
Modifică decizia în sensul că respinge apelul pârâtei. Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Președinte, P. B. | Judecător, C. T. | Judecător, L. E. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.E./ 24 oct. 2013
Tehnored. N.A./3 ex
Jud. fond S. B.
Jud. Trib. I.B.
I.E.
| ← Supraveghere specializată. Decizia nr. 451/2016. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
