Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 84/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 25 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător M. C. Ț.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți P. M. și P. M. V. împotriva deciziei civile nr. 1807 din 03.11.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. F. C. și intimata intervenientă I. C., având ca obiect partaj bunuri comune/ lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții pârâți P. M. și P. M. V. reprezentați de avocat M. L. și intimatul reclamant I. F. C. reprezentată de avocat A. M. M., lipsind intimata intervenientă I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că s-a respins cererea de reexaminare formulată de pârâți împotriva încheierii prin care a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar și că recursul nu s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 750 lei, după care;
Apărătorul recurenților pârâți a depus taxă judiciară în cuantum de 750 lei consemnată prin chitanța nr._ din 26.02.2016.
Apărătorul intimatului reclamant a solicitat recurenților pârâți să depună la dosar chitanța depusă în copie la prima instanță.
Avocat M. L., pentru recurenții pârâți P. M. și P. M. V., își menține poziția avută la Tribunalul D. în sensul că pârâții nu se află în posesia originalului înscrisului, acesta rămânând la reclamant.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenții pârâți a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru a se efectua o nouă expertiză tehnică. A susținut că tribunal a respins în mod nelegal cererea privind efectuarea unei expertize, pe care a apreciat-o ca nefiind utilă. A susținut că imobilul a fost supraevaluat, nefiind normal ca suprafața de teren din mediul rural să fie evaluată la circa 6000 euro. A susținut că tribunalul trebuia să administreze probe pentru a s e lămuri dacă s-a restituit împrumutul pretins de reclamant, că deși s-a solicitat proba cu doi martori, în mod nelegal s-a audiat un singur martor iar instanța nu a avut în vedere că reclamantul nu a tăgăduit înscrisul pe care pârâții l-au depus la dosar. A arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 177-180 cod procedură civilă și în mod greșit nu s-au suplimentat probatoriile.
Avocat A. M. M., pentru intimatul reclamant I. F. C., susține, în principal respingerea recursului întrucât motivele invocate sunt motive de netemeinicie a deciziei. În teză subsidiară, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că originalul înscrisului sub semnătură privată invocat de pârâți ar fi trebuie să rămână la aceștia, dacă exista, pentru a se dovedi liberarea de datorie. A arătat că prin simpla comparare a semnăturilor de pe respectivul înscris și contractul autentic de împrumut se poate constata că înscrisul sub semnătură privată nu conține semnătura reclamantului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr._/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul I. F. C., împotriva pârâților P. M. și P. M. V., în contradictoriu cu intervenienta I. C..
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți.
A fost confirmat raportul de expertiză întocmit în cauză și s-a atribuit pârâtului P. Manolealotul nr. I, în valoare de 168.000 lei, compus din imobilul cu destinația de locuință cu regim de înălțime P+E, având suprafața construită de 110 mp, situat în comuna Melinești, ., județul D., construit în baza autorizației de construire nr. 22/30.04.1993 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., edificat pe terenul în suprafață de 1000 mp proprietatea ambilor pârâți, conform TDP nr. 245-_/13.04.1995.
A fost obligat pârâtul să achite sultă pârâtei P. M. V. suma de 84.000 lei.
S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost obligat pârâtul P. M. să achite către stat suma de 5.040 lei reprezentând ajutor public judiciar pentru scutirea reclamantului I. F. C. de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 20 martie 2012.
A fost obligat același pârât către reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 13 februarie 2012 reclamantul I. F. C. a chemat în judecată pe pârâții P. M. și P. M. V., solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune obținute de aceștia în cote de câte 1/2 pentru fiecare.
În motivarea acțiunii a arătat că are calitatea de creditor al pârâtului P. M., pe care l-a împrumutat cu suma de 50.000 lei, conform contractului autentificat cu nr.1735/9.11.2009, împrumut ce trebuia restituit la data de 9.07.2010; întrucât debitorul nu i-a restituit acești bani, creditorul reclamant a solicitat formarea unui dosar de executare silită, înregistrat cu nr. 174/E/2011 la B. L. N., însă debitorul nu are bunuri proprii ce pot fi urmărite silit.
La data de 20 martie 2012 pârâții au depus la dosar o întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii de partaj bunuri comune, ca fiind neîntemeiată, deoarece împrumutul acordat de către reclamant pârâtului a fost restituit iar suma reală împrumutată a fost de 25.000 lei. Datorită relațiilor de prietenie dintre părți, între creditor și debitor nu a fost încheiată o chitanță liberatoare de plată la momentul achitării integrale a datoriei, care ar putea reprezenta o dovadă liberatoare în acest sens.
La data de 24.04.2012 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței judecarea acțiunii și în contradictoriu cu I. C., mama pârâtei.
Prima instanță a reținut că în perioada căsătoriei cei doi pârâți au dobândit casa P+E și teren aferent în suprafață de 1000 mp situat în comuna Melinești, ., județul D., înscris în CF_, conform TDP nr. 245-_/1995 și autorizația de construire nr. 4367/2007.
S-a arătat că în timpul căsătoriei împărțirea bunurilor comune ale soților poate avea loc și la cererea creditorilor personali ai unuia dintre soți; conform prevederilor art. 353 din codul civil, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorii personali ai acestuia pot cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței lor.
Dreptul creditorilor personali ai unuia din soți de a cere împărțirea bunurilor comune poate fi exercitat numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor și numai dacă bunurile proprii ale acestuia sunt insuficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor personali.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. și P. V. care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinice motivând că instanța de fond a greșit atunci când a admis acțiunea intimatului I. F., din actul intitulat "chitanță" și aflat la fila 177 din dosarul de fond, reieșind în mod evident că datoria a fost achitată.
Apelanții mai arată că deși prin întâmpinare au ridicat excepția inadmisibilității cererii de partaj bunuri comune formulată de creditorul personal al apelantului P. M., instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cestei excepții, excepția fiind întemeiată pe faptul că reclamantul-intimat nu a făcut dovada urmăririi mai întâi a bunurilor proprii ale soțului debitor.
Se mai critică sentința și sub aspectul supraevaluării bunurilor supuse partajului.
Prin decizia 1807 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul D. s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că este nefondat motivul de apel referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de partaj bunuri comune, întrucât prin încheierea din 21 ianuarie 2014 prima instanță a respins excepția motivat de faptul că din adeverința eliberată de Administrația Financiară D. rezultă că debitorul P. M. nu figurează înscris cu bunuri proprii ci numai cu imobile dobândite în comun cu soția sa.
De altfel, nici în apel nu s-a făcut dovada că apelantul ar deține bunuri proprii și că nu s-a încercat executarea acestora de creditorul I. F.. În cererea de scutire de plată a taxei de timbru formulată în apel apelantul a declarat pe propria răspundere că nu are venituri.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect nu a avut în vedere înscrisul intitulat "chitanță", întrucât acest înscris nu a fost recunoscut nici de intimatul I. F. și nici de martorul P. G., cei doi declarând că nu recunosc semnăturile de pe respectivul înscris.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel și anume supraevaluarea imobilelor supuse partajului, tribunalul l-a apreciat ca nefondat, întrucât raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanța de fond respectă întocmai dispozițiile legale în materie.
S-a dispus ca potrivit art.19 alin.2 din OUG nr.51/2008 ajutorul public judiciar de care au beneficiat apelanții, prin scutirea de plată a taxei de timbru să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi pârâți, P. M. și P. M. V..
În motivarea recursului s-a susținut că tribunalul a reiterat motivarea sentinței primei instanțe, fără a se fundamenta pe argumente proprii.
Au criticat respingerea probei cu martori solicitată pentru a dovedi plata datoriei către intimatul reclamant, au susținut că martorul Putureanu a fost de rea credință și nu a recunoscut semnătura sa pe înscrisul sub semnătură privată. Au arătat că intimatul nu a contestat în prima instanță înscrisul care i s-a opus, astfel că acesta își producea efecte juridice, fiindu-i opozabil reclamantului.
O altă critică a privit modalitatea de evaluare a bunului imobil, arătându-se că s-au stabilit valori prea mari pentru teren, în condițiile în care prețul real este de 4 lei/m.p., în raport de grila orientativă a Notarilor Publici.
Recurenții au susținut că imobilul ce a făcut obiectul partajului este ipotecat pentru o datorie comună contractată de la CEC BANK de soți, înscrisurile doveditoare fiind ignorate de instanțe.
S-a criticat soluția de obligarea pârâtului să restituie către stat suma de 5040 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul.
Recursul este fondat, urmând să fie admis doar sub următoarele motive.
Decizia pronunțată în apel răspunde cerințelor art. 261 alin. 5 cod procedură civilă, tribunalul motivând cu propriile argumente soluția de respingere a apelului iar faptul că s-a menținut soluția primei instanță nu este echivalent cu reluarea motivării, decizia fiind rezultatul logic al valorificării acelorași dispoziții legale.
Critica vizând administrarea probei cu martori pentru a dovedi faptul plății și caracterizarea înscrisului sub semnătură privată nu este fondată.
Astfel, prin întâmpinarea depusă la judecătorie la data de 20.04.2012, pârâții au susținut că a fost achitată datoria pretinsă de reclamant, care este în realitate de 25 000 lei, dar nu s-a încheiat între părți o chitanță care să reprezinte dovada liberatorie, datorită relațiilor de prietenie și încredere dintre părți.
Faptul că nu a fost încheiată între părți o chitanță care să ateste plata a fost susținut de pârât și în dosarul_/215/2012, care a avut ca obiect acțiunea promovată de P. M. în contradictoriu cu I. F. prin care se solicita să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtului față de reclamant. Dosarul a fost soluționat prin sentința_/23.11.2012, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.
La termenul din 20.05.2014 pârâții au depus la dosar, în copie, o chitanță, invocată în apel și apoi în recurs, însă în primă instanță nu au susținut nimic față de aceasta, nu au afirmat caracterul de chitanță liberatorie, nu au învederat instanței că înțeleg să îl folosească drept dovadă și actul nu a fost pus în discuția contradictorie a părților.
În atare condiții, intimatul reclamant nu avea interes ca în fața primei instanțe să își exprime poziția procesuală față de înscrisul depus la dosar.
După invocarea înscrisului ca dovadă a plății în apel, intimatul reclamant a tăgăduit actul, prin interogatoriul luat de instanță la termenul din 28 aprilie 2015 și s-a opus administrării probei cu martori. La data de 29.04.2015 intimatul reclamant a depus note de ședință prin care a contestat înscrisul, arătând că nu recunoaște semnătura sa.
Tribunalul, apreciind că dispozițiile art. 129 alin. 5 cod procedură civilă care reglementează rolul activ al instanței impun audierea martorilor, a încuviințat să fie audiat martorul P. G., unul dintre cei doi martori care au semnat chitanța invocată de pârâți.
Este nefondată susținerea recurenților în sensul că intimatul nu s-a opus administrării probei cu martori, opoziția acestuia fiind exprimată în ședința publică în care proba a fost pusă în discuție. Ulterior, în ședința publică de la 26 mai 2015, apelanții au solicitat citarea martorului încuviințat cu avertisment amendă, iar față de această cerere intimatul nu s-a opus. Totodată, s-a solicitat apelanților să depună originalul chitanței, însă apelanții nu au depus actul în original, susținându-se că a rămas la intimat.
Se constată că după ce a fost audiat martorul P. G., la termenul din 3 noiembrie 2015, apelanții pârâți nu au solicitat suplimentarea probei cu martori așa încât critica vizând respingerea cererii de audiere a martorului M. N. nu este fondată, fiind corect aplicate dispozițiile art. 167 și urm. cod procedură civilă care impun instanței să administreze probele pe care le consideră utile, concludente și pertinente. Față de poziția exprimată de martorul audiat, tribunalul a apreciat că situația de fapt este lămurită, caz în care devenea inutilă suplimentarea probelor.
În ce privește caracterizarea chitanței invocate de recurenți, este de observat că față de data când a fost încheiat contractul de împrumut -9.11.2009- în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 sub imperiul căruia s-a născut raportul juridic dintre părți, aplicarea acestor dispoziții fiind stabilită de art. 5 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil.
Plata constituie executarea voluntară în natură a obligației de către debitor, fiind un act juridic, potrivit art. 1092-1121 cod civil, care are ca efect liberarea debitorului de obligația asumată.
Potrivit art. 1169 cod civil, sarcina probei plății revine debitorului, în speță pârâtului recurent, care a invocat că și-a achitat datoria față de reclamant.
Fiind un act juridic, proba plății trebuie făcută în condițiile art. 1191 cod civil, adică numai prin înscris, nefiind admisibilă dovada cu martori dacă partea adversă s-a opus administrării acestei probe.
Cum valoarea împrumutului a fost, potrivit actului autentic, de_ lei, proba cu martori nu era admisibilă pentru a dovedi aspecte de fapt contrarii celor menționate în act, un asemenea aspect fiind susținerea pârâtului în sensul că suma împrumutată a fost de 25 000 lei.
De asemenea, dovada actului juridic al plății nu putea fi făcută cu martori, opunându-se dispozițiile art. 1191 cod civil.
În ce privește înscrisul sub semnătură privată, după cum s-a arătat, nu putea fi invocat ca act opozabil reclamantului pentru că acesta nu l-a recunoscut, conform art. 1177 cod civil, caz în care instanța nu putea ține seama de înscris decât după verificări, în acest sens fiind dispozițiile art. 1178 cod civil, precum și cele ale art. 177 și 178 cod procedură civilă.
Tribunalul a audiat unul din martorii care se pretindea că a semnat înscrisul, însă nici acesta nu a recunoscut semnătura sa de pe înscris. În atare condiții, fiind făcute verificări, tribunalul în mod corect a constatat că actul depus la fila 177 dosar fond nu face dovada plății.
Este nefondată critica privind modalitatea de evaluare a imobilului. În raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul evaluator s-a arătat care au fost argumentele care au condus la stabilirea unei anumite valori, expertul a evaluat bunul potrivit valorii de circulație, cu respectarea dispozițiilor legale, în anexa 1 a raportului de expertiză fiind prezentate mai multe oferte de pe piața imobiliară pentru imobile similare, în raport de care s-a stabilit prețul final.
Cum evaluarea bunurilor la partaj se face în funcție de valoarea de circulație a bunului, valoare dată de raportul cerere-ofertă de pe piața imobiliară, nu are relevanță actul invocat în recurs, respectiv grila orientativă a notarilor publici, aceasta fiind doar un element de orientare în cazul în care părțile contractante nu decid singure valoarea de vânzare. Se are în vedere faptul că, așa cum rezultă din lucrarea expertului, pârâții nu au permis accesul acestuia în imobil pentru a face măsurători și a observa bunurile în vederea evaluării.
Critica vizând imposibilitatea partajării imobilului deoarece asupra acestuia este instituită o ipotecă în favoarea unei bănci a fost formulată de recurenți omisso medio, adică pentru prima oară în calea de atac a recursului, fără a se susține și în apel. Ori, potrivit principiului ierarhiei căilor de atac, este inadmisibil ca în recurs să se analizeze critici care nu au fost avute în vedere în apel, în condițiile în care apelul s-a respins fără a se aduce modificări sentinței primei instanțe.
Pe de altă parte, faptul că asupra imobilului există deja o garanție privilegiată constituie un impediment la executarea ce va fi continuată de creditorul personal al pârâtului, acesta fiind nevoit să intre în concurs cu alți creditori.
Dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008 au fost în parte corect aplicate de prima instanță, deoarece textul legal obligă partea care a căzut în pretenții să suporte cheltuielile avansate de stat pentru partea adversă, cu titlu de ajutor public judiciar.
Ca efect al admiterii acțiunii reclamantului, pârâții au fost corect obligați la plata cheltuielilor de judecată, între acestea fiind suma reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire în condițiile OUG 51/2008.
Eroarea tribunalului și a primei instanțe constă în aceea că deși prin încheierea de la 20.03.2012 reclamantului i s-a admis cererea de ajutor public judiciar pentru suma de 3000 lei, judecătoria a obligat pârâtul să plătească către stat 5200 lei.
Constatând că dispozițiile legale au fost greșit aplicate de instanțele anterioare doar sub acest aspect, nefiind alte motive de nelegalitate în sensul art. 304 cod procedură civilă, potrivit art. 312 cod procedură civilă recursul se va admite recursul, se va modifica decizia din apel în sensul admiterii apelului pârâților și schimbării în parte a sentinței, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata către stat a sumei de 3000 lei. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți P. M. și P. M. V. împotriva deciziei civile nr. 1807 din 03.11.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. F. C. și intimata intervenientă I. C.
Modifică decizia civilă nr. 1807 din 03.11.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința civilă nr._ din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2015, obligă pârâtul P. M. să achite suma de 3000 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul I. F. C.
Menține restul dispoziției sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, M. C. Ț. |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. G. I.
3 ex/29.02.2016
Jud. Apel: C. C. B. / M. G.
Jud. Fond: R. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
