Partaj judiciar. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 401/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 401
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S. A. A. împotriva deciziei civile nr. 308 din 08.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimații C. C.-A. și C. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea S. A. A. reprezentată de avocat S. N. și intimatul C. C.-A., lipsind intimata C. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul contestatoarei a depus documente privind prezența avocatului la Judecătoria C. în ziua de 8 mai 2015 pentru soluționarea unui dosar penal.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat S. N., pentru contestatoarea S. A. A., a solicitat admiterea contestației și anularea deciziei pronunțate de Curtea de Apel C..
A precizat că motivele contestației în anulare se bazează pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
A susținut că instanța a interpretat excesiv dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997.
S-a reținut greșit că cererea nu a fost timbrată anticipat, taxa judiciară de timbru în valoare de 190 lei fiind achitată la data de 06.05.2015.
Din actele depuse rezultă că nu s-a putut prezenta pentru a depune taxa de timbru, la ora 10,27 fiind prezentă la Judecătoria C. pentru soluționarea unui dosar penal.
În eventualitatea transmiterii dovezii achitării taxei de timbru prin fax sau poștă electronică, apreciază că soluția ar fi fost aceeași, din moment ce trebuia depus originalul chitanței.
Cu toate că s-a formulat o cerere prin care s-a solicitat lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, apărătorul contestatoarei a precizat că a ajuns la câteva minute după terminarea ședinței, depunând taxa de timbru prin serviciul arhivă.
Intimatul C. C.-A. a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 1271/11.12.2014, Tribunalul D. – Secția I Civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant C. C.-A. împotriva sentinței civile nr. 7840/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. L. și intimata-intervenientă în nume propriu S. A. A..
A schimbat în parte sentința și încheierea de admitere în principiu apelate.
A admis în parte acțiunea precizată și completată.
A admis în parte cererea reconvențională.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu.
A constatat un pasiv succesoral in suma de 8851,28 lei si 2790 euro suportat de către intimata-pârâtă C. L. S. care se va imputa asupra lotului apelantului-reclamant C. C. Amedeo in cota de 1/2, respectiv pentru suma de 4425,64 lei si suma de 1385 euro.
A constatat un pasiv succesoral in suma de_,55 lei suportat de către apelantul-reclamant C. C. Amedeo care se va imputa asupra lotului intimatei-pârâte C. L. S. in cota de 1/2, respectiv pentru suma de 5231 lei.
A constatat un drept de creanța al intervenientei S. A. A. împotriva moștenirii pentru suma de 2390 euro, care va fi suportat în cote egale de către cei doi descendenți de gradul I ai defunctei.
A omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul U. E. și a dispus ieșirea din indiviziune a părților în varianta I de lotizare propusă de expert, sens în care:
Lotul nr.1 i s-a atribuit apelantului-reclamant C. C. Amedeo și se compune din apartamentul reținut în masa succesorală în valoare de 151.300 lei, acesta urmând a fi obligat la sultă în favoarea lotului nr. 2 în sumă de 75.650 lei pentru egalizare valorică;
Lotul nr. 2 i s-a atribuit intimatei-pârâte C. L. S. și se compune din sultă în sumă de 75.650 lei pe care i-o va plăti lotul nr. 1.
A omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Ștefanescu E., numai sub aspectul evaluării bunurilor mobile reținute în masa succesorală.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților în ceea ce privește bunurile mobile in următoarea variantă de lotizare:
Lotul nr. 1 i se atribuie apelantului-reclamant C. C. Amedeo și se compune din: mașină de cusut I., combină frigorifică Zanussi, mașină de spălat, aragaz Zanussi, mobilă de dormitor, televizor Crawn, un tablou 1m/1,2, un tablou 2m/1,7, o icoană tip tablou, două mese rotunde, două scaune rotunde, bibliotecă și canapea extensibilă, având o valoare însumată de 5276 lei.
Pentru egalizare valorică, urmează să ii plătească lotului nr. 2 sultă în sumă de 2638 lei.
Lotul nr. 2 i se atribuie intimatei-pârâte C. L. S. și se compune din sultă în sumă de 2638 lei pe care o va primi de la lotul nr. 1.
A obligat apelantul-reclamant C. C. Amedeo la plata către intimata-pârâtă C. L. S. a sumei de 4425,64 lei si a sumei de 1385 euro cu titlu de pasiv succesoral.
A obligat intimata-pârâtă C. L. S. la plata către apelantul-reclamant C. C. Amedeo a sumei de 5231 lei cu titlu de pasiv succesoral.
A compensat obligațiile reciproce de plată a sumelor de bani exprimate în lei ale apelantului-reclamant și ale intimatei-pârâte, urmând ca în final, apelantul C. Amedeo C. să îi plătească intimatei C. L. S.,_,64 lei si 1385 euro cu titlu de sultă și pasiv succesoral.
A obligat apelantul-reclamant C. C. Amedeo și intimata-pârâtă C. L. S. la plata către intimata-intervenientă S. A. A., a sumei de 1195 euro fiecare, reprezentând pretenții.
A înlăturat obligația intimatei-interveniente S. A. A. la restituirea către stat a sumei de 1782.02 lei reprezentând ajutorul public judiciar.
A menținut restul dispozițiilor sentinței și încheierii de admitere în principiu.
A obligat apelantul-reclamant C. C. Amedeo la plata către stat a sumei de 1174 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat în apel.
A obligat intimatele C. L. S. și S. A. A. la plata către apelant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din ansamblul materialului probator administrat în apel (probele cu inscrisuri, martori si interogatoriul partilor) a rezultat urmatoarea stare de fapt:
Sintetizand cererile partilor, s-a retinut ca reclamantul C. C. Amedeo a solicitat partajarea averii succesorale ramase de pe urma decesului autoarei B. M. A. survenit la data de 24.06.2011, activul succesoral fiind format din bunuri mobile si din imobilul apartament cu doua camere situat in C. (care cere sa-i fie atribuit in lot deoarece a achitat impozitul si cheltuielile de intretinere impreuna cu mama sa cu care a si locuit dupa divortul acesteia si de care a avut grija), precum si obligarea intimatelor C. L. si S. A. A. la plata sumei de 7600 euro echivalent in lei la cursul BNR, reprezentand cheltuieli de inmormantare si ritualuri ulterioare.
Intervenienta in interes propriu S. A. A. a solicitat constatarea existentei unei creante in sarcina mostenirii si in favoarea sa de_ euro rezultata din sumele de bani pe care i le-a trimis din Germania bunicii sale (defuncta B. M. A.), respectiv: 6000 euro trimisi in 2008 pentru achitarea sultei la care defuncta a fost obligata prin . euro trimisi pentru renovarea apartamentului si 1000 euro pentru cheltuielile de inmormantare.
Parata C. L. a solicitat reconventional, introducerea la masa succesorala a sumei de 3000 lei reprezentand cheltuieli de intretinere catre Asociatia de proprietari, taxele si impozitele aferente apartamentului, suma de_ lei reprezentand restante credit acordat de CAR Electroputere, suma de 1200 lei reprezentand restanta credit acordat de CAR a Pensionarilor si majorarea lotului sau cu suma de 8187 euro din care 5187 euro reprezinta cheltuielile de renovare a apartamentului alocate in perioada 2010-2011 si suma de 3000 euro reprezinta bani trimisi in perioada 2008 – 2009 pt. achitarea sultei la care autoarea a fost obligata la partaj.
Este vorba despre partajul de bunuri comune care s-a derulat intre defuncta si fostul ei sot in urma divortului, conform ..06.2008 a Judecatoriei C. si DC nr. 63/04.03.2009 a Tribunalului D..
In apel, apelantul C. C. Amedeo a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste pasivul succesoral reprezentat de sumele de bani expediate succesiv de catre intimate, raportat la termenul de 3 ani calculat anterior datei de 28.11.2011 la care s-au formulat cererile reconventionala si de interventie in interes propriu, situatie in care instanta, vazand dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 si caracterul de ordine publica al exceptiei prescriptiei, se va raporta la dovezile de transmitere a sumelor de bani incepand cu data de 28.11.2008.
Pentru sumele transmise anterior, titularele cererilor de restituire nu mai pot apela la forta de constrangere a statului in scopul stabilirii unei obligatii in sarcina debitorului, printr-un titlu executoriu.
Astfel, din inscrisurile depuse atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantei de apel, s-a observat ca S. A. A. a transmis succesiv sume de bani catre B. A. incepand din data de 05.12.2006, totalizand pana la data de 24.06.2011, suma de 7840 euro (filele nr. 59 si 77-78 dosar fond).
Din acest total, numai sumele transmise începand cu data de 18.02.2009 pot fi luate in calcul pentru stabilirea pasivului succesoral in raport de intervenienta, respectiv valoarea de 2390 euro, intrucat pentru rest, opereaza prescriptia extinctiva.
Acest pasiv s-a dispus a fi suportat de catre fiecare dintre cei doi descendenti directi ai defunctei, respectiv de catre apelantul-reclamant si de catre intimata-parata C. L. in cote egale de ½, corespunzator cotelor succesorale corect retinute de catre prima instanta.
Este de mentionat faptul ca nu au existat probe din care sa rezulte ca trimiterile de bani pe care S. A. A. le-a facut catre C. L. au fost utilizate in interesul autoarei B. A. si deci nu vor fi retinute ca parte componenta a pasivului succesoral, cu exceptia sumei de 1000 euro trimisa chiar in ziua decesului defunctei si care se prezuma ca a fost folosita pentru inmormantare.
Referitor la sumele de bani transmise de intimata C. L., la filele nr. 55-58 si 129 ale dosarului de fond, din totalul de 3420 euro trimisi din Germania, in afara termenului de prescriptie a rămas numai suma de 2790 euro, expediata incepand cu data de 09.03.2009.
Probele care sa sustina afirmatia intimatei C. L. in sensul ca a platit parte din datoriile defunctei contractate la Asociatia de proprietari, la CAR Electroputere, la CAR a pensionarilor, sunt urmatoarele: la fila nr. 92 a dosarului constituit in apel, a fost depusa adresa nr. 227/08.04.2014 emisa de CAR Electroputere C. IFN, conform careia intimata a achitat suma de 5800,78 lei din imprumutul defunctei (nu se are in vedere suma de 5240,22 lei care s-a stins prin compensarea cu fondul social din data de 31.08.2011), iar apelantul nu a achitat la casieria CAR nicio suma in contul respectivului debit, raspunsul la interogatoriul luat la termenul din 18.06.2014 (fila 120 dosar apel) apelantului, prin care acesta recunoaste ca intervenienta a achitat datoriile la intretinere acumulate la Asociatia Mircesti, datorii care potrivit filei 59 verso, sunt in cuantum de 3050,5 lei. In sprijinul concluziei ca intimata a platit cheltuielile la intretinere, restante, ale defunctei si apoi cheltuielile care sunt in sarcina mostenirii cu acelasi titlu, este adeverinta de la fila nr. 199 a primului volum al dosarului de fond si chitanta de la fila 200, din care rezulta plata sumei de 5500 lei – intretinere pentru perioada aprilie 2010 – august 2011.
S-a impus a se mentiona ca potrivit specificatiei din tabelul asociatiei de proprietari de la fila 59 dosar apel, suma de 3050,5 lei reprezinta cheltuieli intretinere acumulate pana in luna iunie 2011, insa suma finala pe care instanta o retine este cea de 5500 lei mentionata in chitanta eliberata de Asociatie la data de 12.04.2012, reprezentand intretinerea aferenta intervalului aprilie 2010 – august 2011.
De asemenea, la filele nr. 204 si urm. dosar fond, se gasesc chitante emise de CAR Electroputere care atesta faptul ca intimata C. L. a platit datoria defunctei, aceste chitante coroborandu-se cu adeverinta nr. 300/17.10.2012 de la fila nr. 216 dosar.
Probele, cu referire directa la adresa nr. 227/08.04.2014 emisa de CAR Electroputere C. IFN mentionata anterior, nu au susținut afirmatia apelantului ca sumele de bani pe care intimata C. L. le-a trimis din Germania mamei sale au avut ca destinatie stingerea imprumuturilor si datoriilor pe care intimata personal le-a contractat. Dimpotriva, in respectiva adresa se mentioneaza ca intimata a avut cinci imprumuturi contractate la CAR Electroputere in perioada 2005 – 2010, pe care le-a achitat integral, personal.
Potrivit CAR, defuncta nu a achitat la casierie nicio suma in numele si pentru fiica sa C. L. S., in perioada 2006 – 2011.
Aceasta mentiune combate afirmatia martorei A. I. din sedinta publica din data de 18.06.2014, in sensul ca din banii trimisi de catre intimata din Germania, autoarea acesteia platea atat datoria personala a intimatei la CAR, cat si cheltuielile de intretinere a apartamentului din Craiovita.
In legatura cu destinatia sumelor primite de catre autoare de la fiica si nepoata sa, nu s-a retinut decat ca acestea i-au profitat personal, defunctei. Desi din depozitia martorei A. I. s-ar putea trage o concluzie mai nuantata, Tribunalul a apreciat ca inscrisurile prezentate anterior au o forta probanta superioara, fiind atestari ale unor situatii de fapt nesusceptibile de interpretare sau subiectivism.
Prin urmare, intimata parata a dovedit ca a suportat un pasiv succesoral in cuantum de 8851,28 lei si 2790 euro, pasiv care urmeaza sa fie suportat de ambele loturi in cote egale.
In ceea ce priveste cheltuielile pe care apelantul-reclamant C. C. Amedeo sustine ca le-a facut in favoarea mostenirii si pe care le pretinde in lot, se au in vedere urmatoarele probe: la filele nr. 79-81 ale dosarului de fond (vol. I), se afla contractul de executare servicii funerare incheiat la data de 23.06.2011, din al carui cost total de 3668 lei, cumparatorul serviciilor dovedeste ca a platit suma de 918,55 lei si suma de 465 lei conform celor doua facturi fiscale emise la aceeasi data, la fila nr. 31 a celui de-al doilea volum al dosarului de fond se afla chitanta emisa de Asociatia de proprietari nr. 1 Mircesti la data de 27.09.2012 si care atesta plata sumei de 170 lei cheltuieli de intretinere pentru luna martie 2012, iar la fila nr. 142 a dosarului format in apel, se afla chitanta si factura din data de 02.07.2011, potrivit cu care apelantul a platit suma de 2015 lei masa servita cu ocazia pomenirii defunctei.
Cu prilejul interogatoriului luat intimatei C. L. la solicitarea apelantului C. C. Amedeo in sedinta publica din 18.06.2014 (fila nr. 116 dosar apel), intimata a recunoscut faptul ca apelantul a avut grija obiceiurilor ocazionate de inmormantarea si pomenirea mamei efectuand cheltuieli in cuantumn de 10.000 lei cu locul de veci, cu lucrarea de la cimitir, crucea de marmura si tot ansamblul funerar, aceasta suma ridicand cheltuielile pe care apelantul a dovedit ca le-a avansat si care se pot constitui in pasiv succesoral, la valoarea de_,55 lei.
De asemenea, instanta a retinut pe baza adresei nr. 4241/31.03.2014 emisa de CNPP – Casa Judeteana de Pensii D. si pe baza raspunsului la interogatoriu al apelantului – reclamant administrat in fata primei instante, ca ajutorul de deces pentru defuncta B. A. in cuantum de 2022 lei a fost incasat de catre acesta, ca de altfel si ultima pensie cuvenita autoarei in cuantum de 1085 lei (fila nr. 31 vol. II dosar fond).
Scăzând aceste sume din cele dovedit platite la care s-a făcut referire mai sus a rezulta un pasiv net suportat exclusiv de catre apelant in valoare de_,55 lei care urmeaza a se imparti egal intre catre cei doi mostenitori - descendenti directi ai defunctei. Aceasta inseamna ca fiecare lot va suporta suma de 5231 lei.
Partile nu au criticat sentinta sub aspectul componentei activului succesoral si nici sub aspectul valorii bunurilor retinute in masa succesorala, apelantul fiind nemultumit in legatura cu modalitatea de atribuire a loturilor.
Acesta a solicitat ca apartamentul sa ii fie atribuit lui in lot, in considerarea faptului ca nu mai are o alta locuinta si are in crestere si ingrijire un copil minor care a crescut in acel imobil.
Atat raspunsul la interogatoriu al partilor adverse, cat si depozitia martorei A. I., sunt concordante in sensul ca apelantul – reclamant nu mai are o alta locuinta si ca fiica minora a acestuia a locuit impreuna cu defuncta.
De asemenea, s-a retinut ca dupa decesul autoarei, ambii mostenitori s-au mutat in acelasi apartament neavand alta proprietate si cu toate ca un interval de timp considerabil acestia au împartit folosinta a 48,09 mp, nu a fost posibila reconcilierea.
In aceste conditii, imobilul s-a impus a fi atribuit in lot unuia dintre descendenti, criteriul de alegere fiind acela al obligatiei de intretinere pe care apelantul reclamant o are fata de fiica sa minora si care include si spatiul locativ. Apreciază deci ca apelantul are o mai mare nevoie de locuinta in acest moment. In plus, nu poate fi ignorat faptul ca minora a locuit impreuna cu defuncta in acelasi spatiu, incepand cu varsta de 8 ani.
Referitor la bunurile mobile, contrar hotararii primei instante, s-a optat pentru atribuirea acestora in lotul partii care primeste si imobilul, pe de o parte pentru ca reprezinta bunuri de uz casnic necesare si utile, iar pe de alta parte, pentru ca partea adversa nu ar avea unde sa le depoziteze. De altfel, intimata-parata nici nu a solicitat sa-i fie atribuite in lot bunuri mobile.
F. de cele expuse, instanta a admis apelul, a schimbat in parte sentinta si incheierea de admitere in principiu apelate si a admis in parte actiunea precizata, completata, cererea de interventie si cererea reconventionala.
In lotul apelantului reclamant se vor atribui bunurile mobile si imobile, egalizarea valorica urmand sa aiba loc prin sulte.
De asemenea, se vor regla obligatiile reciproce ale partilor de a suporta pasivul succesoral, inclusiv in raport de intimata-intervenienta S. A. A..
S-a inlaturat obligarea intervenientei de a restitui catre stat ajutorul public judiciar de care a beneficiat in prima instanta, deoarece nu sunt indeplinite cerintele art. 502 din OUG 51/2008 potrivit cu care "În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență."
Insa textul de lege citat este pe deplin aplicabil in ceea ce il priveste pe apelant, pentru ajutorul public de care a beneficiat in apel, fapt care conduce la concluzia ca reclamantul trebuie sa restituie statului suma de 1174 lei.
Intrucat apelantul a triumfat in cererea de apel, in conformitate cu dispozitiile art. 274 C.pr.civ, acesta a fost indreptatit la cheltuielile de judecata constand in onorariul de avocat, conform chitantei de la fila nr. 203 dosar apel
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intervenienta în nume propriu S. A. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că eronat a fost dezlegată excepția prescripției extinctive cu privire la sumele de bani transmise anterior datei de 28.11.2008.
De asemenea, s-a menționat că greșit nu a fost luată în calcul suma de 1000 Euro transmisă către C. L. în ziua decesului autoarei.
La termenul de astăzi ( 08.05.2015), așa cum a rezultat din practicaua hotărârii, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
Prin decizia civilă nr.308 din 08.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011 s-a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenta - intevenientă în nume propriu S. A. A., împotriva deciziei civile nr. 1271/11.12.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C.-A., precum și cu intimata-pârâtă C. L..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Art.1 din Legea 146/1997 instituie principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, iar potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului a rezultat că recurenta S. A. A. nu a timbrat în mod anticipat cererea de recurs și nici nu s-a conformat obligației de a timbra cu sumele stabilite de instanță până la termenul de judecată din 08.05.2015, când a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 187,5 lei, după cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 10 și 11 ale dosarului de recurs.
Cererea depusă la dosar la data de 08. 05. 2014, orele 11.32, a ajuns la completul de judecată după închiderea dezbaterilor și pronunțarea soluției; prin urmare, o astfel de cerere nu a putut fi luată în considerare de către instanță.
De altfel, dosarul a fost lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, moment până la care nu a ajuns dovada achitării taxei de timbru, cu toate că recurenta era încunoștințată că are obligația să achite taxa de timbru până la data de 08. 05. 2014, orele 10.30.
Cu toate acestea, recurenta a formulat cerere de lăsare la sfârșitul ședinței – cerere admisă –, fără a indica o oră la care poate ajunge, respectiv motivele justificate care sunt de natură a conduce la o astfel de întârziere.
În consecință, Curtea, a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și a dispus anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de intervenienta în interes propriu S. A. A..
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu a mai analizat motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod proc. civ. de la 1865, soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S. A. A., arătând următoarele :
În cauză instanța a interpretat excesiv art. 20 alin. 1 din Lg. 146/1997 privind achitarea taxei de timbru datorate, iar soluționarea excepției netimbrării a înfrânt accesul la justiție al contestatoarei, astfel fiind privată de o cale de atac.
Precizează faptul că, pentru termenul din data de 08.05.2015 a achitat taxa de timbru în cuantum de 190 lei, dar la ora la care s-a ținut ședința de judecată avocatul împuternicit cu depunerea acestei dovezi nu a reușit să ajungă la momentul strigării dosarului ( fiind deplasat la Judecătoria C. pentru susținerea unui dosar penal) și nefiind analizate motivele de recurs – cauza a fost soluționată prin excepție.
Se susține faptul că, în cazul în care avocatul lipsește dintr-o cauză penală unde este obligatorie asistarea inculpatului i se aplică o sancțiune pecuniară, întrucât inculpatul nu poate fi lipsit de apărare, neputându-se amâna cauza din vina reprezentantului convențional – acesta fiind motivul pentru care s-a produs întârzierea în fața Curții de Apel C., depunându-se o cerere de lăsare la sfârșitul ședinței, transmisă prin fax.
Apreciază astfel, ca fiind greșită soluția de anulare a recursului ca netimbrat, constituind rezultatul unei erori materiale și nu una de judecată, în situația în care originalul dovezii achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă, în aceeași zi, după terminarea ședinței, prin registratura instanței.
Precizează că în prezent se află în Germania unde lucrează și apreciază că i-a fost încălcat liberului acces la justiție, neputându-și astfel, exercita o cale de atac.
În temeiul art. 318 Cod procedură civilă, solicită admiterea contestației, anularea deciziei recurate cu fixarea unui termen pentru judecarea recursului.
La data de 18.06.2015 intimatul C. C.-A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Nefiind o cale de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât în cazurile strict prevăzute de lege prin dispozițiile art.317 și 318 Cod. procedură civilă, nefiind posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost rezolvate de instanță.
În speță, contestatoarea a indicat drept temei legal al contestației în anulare dispozițiile art.318 teza 1 Cod procedură civilă care arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul acestei teze a art. 318 Cod procedură civilă, greșelile materiale nu sunt greșeli de judecată a fondului pricinii, ci erori care țin de investirea instanței, de formularea cererilor în termen, de procedură.
Astfel, sunt considerate greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 318 teza I Cod procedură civilă, respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate.
Greșelile la care se referă art. 318 teza I Cod procedură civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal.
Dispozițiile legale prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
În speță, instanța de recurs nu a săvârșit o greșeală materială în sensul prevederilor art. 318 teza I Cod procedură civilă, deoarece la data și ora soluționării cauzei, nu exista la dosar dovada achitării taxei de timbru datorată în recurs, deși recurenta intervenientă a fost citată cu mențiunea expresă să timbreze recursul cu suma de 187,5 lei.
Din practicaua deciziei nr. 308/08.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. rezultă că la prima strigare a dosarului nr._/215/2011 s-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că prin serviciul registratură avocatul recurentei a depus o cerere prin care a solicitat strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
Rezultă de asemenea că instanța de recurs a pus în discuție cererea formulată de apărătorul recurentei și constatând că nu a fost achitată taxa de timbru și în scopul respectării dreptului la apărare al recurentei, a lăsat dosarul pentru a II a strigare la sfârșitul ședinței de judecată.
La sfârșitul ședinței de judecată când a avut loc a II a strigare a dosarului s-a constatat că nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru, situație în care Curtea din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a invocat excepția netimbrării recursului.
Potrivit dispozițiilor legale citate, recurenta avea obligația să depună dovada achitării taxei de timbru datorată în recurs până la sfârșitul ședinței de judecată, fapt ce nu s-a întâmplat, așa cum de altfel recunoaște și contestatoarea prin motivele contestației în anulare de față.
Din rezoluția pusă de instanța de recurs pe cererea formulată de apărătorul recurentei, înregistrată la Curtea de Apel C. sub nr._/08.05.2015(existentă la fila 18 în dosarul nr._/215/2011 al acestei instanțe) rezultă că dovada achitării taxei de timbru în original a fost depusă la dosar după pronunțarea soluției, respectiv la data de 08.05.2015, ora 11, 42.
În condițiile în care în momentul pronunțării soluției dovada achitării taxei de timbru nu se afla la dosarul cauzei, în mod legal instanța de judecată a anulat recursul ca netimbrat făcând astfel aplicarea prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, fără a fi săvârșită vreo eroare materială în sensul prevederilor art. art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Așadar, susținerea contestatoarei în sensul că, soluționarea recursului pe excepția netimbrării a înfrânt accesul la justiție al contestatoarei și că în acest mod a fost privată de o cale de atac nu se confirmă, deoarece instanța de recurs a respectat dreptul la apărare al recurentei contestatoare în sensul că, i-a adus la cunoștință obligația de a achita taxa de timbru și momentul până la care trebuie depusă dovada plății (aspect ce rezultă din procesul verbal de citare aflat la fila 10 dosar recurs) și a lăsat dosarul la a II a strigare la sfârșitul ședinței de judecată, așa cum aceasta a solicitat.
Prin urmare, instanța s-a pronunțat pe excepția netimbrării recursului în mod legal, în raport de lucrările existente la dosar în momentul pronunțării, culpa pentru depunerea cu întârziere a chitanței privind plata taxei de timbru aparținând în exclusivitate recurentei contestatoare.
Faptul că apărătorul recurentei nu s-a putut prezenta până la sfârșitul ședinței de judecată pentru a depune chitanța privind plata taxei de timbru, întrucât a avut de susținut un alt dosar la o altă instanță, este fără relevanță juridică în prezenta cauză, deoarece Curtea are obligația să examineze contestația în anulare de față numai prin prisma cerințelor impuse în mod strict de prevederile art. 318 teza I Cod procedură civilă, cerințe în care nu se încadrează situația invocată de contestatoare sub aspectul menționat.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 318 teza I Cod procedură civilă se va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea S. A. A. împotriva deciziei civile nr. 308 din 08.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2011, în contradictoriu cu intimații C. C.-A. și C. L..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red.Jud.C. S.
Tehn.I.C./Ex.2
Data red.29.06.2015
Jud.rec. A.. S. C.,
M. M.
I.M.
Jud.apel L.C. C.
I.G. Ș.
Jud.fond. L. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 08/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
