Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 30/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 30/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 30

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016

Completul compus din:

Președinte: - T. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Judecător: - E. S.

Grefier: - S. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2016, privind judecarea recursului declarat de pârâtul Ș. S. împotriva deciziei numărul 1253 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta D. ( fostă Ș.) M. C., cu intervenienții D. M., D. I. D., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de intimata reclamantă D. ( fostă Ș.) M. C., înregistrate sub nr. 3850/27.01.2016.

Dezbaterile din ședința publică de la 21 ianuarie 2016 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin.(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.

C U R T EA:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1006/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea principală precizată a reclamantei-pârâte D. M. C. (fostă Ș.) în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Ș. S. C. și intervenienții D. M. și D. I. D..

A fost admisă în parte cererea reconvențională complinită și precizată a pârâtului-reclamant.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților.

S-a dispus mologarea raportului de expertiză specialitatea auto/04.09.2013 întocmit de expert S. L. în varianta stabilită de instanță astfel:

Lotul nr. 1 în valoare de 3.321 lei (reprezentând cota de 1/2) se atribuie reclamantei-pârâte care o primește sub formă de sultă de la pârâtul-reclamant.

Lotul nr.2 în valoare de 3.321 lei (reprezentând 1/2) se atribuie pârâtului-reclamant care primește fizic în lot autoturismul marca Nubira (în valoare de 6.643 lei).

6643 lei – 3321 lei = 3321 lei.

Pârâtul-reclamant s-a dispus a se plăti sultă reclamantei-pârâte 3321 lei.

S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea bunuri mobile/10.09.2013 întocmit de expert B. M. în varianta I de lotizare propusă de expert astfel:

Lotul nr.1 în valoare de 6035,5 lei s-a atribuit reclamantei-pârâte care primește fizic în lot următoarele bunuri mobile: 1 televizor (250 lei); 1 aparat video Panasonic (100 lei); 1 chiuvetă inox (50 lei); 1 aragaz (203 lei); 10 calorifere (1219 lei), 1 boiler (120 lei); 1 bibliotecă de sufragerie (1064 lei); 2 canapele imitație piele (839 lei); 1 mobilă Tineret (659 lei); 1 birou (194 lei); 1 aparat aer condiționat (612 lei); 1 chiuvetă inox (33 lei); 1 orgă electronică (240 lei); 1 aparat foto digital Fuji (25 lei); 50 casete video (325,5 lei); 100 casete audio (210 lei); 1 combină muzicală (72 lei).

250 lei +100 lei + 50 lei + 203 lei + 1219 lei + 120 lei + 1064 lei + 839 lei + 659 lei + 194 lei + 612 lei + 33 lei + 240 lei + 25 lei + 325,5 lei + 210 lei + 72 lei = 6215,5 lei.

6035,5 – 5215,50 lei = 180 lei.

Reclamanta-pârâtă plătește sultă pârâtului-reclamant 180 lei.

Lotul nr. 2 în valoare de 6035,5 lei se atribuie pârâtului-reclamant, care primește fizic în lot următoarele bunuri mobile: 1 televizor (100 lei), 1 cuptor cu microunde (93 lei), 1 aragaz (200 lei), 1 dulap (288 lei), 1 mobilă dormitor (șifonier cu 3 corpuri, pat matrimonial, comodă, oglindă, 2 corpuri laterale, modul cu sertare) în valoare de 1950 lei, 1 birou (100 lei), 1 dublu casetofon Phillips (48 lei), 1 combină muzicală (277 lei); 1 televizor (182 lei), 1 aparat foto (40 lei), 50 casete video (325,5 lei), 100 casete audio (210 lei), 1 dulap de bucătărie (50 lei), 1 cuier hol (196 lei), 1 aparat foto (683 lei), 1 cameră video (350 lei), 1 colțar de bucătărie (228 lei), 1 dulap de bucătărie din lemn masiv (340 lei), 1 masă de bucătărie din lemn masiv (100 lei), 2 scaune de bucătărie (96 lei).

100 lei + 93 lei + 200 lei + 288 lei + 1950 lei + 100 lei + 48 lei + 277 lei + 182 lei + 40 lei + 325,5 lei + 210 lei + 50 lei + 196 lei + 683 lei + 350 lei + 228 lei + 340 lei + 100 lei + 96 lei = 5856,50 lei.

6035,5 – 5856,50 lei = 180 lei.

Pârâtul-reclamant primește sultă de la reclamanta-pârâtă 180 lei.

S-a constatat că din pasivul comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată de părți prin împrumutul bancar BCR/01.10.2008, - îi revine reclamantei-pârâte 15.214,42 lei (reprezentând 1/2); iar pârâtului-reclamant îi revine 15.214,42 lei (reprezentând 1/2).

S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile/23.09.2013 întocmit de expert Locusteanu E. în varianta stabilită de instanță și atribuie pârâtului-reclamant suma de 2.201 lei (reprezentând dreptul său de creanță proporțional cotei cuvenite de 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor constând în zugrăvirea casei (997 lei) și vopsirea acoperișului cu minium de plumb (3.405 lei), - care o primește sub formă de sultă de la reclamanta-pârâtă.

997 lei + 3405 lei = 4402 lei: 1 /2= 2.201 lei.

Reclamanta-pârâtă plătește sultă pârâtului-reclamant 2.201 lei.

S-a dispus stabilirea unui termen de șase luni pentru plata sultei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

S-a constatat calitatea de bun propriu al reclamantei-pârâte privind cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D..

S-a constatat calitatea de bunuri proprii ale pârâtului-reclamant privind un număr de 150 cărți de istorie și 380 cărți de religie.

S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligă pârâtul-reclamant la plata diferenței de 2.272,30 lei reclamantei-pârâte (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorarii experți).

S-a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata în parte către stat a sumei de 533 lei (reprezentând jumătate din taxa de timbru de 1.066 lei)și 1,5 lei (reprezentând jumătate din timbru judiciar de 3 lei) de care a beneficiat ca scutire prin cererea de acordare ajutor public judiciar.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta D. M. C. (fostă Ș.) a chemat în judecată pârâtul Ș. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în proporție de 70% pentru reclamantă.

În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 11.07.1989 – căsătorie în timpul căreia părțile au primit de la mama și fratele său cota de 13/16 dintr-un imobil situat în C., ., județul D., compus din teren 117 mp și o casă din cărămidă acoperită cu tablă (compusă din 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie, pivniță, magazie) conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/12.07.1991. Prețul de 45.000 lei stipulat în contractul respectiv, în realitate nu a fost plătit deoarece mama și fratele reclamantei au înțeles să o gratifice numai pe aceasta. Mama reclamantei a continuat să locuiască în acest imobil împreună cu reclamanta și cei trei copii rezultați din căsătorie.

De asemenea, s-a mai arătat că în anul 1980 (anterior căsătoriei părților) părinții reclamantei au mai construit în prelungirea imobilului prin contribuție proprie; 2 camere, hol, baie, bucătărie.

Totodată, reclamanta a menționat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri mobile: autoturism Daewoo Nubira; CD- player; combină muzicală Samsung; dublu casetofon cu CD Phillips; aparat foto digital Fuji; aparat video Panasonic; televizor Philips; 160 cărți istorie; 380 cărți religioase; orgă electronică; chitară; 150 casete audio; 80 casete video; 2 ceasuri de perete; 280 CD cu muzică.

Reclamanta a arătat că anterior separării în fapt a părților, –pârâtul a contractat un credit în valoare de 25.000 lei RON la bancă, sumă care a fost folosită în scopuri personale. În timpul căsătoriei reclamanta a subliniat că a realizat venituri mai mari decât pârâtul. De creșterea și educarea copiilor s-a ocupat reclamanta ajutată și de mama sa, iar de treburile gospodărești de asemenea s-a ocupat reclamanta. Mama reclamantei a contribuit chiar și la cheltuielile de întreținere ale casei și utilități, din pensia sa. Din anul 2009 când părțile s-au separat în fapt, - reclamanta a achitat singură utilitățile, precum și altele legate de creșterea și educarea copiilor.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.673 și urm./cod proc.civ. art.36 alin.1/cod fam.

Cererea a fost legal timbrată.

În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contracte de vânzare-cumpărare nr._/12.07.1991 și nr.9713/28.09.1971; memoriu tehnic; chitanțe; sent.civ.nr._/22.10.2009 pronunțată de Judecătoria C. (irevocabilă); autorizație de construire nr.916/29.08.1975; procese- verbale de recepție; contract de prestare servicii construcție; contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit /05.10.2009; ordin de încasare numerar; grafic de rambursare credit BCR; dispoziții de încasare; adeverința nr._/21.07.2010.

Reclamanta a depus o precizare scrisă la acțiune în care a solicitat să se constate calitatea de bun propriu pentru cota de 13/16 din imobilul aflat în litigiu, dobândit înainte de căsătorie, în baza certificatului de moștenitor nr.2233/1984 al notariatului de Stat. Imobilul a fost dobândit de părinții reclamantei, respectiv fratele reclamantei, astfel că reclamantei îi revine cota de 13/16. De asemenea, reclamanta a precizat în scris că evaluează bunurile supuse partajării, la suma de 95.000 lei.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvențională în care a solicitat să se constate contribuția majoritară a acestuia de 80% la dobândirea bunurilor comune și că în timpul căsătoriei a încheiat un contract de credit la 01.10.2008 în valoare de 30.428,85 lei (RON), – contract care se află în derulare; să se constate că sunt bunuri proprii ale acestuia un număr de 160 cărți de istorie și 380 cărțile de religie; și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că imobilul din litigiu a fost achitat integral de pârâtul-reclamant din bani proprii. Creditul bancar nr._ este achitat în continuare de către pârâtul-reclamant ca și până în prezent.

În drept cererea reconvențională s-a întemeiat pe dispoz.art.190-200/cod proc.civ.

În susținerea cererii reconvenționale au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contract de credit_/01.10.2008; grafic de rambursare credit; extras de card credit; chitanțe; contract de vânzare-cumpărare 6513/10.05.1990; ordine de încasare numerar; sent.civ.nr._/08.07.2010 a Judecătoriei C. (irevocabilă); adeverință salariu.

Pârâtul-reclamant a formulat o cerere de complinire a masei partajabile cu următoarele bunuri mobile: 1 colțar de bucătărie; 1 dulap de bucătărie din lemn masiv; 1 masă de bucătărie din lemn masiv; 2 scaune de bucătărie; 1 cuptor cu microunde; 2 aragaze; 1 frigider; 1 centrală termică; 10 calorifere; 1 dulap și 1 cuier de hol; 1 bibliotecă de sufragerie; 2 canapele imitație de piele; 1 mobilă de dormitor „Tineret”; 3 birouri; 1 mobilă de dormitor compusă din: 1 șifonier înalt cu 3 corpuri, 1 pat matrimonial cu corpuri laterale, 1 comodă, oglindă cu modul și sertare; 3 covoare persane; 1 șifonier cu pat dublu; 2 combine muzicale Samsung și Fiast; 3 televizoare; 2 aparate radio; 1 dulap de bucătărie; 2 chiuvete inox; 1 chitară; 1 pian; 1 orgă electronică; 3 aparate foto; 1 cameră video; 100 casete video; 200 casete audio; 1 dublu casetofon Philips; 1 aparat aer condiționat; 1 boiler.

De asemenea, pârâtul-reclamant a subliniat că a lucrat în Italia și Germania fiind sprijinit material și financiar de părinții săi în achiziționarea unora dintre bunurile mobile enumerate în cererea de complinire. Pârâtul-reclamant și-a vândut apartamentul bun propriu situat în C., cartier Rovine, . de 90.000 lei, – din care a plătit prețul de 45.000 lei al imobilului din litigiu, situat în C., ., județul D. ce a fost cumpărat de la D. I. D. și D. M..

Diferența rămasă de 45.000 lei a fost investită de pârâtul-reclamant în modernizarea și îmbunătățirea imobilului din litigiu, constând în: mărirea numărului camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă; înlocuit acoperișul magaziei cu tablă; curățat și vopsit întreg acoperișul casei cu minium de plumb; tencuit o parte din imobil; zugrăvit imobilul în totalitate; montat o centrală termică; schimbat în totalitate a instalația electrică din aluminiu în cupru; montat piloni de susținere în pivniță. Magazia în forma inițială avea o parte din pardoseală de placaj și restul de nisip, pardoseală pe care a înlocuit-o ( turnat ciment, izolare și pardosit cu scândură). În continuarea celor două camere, a construit o baie, astfel încât în prezent, casa este compusă din :4 camere, un hol,2 bucătării, 2 băi și o pivniță; gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard de ciment cu piloni de metal și racle de metal; curtea casei este betonată – aproximativ 55 mp.

Totodată, pârâtul-reclamant a arătat că din creditul bancar contractat la 01.10.2008 a cumpărat: gresie, faianță, ciment, rigips, materiale de izolație termică pentru exteriorul casei; îmbunătățiri efectuate la gard (toate în valoare de 9000 lei); s-a plătit 10.000 lei manopera celor 4 echipe de muncitori; 2000 lei echipei ce a lucrat la modernizarea gardului; a fost achiziționat un autoturism Cielo cu 9000 lei în anul 2009 pe numele mamei reclamantei-pârâte (D. M.). Împrumuturile contractate de pârâtul-reclamant nr._/01.10.2008 și nr._/13.03.2009 au fost folosite pentru nevoile obișnuite ale căsătoriei – reprezentând o obligație comună ,– pentru care s-a solicitat în subsidiar introducerea acestora la masa partajabilă. Creditul de 3200 lei a fost folosit pentru cumpărarea materialelor și manoperei pentru înlocuirea instalației de apă.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și la cererea de complinire a acesteia, arătând că pârâtul-reclamant nu a avut o contribuție de 80% cum a solicitat; prețul imobilului din litigiu nu a fost plătit; mama reclamantei-pârâte locuind în continuare în imobil, iar creditul bancar a fost folosit de pârâtul-reclamant pentru nevoi personale fiind deci o datorie proprie a acestuia; îmbunătățirile la imobil au fost efectuate de tatăl reclamantei-pârâte în baza autorizației de construire nr.916/29.08.1979; cu suma obținută de pârâtul-reclamant din vânzarea apartamentului său propriu s-a cumpărat un autoturism Oltcit în 1990-1991 (78.000 lei), iar cu diferența de bani și alte venituri s-a cumpărat un imobil compus din teren și casă în ., de către pârâtul-reclamant și părinții săi. Imobilul din litigiu nu are izolație ci decât a fost revopsit de muncitori. Autoturismul Cielo a fost cumpărat de mama reclamantei-pârâte în timpul procesului de divorț al părților la 05.10.2009 fiind proprietatea acesteia.

Intervenienții D. M. și D. I. D. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, în care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare_/12.07.1991 întrucât nu s-a plătit prețul imobilului din litigiu și nici predarea acestui bun nu s-a realizat în mod efectiv, - intenția fiind aceea de a o gratifica pe reclamanta-pârâtă. În cazul în care nu se va constata nulitatea absolută a contractului respectiv, intervenienții au solicitat în subsidiar să se constate calitatea de bun propriu a cotei de 13/16 pentru reclamanta-pârâtă.

În drept, cererea de intervenție în interes propriu s-a întemeiat pe dispoz.art.49-56/cod proc.civ. și a fost legal timbrată.

Ulterior, intervenienții au depus o precizare scrisă în care au subliniat că cererea de intervenție este în interes propriu, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._/12.07.1991.

În susținerea cererii de intervenție au fost depuse următoarele acte în xerocopie: certificat de moștenitor nr. S.2233/20.11.1984; certificate de naștere; certificat de căsătorie; certificat de deces; referat de anchetă socială; proces verbal de recepție; dispoziție de livrare; chitanțe; factură; memoriu tehnic; situație de plată; contract de prestări servicii; contract nr.6/26.08.1972; devize.

În dovedirea cererii principale s-a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant, proba cu 2 martori cu obligația depunerii listei privind numele și adresele acestora în termenul legal de 5 zile de la încuviințare și proba cu expertiza tehnică.

Pârâtul-reclamant a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte și proba cu 2 martori cu obligația depunerii listei privind numele și adresele acestora în termenul legal de 5 zile de la încuviințare. Intervenienții au solicitat aceleași probe ca reclamanta-pârâtă.

Probele solicitate, au fost încuviințate de instanță și s-a prorogat proba cu expertiza tehnică până la data ce se va pronunța încheierea de admitere în principiu.

În conformitate cu dispoz.art.221/cod prod.civ. s-au luat interogatorii reciproce pârâtului-reclamant și reclamantei-pârâte prin intermediul instanței; s-au luat interogatorii reciproce intervenienților și pârâtului-reclamant, prin intermediul instanței - răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.

În conformitate cu art.192-200/cod proc.civ., au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii: B. F. C., B. C., B. V., M. E., B. N. și P. M.- ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar.

În cursul judecății au mai fost depuse la dosar următoarele acte în xerocopie: precontract/05.01.1994; chitanțe -CTLEM; facturi; grafic credit-BCR; ordine de încasare- BCR; carnetul de muncă al pârâtului-reclamant; adresa-DGASPC D. nr.1847/12.11.2007; decizia civilă 941/19.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. (definitivă); contractul de vânzare-cumpărare nr.79/05.01.1994; autorizație de construire nr.44/29.09.1994 eliberată de Primăria B., adresa nr._/20.02.2012 eliberată de Primăria C..

Conform certificatului de moștenitor nr.S.2233/20.11.1984 - autentificat la Notariatul de Stat, - de pe urma defunctului D. I. decedat la 20.04.1984 a rămas o avere succesorală compusă din cota de ½ din terenul de 155 mp; apartament nr.1 din locuința din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță, o magazie și o cămară –imobil situat în C., . ; (și cota de ½ din terenul de 420 mp. și o casă din cărămidă acoperită cu tablă în .). De pe urma autorului D. I. au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare – intervenienta D. M. care a moștenit cotă indiviză de 2/8; fiul D. I. D. (intervenient) care a moștenit cota de 3/8; și fiica D. M. C. (reclamanta-pârâtă) – care a moștenit cota de 3/8.

Ulterior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 prin Notariat de Stat, - reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au cumpărat de la intervenienții D. M. și D. I. D. cota indiviză de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D., – compus în întregime din teren în suprafață de 117 mp și dintr-o casă de cărămidă acoperită cu tablă, 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță și dintr-o magazie și o cămară, - pentru care s-a plătit un preț de 45.000 lei.

Ținând seama că prin cererea de intervenție în interes propriu precizată s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 – trebuie avut în vedere că acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului.

Potrivit depozițiilor martorilor B. F. C., B. C., B. V. și M. E., - reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant nu au plătit prețul imobilului din C., ., înscris în contract pe care l-au achiziționat de la intervenienți.

Martorii B. F. C. și M. E. au declarat că scopul vânzării imobilului din C., ., a fost de a o gratifica numai pe reclamanta-pârâtă. Totodată, martorii B. F. C., B. C. și M. E., au subliniat că intervenienta D. M. a continuat să locuiască în imobilul respectiv din C., . până în prezent,- acest aspect fiind recunoscut și de pârâtul-reclamant la interogatoriul care i s-a luat de intervenienți.

Deci, cauza sau scopul actului juridic constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act – însă numai ilicitatea sau imoralitatea cauzei (scopului) poate conduce la constatarea nulității absolute a actului încheiat (art.968 din vechiul cod civil). Dar, în situația din speță, cauza ( scopul) pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 nu a fost ilicită sau imorală.

Sub aspectul prețului însă s-a reținut din depozițiile martorilor sus amintiți că acesta nu a fost plătit de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, - ceea ce înseamnă că prețul de 45.000 lei prevăzut în respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost fictiv. Această situație, în principiu, deși antrenează nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, nu se poate constata nulitatea deoarece intervenienții în calitate de vânzători au fost animați de intenția de a face o liberalitate (potrivit depozițiilor martorilor B. F. C. și M. E. de a o gratifica doar pe reclamanta-pârâtă), - ceea ce înseamnă că acel contract rămâne valabil ca și donație deghizată (actul fiind autentic).

Prin urmare, instanța a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei a fost achiziționat un autoturism marca Daewoo Nubira au fost confirmate prin adresa nr._/20.02.2010 eliberată de Primăria C. (Direcția Taxe și Impozite), - din care rezultă că pârâtul-reclamant figurează în evidențele fiscale cu un autoturism marca Nubira, ._, . 2626, capacitate cilindrică 1598, - fiind dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2163/07.04.2004.

Așadar, acest contract fiind încheiat în timpul căsătoriei pârâtului-reclamant cu reclamanta-pârâtă, înseamnă că autoturismul marca Nubira a fost achiziționat în timpul căsătoriei, fiind deci un bun comun (neavând relevanță că a fost trecut pe numele pârâtului-reclamant, de vreme ce era căsătorit la momentul cumpărării autoturismului).

Prin urmare, instanța a reținut la masa partajabilă autoturismul marca Nubira, pârâtul-reclamant recunoscand că autoturismul respectiv a rămas în posesia sa.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei cu pârâtul-reclamant au achiziționat un aparat foto digital Fuji și un aparat video Panasonic au fost recunoscute de pârâtul reclamant la interogatoriul care i-a fost luat de reclamanta pârâtă, situație în care instanța urmează să rețină aceste bunuri la masa partajabilă.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei cu pârâtul-reclamant au achiziționat 160 cărți de istorie și 380 cărți de religie pe de o parte și susținerile pârâtului-reclamant din cererea reconvențională pe de altă parte că toate aceste cărți sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant, – instanța a reținut din recunoașterea de la interogatoriul care i-a fost luat reclamantei-pârâte de către pârâtul-reclamant că sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant un număr de 150 de cărți de istorie și 380 de cărți de religie, - care însă au rămas în posesia reclamantei-pârâte întrucât pârâtul-reclamant nu a venit să și le ia. Prin urmare, instanța nu poate reține la masa de partaj cele 150 cărți de istorie și 380 cărți de religie pentru că reclamanta-pârâtă a recunoscut că sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant. Existența restului celor 10 cărți de istorie nu a fost dovedită prin probele propuse de părți nici ca fiind bunuri comune, nici ca fiind bunuri proprii, - astfel că nu poate fi constatată natura lor juridică de către instanță.

Potrivit susținerilor pârâtului-reclamant din cererea reconvențională că acesta a contractat un credit în valoare de 30.428,85 lei RON la data de 01.10.2008, aflat în derulare, ale cărui rate le-a achitat pârâtul-reclamant, - instanța a reținut din probele de la dosar că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au contractat în timpul căsătoriei un credit bancar- BCR nr._/01.10.2008, în cuantumul sus menționat, rambursabil în 120 rate lunare.

Aceasta înseamnă că dacă împrumutul bancar respectiv a fost contractat de ambele părți în timpul căsătoriei, nu are relevanță pe numele cui au fost achitate ratele lunare, - constituind o datorie comună. Conform art.32 lit.b/cod fam. soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile ce au contractat împreună.

În principiu, patrimoniul comunitar al soților trebuie privit ca o universalitate juridică în sensul că acesta poartă asupra totalității bunurilor și obligațiilor, -totalitatea drepturilor constituind activul și totalitatea obligațiilor constituind pasivul patrimoniului. Drepturile și obligațiile nu sunt privite ut singuli ci împreună ca valori legate între ele.

Prin urmare, obligațiile contractate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant prin contractul de credit bancar- BCR nr._/01.10.2008 în valoare de 30.428,85 lei formează pasivul patrimoniului și ținând seama că pârâtul-reclamant a solicitat reconvențional la masa de partaj suma contractată prin respectivul credit bancar, - a fost retinuta la masa de partaj suma de 30.428,85 lei ca pasiv comunitar.

În caz de partajare a unui asemenea patrimoniu (compus din activ și pasiv) – determinarea drepturilor și obligațiilor fiecărui subiect își găsește expresia într-o singură cotă raportată la ansamblul bunurilor ci nu la fiecare bun sau la o parte din acestea, – consecință ce decurge în mod necesar din unicitatea patrimoniului.

Potrivit susținerilor pârâtului-reclamant din cererea de complinire a cererii reconvenționale că acesta a mai contractat două împrumuturi bancare în timpul căsătoriei – instanța a reținut că la dosar au fost depuse 2 chitanțe privind două rate achitate pe numele pârâtului-reclamant din care însă nu rezultă suma totală contractată și nici numele părților care au contractat împrumutul respectiv, - situație în care nu pot fi avute în vedere și alte sume la masa de partaj.

Susținerile pârâtului-reclamant că și-a vândut apartamentul proprietate personală situat în C., cartier Rovine, ..1, . - cu suma de 90.000 lei din care a achitat prețul de 45.000 lei pentru imobilul din C., . și că diferența de 45.000 lei s-a folosit pentru efectuarea îmbunătățirilor la imobilul din litigiu, - instanța a reținut din materialul probator de la dosar următoarele:

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.79/04.01.1994 (Notariat de stat) a rezultat că într-adevăr pârâtul-reclamant a cumpărat anterior căsătoriei un apartament situat în C., cartier Rovine, ..1, .. Ulterior, printr-un alt contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6513/10.05.1990 (notariat de stat) pârâtul-reclamant anterior căsătoriei a vândut apartamentul proprietate personală situat la adresa menționată, obținând un preț de 90.000 lei.

La interogatoriul luat reclamantei-pârâte de pârâtul-reclamant, aceasta a declarat că din banii obținuți de pârâtul-reclamant din vânzarea propriului apartament s-a cumpărat un autoturism Oltcit ,–fapt confirmat și prin depozițiile martorilor B. C., B. V. și P. M..

Deci susținerile pârâtului-reclamant că din vânzarea propriului apartament s-ar fi plătit cu banii obținuți prețul imobilului din C., . infirmate atât la interogatoriu luat reclamantei-pârâte cât și prin depozițiile martorilor B. C., B. V. și P. M. pe de o parte, iar pe de altă parte prin declarațiile martorilor B. F. C., M. E., B. V. și B. C. care au susținut că nu s-a plătit prețul imobilului din C., .> Susținerile pârâtului-reclamant că suma de 45.000 lei reprezentând parte din prețul total de 90.000 lei obținut din vânzarea propriului său apartament a fost investită în efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul situat în C., . rezultat din probele propuse de părți.

Apărările formulate de reclamanta-pârâtă în întâmpinarea la cererea de complinire a cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant în sensul că o parte din prețul obținut de pârâtul-reclamant din vânzarea propriului său apartament au fost investiți de acesta și părinții lui în scopul achiziționării unui imobil situat în . au fost confirmate numai prin depoziția martorului B. C., - care însă este o depoziție singulară sub acest aspect.

În realitate imobilul teren - construcții situat în intravilanul comunei B., județul M. a fost cumpărat cu prețul de 20.000 lei de părinții pârâtului-reclamant (Ș. N. și Ș. E.), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.79/05.01.1994. De asemenea, tatăl pârâtului-reclamant a obținut și autorizație de construire pentru o casă pe terenul respectiv, fiind înregistrată sub nr.44/29.09.1994 eliberată de Primăria B. numitului Ș. N..

Referitor la îmbunătățirile solicitate prin cererea de complinire la cererea reconvențională de pârâtul-reclamant ca fiind efectuate la imobilul din C., . reținut din probele de la dosar următoarele:

Conform autorizației pentru executare lucrări nr.916/29.08.1975 eliberată de Primăria C., - autorul D. I. (tatăl reclamantei-pârâte) a fost autorizat să execute lucrări de adăugire (o sală) la construcția existentă din C., .. Potrivit proceselor verbale de recepție (1975-1976) autorul D. I. a procurat materiale de construcții (cărămidă, beton armat, cofraje). S-a mai depus la dosar un memoriu tehnic privind extinderea imobilului din C., . întocmit pe numele autorului D. I. (cu o sală în fața camerei de baie și . ușă în zidul camerei din corpul 1; la corpul 2 fiind dependințe: bucătărie și cămară; după extindere, cămara fiind transformată în cameră de baie). Procesul verbal de recepție nr.8588/29.09.1972 întocmit pe numele autorului D. I. se referă la lucrări de împrejmuire a imobilului din C., ., iar procesul verbal de recepție din 21.09.1972 face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire.

Conform acestor înscrisuri de la dosarul cauzei a rezultat că îmbunătățirile respective ale imobilului din litigiu au fost efectuate anterior încheierii căsătoriei reclamantei-pârâte cu pârâtul-reclamant, - dar nu de către aceștia.

La interogatoriul luat reclamantei-pârâte de pârâtul-reclamant, - aceasta a recunoscut că în timpul căsătoriei au zugrăvit casa și au vopsit cu minimum de plumb acoperișul casei din C., ..

Cum însă din probele administrate în cauză s-a concluzionat că imobilul din litigiu respectiv cota indiviză de 13/16 din imobilul situat în C., . constituie o donație deghizată (deoarece nu s-a plătit prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentic, iar intenția vânzătorilor intervenienți a fost de a face o liberalitate în sensul că au înțeles să o gratifice numai pe reclamanta-pârâtă), - înseamnă că aceste îmbunătățiri (zugrăvitul casei și vopsitul acoperișului casei) au fost aduse unui bun propriu al unuia dintre foștii soți în timpul căsătoriei.

De aceea, numai sporul de valoare adus imobilului respectiv prin lucrările de îmbunătățiri efectuate de reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant (zugrăvitul casei și vopsitul acoperișului casei cu minium de plumb) - constituie bun comun, - situație care îi conferă pârâtului-reclamant decât un drept de creanță fiind echitabil ca din valoarea realizată prin aport egal la efectuarea îmbunătățirilor respective, să îi revină pârâtului-reclamant o cotă în aceeași măsură.

Pârâtul-reclamant prin probele propuse în cauză nu a făcut dovada subrogației reale cu titlu universal că îmbunătățirile solicitate la imobilul din litigiu s-ar fi făcut cu banii proprii.

Referitor la frigiderul solicitat de pârâtul-reclamant la masa de partaj – reclamanta-pârâtă la interogatoriu a susținut că a fost cumpărat de intervenienta D. M. pe numele intervenientei, – aspect care se coroborează și cu depoziția martorei M. E. care a declarat că acest bun aparține intervenientei D. M., - situație în care instanța nu-l poate reține la masa de împărțeală judiciară.

În ceea ce privește centrala termică solicitată de pârâtul-reclamant la masa de partaj, – reclamanta-pârâtă la interogatoriu a susținut că a fost cumpărată și montată de intervenienta D. M. pe numele intervenientei, - situație în care instanța nu poate reține acest bun la masa partajabilă.

Susținerile pârâtului-reclamant din cererea de complinire la cererea reconvențională că în timpul căsătoriei cu reclamanta-pârâtă a fost achiziționat un pian, - instanța a reținut din interogatoriul luat reclamantei-pârâte, că aceasta a declarat că pianul a fost cumpărat în timpul căsătoriei însă a fost oferit în dar fiicei părților, – fapt care a fost confirmat și prin depozițiile martorilor: B. F. C., B. V. și M. E..

Având în vedere că darul manual poate avea ca obiect bunuri mobile corporale și cum prin probele de la dosar s-a făcut dovada că pianul a fost dăruit de către reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant fiicei lor, - înseamnă că acest bun devenind prin dar manual proprietatea copilului lor, - nu mai poate fi inclus la masa de partaj.

Referitor la autoturismul Cielo despre care face mențiune pârâtul-reclamant în cererea de complinire a cererii reconvenționale, din probele de la dosar a rezultat că intervenienta D. M. a achiziționat un astfel de autoturism conform contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din 05.10.2009, - aceasta fiind deci proprietara respectivului autoturism pentru care a plătit un preț de 3500 euro.

Depoziția martorului B. C. că un autoturism Cielo ar fi fost cumpărat din prețul obținut în urma vânzării autoturismului Oltcit proprietatea pârâtului-reclamant a constituit o depoziție singulară sub acest aspect în legătură cu bunul respectiv, - situație în care autoturismul Cielo nu poate fi reținut la masa de partaj.

În ceea ce privește restul bunurilor comune solicitate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant la masa de partaj,-nefiind dovedită existența lor prin probele propuse de părți conform art. 1169 / fostul cod civil, – instanța nu le-a reținut la masa de partaj.

Potrivit depozițiilor martorilor B. F. C., B. C. și M. E. reclamanta-pârâtă a avut serviciu în timpul căsătoriei, în mod constant.

Din declarațiile martorilor B. F. C. și B. C. a reieșit că și pârâtul-reclamant a avut serviciu în timpul căsătoriei, -dar nu în mod permanent.

Faptul că pârâtul-reclamant a avut serviciu în timpul căsătoriei se coroborează și cu carnetul de muncă (30.09.1985 – 2010), cu adeverința nr.1847/12.11.2007 eliberată de DGASPC D. și cu decizia civilă nr.941/19.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. (definitivă) – decizie prin care pârâtul-reclamant a fost reintegrat în funcția și postul deținut anterior emiterii hotărârii nr.1/07.01.2005. La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că pârâtul-reclamant a lucrat și în străinătate (fapt confirmat și de martorul B. N.).

Întrucât numai pârâtul-reclamant a depus înscrisuri la dosar referitor la venituri, nu a fost posibilă realizarea unei analize comparative privind cuantumul lor, față de cele ale reclamantei-pârâte.

De reținut că martorii M. E. și P. M. au declarat că atât reclamanta-pârâtă cât și pârâtul-reclamant s-au ocupat în timpul căsătoriei de creșterea și educarea copiilor, precum și de treburile gospodărești.

Contribuția poate fi directă, constând în muncă sau mijloace materiale sau financiare ale ambilor soți, sau indirectă, prin munca depusă în gospodărie și creșterea copiilor, - iar în ceea ce privește retribuția realizată prin muncă aceasta constituie un bun comun fiind destinată susținerii sarcinilor căsătoriei.

Conform art 30 alin 1/cod fam:bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți ,- sunt de la data dobândirii lor, -bunuri comune ale soților.

C. parte care se cuvine fiecărui soț se stabilește în raport de contribuția efectivă, reală la dobândirea și la conservarea bunurilor, iar cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune se analizează până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.

Prezumția relativă de comunitate instituită de dispozițiile art.30 alin.1/cod fam poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, de oricare parte care pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.

Având în vedere că aprecierea unei contribuții diferențiate cum au solicitat reclamanta pârâtă și pârâtul-reclamant nu s-a întemeiat pe probe convingătoare din care să rezulte neîndoielnic această situație, instanța a apreciat că aportul părților la dobândirea bunurilor comune este egal, decizând ca ele să fie împărțite în cote egale.

Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmășiei, iar la încetarea stării de comunitate, - împărțeala se face prin unicitate de cote, stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport de contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, ci nu prin pluralitate de cote, adică nu prin diferențierea cotelor în raport de anumite categorii de bunuri.

În raport de considerentele expuse pe larg anterior, - instanța prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 23.02.2012 a admis în parte și în principiu cererea principală precizată a reclamantei-pârâte;a admis în parte și în principiu cererea reconvențională complinită și precizată a pârâtului-reclamant; a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților

Potrivit principiului căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, prevăzut de art.728/ fostul cod civ., art.36 alin.1/cod fam și art.673 indice 5 alin.1/Cod Proc.Civ., - instanța a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de câte ½ pentru reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant.

A constatat că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un autoturism marca Nubira; 1 aparat foto digital Fuji; 1 aparat video Panasonic; 1 colțar de bucătărie, 1 dulap de bucătărie din lemn masiv; 1 masă de bucătărie din lemn masiv; 2 scaune de bucătărie; 1 cuptor cu microunde; 2 aragaze; 10 calorifere; 1 dulap; 1 cuier de hol; 1 bibliotecă de sufragerie; 2 canapele imitație de piele; 1 mobilă de dormitor „Tineret”; 1 mobilă de dormitor (compusă din: șifonier cu 3 corpuri, pat matrimonial cu 2 corpuri laterale, comodă, oglindă, modul cu sertare); 2 birouri; 2 combine muzicale Samsung și Fiast; 3 televizoare; 2 aparate- radio; 1 dulap de bucătărie; 2 chiuvete inox; orgă electronică; 2 aparate foto; 1 cameră video; 100 casete video; 200 casete audio; 1 dublu casetofon Philips; 1 aparat de aer condiționat; 1 boiler; un pasiv comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată prin împrumutul bancar BCR/01.10.2008)..

A dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei pârâte și a pârâtul-reclamant în cote de ½ fiecare, a constatat un drept de creanță proporțional cotei cuvenite pârâtului-reclamant din contravaloarea îmbunătățirilor constând în zugrăvirea casei și vopsirea acoperișului cu minium de plumb, efectuate la imobilul situat în C., ., județul D..

A numit experți specialitatea construcții civile, bunuri mobile și auto pentru evaluarea bunurilor la valoarea actuală și de circulație pe piață, arătarea criteriilor avute în vedere la evaluare, propuneri de variante de lotizare și stabilirea unei sulte pentru eventualele inegalități de valoare ale loturilor.

Au fost întocmite și s-au depus la dosar raportul de expertiză specialitatea auto /04.09.2013 întocmit de expert S. L. ,procesul-verbal și dovezi de convocare; raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile /10.09.2013 întocmit de expert B. M., procesul-verbal și dovezi de convocare ; raportul de expertiză specialitatea construcții civile /23.09.2013 întocmit de expert Locusteanu E.; procesul-verbal și dovezi de convocare .

Reclamanta pârâtă a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză specialitatea bunuri mobile și auto. Pârâtul reclamant a formulat obiecțiuni împotriva celor 3 rapoarte de expertiză. După ce au fost puse în discuție obiecțiunile formulate de părți și cererea către bancă solicitată de părți, instanța prin încheierea de ședință din 07.11.2013 a respins obiecțiunile formulate de reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant și cererea privind efectuarea unei adrese către societatea care a preluat creditul bancar pentru următoarele considerente:

Având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la 23.02.2012 s-a stabilit un pasiv comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată prin împrumutul bancar BCR din 01.10.2008 ), care a fost avut în vedere la lotizare de expertul specialitatea bunuri mobile – B. M. în raportul de expertiză, întocmit la 10.09.2013 care a fost depus în termenul legal prevăzut de art.336/cod proc.civ., - față de termenul de judecată acordat pentru 26.09.2013, s-a apreciat că nu importă care mai este situația actuală a creditului bancar în prezent, după pronunțarea încheierii de admitere în principiu din 23.02.2012 – care are caracter interlocutoriu – deoarece instanța a avut în vedere situația de la acel moment al creditului bancar, urmând a fi respinse obiecțiunile formulate de reclamantă. Obiecțiunile pârâtului reclamant la raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile în sensul că acestea au fost subevaluate, instanța, a constatat că expertul B. M. a arătat criteriile avute în vedere la evaluarea bunurilor mobile (gradul de uzură, valoarea actualizată pe piața liberă) .

În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamanta pârâtă la raportul de expertiză specialitatea auto și cele formulate de pârâtul reclamant în cadrul notelor scrise cu privire la acest raport de expertiză, - instanța a constatat din verificarea raportului de expertiză specialitatea auto din 04.09.2013 întocmit de expert S. L. că aceasta a avut în vedere la stabilirea valorii autoturismului,uzura globală a acestuia de 85% coeficientul de corecție al uzurii, coeficientul de uzură recalculat, durata de exploatare de 11 ani și numărul de 167.055 kilometri parcurși, - situație în care instanța a apreciat că expertul a adus argumente științifice la elaborarea lucrării

Instanța a avut în vedere principiul egalității părților pentru operațiunea de compunere a loturilor, în sensul că reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant urmează să primească un lot egal cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune ( în speță cota fiind de ½ pentru fiecare ).

Această egalitate între lot și cota fiecărei părți, trebuie făcută în natură ,iar egalizarea valorică se face printr-o sumă de bani așa cum este stipulat în teza finală a alineatului 2 al. art. 673 indice 5 din fostul cod proc.civ, sub forma sultei.

Totodată, la formarea loturilor, instanța a avut în vedere și criteriile stabilite de art. 673 indice 9 din fostul cod proc.civ („acordul părților ; mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții ,îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea ”).

In raport de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea principală precizată a fost întemeiată în parte fiind admisă în parte, cererea reconvențională complinită și precizată este întemeiată în parte fiind admisă în parte, și că cererea de intervenție în interes propriu precizată este neîntemeiată, fiind respinsă.

In conformitate cu art. 673 ind.9 din fostul cod proc.civ, instanța a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea auto/04.09.2013 întocmit de expert S. L..

Referitor la precizarea scrisă la acțiune a reclamantei pârâte privind a se constata calitatea de bun propriu al acesteia privind cota de 13/16 din imobilul situat în C. . județul D., instanța în baza materialului probator care a fost administrat în cauză a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.S.2233/20.11.1984, - autentificat la Notariatul de Stat, - de pe urma defunctului D. I. decedat la 20.04.1984 a rămas o avere succesorală compusă din cota de ½ din terenul de 155 mp; apartament nr.1 din locuința din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță, o magazie și o cămară –imobil situat în C., . ; (și cota de ½ din terenul de 420 mp. și o casă din cărămidă acoperită cu tablă în .). De pe urma autorului D. I. au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare – intervenienta D. M. care a moștenit cotă indiviză de 2/8; fiul D. I. D. (intervenient) care a moștenit cota de 3/8; și fiica D. M. C. (reclamanta-pârâtă) – care a moștenit cota de 3/8.

Ținând seama că prin cererea de intervenție în interes propriu precizată s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991, – trebuie avut în vedere că acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului.

Din acest motiv, instanța prin încheierea de admitere în principiu a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991.

Astfel, pe cale de consecință și în mod implicit, instanța a constatat în raport de considerentele la care am făcut referire anterior, calitatea de bun propriu al reclamantei pârâte privind cota de 13/16 din imobilul situat în C. . județul D.

Întrucât cererea principală precizată a reclamantei pârâte a fost admisă în parte, cererea reconvențională a pârâtului reclamant a fost admisă în parte ,iar cererea de intervenție în interes propriu precizată a fost respinsă –instanța având în vedere că poziția de parte câștigătoare in proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului cererilor și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, și pentru că s-a reținut o cotă de contribuție de ½ pentru reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant, în baza art 276 /fost cod proc civ a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și să oblige pârâtul-reclamant la plata diferenței de 2.272,30 lei reclamantei-pârâte (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorarii experți).

Ținând seama că prin încheierea pronunțată la 09.12.2010 s-a dispus scutirea pârâtului reclamant de la plata taxei de timbru de 1066 lei și a timbrului judiciar de 3 lei și având în vedere că cererea reconvențională complinită și precizată a acestuia a fost admisă în parte –instanța având în vedere prevederile art. 19 din OG 51/2008 modificată și completată, a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata în parte către stat a sumei de 533 lei (reprezentând jumătate din taxa de timbru de 1.066 lei) și 1,5 lei (reprezentând jumătate din timbru judiciar de 3 lei) de care a beneficiat ca scutire prin încheierea pronunțată la 09..12.2010 prin care s-a soluționat cererea de acordare ajutor public judiciar.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 23.02.2012 și a sentinței civile nr.1006/30.01.2014, a formulat apel apelantul Ș. S. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare apelantul a solicitat admiterea apelului, arătând că în cauză au fost încălcate normele de procedură imperative, importante principii de drept :principiul egalității părților în probațiune, principiul disponibilității părților și că s-a dat mai mult decât s-a cerut, nu s-a dat ce s-a cerut.

Astfel pentru a proba cererea reconvențională și a se apăra de pretențiile reclamante, pârâtul a solicitat proba cu doi martori, pentru intervenienții în nume propriu a fost încuviințată proba cu doi martori iar pentru pârât a fost respinsă cererea cu doi martori în apărare față de pretențiile intervenienților;

Un alt aspect al încălcării acestui principiu este acela că instanța a depășit cadrul procesual încuviințat, stabilit inițial, cei doi martori ai intervenienților au fost folosiți de reclamantă, cu încuviințarea instanței și pentru a dovedi pretențiile din acțiune,deși instanța a încuviințat audierea acestora doar pentru cererea de intervenție.

Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și a depășit cadrul procesual cu care a fost investită cu cererile părților; a dat mai mult și nu a dat ce s-a cerut prin cererile scrise:

Prin cererea de chemare în judecată, în alineatul 2 și 3 din considerentele cererii, reclamanta a recunoscut că, părțile sunt în proces divorț, că ambele părți au solicitat desfacerea căsătoriei, dar și că în timpul căsătoriei au dobândit cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D.;

În alineatul 5 din pagina a doua a acțiunii reclamanta a solicitat ca instanța să constate că a avut o contribuție de 70% din întreaga masă a bunurilor partajate.

La termenul din 26.06.2009, reclamanta a solicitat să se constate calitatea de bun propriu doar pentru cota de 3/16 din imobil - precizând, în continuare, că această cotă de 3/16 a fost dobândită înainte de căsătorie, în calitate de moștenitoare a tatălui său, în baza certificatului de moștenitor nr.2233/1984 al Notariatului de Stat, județul D.,C.;

Instanța de judecată a reținut în încheierea de admitere în principiu dar și în sentința civilă că reclamanta ar fi solicitat, prin precizarea la acțiune făcută la termenul din 26.06.2009, cota de 13/16.

Instanța de judecată i-a dat reclamantei cota de 100% din imobilul

situat în C., ., deși reclamanta a solicitat expres doar

cota de 70%.

În subsidiar apelantul a solicitat în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere, admiterea apelului, desființarea IAP-ului și a sentinței apelate și rejudecând, să se rețină la masa partajabilă imobilul situat în C., ., județul D., ca fiind bun comun obținut în timpul căsătoriei, în cotă de 80% in favoarea apelantului pârât, întrucât a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea imobilului bun propriu obținut înainte de căsătorie, îmbunătățirile efectuate la acest imobil, gardul ce împrejmuiește imobilul, un frigider, un pian, o centrală termică.

Cu privire la îmbunătățirile aduse la imobilul situat în C., ., județul D., apelantul a considerat că prima instanță în mod greșit a reținut că acestea au fost efectuate în perioada 1975-1976 de autorul D. I. întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că procesele-verbale întocmite au fost pentru lucrări de pardoseală, de tencuire, de acoperire cu tablă de zinc iar construcția care a fost efectuată a constat într-o extindere de 5,58 m.p, o sală față de camera de baie.

Apelantul a menționat că a modernizat și îmbunătățit întregul imobil (care nu mai are configurația inițială): a mărit numărul camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă, a înlocuit acoperișul magaziei cu tablă, a curățat și vopsit tot acoperișul casei cu minium de plumb, a tencuit o parte din imobil și l-a zugrăvit în totalitate, a montat centrală termică, schimbat în totalitate instalația electrică din Al în Cu, a montat piloni de susținere în pivniță .

A arătat că magazia în forma inițială avea o parte din pardoseală de placaj și restul ie nisip, pardoseală pe care a înlocuit-o, a turnat ciment, a izolat-o și a pardosit-o cu scândură.

Ulterior, în continuare celor două camere a mai construit o baie, astfel încât în prezent casa este compusă din 4 camere, un hol, 2 bucătării, 2 băi și o pivniță, gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard din ciment cu piloni de metal si racle de metal iar curtea casei nu mai este ca la cumpărarea imobilului ci este betonată aproximativ 55 m.p.

Apelantul pârât a precizat că numai el a participat, cu bani proprii obținuți din vânzarea apartamentului bun propriu, la cumpărarea casei, i-a adus îmbunătățiri și a modernizat-o astfel încât i-a crescut substanțial valoarea, solicitând a se avea în vedere aceste aspecte la stabilirea cotelor și formarea loturilor.

Apelantul pârât a mai arătat că la data de 01.10.2008 a obținut un credit în sumă de 30.428,85 lei din care a cumpărat gresie, faianță, ciment, rigips, materiale de izolație termică pentru exteriorul casei, a mai efectuat unele îmbunătățiri la gard acestea toate fiind în sumă de 9000 lei, a plătit manopera celor 4 echipe de muncitori în sumă de 10.000 lei iar echipei care a lucrat la modernizarea gardului i-a achitat 2000 lei, astfel încât, solicită să fie incluse la masa partajabilă

Cu privire la gardul care împrejmuiește imobilul, a susținut că instanța a reținut doar că prin procesul- verbal de recepție m.8588/29.09.1912 imobilului din C., ., iar procesul verbal de recepție din 21.09.1912 face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire.

Instanța de fond a reținut în mod greșit vechiului gard care împrejmuiește imobilul întrucât acesta a fost înlocuit în totalitate și a fost edificat altul nou (cu materiale și design care nu se efectua acum 40 de ani), fapt relatat și de martorii audiați și solicită includerea și a gardului care împrejmuiește imobilul întrucât gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard din ciment cu piloni de metal și racle de metal.

Cu privire la contractul de împrumut, a menționat că a achitat exclusiv la bancă ratele, după separarea în fapt și desfacerea căsătoriei ar fi trebuit să se impute lotul reclamantei cu cota din sumele achitate exclusiv de apelantul pârât și să se majoreze lotul acestuia în mod corespunzător.

Acest lucru a fost necesar deoarece, astfel cum s-a observat din sentința civilă apelată, instanța de fond a constatat pasivul comunitar de 30.428,85 lei reprezentând obligația comună contractată de părți prin împrumutul bancar CR/01.10.2008) și a dispus împărțirea acestuia în cote de 1/2 pentru fiecare dintre părți.

Apelantul pârât a menționat că a achitat exclusiv ratele bancare și a solicitat să se majoreze lotul său cu cota din ratele achitate exclusiv de către mine.

În dovedirea celor menționate a solicitat proba cu înscrisuri, cu martori, cu expertiza, cercetarea la fața locului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ.

Intimata D. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

A considerat că instanța a procedat în mod corect admițând proba cu doi martori pentru fiecare din părțile procesului de partaj și proba cu doi martori pentru ambii intervenienți având în vedere că în speță era vorba de o cerere de intervenție principală.

De asemenea, intimata a arătat că instanța de fond nu a greșit în audierea acestor martori.

Observând hotărârea instanței de fond singurii martori a căror declarație este ținută de instanță în soluționarea cererii de partaj au fost martorii propuși de intimată, B. F. și M. E..

Referitor la principiul disponibilității, intimata reclamantă a arătat că în cererea de chemare în judecată independentă de cererea de intervenție, reclamanta a expus starea de drept așa cum rezulta din aparența aplicării textelor de lege din Codul Familiei, situație pe care a răsturnat-o prin dovezile administrate.

Pe tot parcursul dosarului de fond a solicitat să se constate nulitatea contractuui de vânzare-cumpărare, cota te 70% reprezentând contribuția sa privind numai bunurile dobândite efectiv în timpul căsătoriei, bunuri care au fost reținute la masa partajabilă de instanța de fond. A mai arătat că este interpretată greșit de apelant formularea reclamantei din cererea de chemare în judecată potrivit căreia părțile au dobândit de la mama și fratele reclamantei, în realitate aceasta referindu-se la faptul că doar ea, reclamanta a dobândit.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă a arătat că prețul imobilului nu a fost achitat niciodată, fiind așadar unul fictiv și că mama reclamantei a locuit în continuare în casă ca și cum îi aparținea, susținând atât cheltuielile casei cât și creșterea copiilor din veniturile proprii.

A mai arătat și că cererea de intervenție s-a bazat pe aceleași susțineri ale fictivității prețului respectiv intenției intervenienților de a o gratifica pe reclamantă.

Referitor la îmbunătățirile solicitate de apelant, intimata a arătat că susținerile acestuia au fost nefondate și nedobândite. în urma probatoriului administrat. în special în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut în mod corect că aceste îmbunătățiri au fost efectuate anterior încheierii căsătoriei de către tatăl său. D. I.. în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 916/29.08.1975 proceselor-verbale de recepție din 1975-1976 precum și procesului-verbal de recepție nr. 8588/29.09.1972 care se referă Ia lucrări de împrejmuire a imobilului și re a fost precedat doar de procesul-verbal de recepție din 21.09.1972 ce face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire, indicat în apel. Martorii au declarat în acord cu înscrisurile depuse.

In ce privește contractul de împrumut reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care a rezultat că a achitat jumătate din ratele acestuia, cu toate că, a fost contractat pentru nevoile personale ale apelantului, nefăcându-se nicio dovadă în sensul convertirii datoriei proprii într-o datorie comună.

În ce privește așa-zisa contribuție a rezultatat din vânzarea unui apartament propriu, cumpărarea autoturismului Oltcit din banii obținuți pe această garsonieră a fost confirmată nu numai de martorii intimatei, dar și de martorii apelantului, P. M..

Nu au fost dovedite nici susținerile potrivit cărora a investit jumătate im prețul apartamentului în reparații la casă. Acest lucru nu este confirmat nici măcar de susținerile pârâtului care arată, pe de o parte că valoarea imobilului este de 3000 lei, iar îmbunătățirile aduse ar fi de câteva ori mai mari decât această valoare. în realitate, economiile apelantului, probabil ce i-a rămas după achiziționarea autoturismului Oltcit au fost investite într-un imobil situat în ., așa cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de fond. La data cumpărării părinții pârâtului erau pensionari astfel încât nu aveau mijloace materiale să achiziționeze acest imobil.

În faza apelului au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind ascultați martorii B. D. F. și P. M. A. propusi de apelant precum și martora B. E. G. și martora C. E. propuse de intimată.

De asemenea probatoriul a fost suplimentat de instanță fiind audiați martorii I. I. propus de apelat și M. E. propusă de intimată. Instanța a încuviințat și proba cu cercetare locală, fiind administrată această probă la data de19.03.2015.

A fost încuviințată și administrată proba cu expertiză în specialitatea construcții având ca obiective evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului construcție solicitate de apelant prin cererea de apel, fără a fi avute în vedere îmbunătățirile reținute de instanța de fond și evaluate în această etapă procesuală și de a preciza expertul materialele din care este edificată încăperea cu destinație de baie pe care apelantul susține că a construit-o.

La data de 15.06.2015 a fost depus raportul de expertiză, părțile fiind de acord cu concluziile acestuia, fără a formula obiecțiuni.

Prin decizia numărul 1253 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis apelul declarat de apelantul pârât Ș. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat M. C., situat în C., ..17, județul D., împotriva încheierii de admitere în principiu din 23.02.2012 si sentinței civile nr.1006 din 30.01.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M. C.(fostă Ș.) domiciliată în C. . județul D. și intervenienții D. M. domiciliată în C., . județul D. și D. I. D., domiciliat în C. . ..

S-a schimbat, în parte, IAP din 23.02.2012 si sentința civilă nr.1006 din 30.01.2014.

S-a constatat un drept de creanța proporțional cotei cuvenite pârâtului si din contravaloarea îmbunătățirilor constând in gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D..

S-a dispus omologarea raportului de expertiza întocmit de expert D. P. si atribuie paratului reclamant suma de 1950 lei (reprezentând dreptul său de creanță proporțional cotei cuvenite de 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor constând în gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn), pe care o primește sub forma de sulta de la reclamanta-parata.

S-a dispus ca reclamanta să plătească sulta paratului suma de 1950 lei.

S-a constatat calitatea de bun propriu al reclamantei pârâte a cotei de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud. D..

S-a constatat ca din pasivul comunitar paratul reclamant a achitat suma de 4742 lei, după desfacerea căsătoriei.

A fost obligată reclamanta - parata la plata sumei de 2371 lei către pârâtul-reclamant, reprezentând 1/2 din ratele achitate exclusiv de acesta.

S-au menținut restul dispozițiilor din IAP si sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Tribunalul a constatat că apelul a vizat critici ce converg spre admiterea acestuia, raportat la urmatoarele aspecte:

Primul motiv de apel, invocat de apelantul pârât Ș. S., s-a referit la încălcarea principiului respectării egalității probelor pentru părțile în proces.

Tribunalul a retinut că prin cererea depusă în ședința publică din data de 26.06.2009 – fila 37 dosar fond -, intervenienții D. M. și D. I. D. au solicitat introducerea acestora în proces în calitate de intervenienți în interes propriu, invocând un drept propriu al acestora cu privire la imobilul supus partajului.

Prin încheierea din 12.05.2011 prima instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu precum și probele solicitate de părți în dovedirea cererii principale, a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție, fiind încuviințată de asemenea proba testimonială cu câte doi martori pentru reclamantă, pârât și intervenienți, urmând ca părțile să indice cu listă martorii propuși.

Instanța de fond a procedat la ascultarea martorilor propuși de părți, fiind ascultați câte doi martori pentru fiecare parte.

Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2011 instanța a respins cererea formulată de pârât prin apărător de suplimentare a probatoriului cu încă doi martori considerând în mod corect că nu se mai impune suplimentarea acestei probe, fiind suficienți martorii ascultați.

In condițiile in care atât reclamanta cat si intervenienții au invocat, printre altele, același aspect al neplății prețului, aceasta nu a condus la concluzia necesității incuviintarii a patru martori pentru apelantul parat.

Pe aceleași coordonate, împrejurarea ca instanța, in baza rolului activ a întrebat martorii încuviințați intervenienților si în legătură cu aspecte ce țin de dovada pretențiilor cu care a fost învestita de reclamanta, nu înseamnă ca s-a produs vreo vătămare intereselor paratului - reclamant acesta având, de altfel, posibilitatea de a adresa la rândul său întrebări pentru pretențiile proprii sau să se opună altora.

In consecința, Tribunalul a reținut că susținerile apelantului privind inegalitatea de tratament juridic nu au fost fondate.

Cel de-al doilea motiv de apel invocat de apelant a fost apreciat ca întemeiat.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei cu paratul. In motivarea in fapt, a arătat că in timpul căsătoriei a dobândit de la mama, respectiv fratele său cota de 13/16 dintr-un imobil situat in C., fără insa a plăti prețul stipulat in contract, intenția vânzătorilor fiind aceea de a o gratifica pe aceasta. In acțiunea inițiala, reclamanta nu a învestit instanța si cu un capăt de cerere care sa aibă ca obiect constatarea calității de bun propriu a acestei cote de 13/16.

Ulterior, prin precizarea la acțiune, formulată de reclamantă si aflată la fila 35 din dosarul de fond, aceasta a solicitat instanței constatarea calității de bun propriu pentru cota de 3/16 din imobilul de mai sus, situat in C., ..

Este de principiu că orice cerere prin care se solicită intervenția instanței in soluționarea unei dispute sau diferend, indiferent de natură, trebuie, in primul rând, să fie caracterizată de rigurozitate, atât in ceea ce privește forma cât si in ceea ce privește conținutul său.

Din analiza cererii de chemare in judecata așa cum a fost precizata, Tribunalul a reținut că obiectul capătului de cerere privind "constatare bun propriu" l-a reprezentat cota de 3/16 si nu 13/16 cum, nefondat, a susținut intimata si și a reținut prima instanța de fond.

In acest sens, definitorie este motivarea în fapt a acestui capăt de cerere expusă in precizarea aflata la fila 35- dosar fond, privind dobândirea cotei de 3/16, si anume prin moștenire, de la tatăl său, astfel că nu se poate vorbi nici de o eroare materială in sensul că s-a consemnat 3/16 in loc de 13/16.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.2233/1984, reclamanta a dobândit prin moștenire de la defunctul său tată, D. I., cota de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud.D..

Prin urmare, s-a apreciat a fi fondată susținerea apelantului că în mod greșit prima instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, urmând a se schimba sentința apelată in sensul ca se va constata calitatea de bun propriu al reclamantei asupra cotei de 3/16 din imobilul menționat mai sus, interesul acesteia fiind evident in condițiile in care, pe de o parte, certificatul de moștenitor nu este titlu de proprietate iar pe de alta parte, prin aceasta precizare a acțiunii s-a aparat de pretenția afirmată de paratul reclamant prin cererea reconvenționala, prin care a solicitat cota de 80% din toate bunurile dobândite împreună, inclusiv din imobil.

Apelantul a mai susținut ca prima instanță de fond ar fi acordat cota de 100% din imobil, deși reclamanta a solicitat doar 70%.

Tribunalul a observat, insă, că reclamanta nu a solicitat partajarea imobilului in cota de 70 % pentru aceasta, ci a investit instanța cu un capăt de cerere distinct de cererea de partaj, respectiv constatare bun propriu pentru cota de 3/16, cota de 70% fiind solicitată pentru bunurile indicate in cererea de chemare in judecata ca făcând parte din masa partajabilă, în considerarea faptului ca pe parcursul căsătoriei a realizat venituri mai mari si, in plus, s-a ocupat de copii si de menaj.

Faptul că reclamanta nu a cerut introducerea la masa partajabilă a imobilului a rezultat din motivarea cererii de chemare in judecată, încă din preambulul acesteia afirmând că a fost gratificată de către mama si fratele său cu cota de 13/16 din imobil.

In ceea ce privește motivul de apel referitor la includerea la masa partajabila a imobilului situat in C., ., instanța de apel a retinut caracterul nefondat al criticilor.

Astfel, pentru cota de 3/16, s-a reținut calitatea de bun propriu, pentru motivele expuse cu ocazia analizei de mai sus.

In ceea ce privește cota de 13/16 din bunul imobil, Tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi adusa la masa partajabilă, prima instanță făcând o corecta analiza si apreciere a probatoriului administrat in cauză, reținând in mod judicios caracterul fictiv al elementului esențial din contractul de vânzare/cumpărare - prețul -, condiție in care contractul respectiv este considerat valabil ca donație deghizata.

Reanalizând probatoriul administrat atât in fond cat si in apel, Tribunalul a reținut ca situația de fapt reținuta de prima instanță a fost una corectă.

Astfel, martorii B. F., B. C. au declarat, in esentă, au arătat că, deși nu cunosc intenția reala a partilor, vanzarea imobilului s-a realizat nu pentru a primi prețul ci a o gratifica pe reclamanta.

Pe aceleasi coordonate, martorul B. V. a afirmat că, din discutiile purtate in familie de parti in anul 2003, a aflat ca nu s-a platit nici un pret pentru imobilul in care, de altfel, intervenienta a continuat să locuiască, intentia fiind de gratificare. Aceeasi stare a fost expusa si de martorul M. E., care stie de la intervenienta ca nu s-a platit pretul, intentia intervenientilor fiind de a o gratifica pe reclamantă.

Tribunalul nu a dat eficiență juridica depozițiilor martorului P. M.(fila 317 dosar fond) si B. D. F. ( fila 79 dosar apel) întrucât nu se coroborează intre ele.

Astfel, din topica constatărilor expuse de acesta, instanța de apel a retinut că martorul stia, din discutiile cu apelantul parat, că acesta din urmă ar fi platit suma de 45.000lei intervenientilor pentru a achizitiona imobilul din . unui bun imobil propriu, pentru ca, ulterior, să-i sugereze apelantului să mearga la notar sa incheie actele pentru imobilul respectiv.

Aceasta declaratie presupune, deci, o plată anterioară, iar ulterior încheierea actului in baza caruia s-a efectuat plata, care nu s-a coroborat cu cea a martorului B. D-tru sub aspectul că acesta din urmă a declarat ca a observat personal când apelantul le-a înmânat, intervenienților, banii pentru imobilul respectiv.

Mai mult, depozitia acestui martor s-a apreciat a fi neverosimilă in conditiile in care acesta și-a amintit, amanuntit, aspecte intamplate in urmă cu 23 de ani, ., aspecte ce "scapă" memoriei de lunga durată in condițiile in care, așa cum a afirmat la finalul depoziției, întâlnirea cu apelantul a fost accidentală. De altfel, este știut faptul că memoria pe termen lung are legatură cu anumite evenimente care marcheaza, . altul, persoana respectivă, ceea ce nu este cazul martorului.

De asemenea, depozitia martorei P. M. (care locuieste la aceeasi adresa cu martorul P. M.) nu a fost reținută, aceasta nedeclarand aspecte care sa facă verosimilă plata prețului ci doar împrejurări care conduc la concluzia unui subiectivism al acesteia. Aceasta constatare a instantei de apel a reieșit din faptul că martora a declarat că, atunci când apelantul a vandut apartamentul bun propriu, "chitanta de mână" a fost semnată, in calitate de martori, de fosta sotie si mama acesteia (intervenienta) ori respectivul inscris a fost depus de apelant la acelasi termen când a fost audiata martora, respectiv la 13.01.2015. Acest amănunt, in opinia instanței de apel, face imposibilă amintirea conținutului in lipsa lecturării înscrisului, la acel moment.

Finalizând analiza, Tribunalul a reține că, in litigiile cum este cel pendinte, deși este dificil a se stabili intenția reala a părților, ce anume i-a animat atunci când au înstrăinat imobilul, depozitiile martorilor coroborate cu rămânerea in casa a unuia din înstrăinatori pot conduce la concluzia existentei intenției gratificării unuia din dobânditori, cu atât mai mult cu cât, practica judiciara a dovedit că, de cele mai multe ori, acest gen de înscrisuri se întocmeau pentru ca bunurile respective să nu poată fi supuse, după decesul înstrăinătorilor, raportului donațiilor.

Acest aspect poate fi privit in corelație cu un altul reținut din depozițiile martorilor P. M. si P. M., care au afirmat ca apelantul l-ar fi ajutat pe intervenient - fără a spune insă când anume - să achiziționeze un apartament.

Cu privire la motivul de apel referitor la îmbunătățirile aduse imobilului și la nereținerea altor bunuri mobile solicitate in cererea de complinire, instanța de control judiciar a constatat că este întemeiat in parte.

Referitor la gardul cu porți metalice ce împrejmuiește imobilul, edificarea acestuia de soți in timpul căsătoriei a rezultat din depoziția martorului I. I. - aflată la fila 175 dosar apel - care a constatat personal cele relatate, motiv pentru care depozitia sa a fost retinuta sub acest aspect. Astfel, martorul a relatat ca in anul 1997, fiind angajat la societatea IRA, a observat ca bunurile respective erau date in executie la acea societate, ulterior vazandu-le montate la imobilul unde locuiau partile litigante.

Deși in fata primei instanțe de fond intimata nu a recunoscut că bunurile de mai sus au fost edificate in timpul căsătoriei, cu ocazia cercetării efectuate la fața locului de instanța de apel, intimata a revenit asupra poziției procesuale, sustinand ca aceste bunuri au fost edificate in timpul căsătoriei( fila 186 dosar apel) .

In ceea ce privește centrala termică, s-a reținut că aceasta a fost achizitionata si achitata, in rate, in timpul casatoriei, aspect ce a rezultat din declaratia martorului B. V. (fila 313, dosar fond), propus chiar de intimata reclamantă.

Referitor la acest bun, instanta de apel a mai avut in vedere poziția contradictorie a intimatei reclamante care, initial, in intampinarea la cererea de complinire formulata de paratul reclamant(fila 94-96 dosar fond) a arătat ca centrala termică este bun comun achitat integral de aceasta, pentru ca ulterior, in raspunsul la interogatoriu administrat la prima instanta, să recunoasca dobandirea bunului insa cu mentiunea ca a fost achitat de mama sa.

Aceasta ultimă susținere a reclamantei intimate, referitoare la faptul că centrala termică, deși cumparata in timpul casatoriei, ar fi fost achitata de mama sa, intervenienta D. M., nu a fost confirmată de nicio proba administrata in cauză.

Tribunalul a retinut că la dosarul de fond al cauzei au existat chitanțele care au atestat plata acestui bun, intocmite pe numele reclamantei, insă acest aspect nu a prezentat relevanță juridică, bunurile dobandite in timpul casatoriei avand regimul de bunuri comune indiferent de titularul contractului de achizitie sau de imprejurarea că doar unul din soti a facut plata.

De asemenea, Tribunalul a retinut că in timpul casatoriei cei doi soți au montat stâlpi de lemn în pivniță, îmbunătățire pe care reclamanta parata a recunoscut-o la interogatoriul administrat la fond (fila 292, dosar fond) cât si cu ocazia cercetarii la fata locului efectuata in apel( fila 186).

F. de cele expuse, instanța de apel a constatat un drept de creanța proporțional cotei cuvenite pârâtului si din contravaloarea îmbunătățirilor constând in gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D. iar referitor la valoarea acestora, se va avea in vedere raportul de expertiza intocmit in apel, împotriva căruia nu s-au formulat obiecțiuni.

In ceea ce privește pianul si frigiderul, solicitarea apelantului de a fi reținute la masa partajabilă nu poate fi primită, prima instanță făcând o aprecierea corecta a probatoriului iar probele administrate in apel nu au condus la reținerea unei alte situații de fapt.

Astfel, potrivit răspunsului la interogatoriu al reclamantei, frigiderul aparține intervenientei, aspect ce s-a coroborat cu depoziția martorei M. E..

In ceea ce privește pianul, acesta a fost făcut cadou fiicei parților, aspect dedus din depoziția martorului B. V. si interogatoriul reclamantei.

Susținerea apelantului ca ar fi adus o . alte îmbunătățiri imobilului, respectiv: a mărit numărul camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă, a înlocuit acoperișul magaziei cu tablă, a tencuit o parte din imobil, a schimbat în totalitate instalația electrică din Al în Cu, a înlocuit pardoseală in magazie, a turnat ciment, a izolat-o și a pardosit-o cu scândură, a construit o baie, turnat alee betonată aproximativ 55 m.p., au fost apreciate ca fiind nefondate, fiind lipsite de suport probatoriu.

Martorii audiați la prima instanță de fond, P. M. si B. N., nu au confirmat că aceste îmbunătățiri ar fi fost făcute de părtț in timpul căsătoriei.

Martorul audiat de instanța de apel, I. I. a afirmat ca a construit o încăpere din BCA pe fundație de ciment si care ar fi urmat sa aibă destinația de baie.

Tribunalul a retinut ca aceasta depoziție este singulara si este contrazisa de expertul care a concluzionat că încăperea respectivă are zidăria din cărămida si BCA.

Referitor la motivul de apel privind neimputarea lotului reclamantei cu sumele achitate de apelant exclusiv in baza contractului de împrumut, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între BCR pe de o parte și S. S. în calitate de împrumutat și Ș. M. C. în calitate de coplătitor, pe de alta parte, aceștia din urma au imprumutat suma de 30.428, 85 lei.

Având in vedere că ambele parti au contractat împreuna creditul, in conformitate cu dispozitiile art.32 lit.b) din C.Familiei, in mod corect prima instanță a constatat, prin IAP, existenta unui pasiv comunitar de 30.428,85lei.

Datoriile comune sunt prevăzute expres si limitativ in dispozitiile art.32 lit.a) si b) C.fam..

Prezumția legală că datoriile contractate in timpul căsătoriei sunt personale( cel care invocă caracterul comun, urmând sa facă dovada) privește toate celelalte datorii care nu sunt pe tărâmul art.32 C.F., situație care nu este incidenta in speță.

Prin urmare, Tribunalul nu a reținut apărarea intimatei in sensul că datoria contractata prin creditul respectiv nu poate fi comună.

Consecutiv, analizând înscrisurile depuse de părțile litigante, Tribunalul a observat că acestea au achitat lunar, atât in timpul căsătoriei cât si după desfacerea acesteia, ratele aferente creditului contractat, reclamanta . 6830 lei iar pârâtul 12.233lei.

Având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că după desfacerea căsătoriei, apelantul pârât a suportat din pasivul comunitar suma de 4742 lei, acesta are un drept de creanță împotriva reclamantei pârâte în cotă de ½ din această sumă, respectiv 2371 lei.

Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte IAP-ul și sentința apelată în sensul că a constatat un drept de creanță proporțional cotei cuvenite pârâtului și din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, îmbunătățiri constând în gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D., atribuind paratului reclamant suma de 1950 lei reprezentând cota sa de ½ din contravaloarea.

De asemenea, instanța de control a constatat calitatea de bun propriu al reclamantei cota de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud. D..

Totodată, a constatat ca din pasivul comunitar paratul reclamant a achitat suma de 4742 lei, după desfacerea căsătoriei, urmând a obliga reclamanta - parata la plata sumei de 2371 lei către pârâtul-reclamant, reprezentând 1/2 din ratele achitate exclusiv de acesta, menținând restul dispozițiilor din IAP si sentința apelate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ș. S. solicitând admiterea recursului, casarea și trimiterea pentru rejudecare la instanța de fond și în subsidiar modificarea în parte a deciziei, în sensul de a fi inclus la partaj și imobilul, cota de 13/16, situat în C., ., jud. D..

Criticile sunt următoarele:

Instanța de apel în mod greșit a reținut că nu ar fi făcut obiectul partajului cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., jud. D., ca bun comun obținut în timpul căsătoriei, reținere ca fiind în contradictoriu cu cererea de chemare în judecată. Dacă reclamanta însăși a apreciat că 13/16 din imobil este bun comun nici instanța de apel nu poate trece peste dreptul de dispoziție al părților în procesul civil.

În acest sens, se apreciază că cele două instanțe trebuiau a reține numai ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, nefiind investită suplimentar.

Astfel, dacă părțile nu au cerut în condițiile și în termenele prevăzute de lege a se constata că actul de vânzare-cumpărare ar fi unul fictiv și că în realitate ar fi o gratificare pentru reclamantă, instanța de judecată nu poate depăși acest cadrul procesual.

Se arată că cele două instanțe au apreciat că se impune înlăturarea pentru nesinceritate a martorilor P. M. și B. D. F., cu motivarea că actul notarial ar fi unul fictiv și că în realitate s-ar fi cerut să se constate că reclamanta a fost gratificată de intervenienți ( mama și fratele său).

Susține recurentul pârât că a făcut dovada că a avut în proprietate un apartament situat în C., cartier Rovine, .. 1, .-a vândut cu prețul de 90.000 lei ( având acte notariale), iar cu acești bani a achitat vânzătorilor pentru imobilul din ., jud. D..

Mai critică faptul că cele două instanțe i-au încălcat principiul egalității părților, în ceea ce privește dreptul de probațiune, astfel, deși în cauză erau două părți cu interese contrare și, deși fratele și mama reclamantei au intervenit în acest proces în favoarea acesteia – recurentului pârât i s-au încuviințat doar doi martori spre deosebire de ai reclamantei care au fost în număr de patru.

O altă critică se referă la faptul că Tribunalul a reținut că rămânerea în casă a unuia dintre dobânditori poate conduce la concluzia existenței intenției gratificării unuia din dobânditori.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere că intimata cu rea-credință s-a înscris în fals cu privire la chitanța de vânzare a apartamentului bun propriu, dar nici faptul că în timp ce era pe rol dosarul de partaj intervenienta D. M. a formulat acțiune pentru constatarea dreptului de proprietate, recurentul nefiind parte în dosar pentru ½ din imobilul ., jud. D. încercând și reușind astfel să inducă în eroare.

Se mai critică și faptul că cele două instanțe nu au avut în vedere faptul că părțile s-au căsătorit la data de 11.07.1989, locuind în apartamentul proprietatea pârâtului, iar cu o parte din banii obținuți din vânzarea apartamentului bun propriu s-a cumpărat cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., cu prețul de_ lei, achitând și taxele notariale.

În acest sens, instanțele nu au luat în considerare faptul că banii obținuți din vânzarea acestui apartament i-a folosit pentru familie și nu în interes propriu.

Celelalte critici au privit modul de interpretare a depozițiilor martorilor.

Prin întâmpinare, intimata D. M. C., după o scurtă expunere a situației de fapt arată că, cererea de chemare în judecată fiind introdusă în anul 2009 ( art. 25 și 27 NCPC) rezultă că căii de atac, în această fază i se aplică dispozițiile vechiului C.pr.civilă.

În acest sens, susține că recursul este inadmisibil, ca și cale de atac extraordinară neîncadrându-se în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de C..

Arată astfel, că încă din fața instanței de fond a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

Susține că motivele 3, 6, 7 și 9 din recurs privesc eficiența juridică a declarațiilor date de martori în fața celor două instanțe.

Mai arată că susținerile referitoare la subrogația reală cu privire la prețul apartamentului din C., cartier Rovine, invocate prin motivul 4 din recurs sunt nefondate pentru următoarele motive:

Banii obținuți din vânzarea acestui apartament s-au folosit la cumpărarea autoturismului Oltcit TRS a cărui valoare, s-a dovedit cu înscrisuri că era apropiată de prețul obținut de recurent- acesta, de altfel nu a negat acest fapt. Banii obținuți s-au folosit pentru cumpărarea garsonierei din cartierul Rovine, fapt confirmat și de martorul apelantului P. M.. Apreciază intimata că nu au fost dovedite susținerile potrivit cărora recurentul ar fi investit o parte din banii obținuți pe apartament în îmbunătățiri la imobilul situat în ..

S-au depus înscrisuri și concluzii scrise.

Curtea examinând recursul sub aspectul criticilor formulate constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente :

În primul rând dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în cazurile prevăzute de art.304 pct.1-9 C.pr.civilă vechi aplicabil în cauză – respectiv punctul 9 aplicarea greșită a legii cu privire la stabilirea regimului juridic matrimonial.

Prioritară în examinare este critica de nelegalitate circumscrisă stabilirii regimului juridic al cotei de 13/16 din imobilul supus partajării.

În principal, se constată faptul că hotărârea pronunțată de tribunal are o motivare contradictorie, în sensul că preluând din motivarea instanței de fond, pe care astfel o validează ( prin soluția pronunțată) – reține că respectiva cotă de 13/16 din imobil nu poate fi adusă la masa partajabilă „In ceea ce privește cota de 13/16 din bunul imobil, Tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi adusa la masa partajabilă, prima instanță făcând o corecta analiza si apreciere a probatoriului administrat in cauză, reținând in mod judicios caracterul fictiv al elementului esențial din contractul de vânzare/cumpărare - prețul -, condiție in care contractul respectiv este considerat valabil ca donație deghizata”

„Reanalizând probatoriul administrat atât in fond cat si in apel, Tribunalul a reținut ca situația de fapt reținuta de prima instanță a fost una corectă”.

În atare situație, în care tribunalul reține că această cotă nu este introdusă la masa de împărțit, în sensul excluderii acesteia ,rationamentul era valabil numai în cazul în care acesta nu s-a cerut, nu a format obiectul acțiunii.

Dar, instanța de apel reține, această soluție reflectându-se și în dispozitivul hotărârii, că numai cota de 3/16 din imobilul situat în ., C. este bun propriu al reclamantei.

Prin urmare, cota de 13/16 din imobil o consideră ca făcând obiectul unei donații deghizate, dar cu toate acestea nu se pronunță ca și soluție asupra acestei cote ce nu se regăsește ca atare în dispozitivul hotărârii.

Se mai constată că instanța de fond nu face vreo confuzie în privința cotelor, ci constată calitatea de bun propriu a reclamantei în privința cotei de 13/16 ca o consecință a nulității actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 79/04.01.1994, pe care îl consideră valabil ca și donație ( deghizată), însă nu se pronunță instanța în privința cotei de 3/16 din imobil.

În schimb ,tribunalul se pronunță cu privire la cota de 3/16, astfel cum s-a arătat în precedent, schimbă sentința civilă, ca urmare a nulității actului de vânzare-cumpărare și având în vedere conversiunea actului de donație, validând astfel teoria instanței de fond, aceasta regăsindu-se numai în considerente, dar nu se mai pronunță referitor la cota de 13/16, această soluție neregăsindu-se în dispozitiv.

Trebuie reținut că nulitatea actului de vânzare-cumpărare a fost invocată pe cale de acțiune prin cererea de interventie, nu ca excepție, astfel încât trebuia să se regăsească în considerente și în dispozitiv ca soluție reflectată.

Nulitatea fiind în acest caz judiciară și conversiunea pe cale de consecință este tot judiciară, dar în această privință niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat ca și soluție în dispozitiv în acest sens, ci argumentele și teoria se regăsesc numai în considerente.

Prioritate în examinare are recursul reclamanților raportat la motivul invocat privind contradicția dintre considerentele și dispozitivul hotărârii atacata ,acesta fiind în mod direct și expres invocat.

Din verificările motivării hotărârii, se constată că în realitate instanța nu a făcut o motivare corespunzătoare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.

Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.

Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.

Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.

Conform art.261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civilă o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.

Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.

Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerentesau acestea sunt contradictorii aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.

Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.

Se constată existența unei contradicții între considerentele hotărârii și dispozitiv, astfel cum s-a arătat.

În această situație, a existenței contradicției în considerente, instanța de control judiciar nu poate cunoaște care este fundamentul real al soluției pronunțată și implicit, care este realitatea soluției pronunțate pentru a se putea exercita un veritabil control judiciar.

Or, în cauza de față instanța nu a argumentat corespunzător și limpede tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realității soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).

De asemenea, în altă ordine de idei instanțele trebuiau să stabilească în mod corespunzător regimul juridic al bunului, respectiv a cotei de 13/16 din imobilul în litigiu, în consecință trebuia stabilit obiectul acțiunii.

Curtea consideră că și această cotă de 13/16 reprezintă obiectul acțiunii, cerându-se aducerea sa la masa de împărțit, aceasta rezultând cu prisosință din însăși acțiunea formulată de către reclamantă.

Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta arată că, „în timpul căsătoriei am dobândit de la mama, respectiv fratele meu cota de 13/16 dintr-un imobil situat în C., ., Jud. D. compus din teren în suprafață de 117 m.p. și casa de cărămidă acoperită cu tablă, 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie, pivniță și o magazie, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/12.07.1991, fără a plăti prețul de_ lei stipulat în contract . Am convenit în acest fel cu mama și fratele meu, care doreau în realitate să mă gratifice pe mine”.

Se mai arată în acțiune că a dobândit în timpul căsătoriei o . bunuri mobile cu privire la care a convenit cu pârâtul să îi revină acestuia.

Din interpretarea gramaticală, ordinea argumentelor și cererilor, formularea temeiurilor și folosirea expresiei „ au dobândit” și ulterior „ am mai dobândit și ...,, reiese că s-a avut în vedere la masa bunurilor de împărțit și cota de 13/16 din imobil.

De asemenea, la fila 4 din dosarul de fond prin acțiune reclamanta se referă la imobilul ce formează obiectul acțiunii.

A arătat că în perioada în care au fost căsătoriți, și mai cu seamă în cei aproximativ doi ani între data încheierii căsătoriei și data încheierii contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul ce formează obiectul acestei acțiuni a câștigat venituri mai mari decât pârâtul. A arătat că s-a ocupat împreună cu mama acesteia de educarea celor 3 copii, făcând menajul casei pe toată durata căsătoriei.

În acest sens a susținut că a avut o contribuție mai mare decât pârâtul la achiziționarea bunurilor-de 70% în raport cu întreaga masă a bunurilor.

Un alt argument îl reprezintă evaluarea masei de împărțit, la fila 61, dosar fond, reclamanta evaluând bunurile supuse partajării la suma de 95.000 lei.

Această sumă, este clar că reprezintă și cota de 13/16 din imobil ,raportat la evaluarea celorlalte bunuri enumerate în acțiune printre care: 160 cărți istorice, o chitară, 2 buc ceas perete etc, fiind exclus ca masa bunurilor mobile să însumeze 95.000 lei sau o sumă apropiată.

Totodată, prin cererea de intervenție se solicită de către intervenienții D., părinții reclamantei, în subsidiar o cotă majorată la dobânda imobilului de către reclamantă ( fila 37, dosar fond), neexcluzându-se această situație în totalitate.

Prin urmare, cota de 13/16 a fost cerută la masa bunurilor de împărțit, raportat la argumentele expuse, iar prin explicația cuprinsă în acțiune, în care reclamanta arată că a convenit cu mama și cu fratele său în privința sumei de achiziționare a imobilului, care susține că nu s-a plătit, reclamanta nu invocă nulitatea actului în această privință, nesolicitând expres aceasta și în consecință, nu neagă caracterul de bun comun al cotei.

Este esențial, legat de acest ultim aspect că în concluziile acțiunii ( fila 4, dosar fond) a solicitat și o cotă mai mare, susținând că a avut o contribuție mai mare decât pârâtul la achiziționarea bunurilor comune de 70%, în raport cu întreaga masa a bunurilor.

Mai mult, se solicită în preambulul acțiunii partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, arătând ulterior argumentele pe care-și întemeiază cererea.

Așa cum s-a arătat, având în vedere și solicitarea expresă din acțiune privind cota majorată la achiziționarea bunurilor comune, toate aceste elemente converg la faptul că s-a cerut la masa de împărțit și cota de 13/16 din imobilul în litigiu.

În acest caz se reține că această cotă de 13/16 nu a făcut în condițiile de bun comun obiectul niciunei soluții pe fond.

Pe de altă parte, instanța de fapt reține în considerentele sentinței civile conversiunea actului de vânzare-cumpărare în donație deghizată, fără însă a se reflecta ca soluție în dispozitivul hotărârii.

Astfel, instanța de fond reține „Deci, cauza sau scopul actului juridic constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act – însă numai ilicitatea sau imoralitatea cauzei (scopului) poate conduce la constatarea nulității absolute a actului încheiat (art.968 din vechiul cod civil). Dar, în situația din speță, cauza ( scopul) pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 nu a fost ilicită sau imorală”.

„Sub aspectul prețului însă s-a reținut din depozițiile martorilor sus amintiți că acesta nu a fost plătit de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, - ceea ce înseamnă că prețul de 45.000 lei prevăzut în respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost fictiv. Această situație, în principiu, deși antrenează nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, nu se poate constata nulitatea deoarece intervenienții în calitate de vânzători au fost animați de intenția de a face o liberalitate (potrivit depozițiilor martorilor B. F. C. și M. E. de a o gratifica doar pe reclamanta-pârâtă), - ceea ce înseamnă că acel contract rămâne valabil ca și donație deghizată (actul fiind autentic)”.

„Prin urmare, instanța va respinge în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare”.

Tribunalul validează această teorie, tot în considerente, de asemenea fără a se pronunța în acest sens în dispozitivul deciziei civile.

Trebuie reținut însă, că esențial în cazul conversiunii actului juridic, părțile nu se schimbă rămânând aceleași, schimbându-se numai obiectul actului.

Judecătoria consideră nulă vânzarea către cei doi soți, reclamanta și pârâtul din cauză, și o consideră valabilă ca donație deghizată numai față de reclamantă, în mod greșit, întrucât trebuia să fie considerată donație față de ambii soți. ( părțile nu se schimbă).

În privința nulității și conversiunii, actul nul se convertește într-un act valabil, păstrându-se identitatea de părți, astfel încât în speță trebuia avut în vedere ca donație față de ambii soți, efectul fiind acela că bunul rămâne la masa de împărțit. Aceasta întrucât, o regulă generală la conversiune este aceea că trebuie să existe identitate de părți. Prin convertirea actului trebuiau să existe doi donatari și nu un donatar, în speță neexistând identitate de părți in acest sens.

Actul a cărei reconversie se solicită a se constata este un act lovit de nulitate sub aspectul obiectului său.

Prin conversiunea actului juridic se înțelege considerarea manifestării de voință, în sensul în care reprezintă un act juridic valabil, iar nu numai în sensul în care reprezintă un act juridic lovit de nulitate. În alte cuvinte, în cazul conversiunii, manifestarea de voință este calificată ca echivalenta unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic.

În doctrină s-a definit fundamentul conversiunii, arătându-se că aceasta este cerută și impusă de concepția asupra nulității, în sensul că nulitatea, fiind îndreptată împotriva efectelor care contravin scopului legii, urmează ca toate efectele ce nu contravin legii să fie menținute și deci trebuie să se admită soluția ca, în locul actului nul, își va produce efectele alt act juridic, valabil.

Conversiunea trebuia să aibă caracter judiciar .

În speță, însă nu s-a constatat prin soluționare conversiunea în mod judiciar. În situația în care s-ar fi constatat judiciar această soluție, efectul era acela,, așa cum s-a arătat mai sus, că ambii soți erau donatari, în sensul că actul se transforma din vânzare către cei doi soți în donație către soți având ca efect păstrarea caracterului de bun comun al imobilului.

Prin urmare, ca și operațiune tehnică - față de raționamentul prezentat în considerente instantele trebuiau să se pronunțe în dispozitiv pe nulitatea actului( solicitat și prin cererea de intervenție), pe conversiune, - pentru că așa cum au reținut în considerente au considerat-o valabilă ca donație deghizată – iar această soluție trebuia să se reflecte în dispozitiv.

Instanța de fond – soluția fiind validată de tribunal – a pronunțat o soluție contradictorie, menținută de către tribunal, în sensul că în considerente apreciază că este nul actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 și totodată respinge cererea privind constatarea nulității, iar partile interesate nu au declarat apel.

În motivare, în considerente - instanța de fond face aplicarea conversiunii, dar atâta timp cât nu declară nul actul de vânzare-cumpărare - acesta rămâne valabil ca vânzare.

În concluzie, bunul - imobil s-a cerut de către părți ( atât prin acțiune cât și prin cerere reconvențională) la masa de împărțit, inclusiv cota de 13/16 din imobil.

Prin sentința civilă această cotă se reține ca fiind bun propriu al reclamantei și nu bun comun, dar ca urmare a aprecierii nulității actului de vânzare-cumpărare și nu ca urmare a cererii de constatare a calității de bun propriu.

În apel se constată calitatea de bun propriu a reclamantei – cota de 3/16, iar cota de 13/16 nu se mai regăsește în soluție, instanța nepronunțându-se asupra acesteia, neexistând o soluție care să se regăsească în dispozitiv în privința acesteia.

Așa cum s-a arătat această cotă, face parte din masa supusă partajării, astfel încât instanța în rejudecare urmează să procedeze la evaluare și lotizare fizică, ținând seama de cele arătate în precedent, soluțiile pronunțate urmând să se reflecte în mod corespunzător în dispozitiv.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin.5 C.pr.civilă, cele arătate echivalând cu o necercetare corespunzătoare a fondului cauzei, Curtea, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, de asemenea – părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție, va admite recursul declarat de pârâtul Ș. S., va casa decizia numărul 1253 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..

Soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte critici pe fond din recurs, ce vor fi avute în vedere în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ș. S. împotriva deciziei numărul 1253 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta D. ( fostă Ș.) M. C., cu intervenienții D. M., D. I. D..

Casează decizia numărul 1253 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2016.

Președinte,

T. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Judecător,

E. S.

Grefier,

S. C.

Red.Jud.M.L.N. A.

23.02.2016

Tehn.I.C./Ex.3

Jud.Apel/A.M. M. și

I.C. D.

Jud.Fond/S. B.

← Cereri. Decizia nr. 23/2016. Curtea de Apel CRAIOVA		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 30/2016. Curtea de Apel CRAIOVA