Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 31/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - E. S.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2016, privind judecarea apelului declarat de pârâtul V. A. împotriva sentinței civile numărul 3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta C. M.-C., cu intervenienții V. M. și V. T., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, ca urmare a casării deciziei civile numărul 1240 din data de 01 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, prin decizia numărul 721 din data de 03 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția în Civilă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură din cadrul instanței, de concluzii scrise formulate de apelantul pârât V. A., prin apărători, înregistrate sub nr. 3753/26.01.2016;
- depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură din cadrul instanței, de concluzii scrise formulate de intimata reclamantă C. M.-C., prin apărător, înregistrate sub nr. 3636/26.01.2016 și 3883/27.01.2016;
Dezbaterile din ședința publică de la 21 ianuarie 2016 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
C U R T EA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă numărul 3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul numărul_ s-a admis în parte acțiunea acțiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta C. M. C., cu domiciliul în ., județul O., împotriva pârâtului Vîșlan A., cu domiciliul în C., .. 1C, județul D., în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu V. M. și V. T., ambii cu domiciliul în C., ., ., apt. 2, județul D..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant V. A..
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu V. M. și V. T..
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât.
S-a dispus omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea evaluare bunuri mobile și economie Ș. Lucreția și atribuie bunurile părților conform variantei I propuse de expertă, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 5220 lei, se atribuie reclamantei, care va primi în natură următoarele bunuri mobile: mobilier dormitor – 1390 lei, perdea dormitor – 157 lei, draperie dormitor – 288 lei, galerie dormitor – 462 lei, mobilier bucătărie – 2680 lei, chiuveta inox bucătărie – 159 lei, perdea bucătărie – 84 lei, în total 5220 lei. Față de valoarea lotului său, aceea de 5230 lei, urmează a primi de la pârât sultă în valoare de 10 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 5240 lei, se atribuie pârâtului, care va primi în natură următoarele bunuri mobile: mobilier baie – 996 lei, aragaz Zanussi – 419 lei, galerie bucătărie – 182 lei, combină frigorifică Indesit – 670 lei, colțar piele ecologică – 2070 lei, masă living – 255 lei, perdea living – 189 lei, galerie living – 359 lei, boiler electric marca Ariston – 100 lei, în total 5240 lei. Față de valoarea lotului său, aceea de 5230 lei, urmează a plăti reclamantei cu titlu de sultă suma de 10 lei.
A fost confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole M. F. și atribuie bunurile părților conform unicei variante propuse de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 80.781 lei, se atribuie reclamantei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 80.780 lei, urmează a primi de la pârât sulta în cuantum de 80.780 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 196.884 lei, se atribuie pârâtului, care va primi în natură următoarele bunuri imobile: un imobil construcție situat în C., .. 1 C, județul D., format din locuința parter și împrejmuire, conform autorizației de construire nr. 1612/15.10.2008, emisă de Primăria Mun. C., edificată pe suprafața de 400 mp teren intravilan situat la adresa sus menționată( teren proprietatea indiviză a reclamantei și a pârâtului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1587/27 noiembrie 2007 la BNP Cernobai E.), casa având valoarea de 151.497 lei, împrejmuirea teren – 1.234 lei, iar terenul intravilan – 44.153 lei, total valoare masă lot: 196.884 lei.
Față de valoarea lotului său, aceea de 116.104 lei, s-a dispus a se da sultă reclamantei suma de 80.780 lei.
S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul V. A..
2. Prin decizia civilă nr. 1240/ din 01 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de V. A., împotriva sentinței civile nr.3872/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-intervenienți V. M., V. T. și intimata-reclamantă C. M.-C..
S-a schimbat în parte IAP și sentința.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul sunt coproprietari asupra terenului in suprafața de 400 mp situat in C., . 1 c, in cote de 1/10 pentru reclamantă și 9/10 pentru pârât și dispune ieșirea din indiviziune.
S-a constatat contribuția reclamantei și pârâtului la dobândirea bunurilor comune, reținute prin IAP din 26.06.2012 în proporție de 30% pt reclamantă și 70% pentru pârât și s-a dispus iesirea din indiviziune.
S-au menținut celelalte dispoziții ale IAP-ului.
S-au atribuit loturile astfel:
Lotul nr 1 în valoare de_ lei s-a atribuit reclamantei, care a primit următoarele bunuri: mobilier dormitor, perdea dormitor, draperie dormitor, galerie dormitor, mobilier bucătărie, perdea bucătărie.
Va primi sultă de la apelantul pârât suma de_ lei.
Lotul nr 2 în valoare de 154 130 lei s-a atribuit apelantului-pârât care a primit următoarele: mobilier baie, aragaz Zanusi, galerie bucătărie, combină frigorifică, colțar piele ecologică, masă, perdea, galerie, boiler electric Ariston, chiuvetă inox -bucătărie, imobilul casă de locuit situat pe 400 mp teren și împrejmuirea. va plăti sultă intimatei reclamante_ lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 184/11 Martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă C. M.-C. împotriva deciziei civile nr. 797/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Vîșlan A., precum și cu intimații-intervenienți V. M. și V. T., având ca obiect partaj bunuri comune.
A fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de apel a rejudecat motivele de apel formulate de către apelant, cu accent pe criticile ce vizează cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, a căror analiză nu a fost efectuată pe fond de către instanța de apel, fiind considerată a fi rămas fără obiect, având în vedere soluția pe care a ales să o pronunțe.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția Minori și Familie sub nr._ .
În cererea de apel a fost criticată atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința sub următoarela aspecte:
Apelantul a susținut că încă de la pronunțarea IAP in cauza de fata, instanța de fond a stabilit cote contributive in neconformitate cu situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, stabilind cote contributive egale chiar si pentru bunurile proprii dobândite dinainte de căsătorie.
Mai mult, in mod greșit prin IAP s-a retinut o cotitate de dobândire a suprafeței de teren din litigiu de 1/2 pentru fiecare parte lucru contrazis de către contractul de vânzare cumpărare din data de 27.11.2007 ce prevede 10% reclamanta si 90%"parat, act de vânzare cumpărare încheiat înainte de căsătorie.
A arătat că din probatoriul administrat rezulta ca la data căsătoriei casa era ridicata in proporție de peste 80%, chiar daca autorizația de construcție a fost solicitata abia la o luna după căsătorie.
Astfel, interpretarea instanței de fond ca imobilul construcție a fost edificat după căsătorie conform autorizației de construire este contrazis de contractul cu firma constructoare, de documentele de achiziție a materialelor de construcție cu mult înainte de căsătorie si chiar de declarațiile tuturor martorilor audiați in cauza.
Observând contractul de vânzare cumpărare pentru materiale de construcție anterior căsătoriei ( 22.11.2007) si chitanțele de plata din 31.03.2008 ( pag 93-101 dosar fond) instanța nu putea stabili decât ca situație reala de fapt achiziționarea acestora in nume propriu fiind necesara excluderea lor de la masa partajabila.
Cu toate ca prin IAP se pronunța la o cotitate de 1/2 fata de coachizitarea terenului, fără a da o încheiere de revenire asupra lAP-ului, . totul nejustificat, a modificat aceasta cotitate si a corectat-o fără a face vreo justificare prin hotărârea de fond, fiind un motiv de totala nelegalitate a hotărârii astfel atacate.
Intimata C. M. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, formulat de paratul-reclamant Vislan A., ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr.3872/12.03.2013 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul sus-menționat.
A susținut că, in ceea ce privește bunurile comune reținute in IAP, in afara imobilului casa si teren intravilan, acestea au fost recunoscute de către paratul - reclamant atât la interogatoriul luat in fața instanței de fond cat și prin procesul-verbal încheiat la data de 28.09.2011 si semnat de către ambele părți din proces.
In ceea ce privește casa supusă partajării, cotele stabilite de către instanța de fond sunt cele corecte, având in vedere probatoriul administrat in cauza, in speța proba cu înscrisuri coroborata cu proba testimoniala
În rejudecarea apelului tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de apelant prin apărător, sens în care s-au depus la dosar acte, contracte de credit, extrase de cont, facturi.
Din analiza sentinței prin prisma motivelor de apel invocate, dar și prin prisma celor reținute prin decizia nr.184/11.03.2015 a Curții de Apel C., tribunalul a apreciat ca fondat apelul formulat în cauză admițându-l, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Cu referire la motivul ce vizează cotele contributive ale soților privind bunurile dobândite atât în timpul căsătoriei, cât și înainte de căsătorie, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit cote egale.
Astfel cu referire la suprafața de 400 mp. teren, pe care părțile au edificat construcția, bun dobândit înainte de căsătoria părților, s-a observat din convenția părților că acestea au avut cote contributive diferite, respectiv 90% apelantul și 10% intimata reclamantă, astfel încât aceștia sunt proprietari asupra terenului în cotele sus menționate.
Situația juridică a imobilului casă de locuit a fost reglementată prin decizia Curții de Apel prin care s-a statuat că imobilul este bun comun urmând să fie reținut ca atare.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune reținute prin IAP-ul din 26 06 2012, din probele dosarului Tribunalul a reținut că apelantul pârât a avut o contribuție de 70%, iar intimata reclamantă de 30%.
Astfel, la data încheierii căsătoriei părților imobilul casă de locuit era deja ridicat "la roșu", tocăria și acoperișul montate, aspect ce poate fi observat din fotografiile depuse la dosar, fotografii necontestate de reclamantă. La filele 114-123 din dosarul de fond se regăsesc toate facturile, bonurile fiscale, contract de achiziție în rate a BCA-ului, prin care s-au cumpărat toate materialele de construcție de către apelant și de mama acestuia. Au fost depuse la dosar și adeverințe cu veniturile realizate de cei doi soți din care rezultă faptul că intimata reclamantă a realizat venituri mult mai mici decât apelantul pârât.
Față de aceste considerente și văzând și dispozițiile art. 296 C.p.civ. tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte IAP-ul și sentința.
A constatat că reclamanta și pârâtul sunt coproprietari asupra ternului în suprafață de 400 mp., situat în C., .. 1C, în cote de 1/10 pentru reclamantă și de 9/10 pentru pârât și a dispus ieșirea din indiviziune.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale IAP-ului.
A atribuit loturile astfel:
Lotul nr 1 în valoare de_ lei se va atribui reclamantei, care va primi următoarele bunuri: mobilier dormitor, perdea dormitor, draperie dormitor, galerie dormitor, mobilier bucătărie, perdea bucătărie.
Va primi sultă de la apelantul pârât suma de_ lei.
Lotul nr 2 în valoare de 154 130 lei atribui apelantului -pârât care va primi următoarele: mobilier baie, aragaz Zanusi, galerie bucătărie, combină frigorifică, colțar piele ecologică, masă, perdea, galerie, boiler electric Ariston, chiuvetă inox -bucătărie, imobilul casă de locuit situat pe 400 mp teren și împrejmuirea. va plăti sultă intimatei reclamante_ lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond, într-o primă teză, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate precum și a IAP – ului și pe fond admiterea cererii reconvenționale în sensul reținerii contribuției exclusive în ceea ce privește imobilul casă de locuit și împrejmuire edificat pe terenul achiziționat pe cote părți de acesta și de reclamantă.
Într-o teză subsidiară, admiterea cererii reconvenționale, în sensul modificării cotelor stabilite de instanța de fond, ca fiind de 90% pentru pârât și 10% pentru reclamanta-intimată, (având în vedere contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor comune) pentru bunurile mobile și imobile și ca o consecință a stabilirii cotelor valorice pentru fiecare dintre părți din valoarea totală a a cestor bunuri, să fie atribuite în totalitate acestuia care deține posesia atât pentru bunurile mobile cât și pentru imobilul casă, pârâtul urmând a plăti sulta aferentă cote de 10% reclamantei în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
De asemenea, a considerat că hotărârea atacată a fost apreciată ca fiind nulă în baza art. 304 pct.5 raportat la art. 105 alin. 2 și art. 261 alin. 1pct. 5 C.Pr.Civilă dar și nelegală și neîntemeiată în raport de art. 304 pct.8 și 9 C.Pr.Civ.
Astfel, a solicitat casarea hotărârii în baza art.304 pct.5 raportat la art.261 alin.1 pct.5 raportat la art. 105 alin.2 C.Pr.Civ.
S-a considerat că hotărârea pronunțată a fost nulă, având în vedere lipsa motivării cu privire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
De altfel, a considerat că instanța nu a motivat în nici un fel în ceea ce privește contribuția reclamantei la construirea casei, din lipsa probelor care să susțină cota exagerat de mare, atribuită acesteia de 30% din imobil în condițiile în care nu a avut nici un fel de venituri.
Raportat la probele din dosar: înscrisuri, interogatoriu reclamantei, contractul de credit,. a reieșit că voința comună a părților cu privire la cota de contribuție asupra imobilului construcție, nu poate fi alta decât cea avută în vedere la achiziționarea terenului și aceasta fiind raportată și reflectată de posibilitățile materiale ale fiecăruia dintre ei.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate în raport de art. 304 pct.8 și 9 C.Pr.Civilă, pârâtul a susținut că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea următoarelor texte de lege art. 357 alin. 2, art. 339 C.Civil și art.673 ind.3 C.Pr.Civ. vechi.
Astfel, în conformitate cu art. 357 alin. 2 C.Civil, potrivit căruia la lichidarea comunității de bunuri în cadrul partajului, se determină cota parte ce revine fiecărui soț pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, consideră că instanța a nesocotit acest text legal având în vedere ca a acordat pentru intimata reclamantă o cotă de contribuție de 30% fără a fi susținută de vreo probă legală și reală, așa cum impune textul de lege, având în vedere dovada unor venituri infime ale acesteia și fără a se considera și contribuția acesteia din aceleași venituri infime la cheltuielile de întreținere ale familiei.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care intimata nu a realizat niciun venit nici chiar pentru a se întreține personal, iar pârâtul a avut venituri de peste un miliard de lei vechi dovediți cu acte, instanța i-a stabilit intimatei o cotă de contribuție de 30% din imobilul casă.
În concret, instanța nu a analizat la determinarea cotelor părți de contribuție, faptul că pârâtul a contractat un credit împreună cu părinții săi de 40 000 Euro din care_ Euro a cumpărat terenul și 24 000 Euro pentru construcția casei, aceasta fiind oricum edificată la roșu până la data încheierii căsătoriei, reclamanta neavând niciun venit până la perfectarea căsătoriei și implicit până la ridicarea casei.
În ceea ce privește veniturile reclamantei, aceasta a fost studentă la taxă și nu a avut nici un venit până la căsătorie, iar din luna a 8-a 2008, a primit ajutor de șomaj până la sfârșitul anului 2008.
A menționat că în acest sens, instanța trebuia să se pronunțe având în vedere probele din dosar: interogatoriu, martori audiați, înscrisuri, contract credit, adeverință șomaj, prima de la stat, adeverință de venit pârât, autorizația de construcție nr. 1612/15.120.2008, autorizația nr. 454/2007 pentru branșamente utilități, contract de achiziție a BCA, bilanțul pe anul 2007. 2008, 2009 și 2010 al firmei ., anexele depuse.
Toate aceste probe analizate în mod corespunzător, ar fi dus la stabilirea exactă a stării de fapt și demonstrarea susținerilor recurentului pârât.
Dacă părinții intimatei ar fi ajutat-o într-adevăr cu diverse sume de bani la construirea casei este evident că ar fi formulat cerere de intervenție în interesul acesteia și ar fi dovedit cu probe sumele de bani. Reclamanta nu a avut nici un venit.
În ceea ce privește nesocotirea de către instanța a dispozițiilor art. 673 ind. 3 C.Pr.Civilă Vechi s-a învederat că instanța nu a ținut cont de recunoașterea intimatei reclamante, cu privire la faptul că imobilul casă era ridicat la roșu înainte de căsătorie precum și că, creditul bancar obținut de pârât și părinții săi a fost folosit la construirea casei.
Astfel, intimata reclamantă a recunoscut la interogatoriu că suma obținută din acest credit a fost folosită la construirea casei și este absolut nelegal ca instanța să nu țină cont în niciun fel de acest împrumut cu care s-a construit casa și care este în prezent neachitat iar acesteia i se atribuie o cotă de contribuție dintr-o casă neachitată în prezent la care va mai plăti rate încă 16 ani.
Ori, având în vedere folosirea sumei provenită din creditul său și al părinților săi, a considerat că se impune majorarea cotei de contribuție la realizarea bunurilor comune la 90%, iar pentru intimata reclamantă la 10%.
De altfel, a considerat că instanța nu a motivat în nici un fel în ceea ce privește contribuția reclamatei la construirea casei, din lipsa probelor care să susțină cota exagerat de mare atribuită acestei de 30% din imobil, în condițiile în care nu a avut nici un fel de venituri.
Astfel, în conformitate cu art. 339 C.Civil, numai bunurile dobândite după căsătoria soților fac parte din bunurile comune în devălmășie a soților, deși este evident din probele din dosar că imobilul casă era realizat fără finisaje interioare și exterioare la momentul căsătoriei părților și, prin urmare, în conformitate cu textul legal mai sus menționat, nu putea face parte din masa partajabilă.
Totuși, având în vedere decizia Curții de Apel C. nr. 184/11.03.2015, a considerat recurentul, că i se cuvine o cotă de 90% din toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv din construcție, având în vedere valoarea și dovada contribuției fiecăreia dintre părți la dobândirea acestor bunuri.
Astfel, Curtea de Apel C. a reținut că viitori soți ar fi făcut o înțelegere înainte de căsătorie manifestată prin achiziționarea terenului în vederea construirii casei în cotă de 90% pentru recurentul pârât și 10% pentru pârâtă așa cum se menționează în contractul de vânzare cumpărare al terenului.
Deci, voința comună a părților cu privire la cota de contribuție asupra imobilului construcție nu poate alta decât cea avută în vedere la achiziționarea terenului și aceasta fiind raportată și reflectată de posibilitățile materiale ale fiecăreia dintre părți.
Nu s-a reținut apărarea reclamantei că pârâtul nu a solicitat prin cererea reconvențională o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune, în condițiile în care acesta a solicitat prin această cerere mai mult decât o cotă majorată și anume sa se rețină contribuția exclusivă a sa la edificarea casei.
Ori, conform principiului de drept, „cine poate mai mult, poate și mai puțin” – consideră că, dacă a solicitat o contribuție de 100% la casăm cu atât mai mult, poate solicita și primi o cotă de 90%.
Intimata reclamantă C. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că, în etapa procesuală a recursului, nu se pot analiza probele și nu se poate stabili o altă situație de fapt baza unei noi evaluări a acestora, singura atribuție a instanței de recurs, în speță fiind aceea de a stabili modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale relevante în această materie de către instanțele de fond și de apel.
Instanța de recurs nu are atributul de a analiza probele invocate de recurent și nici să stabilească o altă situație de fapt pe baza acestora, motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.10 și 11 Cod Procedură Civilă, pe care le-a invocat, în realitate recurentul, fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.
S-a susținut că, hotărârea recurată ar fi nulă, având în vedere lipsa motivării.
A considerat că recurentul are în vedere motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 și nu pct.5.
Din analiza deciziei recurate, mai exact pagina 5, s-a desprins că decizia și convingerea instanței a avut în vedere probele de la dosar, se reține că regimul juridic al clădirii a fost reglementat prin decizia Curții de Apel, analizează regimul juridic al termenului, prezintă situația de fapt cu privire la construcție și are în vedere veniturile părților.
În cazul comunității de bunuri, pentru a stabili contribuția soților, în vederea efectuării partajului, nu putem distinge între bunuri mobile și bunuri imobile, ci acestea împreună, evident, constituie masa partajabilă, cu privire la care se stabilește cota de contribuție și asupra căreia se impută aceasta.
Analiza recurentului cu privire strictă la construirea clădirii, pe de o parte a fost contrazisă de probatoriul administrat și pe de altă parte a încălcat regula deja enunțată.
Nici dispozițiile art. 304 pct.9 C.Pr.Civ., nu au fost apreciate a fi incidente în speță, instanța analizând cauza prin prisma dispozițiilor art. 30 Codul familiei pe care le-a aplicat corespunzător și conform cărora: „bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”.
S-au depus înscrisuri și concluzii scrise.
3.Prin decizia numărul 721 din data de 03 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția în Civilă s-a admis recursul declarat de pârâtul V. A. împotriva deciziei civile numărul 1240 din data de01 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta C. M.-C., cu intimații intervenienți V. M., V. T., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
S-a dispus casarea sentinței și s-a reținut cauza spre rejudecare.
S-a fixat termen la data de 21.01.2016.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut:
Din examinarea recursului promovat de către recurentul pârât V. A. prin prisma principiului disponibilității, s-a constatat că acesta este fondat fiind admis pentru următoarele considerente:
Are prioritate în examinare critica privind nemotivarea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Hotărârea atacată cu recurs este deficitară sub aspectul motivării.
S-a constatat, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.261 pct.5 C.Pr.Civ., o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, între acestea existând o legătură de necesitate și suficiență, or, în situația în care argumentele instanței nu se regăsesc în considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Or, instanța nu a argumentat și nu a răspuns tuturor criticilor și apărărilor formulate atât de către reclamantă, cât și de către pârât și de intervenienți.
În consecință, față de cele arătate, Curtea a constatat că neindicarea legilor aplicabile incidente în cauză, instanța nemotivând în drept prin prisma analizării pricinii în lumina dispozițiilor art. 357 Cod Civil, în privința stabilirii cotelor de contribuție, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Potrivit art. 357 Noul Cod Civil, „În cadrul lichidării comunități, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
În acest scop se determină mai întâi cota parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
S-a constatat față de cele ce preced, că instanța nu a evidențiat aplicarea dispozițiilor legale în vederea stabilirii cotei în drept, în raport cu contribuția părților.
Se impunea ca instanța să stabilească o cotă parte din drept corespunzătoare contribuției ca și câtime, raportat și făcând trimitere la probele administrate.
S-a constatat că instanța de fond a analizat cauza singular doar în raport cu pârâtul nu in opoziție cu partea adversă, reclamanta, pentru a se forma o imagine complexă și lămuritoare, a pricinii.
În acest sens, în hotărârea de fond s-a reținut că, la data încheierii căsătoriei părților imobilul casă de locuit era deja ridicat "la roșu", tocăria și acoperișul montate, aspect ce poate fi observat din fotografiile depuse la dosar, fotografii necontestate de reclamantă. La filele 114-123 din dosarul de fond se regăsesc toate facturile, bonurile fiscale, contract de achiziție în rate a BCA-ului, prin care s-au cumpărat toate materialele de construcție de către apelant și de mama acestuia.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat probele în mod coroborat pentru a arăta cum și-a format convingerea.
Este de principiu că, aprecierea probelor constă în operațiunea mentală pe care o va face instanța pentru a putea determina puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte precum și ale tuturor probelor împreună. Judecătorul va examina cu atenție probele administrate în cauză, pronunțând soluția pe baza acestora, în raport cu intima sa convingere.
Or, în cauză tribunalul, era necesar să analizeze probele nu în mod singular, ci punând în balanță probele administrate de către ambele părți, trebuind analizate probele unei părți în opoziție cu partea adversă, tocmai în vederea formării unei convingeri bazată pe elemente obiective.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauză instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinate pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționarea acestora (cauza Albina împ.României publicată în M.Of.1049/25.11.2005).
S-a ținut seama atât de faptul că hotărârea din punctul de vedere arătat nu a fost motivată, cât și de dispoz.art.6 CEDO a reglementării dreptului la un proces echitabil și art.13 CEDO privind dreptul de acces la o instanță.
Astfel, dreptul de acces la o instanță și posibilitatea exercitării unor acțiuni trebuie să existe la un nivel suficient de certitudine, nu numai în teorie dar și în practică deoarece în caz contrar, ele sunt lipsite de efectivitate și accesibilitate.
Pentru ca o acțiune să fie considerată accesibilă trebuie ca reclamantul să o poată exercita el însuși, în mod direct. De asemenea acțiunea ce va fi utilizată trebuie să fie adecvată și eficace, adică de natură a conduce la înlăturarea încălcărilor invocate.
Eficacitatea unei acțiuni se apreciază în raport cu dispozițiile legale naționale în vigoare, cu jurisprudența în materia aplicării acestora și chiar în funcție de opinia generală a doctrinei cu privire la trăsăturile acelei acțiuni data când ea putea fi exercitată.
În ceea ce privește instanța națională – de care vorbește art. 13- trebuie subliniat că jurisprudența Curții, cere existența unui remediu intern care să permită autorităților naționale competente să decidă atât asupra fondului unei plângeri privind un drept din Convenție cât și să acorde reparații adecvate.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) – pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale, ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi ce își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
Fundament al dreptului atât procedurile pe care Convenția le reglementează, trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO – referitor la motivarea hotărârii sau analizării tuturor probelor în contextul analizării criticilor invocate –au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii prin prisma analizării tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
Justițiabilul trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( Comisia EDO, Dec.din 2 aprilie 1973, Curtea EDO Hiro Balani C. Spania, Hot.din 9 dec.1994 . nr.303 p.25 – par.28).
În speță instanța nu a răspuns tuturor aspectelor invocate.
Era necesar ca instanța de apel să pronunțe soluții clare, susceptibile de executare, care să nu genereze conflicte viitoare.
Totodată, sub aspectul neanalizării tuturor aspectelor semnalate s-a avut în vedere faptul că una dintre garanțiile procesului echitabil procesului echitabil l-a reprezentat egalitatea armelor.
Conform jurisprudenței organelor de la Strasbourg, principiul egalității armelor, atât în civil cât și în penal cere ca „ fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a vis de partea adversă”.
În temeiul acestui principiu, trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei.
De asemenea, acest principiu cere acordarea unei posibilități de a combate argumentele invocate de partea adversă.
Nu este suficient ca instanța să constate anumite aspecte în mod general, ci este important să stăruie în aflarea adevărului, prin lămurirea tuturor aspectelor pe care le semnalează și pe care consideră că sunt nelămurite.
Egalitatea armelor, element inerent al dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său (Hot.din 09 dec.1994 camera CEDO v.Berger).
Hotărârea pronuntată de instanta de apel s-a apreciat a nu fi răspuns cerintelor textului de lege enuntat art.261 pct.5 C.pr.civilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe toate aspectele așa cum s-a arătat și nu a motivat implicit, astfel încât instanta de apel este în imposibilitatea exercitării controlului judiciar, neputând cunoaste argumentele pentru care au fost retinute ori înlăturate sustinerile sau apărările părtilor.
Neanalizarea și nemotivarea cauzei în contextul arătat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
De principiu, critica din apel privind nemotivarea este încadrabila în art. 304 pct.7 privind un caz de modificare, dar acest caz îl regăsim ca motiv de casare în dispozițiile art. 312 pct.5 teza 1Cod Civil, caz în care nemotivarea unor aspecte echivalează cu însăși necercetarea fondului și având în vedere și data promovării acțiunii ulterior intrării în vigoare a Legii 2/2010, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia și să rețină cauza spre rejudecare, cu fixarea termenului la data de 21.01.2016.
Având prioritate in examinare prima critica a recursului privind nemotivarea hotărâriii atacate sub aspectul celor semnalate, s-a apreciat a fi de prisos analizarea celorlalte critici din recurs.
În rejudecare instanța s-a fixat termen la data de 21.01.2016.
La data de 21.01.2016 reclamanta C. M.-C. a formulat concluzii scrise prin care apreciază a fi legale și temeinice considerentele instanței de fond ce a reținut, raportat la probatoriul administrat „ nu s-a putut determina contribuția certă a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune ce urmează a fi reținute la masa partajabilă, instanța va constata că bunurile dobândite în cauză sunt dobândite prin contribuția egală a acestora, întrucât aprecierea unor contribuții diferite trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic”.
Susține că instanța de fond, în mod corect a avut în vedere și faptul că „ această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport de o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților”.
De asemenea, pe de altă parte, a avea în vedere exclusiv veniturile salariale ale foștilor soți, în stabilirea cotelor părți, raportat la situația de fapt prezentată, ar duce la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Solicită, respingerea apelului ca neîntemeiat.
La data de 26.01.2016 apelantul pârât V. A. a formulat, de asemenea concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond:
Într-o primă teză, admiterea cererii reconvenționale a apelantului pârât în sensul reținerii contribuției exclusive a acestuia în ceea ce privește imobilul casă de locuit și împrejmuire edificat pe terenul achiziționat pe cote părți de pârât și de reclamantă, iar într-o teză subsidiară admiterea cererii reconvenționale a pârâtului, în sensul modificării cotelor stabilite de instanța de fond ca fiind de 90% pentru acesta și 10% pentru reclamanta- intimată, în funcție de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor comune, pentru bunurile mobile și imobile și ca o consecință a stabilirii cotelor valorice pentru fiecare dintre părți din valoarea totală a acestor bunuri, să fie atribuite în totalitate pârâtului ce deține posesia, atât pentru bunurile mobile cât și pentru imobilul casă – urmând a plăti sulta aferentă cotei de 10% reclamantei în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Solicită astfel, cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu privire la înscrisurile depuse de intimată în ședința de judecată solicită a fi înlăturate, întrucât aceste apărări nu au fost invocate la instanța de fond, iar în cazul analizării lor – nu mai poate fi susținută apărarea intimatei cu privire la faptul că a fost ajutată de tatăl acesteia cu munca fizică - acesta fiind angajat neavând cum să fie prezent în C., aproape zilnic pentru a da ajutorul pretins.
Susține că tatăl reclamantei, deși angajat avea obligații familiale, având în întreținerea sa, copii, soție, nepoți chiar și pe intimata reclamantă – aceasta locuind acolo, fiind angajată ca și mama acesteia la firma fratelui . acest sens că nici munca în gospodărie nu poate fi reținută de instanță, întrucât înainte de căsătorie părțile au locuit la părinții pârâtului, iar ulterior aveau doar o cameră finisată la casă. Precizează că reclamanta a aplecat la țară în județul O. în perioada 2007-2010.
Se invocă, în acest sens art.357 alin. 2 C. civil, arătându-se astfel că intimata a făcut dovada unor venituri infime, în condițiile în care aceasta nu a realizat nici un venit, nici chiar pentru a se întreține personal, iar pârâtul a făcut dovada că a avut venituri de peste un miliard lei vechi. În acest sens se critică faptul că instanța a stabilit intimatei o cotă de contribuție de 30% din imobilul casă.
Se mai arată că veniturile totale ale reclamantei nu reprezintă nici 10% din veniturile justificate ale apelantului pârât – care este salariat la Unitatea Militară_ C. cu un venit mediu de 1700 lei lunar.
Astfel, având în vedere dovada veniturilor reclamantei înainte de construirea casei și după aceea nu poate fi reținută o contribuție mai mare de 10% atât la casa cât și la achiziționarea bunurilor mobile, având în vedere sumele infime de bani, fie câștigați din ajutorul de șomaj, fie ajutorul dat de părinții reclamantei.
Se apreciază că instanța nu a analizat în nici un fel declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv dincolo de recunoașterea reclamantei de la interogatoriu, toți martorii, chiar și cei ai reclamantei au arătat faptul că la momentul căsătoriei casa era deja ridicată la roșu.
Instanța de fond a reținut eronat faptul că firma la care lucra reclamanta avea profit, în condițiile în care, din bilanțurile anuale depuse la dosare a reieșit că această firmă era pe pierderi foarte mai.
De asemenea, eronat s-a reținut și faptul că tatăl reclamantei ar fi achitat suma de 80 milioane lei vechi împrumutați de la bancă, astfel cum a declarat martorul C. D., întrucât nu s-a făcut dovada cu acte, ce ar fi ușor de procurat de la banca la care ar fi făcut împrumutul, declarația martorului în acest sens necoroborându-se cu nicio altă probă.
La data de 26.01.2016 intimata reclamantă a mai depus la dosar un supliment la concluziile scrise pentru termenul din 21.01.2016 în care apreciază că sentința
Apelul este fondat și se va admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește terenul în suprafață de 400 mp situat in C., .. 1 C, dobândit înainte de căsătorie, în cote de 1/10 pentru reclamantă și 9/10 pentru pârât, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1587 din 27 noiembrie 2007, acesta este un bun indiviz achiziționat de părți înainte de căsătorie, iar cotele au fost stabilite de părți prin însuși contractul încheiat care este legea părților.
Prin urmare, ieșirea din indiviziune se va dispune în aceste cote, atribuirea în natură făcându-se în favoarea titularului cotei mai mari, în condițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, căruia i se va atribui și construcția casă de locuit edificată pe acest teren, așa cum se va arăta în cele ce succed.
În ceea ce privește celelalte bunuri, casa de locuit și bunurile mobile, dobândite de soți în timpul căsătoriei, deci bunuri comune în sensul disp. art. 30 din Codul familiei în vigoare până la data de 1 oct. 2011, precum și cotele de contribuție a soților la dobândirea tuturor acestor bunuri, se impun următoarele precizări:
Părțile s-au căsătorit la data de 26.07.2008 și au divorțat la data de 05.09.2011.
Autorizația de construire a fost eliberată ulterior începerii construcției, iar la data căsătoriei casa era construită pe roșu, fiind recepționată la terminarea lucrărilor – 24 martie 2011. Aceste aspecte nu au fost contestate de părți.
În ceea ce privește regimul juridic al casei de locuit, construite în condițiile mai sus expuse, acesta a fost tranșat prin decizia de casare cu trimitere nr. 184/11 Martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, prin care a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă C. M.-C. împotriva deciziei civile nr. 797/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Vîșlan A., precum și cu intimații-intervenienți V. M. și V. T..
Prin această decizie pronunțată în recurs, obligatorie potrivit disp. art. 315 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, s-a stabilit că bunul imobil construcție casă de locuit este bun comun.
Potrivit disp. art. 29 din Codul familiei, soții sunt obligați să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei.
Prin mijloacele la care se referă legiuitorul se înțeleg următoarele: venituri bănești din munca salarizată sau din alte surse, credite bancare sau ajutoare financiare din partea părinților, precum și munca în gospodărie sau prestarea altor activități care sunt de natură să conducă în acest fel, la economisirea unor venituri și utilizarea acestora în scop de investiție.
De asemenea, în aceeași categorie, intră și ajutorul dat de părinții soților, direct sau indirect, care poate să fie variat și este materializat în diverse activități care au în sine o valoare economică și conduc la economisirea unor venituri ce pot fi în acest mod utilizate în alt scop, fie pentru investiții, fie pentru întreținerea în general a familiei și a membrilor săi.
Regula este că soții contribuie în mod egal la dobândirea bunurilor comune, dar această prezumție este simplă, deci poate fi răsturnată.
Aplicând la speța de față aceste reguli și evaluând probatoriul administrat în cauză, curtea ajunge la concluzia existenței unor cote inegale ale soților în dobândirea bunurilor comune, contrar celor stabilite în primă instanță, având în vedere următoarele argumente:
În primul rând, reclamanta solicită cote egale, așa cum rezultă din cererea introductivă de instanță.
Același lucru îl solicită și prin concluziile scrise la IAP în primă instanță, contrar susținerilor apelantului – filele 156-157 dosar fond.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul solicită să se constate o cotă egală de contribuție privitor la bunurile mobile, iar în ceea ce privește construcția casă de locuit, acesta solicită să se constate contribuția sa de 100%, nefiind negat totuși în aceste condiții, regimul juridic de bun comun al construcției – filele 22-24 dosar judecătorie.
Pe de altă parte, în apelul declarat împotriva IAP și a sentinței civile 3872 din 12.03. 2013, prin care se stabiliseră cote egale, acesta susține existența unei cote proprii de contribuție la edificarea casei, mai mică de 100%, afirmând că este de peste 80% - fila 3 dosar tribunal. Prin întâmpinarea la apel, reclamanta solicită totuși, respingerea apelului și păstrarea cotelor egale.
Or, în condițiile în care cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune, nu se stabilesc pe bunuri individuale, ci asupra tuturor bunurilor ce au fost dobândite în patrimoniul soților, dar având în vedere și probele administrate în cauză: înscrisuri, interogatorii și martori, se poate trage în mod justificat, concluzia existenței unor cote inegale.
De altfel, reclamanta nu a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în al doilea ciclu procesual din apel, prin care s-au stabilit cote inegale, recunoscând în acest fel inegalitatea contribuțiilor.
În ceea ce privește cuantumul acestor cote inegale, Curtea apreciază că acestea sunt de 30% în favoarea reclamantei și de 70% în favoarea pârâtului, pentru următoarele argumente:
În orice caz, dincolo de cheltuielile obișnuite privind întreținerea familiei sau de altă natură ori cu alt scop, cheltuielile propriu-zise făcute de soți în scop de investiții, respectiv pentru achiziționare de bunuri mobile sau imobile supuse partajului, au fost mai mari decât veniturile propriu-zise ale soților.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere evaluarea bunurilor supuse partajului Bunuri mobile –_ lei, construcția casă de locuit_ lei, împrejmuirea 1234 lei, iar terenul achiziționat înainte de căsătorie pe cote părți –_ lei, prin comparare cu dovezile privind veniturile ambilor soți în perioada de achiziție a bunurilor.
În ceea ce privește veniturile pârâtului, chiar părinții acestuia – fila 107 dosar judecătorie, afirmă că ajutorul a fost necesar pentru soți, întrucât veniturile pârâtului acopereau doar rata creditului și o mică parte din cheltuielile gospodărești, iar reclamanta în perioada studenției nu realiza venituri.
În această ordine de idei, din adeverința privind veniturile pârâtului – fila 124 judecătorie, rezultă că în perioada 2007 – aprilie 2012, acesta a realizat venituri în valoare de_ lei. Dar, pentru compararea veniturilor din timpul căsătoriei, din perioada evidențiată în adeverință, interesează doar anii 2008-2011, perioada căsătoriei, astfel că veniturile acestuia apar mai mici, fiind de cca._ lei.
În ceea ce privește veniturile pârâtei, instanța apreciază că în perioada situată între data încheierii contractului individual de muncă și data divorțului, veniturile acesteia s-au situat la nivelul unei sume de cca._ lei.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere contractele individuale de muncă depuse la dosar, înregistrate la ITM, astfel: Contract individual de muncă din 03.03.2009 – 720 lei venituri lunare, 22.06.2010 – venituri lunare 1080 lei - filele 48-51 dosar judecătorie.
Din extrasele de cont Banca Raiffeisen titular de cont fiind reclamant, filele 61 -78 rezultă sumele de bani cu care a fost creditat contul, depunător fiind inclusiv tatăl acesteia, cu diverse sume de bani, în timpul căsătoriei, de exemplu: 1040 lei la data de 27.11.2011 fila 63, 1100 lei – 18.05.2011 fila 64, 2500 lei – 21.03.2011 – fila 66, 1460 lei – 16.11.2010 fila 71, 1200 lei 19.08.2010, 850 lei 07.06.2010 fila 77, sau alte sume mai mici.
Aceasta, în condițiile în care din Raportul de activitate al contului - fila 79 dosar judecătorie – rezultă un rulaj creditor de 6014 lei numai în perioada 04.05.2009 – 31.12.2009, dar și un rulaj debitor comparabil, depunător fiind inclusiv un membru de familie al reclamantei. C. G..
Pe de altă parte, faptul că firma tatălui nu avea profit nu este relevant, câtă vreme sumele avansate aparțin categoriei cheltuielilor, nefiind susținut faptul că reprezintă profit distribuit.
Din aceste înscrisuri rezultă ca veniturile reclamantei din perioada derulării contractelor individuale de muncă, au fost reale, dar în orice caz, mai mici decât ale pârâtului.
Dar, adunate veniturile ambilor soți, rezultă oricum concluzia potrivit căreia, veniturile soților, respectiv capacitatea acestora de a achiziționa bunuri cu valoare economică, respectiv cele supuse partajului, a fost suplimentată.
Modalitățile de suplimentare a acestei capacități au fost diverse, directe si indirecte, după cum urmează: darul de nuntă, contractarea unui credit bancar fie și anterior căsătoriei de unul dintre soți, ajutorul oferit de părinți, care a fost la rândul lui de două feluri: muncă fizică sau de altă natură și financiar, precum și munca efectivă a soților în gospodărie și prin efectuarea unor operațiuni sau a altor activități cu ocazia finalizării construcției.
Darul de nuntă profită în egală măsură ambilor soți, acesta fiind de cca._ lei, așa cum rezultă din probele dosarului necontestate de părți ( martori și interogatorii reciproce).
În ceea ce privește creditul contractat de către pârât înainte de căsătorie la data de 25.10.2007 – filele 25-33 fond, privind suma de_ euro, acesta reprezintă o datorie proprie a soțului, acesta a fost suportat o parte si în timpul căsătoriei, aspect ce a condus la diminuarea veniturilor nete, iar mama pârâtului având doar calitatea de co-împrumutat si garant ipotecar, obligația de restituire a împrumutului fiind numai în sarcina pârâtului – împrumutat.
Deci, suma împrumutată prin contractul de credit încheiat înainte de căsătorie nu este o datorie comună a soților, deci o obligație ce au contractat împreună în sensul disp. art. 32 lit. b codul familiei, astfel că utilizarea în parte a acestor resurse financiare la dobândirea în parte a unor bunuri comune în timpul căsătoriei, prin comparație și cu veniturile celuilalt soț, conduce doar la stabilirea unei cote de contribuție mai mari în favoarea soțului care a contractat acest credit.
Astfel creditul apare că a fost utilizat în cea mai mare parte, pentru achiziționarea terenului, pentru organizarea nunții și pentru casă.
În ceea ce privește ajutorul acordat de părinți, în primul rând instanța constată că într-adevăr, părinții reclamantei nu au formulat cerere de intervenție în cauză.
Părinții pârâtului au formulat o astfel de cerere, dar în interes propriu, cerere care a fost respinsă în primă instanță, iar aceștia nu au formulat apel.
În aceste condiții, ajutorul acordat de părinți fiecărei părți, se va considera egal.
În ceea ce privește munca proprie în gospodărie, respectiv prestarea unor activități specifice lucrărilor de finisare a construcție a casei de locuit, instanța reține că ambii soți au contribuit în măsura posibilităților, la aceste activități.
Astfel, chiar apelantul susține că această construcție a fost edificată pe roșu de către o firmă specializată din Caracal de unde erau părinții reclamantei – așa cum susține chiar pârâtul fila 23 fond, afirmația nefiind contestată de către reclamantă, sau contrazisă prin alte probe administrate în cauză, restul lucrărilor fiind realizate in regie proprie.
În acest context, din probele dosarului rezultă că, atât soții, cât și părinții acestora au prestat diverse activități pentru finalizarea construcției casă de locuit.
Astfel, factura pentru fundație a fost achitată de reclamantă – fila 55, la data de 13.02.2008, iar susținerea pârâtului potrivit căreia această cheltuială nu s-a făcut pentru construcția viitorilor soți, nu se va primi, întrucât pârâtul nu a făcut dovada că în paralel cu această casă, reclamanta sau părinții acesteia eventual, erau implicați în alt proiect.
De asemenea, reclamanta a achitat factura pentru tâmplărie PVC – filele 53-54, tot reclamanta achitând și o . bunuri mobile - . combina frigorifică, aragaz, dormitor si alte materiale sau produse, orii obiecte necesare – imediat după încheierea căsătoriei, filele 57-60.
În aceeași ordine de idei, este dovedit și un ajutor financiar din partea părinților pârâtului, filele 93 - 97 contract de vânzare cumpărare cu plata in rate – BCA în valoare totală de 5000 lei, ratele fiind plătite de mama pârâtului – fila 102 judecătorie. Celelalte chitanțe depuse nu fac decât dovada achiziționării unor materiale necesare pentru casă, iar nu dovada plătitorului.
În orice caz, construcția casei s-a început cu suma de_ euro, așa cum rezultă din interogatoriul luat pârâtului fila 145 întrebarea 3 și 2000 euro împrumutați de fratele reclamantei pentru acoperiș, împrejurare combinată cu răspunsul de la întrebarea nr. 8 referitoare la preț și la firma care a ridicat casa la roșu. Este adevărat că pârâtul susține că 1000 euro au reprezentat în final darul de nuntă, dar că diferența de 1000 euro a fost restituită fratelui reclamantei, dar nu s-a făcut această dovadă.
Banii din darul de nuntă au fost folosiți la finisaje, chiar dacă pârâtul susține ca s-au folosit numai pentru mobilarea casei, întrucât nu rezultă din actele dosarului că bunurile mobile au avut acest preț, iar din evaluare rezultând că valoarea acestora este 10.460 lei.
Astfel, în ceea ce privește finisajele interioare și exterioare, chiar dacă părinții pârâtului au formulat cerere de intervenție în interes propriu referitoare la contravaloarea acestora, este de subliniat faptul că însuși pârâtul arată în final că reclamanta a contribuit la acestea – finalul concluziilor scrise la IAP – fila 159 judecătorie.
În privința muncii proprii, aceasta s-a dovedit în mod suficient prin răspunsul la interogatoriu – fila 141, întrebarea nr. 9, iar o parte din aportul, respectiv din ajutorul dat de tatăl reclamantei, rezultă din același interogatoriu, fila 141, întrebarea nr. 10, acesta ocupându-se de realizarea instalației electrice.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, la cererea reclamantei, pârâtului și a intervenienților, rezultă în esență și cu prisosință faptul că părinții ambilor soți, i-au ajutat pe aceștia, într-un fel sau altul, la construirea casei de locuit, chiar dacă anumite susțineri sunt nuanțate în favoarea unuia sau altuia dintre soți, fiind înlăturate totuși afirmațiile singulare.
De exemplu, din declarațiile martorilor audiați de prima instanță propuși de reclamantă – filele 149-150, rezultă în esență că tatăl reclamantei transporta constructorii si se ocupa inclusiv de masa acestora sau de plata unor zilieri.
Din declarația martorului propus de pârât – fila 151, rezultă că ambii soți au ridicat casa și că i-a văzut pe părinții ambelor părți ajutând în șantier, inclusiv pe reclamantă care strângea reziduurile.
Martorul pârâtului audiat – fila 152 confirmă cele arătate de celalalt martor, si apreciază în același timp că pârâtul și părinții acestuia au avut o contribuție mai mare la construirea casei.
În ceea ce privește martorii propuși de intervenienți, cel audiat la fila 153, declară că într-adevăr a fost plătit de către tatăl pârâtului, dar a lucrat numai 3 zile, dar recunoaște faptul că reclamanta și părinții acesteia erau pe șantier. De asemenea, din declarația existentă la fila 154, rezultă că martorul susține că muncitorii au fost plătiți numai de părinții pârâtului, dar confirmă în același timp de contribuția părinților reclamantei cu muncă fizică la edificarea construcției.
Față de faptul că sunt singulare afirmațiile potrivit cărora numai unii dintre părinți au suportat cheltuielile cu masa sau cu plata muncitorilor, acestea se exclud reciproc și în lipsa unor alte probe directe în acest sens, instanța nu poate să rețină decât existența unui ajutor real, dar egal al părinților soților în această privință și, în orice caz, cheltuielile privind transportul muncitorilor se retin ca fiind făcute de părinții reclamantei, nefiind negată această împrejurare de partea adversă.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că nu este posibilă stabilirea unor cote de contribuție în baza unui calcul strict matematic, s-a apreciat că o cotă de contribuție de 30% în favoarea reclamantei și de 70% în favoarea pârâtului, sunt adecvate și reflectă în mod real dimensiunea mijloacelor fiecăruia dintre aceștia, în sensul disp. art. 29 Codul familiei, enunțat în precedent.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul pârâtului, se va schimba în parte IAP si sentința, se va constata că reclamanta și pârâtul sunt coproprietari asupra terenului în suprafață de 400 mp situat in C., . 1 C, dobândit înainte de căsătorie, în cote de 1/10 pentru reclamantă și 9/10 pentru pârât și se va dispune ieșirea din indiviziune asupra acestui bun imobil.
De asemenea, se va constata contribuția reclamantei și a pârâtului la dobândirea bunurilor comune reținute prin IAP din 26.06.2012 în proporție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât și se va dispune ieșirea din indiviziune asupra acestor bunuri, menținându-se celelalte dispoziții ale IAP.
Structura loturilor fizice, în raport cu disp. art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și având în vedere că lotizarea fizică în sine nu a fost recurată în ciclul procesual anterior, va fi următoarea:
Lotul nr 1 se va atribui reclamantei, care va primi următoarele bunuri: mobilier dormitor, perdea dormitor, draperie dormitor, galerie dormitor, mobilier bucătărie, perdea bucătărie - Valoare lot fizic = 5061 lei.
Lotul nr 2 se va atribui apelantului - pârât care va primi următoarele: mobilier baie, aragaz Zanusi, galerie bucătărie, combină frigorifică, coltar piele ecologică, masă, perdea, galerie, boiler electric Ariston, chiuvetă inox –bucătărie, terenul în suprafață de 400 mp, imobilul casă de locuit situat pe acest teren și împrejmuirea - Valoare lot fizic_ lei
Având în vedere valoarea dreptului fiecărei părți Valoare drept reclamantă =_ lei, Valoare drept pârât_ lei și valoarea fizică a fiecărui lot atribuit acestora, reclamanta urmează să primească sultă de la pârât în cuantum de_ lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței nr.3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Pentru aceleași motive, dar per a contrario, se vor înlătura apărările intimatei reclamante, formulate prin întâmpinare și concluzii scrise, vizând cotele de contribuție egale ale soților la dobândirea bunurilor comune supuse partajului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul V. A. împotriva sentinței civile numărul 3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta C. M.-C., cu intervenienții V. M. și V. T..
Schimbă în parte IAP din 26.06.2012 și sentința nr. 3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Constată că reclamanta și pârâtul sunt coproprietari asupra terenului în suprafață de 400 mp situat in C., . 1 C, dobândit înainte de căsătorie, în cote de 1/10 pentru reclamantă și 9/10 pentru pârât și dispune ieșirea din indiviziune.
Constată contribuția reclamantei și a pârâtului la dobândirea bunurilor comune reținute prin IAP din 26.06.2012 în proporție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât și dispune ieșirea din indiviziune.
Menține celelalte dispoziții ale IAP-ului din 26.06.2012.
Atribuie loturile astfel:
Lotul nr 1 se atribuie reclamantei, care va primi următoarele bunuri: mobilier dormitor, perdea dormitor, draperie dormitor, galerie dormitor, mobilier bucătărie, perdea bucătărie.
Valoare lot fizic = 5061 lei.
Valoare drept reclamantă =_ lei .
Reclamanta va primi sultă de la pârât, suma de_ lei.
Lotul nr 2 se atribuie apelantului -pârât care va primi următoarele: mobilier baie, aragaz Zanusi, galerie bucătărie, combină frigorifică, coltar piele ecologică, masă, perdea, galerie, boiler electric Ariston, chiuvetă inox –bucătărie, terenul în suprafață de 400 mp, imobilul casă de locuit situat pe acest teren și împrejmuirea.
Valoare lot fizic_ lei
Valoare drept pârât_ lei.
Pârâtul va plăti sultă reclamantei, suma de_ lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr.3872 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă, în dosarul nr._
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2016.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, E. S. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T. R.
26.02.2016
Tehn.I.C./Ex.6
Jud.rec./M.L.N. A.,
C.R. și
T.R.
Jud.apel/ M. G. și
C.C. B.
Jud.Fond/R.B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
