Pretenţii. Decizia nr. 49/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 49/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 49/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 49/2016

Ședința publică de la 04 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. V.

Judecător T. R.

Judecător G. I.

Grefier G. D. L.

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestator R. M., împotriva deciziei civile nr.637/22.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2010*, în contradictoriu cu intimat R. I. și intimata M. Ermina, având ca obiect pretenții împotriva dos._/215/2010*.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata M. Ermina, lipsă fiind celelalte părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se comunica întâmpinarea către contestatorul R. M., totodată prin serviciul registratură s-au depus note de ședință de către contestator R. M..

Intimata M. Ermina aduce la cunoștință instanței că este greșit numele acesteia în loc de Ermina este trecută E..

Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că în loc de M. E. se va rectifica și se va trece corect M. Ermina.

Instanța comunică intimatei M. Ermina notele de ședință depuse de contestator R. M., care nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea acestora.

Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat Curtea acordă cuvântul asupra contestației în anulare.

Intimata M. Ermina solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, menționând că sunt o . neadevăruri în contestația de față, cu omisiuni, și totodată arată că mai erau și alte familii cu care intra pe acea intrare, neavând teren.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față.

Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.637 de la 22.10.2015 a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul R. M. și pârâții M. Ermina și R. I., împotriva deciziei civile nr.280 din data de 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/215/2010*.

Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că, potrivit art.304 pct.1-9 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în speța dedusă judecății, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ, pentru promovarea recursului.

Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor – care vizează stabilirea unei anume situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor – nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art.304 c.pr.civ., nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la cerințele art.3021 alin.1 pct.c C.pr.civ., și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării de către instanța de recurs.

Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 c.pr.civ.

În acest context, criticile recurentului reclamant R. M., cu referire la încălcarea dispozițiilor legale ce vizează expertiza, și, respectiv, încălcarea dreptului la apărare sub acest aspect, prevăzut și de art.6 din Convenție și practica C. E.D.O., sunt nefondate.

Astfel, potrivit art.209 C.pr.civ., expertul este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, iar, potrivit art. 212 alin. 2 C.pr.civ., expertiza contrarie - ceea ce implică obiecțiuni la expertiza depusă la dosar - va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.

Cum, în speță, raportul de expertiză întocmit de expertul Ț. E., care a stat la baza pronunțării deciziei recurate, a fost înregistrat la instanță și depus la dosar la data de 14 ianuarie 2015, pentru termenul de judecată din 27 ianuarie 2015, iar reclamantul, care avea termen în cunoștință, nu s-a prezentat la instanță și nu a formulat obiecțiuni la raport, luarea dosarului în pronunțare de către instanță, nu afectează în nici un fel legalitatea hotărârii sub acest aspect, în ceea ce îl privește pe recurentul reclamant. De asemenea, nu afectează legalitatea deciziei nici data depunerii raportului de expertiza întocmit de expert asistent Sollosy G. și, respectiv, eventuala imposibilitate a reclamantului de a lua cunoștință de respectivele completări si de a face obiecții la raport, întrucât soluția pronunțată de Tribunal nu se întemeiază pe această lucrare întocmită de expertul asistent Sollosy G. - propus de pârâtul R. I. și apoi însușit de pârâta M. Ermina - sub acest aspect recurentul reclamant, nefiind prejudiciat. Toate celelalte critici și susțineri ale recurentului reclamant, cu trimitere la atitudinea și aprecieri ale instanței, constituie eventuale motive de netemeinicie a hotărârilor, care, după cum s-a arătat, nu pot face obiectul recursului.

În ceea ce privește criticile referitoare la nerespectarea de către instanță a dispozițiilor art. 129 din Codul de procedură civilă, cu trimitere la rolul activ al judecătorului, recurentul reclamant nu arată alte aspecte de fapt vizate, respectiv, în ce situație din dosar s-a manifestat lipsa de rol activ a judecătorului; în măsura în care recurentul are în vedere aceleași aspecte, referitoare la expertize, criticile sunt neîntemeiate, întrucât, după cum s-a arătat, instanța s-a conformat întocmai unor dispoziții procedurale imperative, care nu lasă la îndemâna judecătorului luarea unor măsuri, iar, pe de altă parte, în cazul în care este vorba de aprecieri ale instanței, acestea constituie eventuale motive de netemeinicie, și nu de nelegalitate. Oricum, sub acest aspect, Curtea reține că instanța a procedat la o completă cercetare judecătorească, a luat toate măsurile, a încuviințat și administrat toate probele necesare pentru lămurirea deplină a împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în limitele deduse judecății, așa încât, nici din acest punct de vedere, nu există motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului.

De asemenea, nu a fost incident în cauză nici motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct. 7 C.pr.civ., cu referire la motivarea deciziei, în condițiile în care hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În speță, Tribunalul, ca și instanță de control judiciar, verificând, după cum prevede art. 295 alin.1 C.pr.civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și răspunzând criticilor aduse de apelanți, prin decizia civilă nr. 418/31.10.2012 a admis apelurile declarate de reclamant și pârâți împotriva sentinței civile nr. 3061/28.02.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 și, constatând că instanța de fond a soluționat cauza fără a stabili in mod corect situația de fapt dedusa judecății, în temeiul art. 297 al.1 C.pr.civ., a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor cu acte si expertiză..

În urma administrării probatoriilor, Tribunalul, prin decizia 280/10.02.2015, a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor cererilor reclamantului, reținând o anume situație de fapt - urmare a aprecierii și interpretării probelor administrate, ce nu mai pot fi puse în discuție, în recurs – și aplicând în mod corect dispozițiile legale în materie la situația de fapt reținută, a pronunțat o soluție conformă considerentelor de fapt și de drept avute în vedere.

Tribunalul a reținut în mod corect, că cele statuate de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.168/19.02.2008 cu privire la condițiile în care a încetat contractul de închiriere prelungit anterior în condițiile O.UG. nr.40/1999, precum și la cauzele pentru care nu a operat prelungirea contractului în temeiul art.1437 C.civ., au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi combătute în prezenta cauză, și, prin urmare, pârâții sunt ținuți a răspunde pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin folosirea imobilului, fără titlu, în temeiul art.998-999 C.civ.

În ceea ce privește cuantumul acestui prejudiciu, Tribunalul a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, în raport de obiectivele stabilite de instanță, prin care expertul Ț. E. a arătat că pentru perioada aprilie 2004-martie 2008, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, în cotă de ½, cât i se cuvine reclamantului R. M. din imobil, este de 13.672 lei; pârâta M. Ermina ocupă suprafața de 52% din totalul suprafeței de 340 mp cât are imobilul, iar pârâtul R. I. ocupă o suprafață de 48%, astfel că din suma de 13.672 lei, pârâtei M. Ermina îi revine suma de 7109 lei, iar pârâtului R. I. suma de 6563 lei; în urma reactualizării acestor sume începând cu data pronunțării Deciziei nr. 168/19.02.2008 a Curții de Apel C., suma de 7107 lei pentru pârâta M. Ermina devine 9.334 lei, iar suma de 6563 lei pentru pârâtul R. I. devine 8.617 lei.

Ca atare, nici sub aspectele arătate, nu există motive de nelegalitate a deciziei supusă recursului.

Critica ce a vizat pronunțarea hotărârii de un alt complet decât cel desemnat inițial in mod aleatoriu, pentru judecarea cauzei, de asemenea, nu afectează legalitatea deciziei, întrucât, observând lucrările dosarului, se constată că schimbarea completului de judecată s-a făcut în mod legal, după cum rezultă din procesul verbal, fila 214 dosar, încheiat conform dispozițiilor art. 95 alin.10 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, în baza Hot. nr. 25/30.10.2011 a Colegiului de conducere a Tribunalului D., precum și din procesul verbal din 27.01.2015, fila 241 dosar, încheiat în baza dispozițiilor art. 98 alin.6 din R.O.I. al instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește recursul pârâtei M. Ermina, ce a vizat, calculul greșit al prejudiciului - prin faptul că suma stabilită corespunde întregului imobil, și nu este împărțită la doi, nerespectând astfel cota de ½ ce-i revine lui R. M., cealaltă cota de ½ aparținând surorii sale R. C., care nu este parte în dosar – critica a fost total neîntemeiată, Tribunalul a reținut expres, conform obiectivului expertizei și calculului expertului sub acest aspect, contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, în cotă de ½, cât i se cuvine reclamantului R. M. din imobil, și nu în cotă de 1/1, cum a susținut recurenta.

Referitor la plata dobânzii, critica a fost, de asemenea, nefondată. Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil, daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, iar, în speță, dobânda legală a fost, astfel, în mod corect acordată, după cum a solicitat reclamantul prin acțiunea precizată la instanța de fond, la data de 24.05.2011.

În ceea ce privește recursul pârâtului R. I., criticile au fost, de asemenea, neîntemeiate.

Astfel, din considerentele ..2008 a Curții de Apel C. a rezultat, fără echivoc, faptul că începând cu data de 08.04.2004 și până la data când au părăsit imobilul, pârâții nu au beneficiat de prelungirea legală a contractului de închiriere, astfel că - indiferent de împrejurarea că, în acea cauză, părțile s-au judecat numai în evacuare - în mod corect, în prezenta cauză, instanța a constatat că în această perioadă pârâții au ocupat imobilul fără titlu, dată fiind prezumția de adevăr de care se bucură o hotărâre judecătorească, mai ales cu privire la o situație în strânsă legătură cu cauza de față.

În speță, pârâții, prin ocuparea fără titlu a imobilului proprietatea reclamantului în perioada aprilie 2004-martie 2008, i-au produs acestuia un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat( lucrum cessans).

Curtea a reținut că în mod corect Tribunalul, analizând condițiile prevăzute de art.998 și următoarele C. Civ., a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar cele statuate de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.168/19.02.2008 cu privire la condițiile în care a încetat contractul de închiriere prelungit anterior în condițiile O.UG. nr.40/1999, precum și la cauzele pentru care nu a operat prelungirea contractului în temeiul art.1437 C.civ., au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi combătute în prezenta cauză. Ca atare, dreptul reclamantului la despăgubiri, ca și perioada pentru care trebuie să primească aceste despăgubiri, în mod nejustificat fac obiectul criticilor recurentului pârât.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, după cum s-a arătat, acesta a fost corect stabilit pe bază de expertiză și acordat reclamantului în procent de ½, actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin faptul că, de fapt, urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă, iar dobânda a fost în mod corect acordată, după cum a solicitat reclamantul prin acțiunea precizată la instanța de fond, la data de 24.05.2011.

Prin urmare, și criticile recurentului pârât, cu referire la aspectele menționate, au fost apreciate de Curte, ca nefondate.

Este, de asemenea, neîntemeiată, ca și motiv de nelegalitate a deciziei, critica ce a vizat cheltuielile de judecată.

Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu există motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art. 312 Cod de Procedură Civilă, recursurile au fost respinse, ca nefondate

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare R. M., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul în care aceasta să reflecte situația de fapt, respectiv acoperirea în totalitate a prejudiciului real creat prin folosirea, fără drept, a imobilului situat în C., ., precum și a terenului aferent construcției și a curții, prin raportare la prețurile practicate pe piața liberă.

Motivează contestația prin faptul că instanța a omis să cerceteze unele dintre motivele de recurs invocate, iar alte motive de recurs au fost analizate sumar și fără o argumentare corectă în fapt și în drept.

Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la punctul 5 invocat ca motiv de recurs conform căruia instanța de apel nu a răspuns criticilor privind acordarea de despăgubiri ca urmare a ocupării imobilului în cauză de către pârâți.

De asemenea,contestatorul invocă faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs conform căruia se atrăgea atenția asupra faptului că judecători de la Tribunalul D. au încălcat limitele impuse de instanța de control judiciar care stabilea clar faptul că modul de calcul al prejudiciului se va face prin raportare la piața liberă și nu pe baza unor legi speciale invocate de pârâți, sub a căror reglementare aceștia nu se mai aflau.

Contestatorul critică faptul că instanța de recurs a încălcat legea prin respingerea recursului ca nefondat, considerându-se că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în OUG 49/1999,în situația în care calcularea prejudiciului se face exclusiv prin raportarea la aceste reglementări legale.

Contestația în anulare este nefondată.

În speță,motivul invocat de către contestatoare vizează omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs de către instanța de recurs.

Contestatoarea susține că, atâta timp cât instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la punctul 5 invocat ca motiv de recurs conform căruia instanța de apel nu a răspuns criticilor privind acordarea de despăgubiri ca urmare a ocupării imobilului în cauză de către pârâți,este prejudiciată în soluționarea cauzei dedusă judecății.O astfel de greșeală nu ar putea fi constată și remediată pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, deoarece vizează stabilirea cadrului procesual și modul în care instanța de recurs a soluționat problemele de drept cu care s-a considerat învestită.

Însă, în cauza de față, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate prin cererea de recurs și toate criticile formulate în susținerea acestora, din considerentele deciziei atacată cu contestație în anulare rezultând cu claritate punctul de vedere al instanței referitor la eventualele omisiuni invocate(prejudiciu –fila 16 decizie recurs).

Anularea unei decizii pronunțată în temeiul art.318 teza a II a Vechiul cod De Procedură Civilă poate fi dispusă numai dacă instanța nu a cercetat deloc una dintre criticile formulate de către recurentul reclamant R. M..O eventuală lipsă de claritate în expunerea considerentelor nu justifică însă o asemenea măsură.

Nefiind vorba despre nici o omisiune a analizării vreunui motiv de recurs, nu se poate discuta nici despre faptul că soluția instanței de recurs ar fi contrară articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană A Drepturilor Omului și că ar avea loc o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil.

Întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și, analizându-le a motivat pertinent și legal soluția concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune respingerea contestației în anulare.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele de nai sus, prin prisma dispozițiilor art.318-319 Vechiul cod De Procedură Civilă, Curtea va Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R. M., împotriva deciziei civile nr.637/22.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R. M., împotriva deciziei civile nr.637/22.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2010*, în contradictoriu cu intimații R. I. și M. ERMIA.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016.

Președinte,

I. V.

Judecător,

T. R.

Judecător,

G. I.

Grefier,

G. D. L.

Red.jud.I.V.

2 ex/AS

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 49/2016. Curtea de Apel CRAIOVA