Revendicare imobiliară. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 24 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. L. N. A.
Judecător M. C.
Grefier C. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatoarea V. S. prin mandatar V. F. împotriva deciziei civile nr. 612 din 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații U. A. T. SCORNICEȘTI, T. L., D. G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator V. F., reprezentând-o pe contestatoarea V. S., lipsind intimații U. A. T. SCORNICEȘTI, T. L., D. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: contestația în anulare a fost motivată, timbrată, dar nu a fost semnată.
În fața instanței, procurator V. F., pentru contestatoare, a semnat contestația în anulare. A depus adresa nr. 699/P/2016 din 15.02.2016 referitoare la plângerea penală formulată împotriva expertului tehnic C. I..
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare, punându-i în vedere procuratorului S. F. prevederile art. 68 alin. 4 C.p.c.
Procurator V. F., pentru contestatoare, a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
P. sentința civilă nr. nr._ din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ s-a admis în parte cererea în revendicare imobiliara si obligația de a face formulată de reclamanta U. A. TERITORIALA SCORNICESTI prin PRIMAR, cu sediul în Scornicești, ., județul O. în contradictoriu cu pârâta V. S. cu domiciliul în București, .. 10, ., ., sector 6.
S-a respins cererea în revendicare imobiliara și obligația de a face formulată de reclamanta U. ADMINSITRATIV TERITORIALA SCORNICESTI prin PRIMAR, cu sediul în Scornicești, ., județul O. în contradictoriu cu pârâta T. L., domiciliată în orașul Scornicești, . O..
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta D. G., cu domiciliul în Mărgineni Slobozia, oraș Scornicești, județul O. în interesul reclamantei U. A. TERITORIALA SCORNICESTI.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică întocmit în cauza de expertul C. I. A., depus la dosar la data de 02.09.2013, astfel cum a fost refăcut la data de 20.10.2014 (urmare a măsurătorilor efectuate cu ruleta).
A fost obligată pârâta V. S. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 62 m.p. delimitata de punctele A-2-8-10-11-13-14-23-27-28-29-B-A (anexa 3 la raport) din DS 34 în partea de nord a imobilului pârâtei și să retragă gardul pe aliniamentul A-B-C.
A fost obligată pârâta V. S. la plata către reclamanta U. A. TERITORIALA SCORNICESTI prin PRIMAR a sumei de 32,5 lei si către intervenienta D. G. a sumei de 634,5 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
S-a respins cererea pârâtei V. S. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă V. S., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând în esență admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, pe fond, să se invalideze expertiza topografică efectuată în cauză, să se dispună refacerea acesteia întrucât stăpânește întocmai terenul aflat în proprietate.
P. decizia civilă nr. 413/27.05.2015, Tribunalul O. a respins apelul declarat de apelanta pârâtă V. S. împotriva sentinței civile nr._ din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. T. Scornicești, județul O., intimata intervenientă D. G. și intimata pârâtă T. L..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta V. S..
In cuprinsul cererii de recurs a fost redat istoricul cauzei, s-a criticat înlăturarea motivelor de apel privind procedura convocării pentru efectuarea expertizelor si modalitatea de efectuare a raportului de expertiză ca si refuzul instanței de a soluționa cererea de recuzare a expertului. Din expunerea motivelor de recurs rezultă că s-a mai criticat respingerea de către tribunal a cererii de refacere a raportului de expertiză. De asemenea, recurenta a susținut că s-a concluzionat greșit asupra apartenenței terenului în litigiu la domeniul public, neexistând dovezi scriptice privind întinderea acestui pretins drept de proprietate publică.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 si 9 și art. 312 al. 3 din C.proc.civ., de la 1865, art. 584 Codul Civil de la 1865, art. 335 Noul cod de procedură civilă .
Intimații nu au formulat întâmpinare.
P. decizia nr.612 din 15 octombrien2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât V. S. împotriva deciziei civile nr. 413 din 27.05.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. T. Scornicești, intimata pârâtă T. L. și intimata intervenientă D. G.
S-a reținut că deși recurenta a invocat în drept prevederile art. 304 pct.7 C.proc.civ. nu a precizat argumentele care se circumscriu acestor dispoziții.
Potrivit art. 302 indice 1 litera c rap. la art. 304 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
O interpretare coroborată a acestor prevederi legale duce la concluzia că, obligația de motivare a recursului implică, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă iar, pe de altă parte, formularea unor critici punctuale privind modul de judecată al instanței de fond raportat la motivul de modificare sau de casare invocat.
In speță, recurenta nu s-a conformat acestor exigențe, demersul său procesual rezumându-se la simpla invocare a prevederilor art.304 pct. 7 C.proc.civ, fără a fi prezentate acele argumente de natură juridică pentru care a înțeles să critice hotărârea atacată, ceea ce duce la concluzia că indicarea acestora s-a realizat în mod formal.
Pornind de la faptul că prin declarația de recurs se critică neregularitatea efectuării expertizei inclusiv sub aspectul recuzării expertului, fiind astfel antamate aspecte din perspectiva încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța de recurs consideră că sediul materiei este art. 304 pct. 5 C.proc.civ. . si nu art. 304 pct. 9, din același cod, cum greșit s-a susținut, acest din urmă text vizând exclusiv încălcarea unor norme de drept substanțial.
Cu privire la recuzarea expertului, Curtea a constatat că prin motivele de apel pârâta a criticat faptul că judecătorul fondului „a refuzat în mod suspect” această recuzare. Apreciind că prin această afirmație s-a dorit să se critice omisiunea instanței fondului de a soluționa cererea de recuzare, instanța de apel a răspuns motivat, în sensul că pretinsa omisiune nu se confirmă, cererea de recuzare fiind respinsă ca tardivă prin încheierea de ședință din data de 27.05.2013.
In recurs nu a fost combătut înțelesul atribuit acestei critici de către instanța de apel, ceea ce înseamnă că recurenta a achiesat implicit la această interpretare.
Procedând la verificarea acestei susțineri astfel cum a fost explicitată de tribunal, instanța de recurs a constatat că tribunalul a reținut în mod corect respingerea cererii de recuzare ca tardiv formulată. Din încheierea de ședință din data de 27.05.2013, ce face dovadă deplină până la înscriere în fals, rezultă că cererea de recuzare a fost pusă în dezbaterea părților, fiind respinsă motivat ca tardivă, astfel că nu îi poate fi imputată judecătorului fondului ignorarea acestei cereri.
De altfel, chiar dacă s-ar aprecia că „ prin refuz de soluționare” partea a înțeles să critice necercetarea de către prima instanță a motivelor de recuzare, Curtea reamintește că respingerea cererii de recuzare pe temeiul excepției tardivității dispensează instanța de obligația efectuării unei astfel de verificări jurisdicționale, sens în care sunt dispozițiilor art. 137 C.proc.civ. Numai în cazul în care partea ar fi criticat și demonstrat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 204 C.proc.civ. privitoare la termenul aplicabil cererii de recuzare, s-ar fi impus cercetarea motivelor de recuzare, or pârâta nu a avut în apel o astfel de conduită procesuală, controlul judiciar desfășurându-se în limitele sesizării.
In ceea ce privește înlăturarea criticii ce are ca obiect nulitatea raportului de expertiză pentru nerespectarea termenului de convocare la expertiză, Curtea a constatat că instanța de apel a procedat în mod legal, decizia recurată nefiind susceptibilă de critică pe acest aspect.
In primul rând, dispozițiile art. 335 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă invocate de pârâtă în motivele de recurs nu sunt aplicabile în speță.
Conform art. 24 NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., art. 25 stabilind că procesele în curs de judecată, precum si executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Interpretând coroborat aceste dispoziții rezultă că, un dosar înregistrat pe rolul instanței de judecată înainte de 15 februarie 2013 va fi supus dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă, după cum unui proces înregistrat ulterior îi vor fi aplicate prevederile noului cod.
Raportat la momentul sesizării primei instanțe, respectiv 11.05.2012, cauzei îi sunt aplicabile, întru totul, prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, nefiind justificată o aplicare pro parte a dispozițiilor Noului Cod, exclusiv în privința procedurii de citare a părților la locul supus expertizei, cum s-a solicitat.
In codul de procedură civilă de la 1865, obligația citării părților la locul expertizei este reglementată în sarcina expertului prin dispozițiile art. 208. Acest text prevede obligația expertului de a indica părților, prin carte poștală recomandată, zilele si orele când începe si continuă lucrarea, nefiind specificat că părțile se citează cu cel puțin 5 zile înainte la locul expertizei. Însă, pornind de la finalitatea citării si anume de a asigura prezența părții la locul expertizei, în practică s-a statuat că această cerință nu poate fi considerată îndeplinită dacă expertul a înștiințat părțile chiar în ziua în care a efectuat lucrarea, deoarece nu există certitudinea că partea a luat cunoștință de termen înainte de începerea lucrării.
In cauza de față, recurenta nu s-a aflat într-o astfel de situație, ce ar fi justificat constatarea nulității raportului de expertiză, deoarece citația a fost expediată pe 14.03.2013, primită pe 18.03.2013 ( data poștei) data convocării fiind 21.03.2013, timp suficient pentru recurentă spre a da curs convocării. De altfel, pârâta a fost prezentă, prin mandatar, la convocarea din 21.03.2013, ce suscită aceste critici. Așadar, corect s-a reținut în apel că nu se justifică aplicarea sancțiunii nulității raportului de expertiză.
In plus, după depunerea raportului de expertiză întocmit urmare a convocării din data de 21.03.2013, luând în considerare nemulțumirea pârâtei, în sensul că la această convocare expertul s-a limitat să facă măsurătorile topografice cu stația totală Spectra Precision Focus 4, refuzând să folosească ruleta, judecătorul fondului a încuviințat refacerea raportului de expertiză., solicitându-i expertului să procedeze la „convocarea părților la o măsurătoare cu ruleta si consemnarea rezultatului într-un proces verbal”( fila 94 dosar fond, încheierea de ședință din data de 04.11.2013), aspecte ce au fost materializate prin procesul verbal aflat la filele 112 si urm. dosar fond, semnat de procuratorul recurentei.
Celelalte critici ce vizează, în esență, împrejurările de fapt legate de condițiile efectuării expertizei și respingerea cererii de refacere a raportului de expertiză, nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece nu se referă la nesocotirea unor norme de drept substanțial.
Este de observat că art. 292 teza a II a si art. 295 al. 2 C.proc.civ. redate în motivarea deciziei recurate, conferă instanței de apel libertate de apreciere asupra utilității unei probe.
In speță, instanța de apel nu a încuviințat refacerea expertizei cerută de pârâtă, considerându-se lămurită prin expertiza efectuată anterior or, procedând astfel instanța de apel n-a încălcat nicio dispoziție legală, ci a făcut uz de dreptul conferit de dispozițiile art. 292 teza a II a si art. 295 al. 2 C.proc.civ.
De altfel, în condițiile abrogării motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C.proc.civ. care permitea modificarea hotărârii pe aspecte legate de aprecierea eronată a probelor administrate, modalitatea în care instanța de apel procedează în privința încuviințării probatoriilor nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs, sens în care s-a pronunțat relativ recent si Înalta Curte de Casație si Justitie -Secția a II a Civilă prin decizia 4164/26.11.2013.
De asemenea, critica privind ignorarea unor mijloace de probă, plan cadastral, planșe foto, constatările anterioare ale reprezentaților OCOT, etc. vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii și nu poate face obiect al examinării în această fază procesuală, în condițiile în care omisiunea de a avea în vedere anumite probe nu mai reprezintă motiv de recurs, ca efect al abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc.civ.
De asemenea, în mod legal instanța de apel a înlăturat si acele critici ce privesc lipsa calității procesual active a reclamantei.
Astfel, cu privire la apartenența căii de acces în litigiu denumită DS 34, la domeniul public al orașului Scornicesti s-a pronunțat în mod irevocabil Judecătoria Slatina prin sentința_/02.11.2011, dosar nr._ .
In cauza de față, contestând apartenența acestei căi de acces la domeniul public, pârâta nu face altceva decât să pretindă că de fapt acea hotărâre judecătorească irevocabilă nu produce nici un efect asupra sa, aserțiune total eronată pentru că fiind parte în acel proces, aceasta nu mai are posibilitatea de a demonstra contrariul celor statuate de instanță (ceea ce i-ar fi fost permis din poziția de terț), existând putere de lucru judecat.
In cauza anterioară, urmare a examinării probatoriului si susținerilor părților, s-a stabilit irevocabil apartenența căii de acces la domeniul public, dezlegare ce se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Puterea de lucru judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă menit să demonstreze modalitatea în care a fost dezlegată problema legată de regimul juridic al căii de acces. Cum litigiul anterior s-a purtat între aceleași părți, prezumția lucrului judecat are un caracter absolut, în sensul că nu permite recurentei să prezinte dovezi contrarii în legătură cu chestiunea în discuție, tranșată irevocabil în litigiul anterior, pentru a concluziona diferit.
Este adevărat că în evidențele Primăriei Scornicești nu există date privind dimensiunile acestui drum însă, identificarea acestora s-a făcut raportat la planurile ( schițele cadastrale) ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale părților, acestea fiind emise în limita drumului de acces DS 34.
Cum din expertiza omologată de instanțele anterioare (asupra căreia instanța de recurs nu mai poate interveni, din considerentele expuse si care nu vor mai fi reluate) a rezultat că pârâta V. S. ocupă suprafața de 62 mp din Ds 34, delimitată de punctele A-2-8-10-11-13-14-23-27-28-29-B-A, pentru care nu face dovada proprietății, în mod legal a fost admisă acțiunea, reținându-se legitimarea procesual activă a reclamantei, recurenta neputând pretinde mai mult decât îi conferă titlul său de proprietate, sub acest aspect decizia nefiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc., civ. recursul declarat de pârâta V. S. s-a respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatoarea V. S. prin mandatar V. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.317 alin.2 și art.318 Cod pr.civilă.
Acesta arată că dezlegarea dată de Curtea de Apel C. este rezultatul unei greșeli materiale constând în greșeala expertului în expertiza depusă la dosar și pe care instanța de fond a omologat-o.
În acest sens contestatorul mai arată că respingându-se recursul s-a omis să se cerceteze motivul de recurs referitor la greșita raportare a expertului în ceea ce privește deschiderea la stradă a terenului mamei sale de 22 m în loc de 23 m cum este înscris în planul cadastral.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art.317 c.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu în călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului; cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
Ca atare, textul art.317 c.pr.civ., ce reglementează contestația în anulare generală, vizează numai două motive de promovare a contestației în anulare, respectiv neregularități privind procedura de citare și încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.
Așa cum este formulată prezenta contestație în anulare petenții au înțeles să invoce ca prim motiv dispoz. art.317 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, respectiv neregularitatea procedurii de chemare în judecată la rejudecarea recursului.
Pentru a exista acest motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când s-a soluționat recursul să nu fi fost legal îndeplinită față de părțile care au uzat de această cale extraordinară de atac.
Potrivit art.318 c.pr.civ., ce reglementează contestația specială, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ca atare, textul art.318 teza I c.pr.civ., prevede expres admisibilitatea contestației în anulare numai pentru greșeli materiale, și nu eventuale greșeli de judecată.
Textul vizează, deci, erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, și care au avut drept consecință, darea unor soluții greșite.
Greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea fiind săvârșită de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată și nu una materială.
Greșeala materială la care se referă art.318 c.pr.civ. nu se confundă cu erorile sau omisiunile prev.de art.281 c.pr.civ., pentru că acestea nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză.
În ceea ce privește textul art.318 teza II c.pr.civ., acesta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare, invocate de recurenți, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare sau modificare, pe care îl sprijină.
Din examinarea contestației rezultă că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă în sensul existenței unei greșeli materiale făcute de expert dar și a omisiunii instanței de a cerceta motivul de recurs invocat referitor la greșita raportare a expertului în ceea ce privește deschiderea la stradă a terenului de 22 m în loc de 23 m cum corect este înscris în planul cadastral.
Greșeala materială la care se referă contestatorul nu subzistă în cauza de față deoarece chiar dacă această susținere a contestatorului ar fi reală, ea nu poate fi supusă contestației în anulare deoarece ea reprezintă o greșeală de judecată și nu una materială atâta timp cât expertul stabilește o situație de fapt transcrisă într-o expertiză și a fost omologată de către instanță.
În privința necercetării unui motiv de recurs ca temei al contestației invocată de contestator, instanța urmează să constate că nici acest motiv nu este întemeiat deoarece instanța a avut în vedere în soluționarea recursului dispoz. art.302 rap. la art.304 Cod pr.civilă potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Instanța de recurs a reținut pe de o parte că recursul formulat nu s-a conformat exigențelor mai sus menționate ,iar pe de altă parte motivele de recurs referitoare la expertiză au fost analizate, respingând criticile privind expertiza efectuată în cauză.
În consecință, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.318 Cod pr.civilă pentru admiterea unei contestații în anulare, astfel că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea V. S. prin mandatar V. F. împotriva deciziei civile nr. 612 din 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații U. A. T. SCORNICEȘTI, T. L., D. G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2016
Președinte, D. S. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, M. C. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.r.E.B.
C.S.
G.I.
1.03.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 410/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 66/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
