Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 8650/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8650/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 8650/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8650/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Judecător M. P.-P.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant C. I. C., împotriva deciziei civile nr.65/25.06.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. L. G., intimatul autoritatea tutelară C. L. G. M. și intimatul autoritatea tutelară C. L. FĂRCĂȘELE, având ca obiect exercitarea autorității părintești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant C. I. C., reprezentat de avocat Țambalac Ș., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă P. L. G. personal și asistată de avocat M. F., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul autoritatea tutelară C. L. G. M. și intimatul autoritatea tutelară C. L. FĂRCĂȘELE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul a fost declarat, motivat în termen legal și timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei noi și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat Țambalac Ș. pentru recurentul reclamant C. I. C., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei în sensul încredințării minorului, cu toate obligațiile ce decurg din această decizie, cu pensie alimentară, fără cheltuieli de judecată.
Minorul se află la sora tatălui, care lucrează ocazional în Italia.
Avocat M. F. pentru intimata pârâtă P. L. G., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, încredințarea minorului la mamă aceasta având psibilități materiale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. sub nr._, reclamantul C. I. C. a chemat în judecată pe pârâta P. L. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească locuința minorului C. A. G., născut la data de 03.08.2008, la reclamant potrivit dispozițiilor art. 400 alin. 1 C.civ., să se dispună exercitarea autorității părintești de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 398 alin. 1 coroborat cu art. 504 C.civ.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj ale părților a rezultat minorul C. A. G., născut la data de 03.08.2008, că la o lună de la nașterea minorului, pârâta a părăsit domiciliul comun și a plecat în străinătate, astfel că până în prezent pârâta nu a avut interes de a cunoaște minorul și nu l-a văzut de patru ani.
În ședința publică din 10.10.2012, s-a luat act că la dosar, pârâta a depus o cerere prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, motivând faptul că domiciliul său se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Caracal, județul O..
Instanța, văzând și dispozițiile art. 10, titlul II C.pr.civ. și având în vedere că, domiciliul minorului este în .. M., localitate ce se află în Circumscripția Judecătoriei Vînju M., a respins excepția necompetenței teritoriale ridicată de pârâtă.
Totodată, instanța a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliile părților de către Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului L. al comunei G. M. și Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului L. al comunei Fărcășele, O., anchete depuse la dosar sub nr. 3185/18.10.2012 și nr. 1502/ 12.02.2013.
În ședința publică din 07.11.2012, pârâta P. L. G. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, iar locuința minorului C. A. G. să fie stabilită la domiciliul său și reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Vînju M. a pronunțat sentința nr.23/13.02.2013 prin care a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, formulată de reclamantul C. I. C., împotriva pârâtei P. L. G., a admis în parte cererea reconvențională promovată de pârâtă, a stabilit locuința minorului C. A.-G., născut la data de 03.08.2008, la domiciliul pârâtei-reclamantă reconvențional P. L. - G., autoritatea părintească revenind în comun ambilor părinți; a obligat pe reclamantul-pârât reconvențional C. I.-C. la plata unei pensii lunare de întreținere de 150 lei, pentru minorul C. A.-G., născut la data de 03.08.2008, începând cu data de 06.11.2012 și până la majoratul minorului și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au trăit în relații de concubinaj, relații din care a rezultat minorul C. A. G., născut la data de 03.08.2008 și s-au despărțit în fapt în anul 2009, pârâta plecând la părinții săi.
Din depozițiile martorilor s-a reținut faptul că părțile au locuit o perioadă în loc. Fărcășele, O., când minorul avea vârsta de un an, apoi au plecat în străinătate, însă în cele din urmă s-au despărțit, minorul fiind luat de sora reclamantului. Pârâta locuiește într-o casă cu mai multe încăperi, cu bucătărie și grădină, având și o sumă de bani la bancă, din munca prestată în străinătate.
S-a reținut faptul că în vara anului 2012, pârâta a mers la locuința minorului pentru a-l lua la domiciliul său, însă a fost refuzată de sora reclamantului la care se află acesta. În prezent minorul locuiește împreună cu sora reclamantului, întrucât reclamantul este plecat în străinătate.
In determinarea interesului minorului s-a ținut seama de o . factori, printre care posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală si intelectuală pe care minorul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta minorului, comportamentul părinților fata de minor si legătura dintre copil si familie.
Instanța trebuie să tină seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta minorului, de atașamentul acestuia față de unul sau de altul dintre părinți, de posibilitățile materiale si morale ale părinților si, in general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea si educarea minorului.
Noțiunea de „interes al minorului” este o noțiune complexă de care trebuie să se țină seama in stabilirea domiciliului minorului,
Minorul C. A. G. născut la data de 03.08.2008 este la o vârstă fragedă, vârstă care impune prezenta mamei in permanență alături de acesta, minorul având nevoie de grija si îngrijirea maternă pentru a se dezvolta si a crește normal si armonios.
Fapta reclamantului de a pleca în străinătate și a-l lăsa pe minor în îngrijirea și creșterea altei persoane, precum și fapta de a nu lăsa pe pârâtă să interacționeze cu minorul, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, denotă un comportament dezinteresat al acestuia, de modul în care crește și este întreținut minorul, neputându-se vorbi de un atașament sufletesc puternic fata de minor.
Având în vedere interesul superior al copilului și existența unor motive întemeiate, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Astfel, potrivit art. 400 alin. 1 C.civ., instanța a stabilit locuința minorului la domiciliul pârâtei-reclamante reconvențional P. L. G. și a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, potrivit art. 398 alin. 1 C.civ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere atât anchetele sociale efectuate de autoritățile tutelare și depozițiile martorilor audiați cât și faptul că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta oferind garanții morale și materiale optime pentru creșterea și educarea acestuia, având în vedere și vârsta fragedă a minorului.
Potrivit art. 402 alin.1 C.civ., combinat cu art. 529 alin. 2, 3 C.civ., prin hotărârea de încredințare, instanța a stabilit contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Cuantumul acestei obligații s-a stabilit în funcție de veniturile nete realizate de debitorul obligației legale de întreținere și de nevoia copilului minor.
În ce privește nevoile copilului minor, acestea sunt prezumate, dată fiind vârsta acestuia (4 ani).
În ce privește veniturile realizate de pârât, instanța a reținut că acesta nu este angajat și nu realizează venituri, astfel că s-a avut în vedere venitul minim pe economie, așa cum a fost stabilit prin H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011.
Ca urmare, instanța a luat ca bază de calcul suma de 700 lei, și a obligat pârâtul să plătească pentru minor suma de 150 lei lunar, începând cu data de 06.11.2012 și până la majoratul minorului.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul C. I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului acesta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, și anume anchetele sociale și declarațiile martorilor. A menționat că în decursul celor 4 ani de la nașterea minorului pârâta nu a stat cu acesta decât o perioadă foarte scurtă, după care a plecat în Italia unde se află și în prezent, minorul nu este atașat de aceasta, nu dorește să locuiască cu ea. Apelantul a mai arătat că intimata nu are o situație materială corespunzătoare pentru creșterea minorului. În perioada în care au fost despărțiți în fapt el a avut grijă de minor și are posibilități materiale să-l întrețină. Minorul frecventează cursurile grădiniței, este atașat de colegii săi, iar el este ajutat de familia sa în creșterea copilului.
În apel a fost completat probatoriul, dispunându-se efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților și au fost audiați martorii Lipic I., O. M. și M. F..
Tribunalul M. prin sentința civilă nr. 65 de la 25.06.2013 a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant C. I. C., împotriva sentinței nr.23/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._, intimată pârâtă fiind P. L. G. și intimate fiind Autoritate Tutelară de pe lângă C. L. G. M. și Autoritatea Tutelară de pe lângă C. L. Fărcășele, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul C. A. G. născut la data de 3.08.2008. La scurt timp după nașterea acestuia ambele părți au plecat să muncească în Italia, minorul rămânând în grija surorii apelantului. Din declarațiile martorilor a rezultat că minorul este bine îngrijit de către familia apelantului. Instanța a reținut însă, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță că intimata nu a fost lăsată să interacționeze cu minorul. De asemenea, instanța a constatat că minorul nu este crescut efectiv de tatăl său, ci de familia acestuia.
Din probele administrate rezultă că intimata a încercat să ia legătura cu fiul său și chiar a încercat să ia minorul, fiind refuzată de sora apelantului. Mai mult, aceasta a formulat, pe calea ordonanței președințiale cerere pentru a-i fi înapoiat minorul, cerere respinsă prin s.c. nr. 1818/27.07.2012 pentru lipsa urgenței și a vremelniciei măsurii. Prin urmare, nu s-a putut reține lipsa de interes a intimatei cu privire la soarta minorului.
În ceea ce privește atașamentul minorului față de familia apelantului, acesta este firesc, având în vedere că acesta a crescut în această familie, dar interesul superior al copilului este ca acesta să crească alături de părinții săi. Mai mult, având în vedere vârsta minorului este clar că acesta a fost influențat de cei care l-au crescut, aceștia insuflându-i sentimente negative față de mama sa. Intimata a declarat că dorește să rămână în țară pentru a se îngriji de minor, iar faptul că apelantul are condiții materiale mai bune decât cele ale intimatei nu este de natură a conduce la concluzia că minorul trebuie să stea cu tatăl său, condițiile materiale ale intimatei fiind decente pentru creșterea și educarea minorului. Primordial în acest sens este atașamentul și afecțiunea pe care o pot oferi părinții copilului, tatăl putând contribui la creșterea minorului dacă apreciază că mama are venituri insuficiente.
În consecință, deși de regulă minorul trebuie să rămână în mediul în care a crescut, în acest caz, având în vedere vârsta minorului, precum și faptul că de fapt acesta nu este crescut de tatăl său, ci de familia acestuia, instanța a apreciat că este în interesul superior al copilului de a stabili legături cu mama sa, de acrește alături de unul dintre părinți, iar nu alături de rude. În cazul în care mama nu se va ocupa de creșterea și educarea minorului personal, tatăl are oricând posibilitatea să solicite instanței modificarea măsurii dispuse și stabilirea domiciliului copilului la el.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. I. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel nu a enumerat sintetic fiecare motiv de nelegalitate și netemeinicie pe care le-a indicat prin cererea scrisă de apel și le-a susținut oral prin avocatul său.
Precizează că nu avut parte de un proces echitabil, instanța nu a garantat acea egalitate de tratament tuturor părților din proces.
Arată că această atitudine părtinitoare a instanței se deduce din modul în care a fost motivată decizia, prin care instanța de apel nu a motivat de ce nu a considerat cel puțin întemeiat și fondat primul motiv de nelegalitate pe care l-a invocat, în privința datei de la care curge obligația sa de întreținere, respectiv plata pensiei de întreținere nu poate să o datoreze de la data la care ea a fost cerută de către mamă, în condițiile în care de la naștere și până în prezent minorul s-a aflat și se află în îngrijirea și întreținerea sa exclusivă.
Mai arată că decizia este netemeinică și în ce privește analiza probelor și a condițiilor care trebuie să prevaleze și să fi determinat o asemenea soluție.
Consideră că instanța de apel a omis să aibă în vedere faptul că mama și întreaga sa familie sunt plecați din țară și în această situație instanța trebuie să fie interesată, dacă ea are posibilitatea de a lua cu ea și pe minor, întrucât în țară nu are cine să îngrijească de copil.
Susține că decizia instanței de apel este nemotivată, întrucât nu sunt analizate toate motivele de apel și nici toate probele și dovezile pe care le-a produs, comparativ cu cele ale mamei, care de fapt, nu a avut decât un martor, din depoziția căruia nu a rezultat nimic favorabil ei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei în sensul să-i fie încredințat minorul, cu toate obligațiile ce decurs gin această decizie, pensie și cheltuieli de judecată.
În drept invocă prevederile art.3041 Cod pr.civilă rap.la art.304 alin-.1 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Recursul este nefondat.
Hotărârea instanței de apel este legală și temeinică,fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii,neexistând situația de casare sau modificare a deciziei civile în speță.
Instanța de apel nu era obligată să răspundă la fiecare critică în parte,în situația în care a făcut acest lucru în mod global,motivând astfel decizia,în special prin prisma principiului interesului major al copilului.
Au fost avute în vedere și nu au fost înlăturate dispozițiile art.6 din C.E.D.O,care guvernează și consacră dreptul la un proces echitabil.Susținerea cum că apărătorul ales al apelantului nu a fost lăsat să-și susțină întreaga pledoarie,nu reprezintă un motiv de nelegalitate a deciziei atacată cu recurs,în situația în care,această susținere nu apare consemnată în practicaua deciziei recurate,iar în apel au fost suplimentate probatoriile în favoarea ambelor părți.
Având în vedere interesul superior al copilului și existența unor motive întemeiate, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Astfel, potrivit art. 400 alin. 1 C.civ., instanța a stabilit locuința minorului la domiciliul pârâtei-reclamante reconvențional P. L. G. și a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, potrivit art. 398 alin. 1 C.civ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere atât anchetele sociale efectuate de autoritățile tutelare și depozițiile martorilor audiați cât și faptul că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta oferind garanții morale și materiale optime pentru creșterea și educarea acestuia, având în vedere și vârsta fragedă a minorului.
Potrivit art. 402 alin.1 C.civ., combinat cu art. 529 alin. 2, 3 C.civ., prin hotărârea de încredințare, instanța a stabilit contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Instanța a luat ca bază de calcul suma de 700 lei, și a obligat pârâtul să plătească pentru minor suma de 150 lei lunar, începând cu data de 06.11.2012 și până la majoratul minorului,data formulării cererii reconvenționale de către pârăta-reclamantă,cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale prevăzute de art. 402 alin.1 C.civ., combinat cu art. 529 alin. 2, 3 C.civ.
Toate celelalte critici care vizează modul de interpretare a probelor administrate în cauză nu mai pot fi analizate pe calea recursului,reprezentând elemente de netemeinicie a deciziei recurate,elemente care,în calea de atac a recursului nu mai pot fi analizate ca urmare a abrogării textului de lege care permitea aceasta.
Astfel,fără a antama fondul cauzei,corect s-a reținut de către ambele instanțe de judecată, că această hotărâre pronunțată în cauză a avut în vedere atât anchetele sociale efectuate de autoritățile tutelare și depozițiile martorilor audiați cât și faptul că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta oferind garanții morale și materiale optime pentru creșterea și educarea acestuia, având în vedere și vârsta fragedă a minorului.
Având în vedere toate aceste considerente,Curtea constată că în cauză nu este incident nici un motiv de admisibilitate a recursului formulat,astfel că,prin prisma dispozițiilor art.3121Cod Procedură civilă,va Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant C. I. C., împotriva deciziei civile nr.65/25.06.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant C. I. C., împotriva deciziei civile nr.65/25.06.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. L. G., intimatul autoritatea tutelară C. L. G. M. și intimatul autoritatea tutelară C. L. FĂRCĂȘELE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
01.11.2012
2 ex/AS
j.a. C.Z.
C.P.
j.f.P.D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 192/2016. Curtea... → |
|---|
