Stabilire maternitate. Decizia nr. 1048/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1048/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 1048/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084._

DOSAR Nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1048

Ședința publică din data de 17 Februarie 2016

Completul compus din:

Președinte: Judecător L. E.

Judecător C. T.

Grefier I. B.

Ministerul Public reprezentat de procuror Niculeanu C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

*******

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către G. B. C., V. L. L. și V. D., împotriva deciziei civile nr.708/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă J. M. și C. L. al M. Timișoara – Direcția de Evidență a persoanelor Timișoara, având ca obiect stabilire maternitate.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns revizuentele reprezentate de avocat D. A. D., lipsind intimații.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței cu privire la faptul dacă insistă ca judecata să fie nepublică, așa cum s-a solicitat prin cererea de revizuire, avocat D. A. D. a lăsat la aprecierea instanței.

Având în vedere că cererea este întemeiată pe prevederile art.509(1) pct. 5,7,8 și 10 C.pr.civ., raportat la art. 510 (1) și (2) C.pr.civ., ,în temeiul art. 131 C.P.civ.instanța a pus în discuție competența soluționării cererii de revizuire, având în vedere că, potrivit art. 510 pct.3, în cazul în care se invocă motive ce atrag competențe diferite, nu operează prorogarea competenței.

Avocat D. A. D. a apreciat că instanța – Curtea de Apel C. este competentă să soluționeze cererea având în vedere că unul din capetele cererii este întemeiat pe pct.8 al art. 509 (1) C.pr.civ.

A depus ca hotărâre potrivnică, decizia 1196/26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, precizând că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu există hotărâri potrivnice, iar competența soluționării tuturor capetelor de cerere revine Tribunalului Gorj.

Avocat D. A. D. a insistat în competența Curții de Apel C. în soluționarea tuturor capetelor cererii.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 53 din data de 15.01.2015, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. B. – C. în contradictoriu cu pârâții V. L. – L., V. D. și C. L. al M. Timișoara – Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara.

S-a constatat realitatea biologică a copilului de sex feminin V. Maya – C. de către părinții biologici V. L. – L. și V. D. cu consecința stabilirii maternității în persoana mamei donatoare de ovule V. L. – L. și consecința stabilirii posesiei de stat a copilului exercitată de către părinții procreatori V. L.-L. și V. D. cu toate consecințele ce rezultă din acestea privind modificarea actelor de stare civilă, numele părinților, precum și exercitarea autorității părintești în comun de către părinții biologici ce exercită posesia de stat.

A fost obligat C. L. Timișoara – Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara să modifice Actul de naștere nr.4217 din 01.08.2014 și certificatul de naștere . nr._ din 01.08.2014 privind pe V. Maya – C., în sensul că la rubrica Date privind părinții: MAMA – să se consemneze în loc de G. B. - C., numele mamei biologice V. L. - L..

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în urmă cu aproximativ un an și jumătate reclamanta a fost contactată de pârâta V. L. - L., rugând-o să accepte să fie mamă purtătoare a copilului ei deoarece pârâta în data de 23.10.1998, la vârsta de 17 ani a fost internată în Spitalul Județean Tg-J. pentru întreruperea unei sarcini, iar ulterior acestei proceduri nereușite a primit biletul de ieșire în data de 03.11.1998 în care a fost consemnat faptul că la ieșirea din unitatea spitalicească îi lipsește uterul împreună cu ovarul stâng care au fost tăiate și scoase de către medicul care a operat-o.

Ulterior acestui eveniment, pârâta și-a dorit un copil cu cel care urma să-i fie soț, acest lucru neputându-se și astfel în 2013, pârâta a aflat de posibilitatea de a avea propriul copil prin utilizarea metodei de fertilizare în vitro cu mamă purtătoare.

În această situație, pârâta a contactat reclamata, care a acceptat să fie mamă purtătoare știind cât de mult pârâta își dorește un copil și a început să facă demersurile cu soțul acesteia, V. D. pentru a cunoaște cât mai mult despre acest subiect, ulterior ajungând la concluzia că cea mai bună decizie pentru a beneficia de această procedură fiind aceea ca ea, reclamanta să fie mamă purtătoare pentru copilul surorii sale și al soțului acesteia.

În data de 28.09.2013 au început procedurile prealabile recoltării de ovule de la pârâta V. L.-L. și spermatozoizi soțului acesteia pentru crearea embrionului care urma să îl poarte reclamanta, toate aceste proceduri făcându-se în clinica Athena Hospital din Timișoara, respectând toate dispozițiile legale în materia reproducerea umană asistată medical cu terț donator.

Ulterior, acestor proceduri a dat naștere fetiței V. Maya – C. la data de 18.07.2014 care este crescută încă de la naștere de pârâții V. L. – L. și V. D., iar ca efect al declarării nașterii la Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara, mama purtătoare, respectiv reclamanta G. B. – C. este înregistrată în actele de naștere al minorei la rubrica corespunzătoare, iar pârâtul V. D. ca tată al fetiței.

Instanța a constatat că în cauză au fost incidente disp.art.60 C.civ. în sensul că, persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăși dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordine publică sau unele moravuri, că sunt îndeplinite condițiile privind posesia de stat în sensul că starea de fapt indică legăturile de filiație și rudenie dintre copil și familia din care se pretinde că face parte, respectiv există acte medicale care atestă împrejurarea prin care a luat naștere copilul și care atestă că, tatăl copilului este V. D. și mamă V. L. – L. și că filiația copilului este pe deplin dovedită prin actele mediale depuse la dosar.

Potrivit art.422 C.civ. „în cazul în care din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii, filiația față de mamă se poate stabili printr-o acțiune în stabilirea maternității, în cadrul căreia poate fi administrate orice mijloace de probă” .

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.441 și următ. C.civ., în sensul că reproducerea umană a fost asistată medical cu terț donator, respectiv pârâta și că copilul născut are ca tată pe pârâtul V. D. și pe mamă pârâta V. L.-L..

Reținând această stare de fapt și de drept și având în vedere și art.1 din Convenția de la Oviedo din 4 aprilie 1997; Legea privind reproducerea umană asistată medical cu terț donator, art.8 din Convenția Europeană a Dreptului omului; Practica CEDO W. C. Luxemburg (28 iunie 2007, Gaskin C. Ragatului Unit al Marii Britanii, Mizzi C. Maltei, AMM C. României instanța a admis acțiunea și a constatat realitatea biologică a copilului de sex feminin V. Maya – C. de către părinții biologici V. L. – L. și V. D. cu consecința stabilirii maternității în persoana mamei donatoare de ovule V. L. – L. și consecința stabilirii posesiei de stat a copilului exercitată de către părinții procreatori V. L.-L. și V. D. cu toate consecințele ce rezultă din acestea privind modificarea actelor de stare civilă, numele părinților, precum și exercitarea autorității părintești în comun de către părinții biologici ce exercită posesia de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public P. de pe lângă J. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

În dezvoltarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C.civ., art. 422 C.civ., art. 441 și urm. C.civ., precum și de reglementările internaționale și practica CEDO, fără să arate însă în ce mod influențează aceste prevederi decizia în cauză. În continuarea s-a arătat că noul cod civil a instituit pentru prima dată în legislația românească o . norme referitoare la reproducerea umană asistată medical cu terț donator (art. 441 – 447), stipulând expres în art. 447 că regimul juridic al reproducerii umane asistată medical cu terț donator, se stabilește prin lege specială.

S-a precizat că într-adevăr Noul Cod Civil nu interzice celelalte metode de reproducere umană asistată medical, între care se regăsește și fertilizarea în vitro ce face obiectul prezentei cauze, însă faptul că nu a reglementat și celelalte tehnici de reproducere umană asistată medical nu echivalează cu inexistența reglementării în domeniul reproducerii umane asistate medical și, prin urmare, problema aplicării regulii „ceea ce nu este interzis este permis” este exclusă.

Tehnicile de „închiriere a uterului” nu se înscriu în principiul tradițional al indisponibilității corpului uman, iar „convențiile de gestație” pentru altul sunt nule absolut, chiar în absența unui text de lege expres, apreciind apelantul că asemenea convenții vizează tranzacționarea unor valori care țin de ordinea și moral publică (starea civilă, sănătatea publică).

S-a mai arătat că noul cod civil reglementează reproducerea umană asistată medical cu terț donator, fără a modifica dispozițiile legale în materie de filiație maternă sau paternă prevăzute în vechea reglementare ci, dimpotrivă, în mod expres în art. 443 C.civ. se prevede că nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația. D. soțul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în condițiile legii, dacă nu s-a consimțit la reproducerea asistată medical cu ajutorul unui terț donator, fiind aplicabile dispozițiile legale din materia acțiunii în tăgada paternității, care odată admisă, declanșează aplicabilitatea dispozițiilor privitoare la stabilirea paternității copilului, prevăzute de Codul civil.

Contestarea filiației față de mamă, prevăzută de dispozițiile art. 411 C.pr.civ. se întemeiază în exclusivitate pe prezumția absolută, în materia filiației față de mamă, potrivit căreia faptul nașterii este crucial pentru stabilirea filiației față de mamă. Apreciază apelantul că stabilirea filiației față de o altă femeie decât cea care a născut copilul se poate face exclusiv pe calea adopției, această regulă aplicându-se și atunci când ovulul a fost donat de mama beneficiară. Această prezumție răstoarnă chiar și regulile privind rudenia de sânge dintre mama donatoare și copilul său biolog născut de o altă femeie.

În concluzie, s-a arătat că mama fetiței V. Maya C. este reclamanta G. B. C., iar pârâta V. L. L. poate deveni mama minorei doar prin adopție, astfel că J. M., în mod greșit a constatat realitatea biologică a copilului de sex feminin V. Maya C. față de părinții biologici V. L. L. și V. D. și a stabilit maternitatea copilului în persoana mamei donatoare de ovule V. L. L..

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 92 alin. 4 C.pr.civ., raportat la art. 466 C.pr.civ. și art. 470 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 29.05.2015 intimata reclamantă G. B. – C. și intimații pârâți V. L.-L. și V. D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulată de apelanta intimată ca netemeinic și nefundat și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală.

S-a arătat că prin apelul formulat apelantul invocă aspecte pe care nu le-a invocat la fondul cauzei prin întâmpinare sau prin concluziile pe fond, după cum se poate observa că acesta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fiind astfel incidente dispozițiile art.478 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. potrivit cărora „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe” și „părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.”

Au mai arătat că în unele situații speciale creșterea și dezvoltarea copilului alături de părinții biologici este imperativ necesară, iar statul are obligația pozitivă de a facilita accesul copilului la familie, luând toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare principiul care privește interesul superior al copilului, situație cum este cea în prezenta cauză dedusă judecății.

Așadar, în absența unei reglementări exprese a gestației pentru altul și a regimului filiației în această ipoteză, instanța națională a procedat la rezolvarea problemei filiației copiilor născuți din gestația pentru altul aplicând art. 8 din Convenție și principiul interesului superior al copilului, soluția fiind în deplină armonie cu jurisprudența CEDO.

Pe fondul cauzei a arătat intimata reclamantă G. B. – C. că a purtat sarcina în discuție nu din motive financiare ci dor din motive de afecțiune și compasiune pentru sora sa care dorea foarte mult să aibă un copil, iar ea a ajutat-o să aibă acest copil pe care și-l dorea de foarte mult timp.

Prin decizia civilă nr.708/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de apelant P. de pe L. J. M. cu sediul în localitatea M., B.dul Trandafirilor, nr.3 A, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 53 din data de 15.01.2015 pronunțată de J. M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă G. B.-C., cu domiciliul în Mătăsari, ..1, ., județul Gorj, intimații pârâți V. L.-L., V. D., ambii cu domiciliul în Mătăsari, ..1, ., județul Gorj și autoritate tutelară C. L. al municipiului Timișoara - Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara, cu sediul în municipiul Timișoara, B.dul M. E., nr. 11, județul T., având ca obiect stabilire maternitate.

S-a dispus schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Prin cererea introductivă, reclamata G. B. – C. a chemat în judecată pârâții V. L. – L., V. D. și C. L. al M. Timișoara, pentru a se constata realitatea biologică în cauză cu consecința stabilirii filiației pârâților față de părinții biologici V. L. – L. și V. D., cu toate consecințele ce rezultă din aceasta, cât privește modificarea actelor de stare civilă, în ceea ce privește numele și exercitarea autorității părintești în comun de către părinții biologici; obligarea Consiliului L. al M. Timișoara – Direcția de Evidență a persoanelor Timișoara să modifice certificatul de naștere . nr._ din data de 01.08.2014 emis pe numele V. Maya C., în sensul că la rubrica MAMA să fie consemnat în loc de G. B. – C. numele mamei biologice V. L. – L..

Critica adusă sentinței instanței de fond a fost apreciată ca întemeiată.

Din probatoriile dosarului a rezultat că la rugămintea pârâtei Vălsan L. L., care nu putea avea copii din motive medicale, reclamanta G. B.-C. a acceptat să fie mamă purtătoare a copilului pârâtei, motiv pentru care în luna septembrie 2013 au demarat procedurile recoltării de ovule de la pârâta V. L. L. și de spermatozoizi de la soțul acesteia, pârâtul V. D., în vederea creării embrionului. În urma acestor proceduri, la data de 18.07.2014 reclamanta a dat naștere fetiței V. Maya C., care a fost crescută încă de la naștere de pârâții V. L.-L. și V. D., în certificatul de naștere reclamanta G. B.-C. figurând ca mamă, iar pârâtul V. D. ca tată.

S-a apreciat de către tribunal că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, deși în noul cod civil s-au stabilit norme legale referitoare la reproducerea umană asistată medical cu terț donator în art. 441 – 447 Cod civil .

Potrivit art.441 Cod civil privind regimul filiației, reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nici o legătură de filiație între copil și donator, iar în articolul 447 Cod civil se arată că reproducerea umană asistată medical cu terț donator, regimul său juridic, asigurarea confidențialității informațiilor care țin de aceasta, precum și modul de transmitere al lor se stabilesc prin lege specială.

Cum, Codul civil român a procedat la reglementarea unei singure metode de reproducere umană asistată medical și anume acea cu terț donator, iar potrivit art. 442 Cod civil numai părinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terț donator, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.

Față de considerentele arătate, tribunalul în baza art. 480 c.pr.civ. a admis apelul, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire G. B. C., V. L. L. și V. D..

Prin cererea de revizuire a solicitat instanței să dispună:

Ședința în fata instanței să fie nepublică potrivit art. 213 alin. (2);

Admiterea în principiu a cererii de revizuire;

Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în sensul de a schimba în tot hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 10 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată de în sensul de a anula hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în sensul de a schimba în tot hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 7 din N.C.P.C., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în sensul de a schimba în tot hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 5 din N.C.P.C., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Fără cheltuieli de judecată;

În motivarea cererii de revizuire arată următoarele:

Ședința în fata instanței să fie nepublică potrivit art. 213 alin. (2);

Raportat la art. 213 alin. (2) care prevede că „... în cazurile în care dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției, după caz, instanța, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfășoare în întregime sau în parte fără, prezența publicului." solicităm instanței având în vedere că din dezbaterea prezente cauze ar putea fi aduse în fața instanței aspecte care ar putea duce atingere vieții private a reclamanților.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire;

Se solicită ca instanța investită cu cererea de revizuire a hotărârii să admită în principiu cererea revizuienților raportat la art. 513 alin. (4) N.C.P.C. pentru motivele pi care le vom dezvolta pe larg mai jos.

Cu privire la :Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în sensul schimbării în tot a deciziei atacate pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 10 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Instanța de revizuire este ținută să judece cererea de revizuire raportat la practica recentă a C.E.D.O. (traduse în limba Româna și anexate la prezenta cauza):AFFAIRE CHBIHI LOUDOUDI .; AFFAIRE LABASSEE conta FRANȚEI; CASE OF G-Z-M contra TURCIEI;CASE OF MENNESSON contra FRANȚEI;CASE OF PARADISO AND CAMPANELLI contra ITALY;CASE OF W. AND J.M.W.L. contra LUXEMBOURG.

Față de cele arătate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, care prevede că „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." C.E.D.O. a stabilit că interesul superior al copilului de a face parte dintr-o familie primează în fața oricăror prevederi legislative.

Cu privire la :Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată de în sensul de a anula hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Având în vedere faptul că în data de 26.09.2013 Curtea de Apel Timișoara a emis Hotărâre nr. 1196, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți având ca obiect o situație identică cu cea a revizuienților, Curtea de Apel C. trebuind să alinieze practica raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C. care prevede că dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Or, după cum s-a arătat, în sentințele instanțelor care au statuat prin hotărâri irevocabile care nu pot fi ignorate ori nesocotite în cauza - pentru ca s-ar încalcă puterea de lucru judecat.

Lucrul judecat are mai multe efecte între care exclusivitatea, care face să nu fie posibil un nou litigiu daca există triplă identitate de părți, obiect și cauză dar și obligativitatea care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.

În considerarea acestor efecte ale puterii de lucru judecat, expresiile „putere de lucru judecat" și „autoritate de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat.

Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, ceea ce nu-i valabil în speță sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa fără c în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți să se discute același obiect și aceeași cauză - ipoteză invocată în speță această speță.

În ce privește solicitarea :Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată de în sensul de a anula hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 7 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Se precizează, având în vedere că s-a solicitat stabilirea maternității pentru minora V. Maya - C. instanța nu a stabilit în interesul minorei un tutore care să apere interesele acesteia.

Soluția instanței de apel a nesocotit principiul interesului superior al copilului prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, de art. 263 din Noul Cod Civil dar și d art. 3 pct. 1 din Convenția Internațională privind drepturile copilului care prevede c acest interes trebuie să prevaleze în orice proceduri administrative, legislative judiciare care privesc copiii minori.

Protecția aceluiași interes primordial este luată în discuție și în jurisprudența CEDO (ca de ex., în cauza W. contra Luxembourg sau în cauza Pretty contra Regatului Unit al Marii Britanii), iar refuzul recunoașterii juridice a adevăratei filiații față de mamă are, în mod evident, consecințe contrarii acestui interes.

Mai mult, tot în jurisprudența CEDO (ca de ex., cauza Pini și alții contra România) s-a menționat că instanțele naționale trebuie să respecte un just echilibru intre interesul individual al reclamanților minori de a-și vedea drepturile personale protejate (inclusiv dreptul la recunoașterea, pe cale judiciară, a filiației lor) și interesul general al societății constând în apărarea interesului copilului și familiei.

În sprijinul soluției date în apel care a refuzat recunoașterea filiației reclamanților minori față de mama lor biologică - deși nu se afirmă în mod expres - transpare argumentul nescris al absenței legislației interne privind reproducerea umană asistată cu mama surogat însă toate principiile din dreptul intern (în special principiul autonomiei de a dispune de propriul său corp - art. 60 Noul Cod Civil și art. 26 alin. 2 din Constituție) și din documentele internaționale în materie semnate și ratificate permiteau admiterea solicitării reclamanților și în această privință având ca bază interesul superior al minorului care nu a fost apărat în nici una din fazele procesuale.

Aceeași concluzie se degajă și din art. 8 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 potrivit căruia copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.

Se susține că, hotărârea pronunțată în apel a încălcat și art. 30 - 31 din Legea nr. 272/2004 (care consacră dreptul copiilor de a crește alături de părinții lor, de a fi educați, întreținuți de aceștia și de a menține legături personale cu aceștia) precum și art. 33 al aceleiași legi. (potrivit căruia este interzisă separarea copiilor de părinții lor).

Un alt aspect de nelegalitate raportat la art. 509 alin. 7 din N.C.P.C. al deciziei din apel este constituit- de ignorarea de către instanța de apel a dreptului la identitate genetică al reclamanților minori astfel cum acest drept este consacrat de Convenția de la Oviedo din 04.04.1997 privitoare la drepturile omului și biomedicina, semnată de statele membre ale Consiliului Europei - printre care și România - dar și de Comunitatea Europeană (actuala ;Uniune Europeană) care menționează principiul potrivit căruia demnitatea umană și identitatea speciei umane trebuie să fie respectate de la începutul vieții, cum putem vorbi despre respectarea demnității umane când minora încă de la începutul procesului a avut parte de un proces inechitabil din moment ce drepturile și interesele acesteia nu i-au fost apărate.

Se mai precizează că nelegalitatea deciziei tribunalului este atrasă, conform art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. și de faptul că deși a reținut că doar soții V. s-au ocupat de la bun început de creșterea, îngrijirea minorei, fiica lor biologică - deci că posesia de stat nu este conformă cu actul de naștere - instanța de apel a respins, totuși, petitele din acțiune referitoare la filiația față de mama biologică.

Astfel, în unele situații speciale creșterea și dezvoltarea copilului alături de părinții lui biologici este imperativ necesară iar, statul are obligația pozitivă de a facilita accesul copilului la familiei, luând toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare principiul! care privește interesul superior al copilului, situație cum este cea în prezenta cauză, dedusă judecății.

Cu privire la solicitarea: Admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în sensul de a schimba în tot hotărârea atacată pentru motivul prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 5 din N.C.P.C, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și menținerea sentinței dată de instanța de fond J. M. ca temeinică și legală;

Se precizează că toate aceste sentințe C.E.D.O. și Sentința Curții de Apel Timișoara menționate în cererea de revizuire nu au fost puse niciodată la dispoziția instanței de apel, intrând în posesia acestora în luna Ianuarie 2016.

Se mai precizează faptul că deși s-a observat temeiul de drept pe care și-au întemeiat acțiunea instanța nu le-a dat dreptul la recurs deși legea prevede că aceste cauze sunt cu fond, apel, recurs și cum practica a statuat în cauze de acest fel.

În ceea ce privește fondul cauzei, cu referire la aspecte medicale se arată:

În fapt la data de 23.10.1998 la vârsta de 17 ani V. L. - L. a fost internată în Spitalul Județean din Târgu Jiu pentru întreruperea unei sarcini (chiuretaj) iar ulterior acestei proceduri nereușite a primit biletul de ieșire în data de 03.11.1998 în care au fost consemnate faptul că la ieșire din unitatea spitalicească îi lipsește uterul împreună cu ovarul stâng care au fost tăiate și scoase de către medicul care a operat-o.

Ulterior acestui eveniment neplăcut din viața numitei V. L. - L. acesta și-a dorit un copil cu cel care a urmat să-i devină soț acest lucru neputându-se realiza.

Ulterior, în 2013 V. L. - L. a aflat de posibilitatea de a avea propriul copil prin utilizarea metodei de fertilizare in vitro cu mamă purtătoare (Embrionul, respectiv fătul, care este purtat în pântece de către mama purtătoare, poate fi fiu biologic sau poate fi ovulul fertilizat în prealabil aparținând unei alte femei. În acest al doilea caz, mama purtătoare nu are nici o legătură genetică cu copilul pe care îl poartă.).

Astfel V. L. - L. a început să facă demersuri împreună cu soțul V. D. pentru a cunoaște cât mai mult despre acest subiect ulterior ajungând la concluzia că cea mai bună decizie pentru a putea beneficia de această procedură nouă pentru România fără nici un impediment de ordin legal este aceea de o ruga pe sora acesteia G. B. - C. să fie mamă purtătoare (surogat) pentru copilul soților V..

Așadar în urma discuțiilor avute cu G. B. - C. au căzut de comun acord să le fie mama putătoare a copilului acestora conform declarației notariale nr. 1.052/12.11.2013.

În data de 28.09.2013 au început procedurile prealabile recoltării de ovule și respectiv spermatozoizi de la soții V. pentru crearea embrionului care urma să îl poarte sora acesteia, toate aceste proceduri făcându-se în clinica Athena Hospital din Timișoara care își are sediul pe Calea A., nr. 113, respectând toate dispozițiile legale în materia reproducerea umană asistată medical cu terț donator.

Ulterior acestor proceduri de fertilizare in vitro G. B. - C. a dat naștere unei fetițe având numele V. Maya - C. la data de 28.07.2014 iar soții V., în calitate de părinți biologici s-au ocupat în fapt încă de la naștere de creșterea, întreținerea materială, dezvoltarea fizică, intelectuală, respectiv de sănătatea.

Ca efect al declarării nașterii la Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara, mama purtătoare (surogat) G. B. - C. este înregistrată în actele de naștere ale minorei la rubrica corespunzătoare mamei, iar V. D. la rubrica corespunzătoare tatălui.

Se arată că, prin acțiunea introductivă, formulată la data de 02.10.2014 înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, revizuienții au învestit instanța de judecată cu următoarele:

1. Să se constate realitatea biologică în cauză cu consecința stabilirii filiației reclamanților față de părinții biologici V. L. - L. și V. D., cu toate consecințele ce rezultă din aceasta, cât privește modificarea actelor de stare civilă, numele acestora, precum și exercitarea autorității părintești în comun de către părinții biologici.

2. Obligarea Consiliului L. al M. Timișoara - Direcția de Evidență a persoanelor Timișoara să modifice certificatul de naștere . nr._ din data 01.08.2014 emis pe numele V. Maya - C. în sensul că la rubrica MAMA să fie consemnat în loc de G. B. - C. numele - V. L. - L..

Se susține că, prin Hotărârea nr. 53/15.01.2015 J. M. corect s-a admis acțiunea formulată de reclamantă ca temeinică și legală, iar prin Hotărârea nr. 708/29.05.2015 Tribunalul Gorj a admis apelul formulat de P. de pe lângă J. M. în sensul respingerii acțiunii.

Se critică faptul că, P. de pe lângă J. M. prin apelul formulat a invocat aspecte pe care nu le-a invocat la fondul cauzei prin întâmpinare sau prin concluziile puse în cauza de față după cum și instanța poate constata că apelanta a solicitat „admiterea acțiunii așa cum a fost formulata" fără să fie puse în discuție aspecte pe care apelanta» le invocă prin apel formulat

Astfel se apreciază a fi incidente în cauză prevederile N.C.p.C. Art. 478. alin. (1) „Prin apel na se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe." alin. (2} „Părțile Nu) se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță..."

De altfel cu privire la motivarea formulată de P. de pe lângă J. M. se precizează faptul că, chiar și apelanta-intimată în paragraful 1 pagina 3 din motivarea apelului a menționat că: „Este adevărat că Noul Cod Civil nici nu interzice celelalte metode de reproducere umană asistată..."; așadar conform principiului de drept Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, astfel instanța de fond în mod temeinic a dispus admiterea acțiunii.

Solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire așa cum a fost formulată iar pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării/schimbării în tot a deciziei date de Tribunalul Gorj și menținerea sentinței instanței de fond - J. M.

În drept invocă dispoz. art.509 alin.1 pct.5,7,8 și 10 NCPC.

Asupra cererii de revizuire de față, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 131 C.P.Civ ,la primul termen de judecată ,cu părțile legal citate, verificând competența materială a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire, în raport cu temeiurile invocate art.509 alin.1 pct.5,7,8 și 10 NCPC. și, ținând cont și de dispozițiile art. 510 alin.3 C.P.Civ. potrivit cărora ,în cazul în care se invocă temeiuri distincte ce atrag competențe diferite nu va opera prorogarea competenței constată următoarele:

G. B. C. în calitate de revizuentă, a solicitat prin cererea de față, revizuirea deciziei nr. 708 / 29 mai 2015 a Tribunalului Gorj,pronunțată în dosarul nr._, solicitând schimbarea acestei decizii și menținerea sentinței dată de J. M. –nr. 53/15 ian. 2015 pronunțată în dosarul nr._ pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin.1 pct.5,7,8 și 10 NCPC, invocând totodată, in ceea ce privește pct. 8 al art. 509 C.P.civ, ca hotărâre potrivnică, decizia 1196/26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și precizând că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 510 C.P.civ cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere - decizia nr. 708 / 29 mai 2015 fiind o decizie definitivă, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Prin urmare, potrivit textului de lege menționat, această instanță este competentă să soluționeze revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 5,7, și 10 C.P.Civ .

În ceea ce privește cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 8, codul de procedură civilă instituie o normă de competență derogatorie stabilind prin dispozițiile art. 510 alin.2, că, în acest caz ,cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre .

Cum în cauză, cele două hotărâri potrivnice sunt decizia nr. 708 / 29 mai 2015 a Tribunalului Gorj și decizia 1196/26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, Curtea constată că prima instanță care a dat hotărârea, față de care se discută contrarietatea celei de-a doua, este Curtea de Apel Timișoara .

Rezultă că, în temeiul dispozițiilor legale invocate, competența de soluționare a cererii de revizuire sub acest temei aparține ICCJ.

În aceste condiții, în raport cu cele precizate și dispozițiile art. 132 alin.2 C.P.civ., Curtea va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.509 pct.8 C.pr.civ, împotriva deciziei civile nr.708/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, și va declina competența de soluționare a acestei cereri în favoarea ICCJ.

În ceea ce privește competența soluționării cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct.5,7 și 10 C.pr.civ., va declina competența de soluționare către instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv, în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.509 pct.8 C.pr.civ,formulată de către G. B. C., cu domiciliul în Mătăsari, ..1, ., județul Gorj, V. L. L. și V. D., ambii cu domiciliul în Mătăsari, ..1, ., județul Gorj împotriva deciziei civile nr.708/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă J. M. și C. L. al M. Timișoara – Direcția de Evidență a persoanelor Timișoara cu sediul în municipiul Timișoara, B.dul M. E., nr. 11, județul T., și declină competența de soluționare a acestei cereri în favoarea ICCJ.

Declină competența soluționării cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct.5,7 și 10 C.pr.civ. în favoarea Tribunalului Gorj.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 17.02.2016.

Președinte, Judecător,

L. E. C. T.

Grefier,

I. B.

Red.Jud.C.T.

11.03.2016

Tehn.I.C./Ex.2

Jud.Apel/O.C.P. și

V.B.

Jud.Fond/C.I.

← Nulitate act. Decizia nr. 327/2016. Curtea de Apel CRAIOVA		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Stabilire maternitate. Decizia nr. 1048/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire maternitate. Decizia nr. 1048/2016. Curtea de Apel CRAIOVA