Acţiune în constatare. Decizia nr. 1086/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 7995/99/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1086/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier L. R.-C.
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de M. M. D., S. A., M. C., M. I. și M. C. împotriva sentinței civile 770/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților și ale reprezentantului parchetului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civil de față:
Prin sentința civilă nr. 770/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M. M. D. prin procurator S. A., S. A., M. C., M. I. și M. C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva defunctului M. C. I. și acordarea de daune morale; s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere reprezentând daunele materiale.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, pe parcursul procedurii, reclamanții au renunțat la capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor pentru bunurile confiscate și a luat act de voința părților în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
În ce privește cererile având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului lor M. C. I. și acordarea de daune morale în cuantum de 2.100.000 lei, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată, reclamanții M. G., S. A., M. C., M. I. și M. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea caracterului politic al măsurilor administrative sau condamnării dispuse împotriva tatălui lor M. I. și despăgubiri morale în cuantum de 2.100.000 lei.
În fapt reclamanții, prin cererea introductivă, au arătat că tatăl lor M. C. I., decedat la 27.10.1955, a fost încadrat în categoria chiabur, că a făcut parte din partide istorice, iar pe vremea comuniștilor, mai exact în perioada 1947 – 1948, a fost arestat și condamnat, însă fără să dețină documente în acest sens, motiv pentru care se consideră îndreptățiți să solicite Statului R. daune morale.
De asemenea, au arătat reclamanții că decesul tatălui lor a survenit ca urmare a tratamentelor inumane la care a fost supus în perioada detenției, iar urmașii, respectiv mama reclamanților, nu a mai reușit să aibă un loc de muncă, făcând eforturi supraomenești să întrețină familia întrucât erau lipsiți de mijloace de supraviețuire.
A reținut instanța că, deși le-a pus în vedere reclamanților și le-a acordat mai multe termene de judecată, aceștia nu au depus înscrisuri lizibile sau orice alte documente în dovedirea celor susținute prin cererea introductivă.
Într-adevăr, prin Legea 221/2009 s-a urmărit în principal ștergerea ope legis a tuturor consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic, repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea de condamnare s-a dispus decăderea din acestea sau degradarea militară, afirmarea explicită a posibilității instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral, dacă se apreciază, în urma examinării tuturor circumstanțelor cauzei, că reparația obținută prin efectul Decretului – Lege nr. 118/1990, republicat cu modificările și completările ulterioare și al O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu este suficientă și reglementarea unei posibilități speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare cu caracter politic.
În dovedirea cererii, reclamanții trebuiau să depună înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 1208/08.12.2005 de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin care i se recunoaște tatălui M. I. calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Față de aceste aspecte, a reținut instanța că dispozițiile Legii nr. 221/2009, în art. 1 alin. 2, prin care se stabilește ce fapte penale constituie condamnări cu caracter politic, precizează exact infracțiunile pentru care se pot solicita despăgubiri civile, și că din acțiune nu rezultă la ce infracțiuni sau fapte prevăzute de Codul penal se referă reclamanții.
Astfel, reclamanții nu au făcut dovada susținerilor conform art. 1169 Cod civil, pentru ca instanța să poată face verificări și a dispune conform dispozițiilor legale.
Cât privește capătul de cerere referitor la daunele morale, reține tribunalul că prin deciziile nr. 1358 și 1360/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestora, instanța urmând a-l respinge.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs reclamanții S. A., M. C., M. I., M. C. și M. M. D. prin procurator S. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții au învederat instanței că au renunțat, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, doar la judecata cererii privind daunele materiale, nu la însuși dreptul de a solicita ulterior respectivele despăgubiri.
Au susținut că, deși au depus toate documentele pe care le dețineau la momentul promovării acțiunii, iar ulterior s-au depus documente emise de instituțiile de resort, tribunalul a respins cererea având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative invocate prin acțiune.
Au precizat recurenții că prin cererea lor s-au referit la supunerea autorului lor la o măsură administrativă de restrângerea a libertății ori instanța a verificat existența unei condamnări penale.
Recurenții au invocat aplicabilitatea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/11.06.2009 referitor la alte măsuri administrative decât cele enumerate limitativ de art. 3 din Legea nr. 221/2009, susținând că tatăl lor a fost încarcerat nelegal, din motive politice, pe diferite perioade de timp, astfel că în cauză sunt întrunite condițiile legii speciale.
Prin întâmpinare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând faptul că recurenții au renunțat la judecata privind acordarea de daune materiale și că nu au dovedit caracterul politic al condamnării autorului lor.
În ce privește daunele morale, instanța a reținut corect efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 1358 și 1360/2010.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat, în principal, să se constate caracterul politic al măsurilor administrative sau condamnării dispuse împotriva tatălui lor M. C. I., invocând împrejurarea că acesta a fost reținut nelegal, respectiv încarcerat, pe diferite perioade de timp situate în intervalul anilor 1947-1948, dar și în anul 1952.
În drept au invocat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Curtea constată că, prin sentința recurată în cauză, instanța de fond a verificat întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1 alin. 2 referitoare la condamnările cu caracter politic, fără a analiza dacă măsurile administrative invocate întrunesc condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009 pentru a se constata caracterul lor politic.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunista persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare.
Articolul 4 alin. 2 din același act normativ prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele arătate la art. 3, pot de asemenea solicita instanței să constate caracterul politic al acesteia.
Din probele administrate la instanța de fond curtea reține că autorul recurenților a fost suspus unor măsuri administrative în perioadele 7.05.1947 – 2.08.1947, respectiv 7.05.1952 – 20.12.1952 constând în reținerea/încarcerarea în Penitenciarele G., Huși și Iași din ordinul Securității Raionului Bârlad, respectiv ordinul D.G.R.S.S. Iași.
Astfel, potrivit fișei matricole penale nr. 519/7.05.1952 întocmită de Penitenciarul Huși M. C. I. a fost internat din Ordinul Securității Raionului Bârlad la data de 7.05.1952, ulterior fiind internat în Penitenciarul Iași, conform fișei matricole penale nr. 102/11.08.1952, din Ordinul D.G.R.S.S. nr._/11.08.1952, până la data de 20.12.1952 (filele 71-72 dosar).
De asemenea, din fișa de încarcerare nr. 328/7.05.1947 rezultă că M. C. I. a fost încarcerat în perioada 7.05.1947 – 2.08.1947 în Penitenciarul G. în temeiul ordinului Poliției V. (filele 125-126).
Coroborând aceste înscrisuri, ce atestă luarea măsurilor administrative împotriva numitului M. C. I., cu adresa Ministerului Justiției nr. 117/1991 din care rezultă că reținerea acestuia la data de 25.03.1952 s-a făcut „pentru lansarea de zvonuri alarmiste” (fila 13), cu hotărârea Ministerului Afacerilor Interne nr. 639/23.10.1965 faptul că M. C. I. a fost membru în Partidul Național Țărănist și „s-a manifestat dușmănos față de regimul democrat popular”, dar și cu decizia nr. 1208/8.12.2005 prin care s-a acordat defunctului M. I. calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, instanța reține că măsurile administrative arătate mai sus au caracter politic, fiind întrunite astfel cerințele art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Pentru aceste considerente, constatând întemeiat recursul declarat de recurenți cu privire la cererea de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului lor în perioada mai – august 1947, respectiv mai – decembrie 1952, instanța îl va admite urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să modifice în parte sentința recurată și să constate caracterul politic al acestor măsuri.
Instanța va menține însă dispoziția referitoare la renunțarea reclamanților la judecata cererii având ca obiect acordarea de daune materiale, poziția recurenților fiind exprimată în mod valabil și neechivoc în acest sens, inclusiv prin cererea de recurs.
În ce privește soluția de respingere a cererii având ca obiect acordarea de daune morale, instanța constată că recurenții, prin cererea de recurs, nu au formulat nicio critică cu privire la neacordarea daunelor morale, ci doar în ce privește capătul principal de cerere.
Curtea reține că, în argumentarea soluției pronunțate în cererea referitoare la daunele morale, tribunalul a invocat aplicabilitatea deciziilor Curții Constituționale nr. 1358 și 1368/2010.
Cum recurenții nu au contestat acest aspect prin cererea de recurs și nici nu au argumentat solicitarea de admitere a recursului și cu privire la acest capăt de cerere, iar instanța este ținută de limitele investirii sale, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 din același cod, va fi menținută și dispoziția din sentință referitoare la daunele morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. A., M. C., M. I., M. C. și M. M. D. împotriva sentinței civile nr. 770/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. M. D. prin procurator S. A., S. A., M. C., M. I. și M. C. în contradictor cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Constată caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului reclamanților M. C. I., decedat la 27.10.1955, în perioadele 7.05.1947 – 2.08.1947 respectiv 7.05.1952 – 20.12.1952.
Menține dispoziția referitoare la respingerea cererii reclamanților de acordare a daunelor morale.
Menține dispoziția privind constatarea renunțării reclamanților la judecata cererii de acordare a daunelor materiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PL_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud Fond M. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2013. Curtea de Apel IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 444/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
