Evacuare. Decizia nr. 1347/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1347/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 601/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1347/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de L. I. I., . de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, Fundația Științifică Internațională „D.I. Mangeron” și Fundația Științifică „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor” împotriva deciziei civile nr. 656/2013 din 17 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă în contradictoriu cu intimata . M. Bit” SRL P., având ca obiect evacuare - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul L. I. I., lipsă fiind intimata . M. Bit SRL P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că contestația în anulare este la al doilea termen de judecată; intimata . M. Bit SRL P. solicită comunicarea motivelor contestației în anulare; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2013 s-au respins cererea de ajutor public judiciar formulată de L. I. și cererea de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru formulată de persoanele juridice.
Instanța constată că la fila 17 dosar se află depusă chitanța nr._ din 06.11.2013, privind taxa judiciară de timbru în cuantum de 98 lei. Constată complinit timbrajul contestației în anulare.
Curtea constată că la fila 10 dosar se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata . M. Bit SRL P., pe dovada de citare fiind făcută mențiunea „cu duplicatul motivelor contestației în anulare”, motiv pentru care respinge cererea intimatei, de comunicare a acestor motive.
Contestatorul L. I. I. depune la dosar delegația de reprezentare pentru toți contestatorii din prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Contestatorul L. I. I. solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată în scris, motivând că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 317 alineat (2) și ale art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă, susținând că instanța a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză.
Susține contestatorul că, în anul 1994, a încheiat cu numitul Cohlman V. un contract de împrumut autentic, fără dobândă, garantând împrumutul cu apartamentul proprietatea sa. Ulterior la data de 02.12.1995, i-a achitat creditorului suma de 3.200 dolari USA, rămânând de achitat o diferență de 800 dolari, reprezentând dobândă ce nu era prevăzută în contract.
Susține contestatorul că această contestație în anulare este admisibilă, solicitând admiterea ei și rejudecarea cauzei în fond.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin sentința civila nr._/17.11.2011 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentelor S.C. „L. - C. INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A INVENȚIILOR” S.R.L., FUNDAȚIA ȘTIINȚIFICĂ INTERNAȚIONALĂ „D. I. MANGERON” și FUNDAȚIA ȘTIINȚIFICĂ „L. - C. INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A INVENȚIILOR” invocată de intimată și - în consecință - a respins cererea de revizuire formulată de acestea, a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul L. I. I. în contradictoriu cu intimata S.C. „B. & CO E. M. BIT” S.R.L. și a respins cererile revizuentului L. I. I. și intimatei cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr._/1998, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. B. Co E. M. Bit S.R.L. P. și s-a dispus evacuarea pârâților L. I. și L. I. R. din apartamentul situat în Iași, ., .. 5, .> Prin decizia civilă nr. 2771/04.12.1999, Tribunalul Iași a respins apelul pârâților împotriva sentinței menționate, iar prin decizia civilă nr. 493/08.03.2000, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. 735/2000, s-a constatat nul recursul declarat de pârâți împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași. De asemenea, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, în data de 04.11.1999, în dosar nr. 3628/1999, a fost respinsă cerere de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 779/1999 a Judecătoriei Iași.
La dosar a fost depusă de către revizuent hotărârea din 11.10.2007, pronunțată de CEDO în cauza L. și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 546/06.08.2009, prin care s-a hotărât că a fost încălcat art. 6 din Constituție și a fost obligat Statul Român să le plătească reclamanților daune morale. Cererea adresată CEDO viza anularea de către Tribunalul Iași, prin sentințele nr. 784, 785, 786 și 787/10.06.2002, a acțiunilor reclamanților L. I., Fundațiilor „L.”, „D.I. Mangeron” și pe cea a Societății „L.” pentru neplata taxelor judiciare de timbru, acțiuni prin care se solicitaseră despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite prin continuarea executării silite, după suspendarea executării și din cauza degradării bunurilor.
Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de revizuire expres prevăzute la art. 322 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta vizează alte hotărâri judecătorești și nicidecum sentința a cărei revizuire s-a solicitat, pe de o parte și - chiar dacă ar fi fost referitoare la aceasta din urmă - cererea prezentă ar fi trebuit formulată în termen de 3 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial, pe de altă parte.
Referitor la excepția tardivității, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile constituționale, accesul la justiție este garantat.
S-a constatat, de asemenea, că excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor juridice revizuente este întemeiată, întrucât acestea nu au fost părți în dosarul nr._/1998, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 779/18.01.1999.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuentii S.C. „L. - C. INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A INVENȚIILOR” S.R.L., FUNDAȚIA ȘTIINȚIFICĂ INTERNAȚIONALĂ „D. I. MANGERON” și FUNDAȚIA ȘTIINȚIFICĂ „L. - C. INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A INVENȚIILOR”, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că autoritatea de lucru judecat se referă la Ordonanța de Adjudecare nr. 7880/ 20.06.1997, dată de instanța de atunci, după doi ani de la achitarea datoriilor către creditorul Cohlman V., care a fost desființată și cu P-V nr. 2078/05.06.1998 au fost reintegrați definitiv și irevocabil în imobil.
Sentința civilă nr. 779/18.01.1999, pentru care au cerut revizuirea, a fost dată total nelegal și abuziv, în baza dreptului comun, după 4 ani de la achitarea datoriilor către creditorul Cohlman V., asupra unui bun fără datorii de urmărit.
Învederează că s-au ignorat actele și înscrisurile depuse la dosar, că instanța a reținut în mod incorect că ar fi fost necesar ca în termen de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei CEDO nr._/2003 să fi introdus acțiune de revizuire a acesteia. S-a susținut de instanță că în cauză nu ar exista incidență pentru nici unul din cazurile de revizuire prevăzute în legea românească, afirmație total nelegală și netemeinică, pricina încadrându-se cu prisosință în art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 7 Cod procedură civilă.
S-a criticat afirmația instanței că persoanele juridice nu ar avea calitate procesuală în prezenta cauză, dar persoanele juridice au sediul social în imobilul în litigiu, în baza unui certificat de urbanism eliberat de autoritățile de stat iar împrumutul a fost făcut pentru persoanele juridice și nu pentru persoane fizice.
Intimata S.C. B. & Co E. M. BIT SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de societate, având în vedere prevederile art. 21 din Constituția României, prin care este garantat accesul la justiție.
De asemenea, este corectă soluția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a persoanelor juridice menționate în cererea de revizuire, pentru faptul că acestea nu au fost părți în dosarul în care s-a soluționat acțiunea de evacuare ce formează obiectul dosarului nr._/1998 și sentința a cărei revizuire se cere, respectiv nr. 779/1998 nu le este opozabilă. La momentul judecării cererii de evacuare nu au formulat cerere de intervenție în interes propriu și nu au justificat vreun drept asupra imobilului situat în Iași, .. ., Tronson 5, ., din care s-a solicitat evacuarea proprietarilor L. I. și L. I. R..
Și soluționarea pe fond a cererii de revizuire este corectă, întrucât instanța a constatat că - și în raport de Hotărârea pronunțată de CEDO la data de 11.10.2007 în cauza L. împotriva României - nu este incident vreunul dintre cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Instanța de fond și-a întemeiat dispozițiile sentinței nr._/17.11.2011 având în vedere toate deciziile judecătorești și toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind corect temeinicia și legalitatea apărărilor făcute de părți.
Prin decizia civilă nr. 307 din 02 mai 2012, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de L. I. I., S.C. L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor SRL, Fundația Știițifică Internațională „D. I. Mangeron” și Fundația Științifică „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor” împotriva sentinței civile nr._ din 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărârea judecătoriei fiind păstrată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că instanța a fost sesizată cu cererea de revizuire a sentinței civile nr. 779/18.01.1999, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință prin care - la cererea reclamantei . M. Bit” SRL - a fost dispusă evacuarea pârâților L. I. și L. I. R. din locuința situată în Iași, ., ., tr. 5, .> La baza pronunțării acestei sentințe de evacuare a stat ordonanța de adjudecare nr. 7880/30.06.1997, pronunțată de aceeași instanță, prin care, în urma executării silite pornite de creditorul Cohlman V. și a creditoarei interveniente Banca de Credit Cooperatist Bankcoop SA Iași, imobilul situat în Iași, ., ., tr. 5, . proprietatea debitorului L. I. a fost adjudecat de către adjudecatara . M.Bit” SRL - reclamanta în acțiunea de evacuare.
Pârâtul L. I. a solicitat revizuirea sentinței de evacuare nr. 779/18.01.1999, invocând faptul că titlul executoriu care a stat la baza acesteia a fost desființat, că s-a ignorat sentința civilă nr. 445/17.04.1998 (partaj în urma căruia imobilul anterior adjudecat a fost atribuit fiicei pârâtului - pârâta L. I. R.) și s-a ignorat sentința nr. 8557/29.05.1998, prin care s-a dispus reintegrarea lor în locuință.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau daca hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii).
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;)
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatela sau consiliu judiciar) nu au fost a părăți deloc sau au fost a parati cu viclenie de cei însărcinați sa-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una si aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplica si în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație si Justiție cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Motivele de revizuire invocate în cererea de față sunt cele prevăzute la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7 și 9.
Analizând incidența primului motiv de revizuire, tribunalul constată că dispozitivul sentinței nr. 779/18.01.1999 nu cuprinde dispoziții potrivnice, ireconciliabile, care să nu poată fi aduse la îndeplinire, astfel încât nerespectarea acestor cerințe nu deschide calea extraordinară de atac a revizuirii. Dispoziția privind evacuarea pârâților concordă cu celelalte dispoziții - respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, admitere a acțiunii promovate de reclamanta . M. Bit” SRL și obligare a pârâților L. I. și L. I. R. la plata cheltuielilor de judecată.
Nici incidența motivului prevăzut la pct. 2 din art. 322 C. p. civ. nu se confirmă: dispunând evacuarea pârâților din locuința situata în Iași, ., ., tr. 5, ., instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale.
Cât privește motivul prevăzut de pct. 4, revizuenții nu au indicat infracțiunea privitoare la pricină sau înscrisul declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză, astfel încât nici acest motiv de revizuire nu este incident.
Art. 322 pct. 5 teza a doua C. p. civ. prevede că se poate cere revizuirea dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Revizuenții au invocat faptul că titlul executoriu care a stat la baza sentinței de evacuare a fost desființat.
În speță, tribunalul a constatat că ordonanța de adjudecare nr. 7880/30.06.1997 nu a fost desființata în nici o cale de atac ordinară sau extraordinară, aceasta producându-și efectul de titlu executoriu în contra debitorului și în prezent, motivul de revizuire invocat nefiind incident în cauză.
Nu s-a putut concluziona, astfel cum susține revizuentul, că ordonanța de adjudecare a fost modificată prin pronunțarea ulterioară a sentinței civile nr. 445/17.04.1998, întrucât aceasta din urma a fost pronunțată într-o cauză cu un obiect diferit (partaj).
Nici prin pronunțarea ulterioară a unor hotărâri de reintegrare în spațiu a debitorului nu se poate ajunge la concluzia că ordonanța de adjudecare a fost desființată deoarece, dincolo de obiectul lor diferit, acestea au fost pronunțate în procedura ordonanței președințiale, neavând putere de lucru judecat față de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul dreptului.
Tribunalul a mai constatat că nu s-a probat incidența motivului de revizuire prevăzut de pct. 6: statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.
De asemenea, nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de pct. 7. Hotărârea prin care s-a dispus reintegrarea debitorului L. I. și a fiicei sale L. I. R. este dată pe calea ordonanței președințiale (sentința civilă nr. 8557/29.05.1998), neavând putere de lucru judecat, astfel încât nu poate fi considerată hotărâre potrivnică sentinței de evacuare, în sensul textului de lege, iar sentința civila nr. 445/17.04.1998 a soluționat o acțiune cu obiect diferit - partaj.
Nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de pct. 9, întrucât hotărârea pronunțată de CEDO în cauza L. și alții împotriva României din 11.10.2007 a constatat încălcarea art. 6 din Convenție într-o altă cauză și nu în dosarul finalizat prin pronunțarea sentinței a cărei revizuire s-a solicitat.
Instanța de apel a mai constatat că judecătoria a dat o corectă soluționare excepției lipsei calității procesuale active a revizuentelor S.C. „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, Fundația Științifică Internațională „D. I. Mangeron” și Fundația Științifică L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor, aceste persoane juridice neavând calitatea de părți în dosarul nr._/1998, finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 779/18.01.1999, a cărei revizuire se solicită.
În considerarea celor arătate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul și a păstrat sentința apelată.
Prin decizia civilă nr. 656/2013 din 17 mai 2013, Curtea de Apel Iași, Secția civilă a constatat nul recursul declarat de L. I. I., . de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, Fundația Științifică Internațională „D. I. Mangeron” și Fundația Științifică „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor” împotriva deciziei civile nr. 307/2012 din 2.05.2012 a Tribunalului Iași, decizie care a fost menținută.
S-a reținut - de către instanța de recurs - că în motivarea căii de atac s-au invocat următoarele motive:
Motivul I recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că, la respingerea apelului, instanța a interpretat greșit, considerând că sentința civilă nr. 779/18.01.1999 nu ar cuprinde dispoziții potrivnice ireconciliabile, care să nu poată fi aduse la îndeplinire și că aceasta nu ar putea deschide calea extraordinară de atac. Ori, sentința a cărei revizuire se cere este dată în baza dreptului comun, asupra unui bun fără datorii de urmărit, deci se impune revizuirea și desființarea sentinței civile nr. 779/18.01.1999.
Motivul II recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că se face o interpretare greșită a dispoziției de evacuare a proprietarilor și a persoanelor juridice care aveau sediul social și profesional în imobilul de la adresă, în baza unui Certificat de urbanism dat de autoritățile competente. În cauză, instanța se află în eroare de procedură, se face o evacuare total în afara legii, cu o O.A. care era pentru Tr. 3, . dă și o declarație pe propria-i răspundere, se cere evacuarea după 4 (patru) ani de la achitarea împrumutului, se ia de două ori dreptul la apărare, respectiv la data de 28.03.1997, dosar nr. 471/09.01.1997 și la data de 01.11.1999, în dosarul nr.6949/1999, executor Judecătoresc.
Mai mult, prezintă acte și înscrisuri total false, respectiv Ordonanța de adjudecare nr. 7880/30.06.1997 și încă, în două variante, în data de 10.11.2003, la care s-au făcut modificări de formă și de fond, total în afara legilor interne și internaționale, fără a se cere o îndreptare a erorii materiale.
Arată recurenții că a apărut la dosarul cauzei o cerere de îndreptare a erorii materiale după 4 (patru) ani.
Înscrisurile scrisori_/27.03.2003,_/30.04.2003, 4849/29.10.1999, 4247/18.10.1999,_/22.07.2009,_ /17.03.2010 sunt pentru alt imobil, de la Tr.3 și de la blocul nr. 25, ..
Motivul III recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că se susține că nici pct. 2 din Art. 322 Cod procedură civilă nu ar fi favorabil revizuirii cerute de revizuenți și că instanța s-ar fi pronunțat în limitele învestirii sale. Ori, putea fi considerată legală o învestire de evacuare a unor persoane din imobil și din sediul social și profesional a unor persoane juridice, fără a avea datorii de urmărit, deci din nou instanța face o interpretare greșită, pentru care consideră că se află în eroare de procedură?
Motivul IV recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că se susține în sentința criticată că nici pct. 4 nu ar fi favorabil revizuirii cerute, dar este bine cunoscut faptul că fostul magistrat, în prezent avocat, D. C. T., a scos la licitație bunul fără datorii de urmărit după doi ani de la achitarea datoriilor, fără a verifica și a dispune mai întâi evaluarea bunului și că datoriile erau achitate încă din data de 02.12.1995.
Mai mult, împrumutul era făcut pentru o persoană juridică, respectiv pentru S.C. „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, iar L. I. I. era doar împuternicitul acestui împrumut, menționat de altfel și în fila 43 dosar.
Deci, se impunea ca mai întâi instanța să urmărească solvabilitatea societății pentru care s-a făcut împrumutul și apoi a persoanei împuternicite în acest scop.
Motivul V recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că instanța se află în gravă eroare de procedură, susținând că nu ar fi fost desființată O.A. nr. 7880/30.06.1997. Se omite din studiul pricinii Sentința civilă nr. 8557/29.05.1998, prin care a fost desființată această ordonanță falsă și care dă putere judecătorească definitivă, irevocabilă și executorie sentinței civile nr. 6967/27.04.1998, din dosarul nr. 2798/1998, prin care s-a făcut reintegrarea și o evidențiază doar pe cea dată în partaj, cu nr. 445/98.
Ori, această O.A. a fost dată pentru Tronsonul 3, (scara B), conform Declarației pe propria-i răspundere de la fila 152 și 153 - 157 dosar .
Tot în gravă eroare de procedură se află instanța a cărei sentință o critică, prin faptul că se află la dosarul cauzei mai multe înscrisuri false, cu care B. T. și B. D. I. induc în eroare organele statului, respectiv filele 36, 40 - 46, 57, 68, 73, 74, 115, 144 -152, 153 - 157, pe care le ignoră, la studiul mai atent al pricinii, ca în final să respingă revizuirea, total culpabil.
Motivul VI recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că în cauză nu ar fi probată incidența de revizuire în conformitate cu pct. 6 privind revizuirea, dar tocmai statul prin organele sale, respectiv poliția, parchetele și justiția aveau datoria să apere recurenții în drepturile lor, astfel încât să nu lase pirateria intelectuală să-și atingă scopul, prin aplicarea celor mai inumane proceduri, total în afara legilor interne și internaționale de drept civil, de drept penal și de drept Intelectual.
Motivul VII recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că instanța menționează că nici pct. 7 nu ar fi incident, afirmând în sentința pe care o critică că sentința civilă nr. 8557/29.05.1998 ar fi dată pe cale președințială, pentru care nu ar avea putere de lucru judecat. Ori, acțiunea din dosarul nr. 9858/1998, la care s-a dat sentința nr. 8557/29.05.1998, nu s-a cerut pe cale președințială ci ordonanța de adjudecare abuzivă și total culpabilă a fost dată pe cale președințială.
Din eroare de dactilografiere s-a menționat în textul acestei sentințe că ar fi cerută pe cale președințială, până la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 6967/27.04.1998 dată în dosarul nr. 2798/1998, privind contestația la executare rămasă definitivă, irevocabilă și executorie - care definește autoritatea de lucru judecat și prin P-V nr. 2098/29.05.1998, prin care au fost reintegrați în imobil.
Motivul VIII recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că instanța de apel consideră că nici pct. 9 nu poate fi incident de revizuire, dar se poate constata că, în cauză, sunt implicate aceleași persoane fizice și juridice, atât ca reclamanți cât și ca pârâți, motiv pentru care se constată incident pentru admiterea revizuirii cerute.
Motivul IX recurs - Nelegalitatea sentinței atacate este definită prin aceea că, în finalul sentinței pe care o critică, instanța constată că judecătoria ar fi dat o corectă soluționare la excepția lipsei calității procesuale active a persoanelor juridice, că nu ar avea calitate de părți în dosarul nr._/1998, finalizat nelegal, abuziv și total culpabil prin sentința civilă nr. 779/18.01.1999, a cărei revizuire o cer.
Menționează recurenții că dosarul nr._/1998 s-a întocmit abuziv și nelegal, în baza dreptului comun, după patru ani de la achitarea creditului, asupra unui bun fără datorii de urmărit. Împrumutul era făcut pentru o persoană juridică, astfel că toate persoanele juridice au calitate procesuală în cauza ce face obiectul revizuirii sentinței civile nr. 779/18.01.1999 și cer recurenții anularea acesteia.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului - conform art. 137 Cod procedură civilă - curtea a relevat că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs care, conform art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, cu excepția cazurilor prevăzute de alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ în art. 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă, iar motivarea recursului impune dezvoltarea fiecărui motiv în așa fel încât să facă posibilă încadrarea într-unul din motivele expres prevăzute de lege, deoarece nu orice nemulțumire a părții poate duce la reformarea hotărârii recurate.
Stabilirea împrejurării dacă cererea de recurs este motivată legal se face raportat la dezvoltarea motivelor de recurs și nu la indicarea lor, deoarece art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că indicarea greșită a motivului de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea sa într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În prezenta cauză, recurenții nu au formulat nicio critică concretă la soluția pronunțată de tribunal, iar înșiruirea de afirmații și susțineri, nestructurată din punct de vedere juridic, nu se poate încadra în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recurenții nu au formulat critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă iar - în cauză - nu există motive de ordine publică, curtea va face aplicarea art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă și va constata nul recursul.
Împotriva acestei decizii pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția civilă au formulat contestație în anulare L. I. I., . de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, Fundația Științifică Internațională „D.I. Mangeron” și Fundația Științifică „L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor”.
În drept, invocă dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), art. 318 alin. (1), art. 319 alin. (1), art. 129 (1), (4) și (5), art. 105 alin. (1) și (2), art. 106 alin. (1) și (2), art. 108 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, art. 998 cod civil și Legea nr. 2/12.05.1994.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că nu poate fi primită contestația în anulare de față, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul de procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Legiuitorul distinge două categorii de contestații în anulare, în speță curtea de apel fiind sesizată cu o contestație în anulare în care se invocă atât art. 317 cât și art. 318 Cod procedură civilă.
Potrivit articolului 317 alineat (1) punctul 2 Cod procedură civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație când a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Textul menționat nu își are aplicabilitatea în speță, câtă vreme Curtea de Apel Iași era competentă - potrivit articolului 3 punctul 3 Cod procedură civilă - să soluționeze recursul formulat împotriva deciziei pronunțate în apel de Tribunalul Iași.
Conform articolului 318 alineat 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte omite din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, precum: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și - ca atare - pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Al doilea motiv pentru ca o contestație în anulare să fie admisă este ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare ori modificare, astfel cum acestea sunt reglementate în articolul 304 Cod procedură civilă, iar această omisiune să se fi produs din greșeală.
Din hotărârea atacată rezultă că instanța de recurs a constatat nulitatea recursului, altfel spus că nu s-a considerat legal învestită cu vreo critică încadrabilă în prevederile care guvernează calea de atac a recursului.
Prin urmare, articolul 318 Cod procedură civilă nu este aplicabil, contestația în anulare urmând a fi respinsă, argumentele care vizează fondul pricinii, invocate de contestatori, neputând fi examinate în această fază a verificării întrunirii cerințelor art. 318 evocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de L. I. I., . de Informare și Implementare a Invențiilor” SRL, Fundația Științifică Internațională „D. I. Mangeron” și Fundația Științifică L. - C. Internațional de Informare și Implementare a Invențiilor împotriva deciziei civile nr. 656/2013 din 17 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Noiembrie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D. 2 ex./16.05.2014
Curtea de Apel Iași:
- P. C.
- P. G.
- G. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 277/2013. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
