Legea 10/2001. Decizia nr. 1004/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 13922/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1004/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulat de recurenții T. U., T. G. și T. G. în contradictoriu cu intimatul P. MUN.IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 3162/28.11.2012 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin reprezentant convențional, avocat B. A., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus întâmpinare.
La interpelarea instanței, recurenții, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului și restituirea cauzei Tribunalului Iași pentru a se pronunța cu privire și la fondul cauzei. Se arată că prima instanță a achiesat la a îmbrățișa punctul de vedere al Primarului Municipiului Iași, astfel încât a considerat că dispoziția contestată este legală, notificarea fiind făcută de o persoană care nu era îndreptățită. Persoana îndreptățită ar fi fost bunica recurenților, Ithac B..
Motivele de recurs vizează dispozițiile legale privind mandatul. Mandatara Ithac B. a împuternicit-o în mod tacit pe fiica sa, T. Safira, mama recurenților, să o reprezinte și să întocmească cererea de restituire a imobilului. După înregistrarea cererii de retrocedare, la dosarul aflat la Primăria Municipiului Iași a fost depus și mandatul expres.
Se mai arată că atunci când este vorba despre persoane atât de apropiate, cum sunt mama și fiica, mandatul tacit este prezumat. La data notificării acestui teren, cererea a fost legal formulată prin mandatar, astfel încât notificarea a fost făcută de o persoană îndreptățită.
În concluzie, reprezentantul convențional al recurenților solicită admiterea recursului și restituirea cauzei primei instanțe pentru a se pronunța și cu privire la fondul cauzei. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față, din lucrările cauzei, rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, la data de 07.XI.2011, reclamanții T. U., T. G. și T. G. contestă Dispoziția nr. 1475 din 22.09.2011 emisă de P. Municipiului Iași în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.
Reclamanții solicită să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și să se dispună în mod direct restituirea imobilului situat în Municipiul Iași, .. 16, preluat în mod abuziv de stat. În cazul în care nu este posibilă restituirea în natură să fie acordate măsuri reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fie obligarea Municipiului Iași la emiterea unei noi dispoziții.
În motivarea în fapt a cererii, în esență, se arată că imobilul preluat abuziv de stat a fost proprietatea bunicii paterne Itic (Ithac) B., persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și care prin T. Safira – mama reclamanților – a formulat notificarea sub nr. 153/2002 prin B. la Primăria Iași, având conform art. 1533 cod civil mandat tacit. Ulterior la dosarul administrativ s-a trimis procura autentificată și apostilată prin care se confirmă mandatul pentru efectuarea demersurile necesare redobândirii în baza Legii nr. 10/2001 a imobilului.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 23, art. 24 și următoarele din Legea nr. 10/2001, art. 2, 7, 9, 10 și art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, P. Municipiului Iași a invocat că T. Safira nu are calitate de persoană îndreptățită, moștenitor al proprietarilor imobilului, de a solicita restituirea în natură, la data formulării notificării calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001 o avea numai B. Ithac, care nu a formulat notificare. Notificatoarea T. Safira a solicitat restituirea imobilului în nume propriu și nu ca mandatară a mamei sale. Ulterior, peste termenul de depunere a notificării (14.02.2002), la data de 13.03.2003, s-a precizat că moștenitor al imobilului din Iași, .. 16 este Ithac B. și că notificatoarea a acționat în numele acesteia (procura din 04.02.2003).
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 3162 din 28 noiembrie 2012, respinge contestația, stabilind următoarea situație de fapt:
Conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1379/787 din 30.11.1955 la notariatul Principal de Stat al Regiunii Iași, soții B. și Burah Ițic au dobândit în proprietate apartamentele 2 și 9 – suprapuse, aflate în clădirea amplasată pe terenul situat în Iași, .. 16 și 3/20 cotă indiviză din terenul în suprafață de 900 mp de la aceeași adresă. Adolf Ithac a decedat la 27.12.1989, potrivit hotărârii de moștenire emisă în dosarul nr. 4210 de înregistratorul de moșteniri din Nazaret – Israel, de pe urma sa rămânând ca unică moștenitoare Ithac B., copiii Aharon Ghilboa, Sifra T. și Ithac Gilboa renunțând la moștenire. Titulara notificării, Sifra T. este fiica foștilor coproprietari, Ițic B. și Adolf. La momentul notificării, moștenitoarea lui Adolf Ițic/Ithac, respectiv soția B. Ițic/Ithac era în viață, ea fiind singura persoană îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru partea din imobilul situat în Iași, .. 16 pe care a avut-o în proprietate, copiii, inclusiv Sifra T. renunțând în mod expres la moștenirea autorului lor, Ithac Adolf. Din conținutul notificării rezultă în mod neechivoc faptul că solicitarea formulată de Sifra T. de a-i fi restituit imobilul sus-menționat în baza Legii nr. 10/2001, a fost formulată în nume propriu (notificarea fiind făcută de T. Sifra în „calitate de persoană îndreptățită, moștenitor al proprietarilor imobilului (…)”. În cuprinsul notificării nu se face referire la faptul că solicitanta ar fi de fapt Ithac B. și că aceasta i-ar fi dat fiicei sale, T. Sifra, un mandat în acest sens pentru declanșarea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001. Procura prin care Ithac B. a împuternicit-o pe T. Sifra „să notifice și să redobândească pentru ea” (Ithac B.) imobilul situat în Iași, .. 16 nu este de natură a completa/schimba conținutul notificării și nici calitatea în care T. Sifra a revendicat în baza Legii nr. 10/2001, imobilul sus-menționat. Procura de reprezentare ar fi justificat existența unui mandat dat de persoana îndreptățită la măsurile reparatorii, persoanei care a formulat notificarea în numele celei dintâi ori, conținutul notificării e clar, solicitările au fost formulate de T. Sifra în nume propriu, prin mandatar G. Nemethi Ș.. Reține tribunalul, potrivit certificatului de deces eliberat de Ministerul de Interne al Statului Israel, T. Sifra a decedat la 30.11.2005, de pe urma sa rămânând ca unic moștenitor soțul supraviețuitor T. Michael, copiii T. U., T. G. și T. G. renunțând la moștenire, conform ordinului de moștenire emis de judecătorul în probleme de moșteniri din Nazaret – Israel. Procedura a fost continuată de T. Michael prin mandatar G. M. V. în baza procurii cu certificare de semnătură nr. 711/09.07.2007 eliberată de notarul Ephraim Glazberg din Israel. Continuarea procedurii de către T. Michael demonstrează, odată în plus, faptul că notificarea a fost formulată de T. Sifra în nume propriu și nu în calitate de mandatară a persoanei cu vocație la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, Ithac B.. Din actele depuse de reclamanți în instanță rezultă că Ithac B. a decedat la 25.06.2007, moștenitori fiind T. U., T. G. și T. G. (fiii defunctei T. Sifra), care au renunțat la moștenirea acesteia în favoarea tatălui lor, T. Michael.
Tribunalul a înlăturat apărarea reclamanților, reținând că din notificarea – act ce a declanșat procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 – rezultă că titulara solicitărilor este T. Sifra, persoană care nu avea calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001,dar și de continuarea procedurii reglementate de Lg. nr.10/2001 ,după decesul autoarei reclamanților, T. Sifra, de moștenitorul acesteia ,soțul supraviețuitor T. Michael care nu avea vocație la moștenirea foștilor proprietari, B. și Burah/Adolf Ițic. Reclamanții au susținut și existența unui mandat tacit, argument ce nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, procedura prealabilă nu a presupus verificarea unui mandat dat lui T. Sifra în condițiile în care aceasta a formulat notificarea în nume propriu, iar pe de altă parte, forma mandatului nu poate fi decât specială, dispozițiile art. 1533 Cod civil la care au făcut referire reclamanții nefiind incidente întrucât declanșarea unei proceduri speciale presupune existența unui mandat special (art. 1536 alin. 2 teza finală Cod civil).
În recursul declarat, reclamanții au redat motivarea în fapt a contestației, încadrând motivele în art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, formulând următoarele critici:
- chiar dacă în cuprinsul notificării cererea de restituire aparte ca fiind formulată în nume propriu de T. Safira, în realitate aceasta a formulat notificarea în numele mamei sale Ithic B.. Mandatul poate fi dat în formă scrisă sau chiar verbală, în mod tacit (art. 1533 Cod civil). Dovada existenței mandatului, așa cum s-a decis de Vechea Curte de Casație și Jurisprudență, mandatul tacit trebuie să existe în momentul încheierii convenției, iar dovada existenței sale poate rezulta din împrejurări anterioare, concomitente sau posterioare acestei date;
- împrejurările anterioare convenției, vârsta înaintată a bunicii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, faptul că nu locuia în România, iar deplasarea în țară anevoioasă, timpul necesar pentru expedierea notificării, cât și pentru întocmirea procurii speciale nu a existat fizic, mandatul tacit fiind confirmat ulterior;
- în cauză nu era necesar un mandat special din partea persoanei îndreptățite la restituire pentru formularea notificării conform Legii nr. 10/2001, ce nu cuprinde prevederi exprese cu privire la modul de formulare, a necesității depunerii mandatului special de reprezentare odată cu notificarea. Condițiile legale formale sunt îndeplinite cu privire la legitimarea persoanei îndreptățite la restituirea imobilelor, aceasta fiind bunica reclamanților Ithac B., a cărui moștenitori sunt, fapt dovedit din testamentul și ordinul de recunoaștere a acestuia autentificat sub nr. 696/2011 (mama lor, T. Safira, a decedat la 30.XI.2005).
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței atacate are corespondent în probele administrate.
Apelanții nu au formulat critici sub acest aspect și nu au contestat calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 în forma aplicabilă în perioada 14.02.2001 – 14.02.2002 a lui Ithic B..
Motivele de apel vizează persoana ce a exercitat dreptul la măsuri reparatorii în formularea notificării, T. Safira în nume propriu, fie pretinsul mandat tacit dat de persoana fizică proprietară a imobilului la data preluării în mod abuziv a imobilului (moștenitoare și a soțului său predecedat).
Curtea reține că sentința cuprinde conform art. 261 Cod procedură civilă motivele în fapt și în drept ce au format convingerea în darea soluției, cât și cele pentru care s-au înlăturat apărările contestatorilor. probatoriul a fost analizat complet, dispozițiile de drept comun, cât și cele ale legii speciale aplicabile în materie nu au fost încălcate.
Se are în vedere că Legea nr. 10/2001 cuprinde norme de drept material și procesual derogatorii de la Codul civil și codul de procedură civilă ce constituie dreptul comun în materie, guvernul enunțând norme de aplicare unitară a legii; procedura instituită cuprinzând etapa administrativă finalizată prin emiterea dispoziției/deciziei ce poate fi contestată în instanța de judecată – în primă instanță – și supusă controlului judiciar.
În conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001, procedura administrativă se pornește prin exercitarea de persoana îndreptățită care va notifica în termen de 6 luni – prelungit succesiv (OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001) până la data de 14.02.2002, de la data intrării în vigoare a legii (14.02.2001), persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului. Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului solicitat, precum și valoarea estimativă a acestuia. Termenul de 12 luni prevăzut de art. 21 alin. 1 din lege este unul de decădere, iar nu de prescripție, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen. Prin normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 614/2001 modificate și abrogate, fiind în vigoare la data soluționării contestației HG nr. 250/2007 – ce nu au modificat art. 31 – formularea persoane fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora prevăzută la art. 3 alin. 1 lit. a din lege are semnificația că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul. În cadrul dispozițiilor legale redate, rezultă că dreptul la măsuri reparatorii se naște în persoana proprietarului imobilului preluat abuziv de stat atunci când este în viață (art. 3 alin. 1 lit. a), fie a moștenitorilor săi în condițiile art. 4 din lege.
În consecință titular al notificării, așa cum a stabilit și tribunalul, nu poate fi decât proprietara imobilului în viață, dreptul fiind personal, fie exercitat printr-un mandat special.
Curtea reține că procedura soluționării notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului preluat abuziv de stat, reglementată prin art. 21 din Legea nr. 10/2001, este subsumată exercițiului unui drept subiectiv și are caracter necontencios, dar obligatoriu. Astfel fiind „mandatul” trebuie dat prin forma impusă de art. 67 și art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă, prin înscris sub semnătură legalizată sau prin procură dată unui avocat, ori să existe un mandatar cu procură generală, deoarece partea nu are domiciliul sau reședința în țară – apărare ce nu s-a invocat de apelanți.
Dispozițiile Codului civil de la 1864 ce reglementează mandatul (art. 1532-1559) și respectiv mandatul tacit (art. 1533) invocate în declarația de apel nu sunt incidente în cauză.
Interpretarea dată de tribunal notificării ca fiind formulată în nume propriu de o persoană ce nu este îndreptățită la măsuri reparatorii a fost impusă de modalitatea redactării, manifestarea de voință fiind explicită, certă, iar mandatul pentru a notifica nu a existat. Notificarea înregistrată sub nr. 153/2002 a fost formulată de T. Safira cu domiciliul ales la mandatar Ghemes Nehmeti Ș. în calitate de persoană îndreptățită, moștenitor al proprietarilor imobilului (clădire și teren aferent) situat în Iași, .. 16, calitate pe care nu a probat-o conform art. 23 din lege și art. 23.1-4 din Normele metodologice de aplicare. Pretinsa confirmare a mandatului este ulterioară datei de 14.02.2002 și nu produce efecte juridice, întrucât termenul în care poate fi formulată notificarea s-a împlinit, iar sancțiunea este decăderea.
Situația persoanei îndreptățite, vârsta, domiciliul nu au efect întreruptiv al termenului stabilit de legiuitor pentru exercitarea dreptului la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, prelungit succesiv până al 12 luni. Modalitatea de comunicare și transmitere a notificării folosită de T. Safira a fost accesibilă și pentru Ithac B. și la care a apelat în anul 2003. De asemenea nu a existat nici un impediment de a-și desemna un mandatar cu procură generală în perioada 14.02.2001 – 14.02.2002 pentru Ithic B. și a-și exercita dreptul prin reprezentant, așa cum a procedat și fiica sa, T. Safira, când a formulat notificarea.
Cum proprietara imobilului care era în viață la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu a formulat în termen notificarea, dreptul la măsuri reparatorii nu s-a născut în patrimoniul său, astfel că nu-l poate transmite contestatorilor-apelanți ce îi sunt moștenitori (B. Ithac a decedat la 02.06.2007).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T. U., T. G. și T. G. împotriva sentinței civile nr. 3162 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Septembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat:C.S.V
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/22.10.2013
Tribunalul Iași: C. A. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 691/2013. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
