Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 691/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 2617/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 691/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de A. T. și A. E. și de C. C. C. și C. P. împotriva deciziei civile 31/28.01.2013 a Tribunalului Iași, intimați F. I., F. V., P. C. L. reprezentată prin primar, . primar, consiliul local al . primar, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La prima strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta intimată A. E. asistată de av S. D. L. care reprezintă și pe recurentul intimat A. T. și av C. C. care reprezintă intimații recurenți C. C. C. și C. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată, nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar astfel cum i s-a pus în vedere.
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. solicită instanței admiterea probei cu înscrisuri pentru dovedirea situației de fapt, respectiv expertiză extrajudiciară și solicitarea de la P. comunei L. precizări cu privire la modul de evidențiere a drumului sătesc în inventarul de bunuri din patrimoniul public. Atât timp cât drumul este inclus în domeniul public trebuie să fi fost evidențiat în inventar cu arătarea lungimii, lățimii. Să se solicite de către instanță de la primărie lista de inventar care cuprinde respectivul drum sătesc.
Av C. pentru intimații recurenți C. C. C. și C. P. se opune solicitării, arată că au fost administrate aceste probe la fond și în apel, expertul a arătat că este drum public, adresa primită la dosar de la primărie a arătat că este drum public și este înscris acest drum în inventarul comunei ca drum public. Natura juridică a bunului a fost dovedită. Se opune administrării acestei probe.
Instanța, având în vedere faptul că la termenul anterior au fost încadrate în dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă doar criticile privind calitatea procesuală pasivă a C. L. și teza probatorie indicată la acest moment, pentru dovedirea situației de fapt, constată proba solicitată de recurenții intimați A. T. și A. E. ca fiind neutilă și respinge cererea.
Dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru dezbateri pe fondul cererilor de recurs.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta intimată A. E. asistată de av S. D. L. care reprezintă și pe recurentul intimat A. T. și av C. C. care reprezintă intimații recurenți C. C. C. și C. P..
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. depune la dosar un plan de amplasament și un plan de situație, o fotografie de la fața locului și cuponul de pensie al recurentei A. E..
Instanța constată că cele două planuri se află depuse la dosar - la fila 7 dosar fond planul de amplasament și la fila 109 dosar fond planul de situație, astfel că le returnează. Rămâne la dosarul cauzei fotografia care este cunoscută de apărătorul intimaților recurenți.
Av S. arată că având în vedere cuponul de pensie solicită instanței să cenzureze cheltuielile de judecată din recurs, respectiv onorariul apărătorului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii formulate de aceștia având în vedere faptul că drumul este singura cale de acces al acestora spre proprietatea lor.
Intimații au construit fără autorizație și gardul și un coteț. Cotețul a fost desființat, dar a rămas gardul care a fost construit în așa fel încât a schimbat lățimea drumului sătesc. Expertiza efectuată în cauză a fost întocmită în afara dispozițiilor legale cu nesocotirea semnificației de drum sătesc.
Este evident că drumul a fost opturat de gardul construit de intimați.
Drumul sătesc are o lățime inițială de 10 metri la început, fiind îngustat apoi la 3 metri. Nu poate fi un drum sătesc care la început să aibă o lățime de 3 metri și apoi să se lărgească la 10 metri.
Acest drum este singura cale de acces a recurenților spre proprietatea lor.
Conform dispozițiilor legale privind regulile de urbanism, orice cale de acces spre o locuință trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie cale de acces în situații de urgență pentru pompieri. Pe acest drum astfel îngustat nu are acces o mașină de pompieri.
Expertul a făcut doar afirmații, însă nu a atașat schițe și planuri. A arătat că lățimea drumului este peste tot aceeași. Arată expertul că sunt acolo arbori cu o vechime de 50 de metri. În fotografia de la fața locului se observă că nu sunt arbori peste tot, ci pe capătul drumului unde lățimea drumului este mare. Expertiza nu este în acord cu situația reală. Instanța de fond nu a putut verifica cum este evidențiat drumul în inventarul comunei pentru că nu s-a administrat această probă.
Având în vedere că expertiza nu este concludentă și nu reflectă situația de fapt, nu este legal ca un drum să aibă lățimi diferite, solicită admiterea recursului și în rejudecare efectuare unei noi expertize.
Instanța, având în vedere că aceste critici privind situația de fapt nu au fost încadrate în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, fiind încadrate în dispozițiile art. 304 punctul 9 doar criticile referitoare la lipsa calității procesuale a C. L., solicită apărătorului recurenților intimați A. T. și A. E. să formuleze concluzii cu privire la aceste critici și cu privire la recursurile intimaților recurenți C. C. C. și C. P..
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. arată că aceștia au fost privați de calea de atac a apelului care a avut un singur termen la care a formulat cerere de amânare, fiind bolnav, iar instanța a rămas în pronunțare. În ce privește calitatea procesuală a C. L. apreciază că aceasta este parte în cauză, fiind administratorul drumului în litigiu. Apreciază că recursurile formulate de C. C. C. și C. P. sunt neîntemeiate și solicită respingerea acestora.
Av C. pentru intimații recurenți C. C. C. și C. P. solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții A. T. și A. E.. Apreciază că în fața Curții de Apel trebuie ca parte dar mai ales ca apărător să adopți o anumită conduită. Nu este corect să prezinți alte situații și distragi atenția completului de la aspecte cu care acesta nu a fost investit a le analiza.
S-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză nu cuprind motivele pe care se sprijină sau sunt contradictorii. Se susține că s-a operat o interpretare greșită a legii. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat și au constatat că a fost corect aplicată legea. A fost invocat punctul 10 al art. 304 Cod procedură civilă, care a fost abrogat. Este criticată expertiza, însă aceasta a răspuns riguros la toate obiectivele. Nu are vicii și nu este superficială așa cum se afirmă. De altfel sunt superflue criticile referitoare la situația de fapt deja constatată și la expertiza administrată.
În ce privește calitatea procesuală a C. L., corect instanța a admis excepția lipsei calității acesteia.
Drumul în litigiu este un drum sătesc aflat în patrimoniul public. În planul cadastral și în planul urbanistic general este cuprins drumul ca fiind drum public. Nu are nicio importanță și nicio relevanță faptul că are dimensiuni diferite pe parcursul său. Intimații nu au blocat drumul, au construit gardul pe vechiul amplasament, astfel că av C. solicită respingerea recursului formulat de A. T. și A. E. și admiterea recursului formulat de intimații recurenți C. C. C. și C. P.. Dintr-o omisiune instanța de apel a obligat la plata sumei de 500 de lei în loc de 2000 de lei. La fila 75 dosar apel au fost depuse chitanțele privind cheltuielile de judecată efectuate în apel. Pentru acest recurs solicită a fi obligați recurenții A. T. și A. E. la plata către C. C. C. și C. P. a sumei de 500 lei onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Av S. pentru recurenții intimați A. T. și A. E. solicită instanței să aprecieze că se impune reducerea cheltuielilor față de veniturile acestora. În cazul respingerii recursului formulat de aceștia, drumul va rămâne așa și se vor naște noi litigii între părți.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria P., A. T. și A. E. au chemat în judecată pe pârâții F. I., F. V., C. C. C. și C. P. și au solicitat:
- obligarea pârâților să le lase liberă calea de acces către imobilul, proprietatea reclamanților, obturată de un gard șu un coteț;
- ridicarea construcțiilor de către pârâți iar, în caz de refuz, autorizarea reclamanților de a fectua lucrarea pe cheltuiala pârâților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1073 și următoarele din Codul civil.
Reclamanții au depus precizări prin care au solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâți pentru primul capăt de cerere, ., C. L. al comunei L. și P. comunei L., toți pârâți reprezentați prin primar.
Prin sentința civilă nr. 1205/18 aprilie 2012 Judecătoria P. hotărăște:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . al C. L. și P. comunei L., reprezentați prin primar, invocată din oficiu.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. I. și F. V., invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. T. și A. E., ambii cu domiciliul în satul Goești, . în contradictoriu cu pârâții F. I., F. V., C. C. C. și C. P., toți cu domiciliul în satul Goești, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. T. și A. E. în contradictoriu cu pârâții . al C. L. și P. comunei L., toți cu sediul în ., reprezentați prin primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitat.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria P. reține următoarele:
Având în vedere că potrivit art. 137 din codul de procedură civilă excepțiile de procedură și de fond se soluționează cu întâietatea față de fondul cauzei, instanța va proceda la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. I. și F. V., P. C. L., C. C. L. și .> O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane juridice de drept public, respectiv P. C. L., C. C. L. și . că reclamanții a precizat că formulează cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu aceștia în temeiul răspunderii civile delictuale, pentru a le permite accesul pe drumul public, acces ce a fost obturat de către pârâții F. I. și F. V., C. C. C. și C. P..
Conform art. 998 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii faptei invocată de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, respectiv obturarea căii de acces, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 „ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și fapta ilicită invocată de către reclamanți, respectiv obturarea căii de acces de către pârâții persoane fizice, instanța constată că în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă nu poate aparține și persoanelor juridice de drept public.
Se reține în esență că P. C. L., C. C. L. și . calitate procesuală pasivă pentru că nu se contestă un fapt săvârșit de către aceștia, ci se invocă o faptă săvârșită de alte persoane fizice. Or, în prezenta cauză întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana care a săvârșit fapta ilicită invocată și persoana chemată în judecată.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . al C. L. și P. comunei L., reprezentați prin primar, invocată din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. T. și A. E. în contradictoriu cu pârâții . al C. L. și P. comunei L., toți cu sediul în ., reprezentați prin primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. I. și F. V., instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele argumente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810 la data de 23.07.2007 de Biroul Notarului Public C. R. D., fila 20, pârâții F. I. și F. V. au vândut pârâților C. C. C. și C. P. imobilul situat în satul Goești, ., care se învecinează cu drumul de acces DS143 ce face obiectul prezentei cauze, păstrându-și un drept de uzufruct viager asupra întregului imobil.
Având în vedere fapta ilicită invocată de către reclamanți, respectiv obturarea caii de acces DS 143 de către pârâții persoane fizice împreună, cât și faptul că reclamanții susțin că pârâții F. V. și F. I. au ridicat un gard și o anexă gospodărească pe acest drum, construcții folosite în prezent atât de proprietarii actuali ai imobilului ce se învecinează cu cel al reclamanților, respectiv C. P. și C. C. C., dar și de către pârâții F. V. și F. I., toți aceștia locuind împreună în acest imobil ( astfel cum rezultă din declarația martorului Hultană I. și raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză) și având un drept real asupra imobilului în discuție, instanța constată că persoanele fizice chemate în judecată au calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, constatând că pârâții F. V. și F. I. fac parte din categoria titularilor obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Pe fond, instanța reține că reclamanții A. T. și A. E., pentru a ajunge de la drumul principal la terenul lor situat în intravilanul satului Goești, ., în Tarlaua 3, Parcelele 145 și 144, din Titlu de proprietate nr._/22.08.2002 emis de Comisia Județeană Iași, fila 5, trebuie sa foloseasca calea de acces public DS 143, cale de acces care se învecineaza pe o latura cu imobilul proprietatea pârâților C. C. C. și C. P. și folosit împreună cu pârâții F. I., F. V., aceștia din urmă având un drept de uzufruct viager.
Între părți, persoane fizice, au aparut mai multe conflicte, reclamanții facând demersuri la autoritatile locale pentru ca pârâții să-le respecte calea de acces, DS 143, la dimensiunile pe care reclamanții le consideră a fi cele reale.
Cu adresa nr. 4161/31.08.2011, fila 32, P. C. L. precizează că în urma cercetărilor efectuate la sesizarea reclamanților, de către viceprimarul C. L. I. C., referentul urbanism S. C., topometristul din cadrul Primăriei L. Goantă M. și șeful Postului de Poliție L. Nenica O. au constatat la fața locului că drumul DS 143 a fost închis de către reclamanți. Se menționează că dimensiunile acestui drum public sunt conform planului cadastral al satului Goești are o lățime de 2 metri, fiind de asemenea plantați pe ambele laturi salcâmi de aproximativ 50-60 ani, care atestă lățimea de 2 metri a acestui drum public.
Cele arătate de către P. C. L. se coroborează cu raportul de expertiza întocmit în prezenta cauză de ing. D. E.,filele 101-110, de unde rezulta ca drumul DS143 are o lățime de 2 metri conform planului de încadrare în zonă și a planului de urbanism general, iar acest drum nu este folosit decât de către reclamanți, ceilalți riverani nefolosind acest drum public.
În completarea raportului de expertiza se arata ca drumul de acces la proprietatea reclamanților este drum public cuprins în Planul Urbanistic General PUG al comunei L. și în toate evidențele cadastrale ale comunei acest drum figurează cu lățimea de 2 metri, iar dimensiunea actuală a acestui drum public variază real între 2 metri la . 3,11 metri la capătul din nord, lățimea nefiind uniformă. De asemenea, s-a constatat în urma expertizei efectuate în prezenta cauză că pârâții, persoane fizice, nu au construcții edificate pe acest drum, iar pe toată lungimea sunt plantați salcâmi vechi, cu înălțimi de peste 7 metri.
Totodată instanța constată că declarația martorului Hultană I., fila 118, nu poate fi reținută în prezenta cauză, având în vedere că martorul arată că pe acest drum sătesc DS143 a fost ultima dată în anii 1978, atunci când reclamanții au cumpărat terenul în discuție, iar cele arătate în declarația sa au fost constatate personal prin trecerea pe drumul public principal la care are ieșire drumul sătesc DS143. Având în vedere cele arătate instanța constată că această probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în prezenta cauză, respectiv raport de expertiză tehnică topo-cadastrală, interogatorii P. C. L., a Consiliului L. L. și a C. L., Plan Cadastral al comunei L..
Din analiza probelor administrate, instanța constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv cerința existenței unei fapte ilicite, nefiind dovedită obturarea drumului public DS 143.
Prin urmare, instanța reține că acțiunea civilă formulată împotriva pârâților F. I., F. V., C. C. C. și C. P. este neîntemeiată și o respinge în consecință.
Reclamanții A. T. și A. E. au declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria P., calificat ca fiind apel prin încheierea din 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Prin decizia civilă nr. 31/28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost investită de reclamanții A. T. și A. E., cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâții F. I. și F. V., C. C. C. și C. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții să lase liberă calea de acces pentru persoane și autovehicule către imobilul reclamanților, sa ridice gardul și cotețul care obturează această cale de acces către proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Față de actele dosarului, Tribunalul reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810 la data de 23.07.2007 de Biroul Notarului Public C. R. D., fila 20, pârâții F. I. și F. V. au vândut pârâților C. C. C. și C. P. imobilul situat în satul Goești, ., care se învecinează cu drumul de acces DS143 ce face obiectul prezentei cauze, păstrându-și un drept de uzufruct viager asupra întregului imobil.
Reclamanții A. T. și A. E., pentru a ajunge de la drumul principal la terenul lor situat în intravilanul satului Goești, ., în Tarlaua 3, Parcelele 145 și 144, din Titlu de proprietate nr._/22.08.2002 emis de Comisia Județeană Iași, fila 5, trebuie sa foloseasca calea de acces public DS 143, cale de acces care se învecineaza pe o latura cu imobilul proprietatea pârâților C. C. C. și C. P. și folosit împreună cu pârâții F. I., F. V..
Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauză de ing. D. E. rezultă ca drumul DS143 are o lățime de 2 metri conform planului de încadrare în zonă și a planului de urbanism general, iar acest drum nu este folosit decât de către reclamanți, ceilalți riverani nefolosind acest drum public.
De asemenea, se mai arată în completarea raportului de expertiza că drumul de acces la proprietatea reclamanților este drum public cuprins în Planul Urbanistic General PUG al comunei L. și în toate evidențele cadastrale ale comunei acest drum figurează cu lățimea de 2 metri, iar dimensiunea actuală a acestui drum public variază real între 2 metri la . 3,11 metri la capătul din nord, lățimea nefiind uniformă. În plus, s-a constatat în urma expertizei efectuate în prezenta cauză că pârâții, persoane fizice, nu au construcții edificate pe acest drum, iar pe toată lungimea sunt plantați salcâmi vechi, cu înălțimi de peste 7 metri.
Analizând susținerile apelanților, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, în mod corect prima instanță apreciind că se impune respingerea cererii, în condițiile în care din raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu înscrisurile emise de P. comunei L. și răspunsurile la interogatoriu, nu se confirmă situația invocată de reclamanți în sensul că pârâții le-ar aduce vreo atingere dreptului de a se folosi de calea de acces.
De fapt, susținerile apelanților din cererea de apel, tind să aducă în discuție o redimensionare a căii de acces în vederea construirii unei locuințe, aspect cu care instanța de fond nu a fost investită.
Pe cale de consecință, în mod logic prima instanță a apreciat că depoziției martorului și obiecțiunile la raportul de expertiză, nu pot constitui argument judicios, cu caracter suficient în a îndreptăți concluzia că cererea reclamanților este întemeiată.
Față de toate cele reținute, Tribunalul respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții A. T. și A. E. împotriva sentinței civile nr.1205/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ și păstrează sentința.
Având în vedere soluția reținută și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă obligă apelanții să achite în solidar către intimata C. P. suma de 501,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și 1,6 lei contravaloare transport pentru termenul din 21.01.2013, celelalte înscrisuri depuse cu privire la cheltuielilor de transport necoroborându-se cu termenele de judecată din faza apelului.
Decizia Tribunalului Iași a fost recurată de reclamanții A. T. și A. E. și pârâții C. C. C. și C. P..
Reclamanții A. T. și A. E. au criticat decizia tribunalului sub următoarele aspecte:
Expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză este nedocumentată din punct de vedere tehnic și al legislației în vigoare, astfel că hotărârile pronunțate în cauză sunt lipsite de temei legal.
Înscrisurile depuse la dosar (planul de încadrare în zonă) cuprind doar desene fără dimensiuni ale drumului în litigiu, astfel că, în mod paradoxal, expertul a constatat că lățimea drumului, în evidențele cadastrale, este de 2 metri. Din nici un înscris nu rezultă, cu date tehnice, că drumul sătesc DS 143 este cuprins în PUG –ul comunei L. cu lățimea de 2 metri. Acest PUG nu rezultă la dosarul cauzei.
Consideră reclamanții-recurenți că instanța trebuia să aibă în vedere inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei L., inventar care, potrivit Legii nr. 213/2008, Hotărârii de Guvern nr. 548/1999 punctele VIII, IX, Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 2388/1995, trebuie să conțină elementele de identificare ale DS 143 (inclusiv lungime și lățime, vecinătăți etc.) conform documentație cadastrale.
Pe de altă parte, din moment ce s-a stabilit că DS 143 este drum public și face parte din domeniul public al comunei L., reclamanții consideră că acesta intră sub incidența dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 43/1997, act normativ care nu a fost avut în vedere nici de către expert și nici de instanțele de fond și de apel.
. primar și C. L. L. au calitate procesuală pasivă tocmai pentru că sunt administratorii drumului DS 143 și trebuie să respect dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 43/1997 în sensul că aveau obligația să respecte dimensiunile drumului și ale zonei de siguranță aferente acestuia, potrivit Anexei 1 la acest act normativ, prin interzicerea amplasării de construcții în zona de siguranță și în zona de protecție a drumului.
Contrat acestor prevederi legale, primăria nu a luat măsuri și a permis pârâților să amplaseze un gard, fără autorizație de construcție, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Drumul public DS 143, astfel cum a fost îngustat de către pârâți prin construirea gradului în zona de protecție a acestuia, nu respectă condițiile impuse de Hotărârea de Guvern nr. 525/1996, art. 25 alin. 1.
Dată fiind lungimea drumului DS 143 de aproximativ 50 de metri la capătul căruia se află locuința reclamanților, precum și faptul că îngustarea acestuia de către pârâți prin amplasarea gardului în zona de protecție care nu permite intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor, recurenții invocă încălcarea și a dispozițiilor Legii nr. 525/1996.
Recurenții A. T. și A. E. au invocate incidența în cauză a motivelor de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă și au solicitat admiterea recursului, casarea sentințelor instanței de fond și de apel, admiterea cererii de chemare în judecată.
Pârâții C. C. C. și C. P. au criticat decizia tribunalului numai cu privire la cheltuielile de judecată din apel.
Susțin pârâții că au depus chitanța în valoare de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat, dar și acte justificative privind contravaloarea deplasărilor la instanța de apel.
Intimații C. C. C. și C. P. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenții A. T. și A. E..
Se susține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, că expertiza a lămurit situația de fapt, că DS 143 reprezintă accesul reclamanților din DS 183 și DS 307 la proprietatea lor și nu este folosit de ceilalți riverani, că art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă a fost abrogat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale, curtea reține următoarele:
Cu privire la criticile formulate de către recurenții A. T. și A. E., curtea constată că numai cele privitoare la calitatea procesuală a C. L. și Consiliului L. al comunei L. pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenții A. T. și A. E. invocă calitatea intimaților de administrator ai DS 143, cu obligația acestora de a respecta dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 43/1997, anexa 1.
Curtea reține că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză, cei doi intimați nu se fac vinovați de vreo atingere a dreptului de a folosi calea de acces și că, de fapt, recurenții A. T. și A. E. aduc în discuție o redimensionare a căii de acces în vederea construirii unei locuințe, aspect cu care instant de fond nu a fost investită.
Curtea mai reține că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1073 și următoarele din Codul civil.
Prin cererea modificatoare prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a Consiliului L. L., . Primăriei L., reclamanții nu au indicat un temei juridic, ceea ce presupune că este identic cu cel pentru care s-a formulat acțiunea împotriva celorlalți pârâți.
Abia la termenul de judecată din 15 februarie 2012 apărătorul reclamanților a precizat că își recalifică temeiul juridic al acțiunii ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, instanța luând act de aceasta.
Faptul că în recurs, pentru prima dată, reclamanții-recurenți menționează în motivele de recurs că, față de intimații . L. al comunei L., temeiul juridic al acțiunii îl constituie nerespectarea de către aceștia a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 43/1997 republicată și actualizată privind regimul drumurilor echivalează cu o modificare a acestuia.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
Raportat la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, curtea constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, cei doi intimați neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Criticile recurenților A. T. și A. E. în legătură cu modul de administrare și inventariere a mijloacelor de probă, cu referire la expertiza topometrică efectuată în cauză, vizează netemeinicia hotărârii, astfel că nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitative prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Recurenții A. T. și A. E. au invocat nelegalitatea deciziei pronunțată de tribunal și prin neaplicarea în cauză a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 548/1999 și Legii nr. 213/1998, ori, prin cererea de chemare în judecată și cea modificatoare, aceștia nu au făcut aceste precizări.
Curtea constată că aceste aspect sunt invocate, pentru pirma data, în calea de atac a recursului.
Cum instanța de recurs verifică legalitatea deciziei instanței de apel, prin raportare la cererea de chemare în judecată și motivele de apel formulate, față de dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, criticile enunțate mai sus nu pot fi analizate.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții – pârâți C. C. C. și C. P., curtea reține următoarele:
În apel, s-au depus următoarele înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate:
- chitanța nr. 314/1.10.2012 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat și achitată de C. P., F. I. și F. V. (fila 66);
- chitanța nr. 334/5.11.2012 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu apător și achitată de C. P. (fila 67);
- chitanța nr. 19/21.01.2013 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu apător și achitată de C. P. (fila 75).
Curtea constată că C. P., în calitate de apelantă, a efectuat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător în sumă totală de 2000 lei și nu de 500 lei, cum greșit a reținut instanța de apel.
În ceea ce privește cheltuielile de transport, la fila 73 dosar apel s-a depus un borderou cu mențiunea cheltuielilor de transport efectuate și s-au anexat biletele de transport, însă acestea sunt pentru perioada 29.06.2011 – 15.02.2012, când cauza se afla pe rolul Judecătoriei P..
Cum C. P. nu a declarat apel cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată la fond, nu poate formula, pentru prima dată în recurs, astfel de critici.
Și recurentul C. C. C. a formulat critici cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de apel, însă acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte dovada efectuării acestora.
Raportat acestor considerente, curtea constată că recursul declarat de recurenții A. T. și A. E. este neîntemeiat, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenții au mai indicat și dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 10 Cod procedură civilă.
În ce privește decizia Tribunalului Iași supusă recursului de față, nu este aplicabil art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă deoarece soluția din apel este corectă și instanța a prezentat pe larg, logic și convingător considerentele care au determinat păstrarea sentinței judecătoriei.
Nici art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, recurenții A. T. și A. E. neindicând prin motivele de recurs care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit ori i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielinic al acestuia.
Art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă a fost abrogat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 132/2000, art. I punctul 11.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarant de recurenții A. T. și A. E..
Va respinge, ca nedovedit și recursul declarat de C. C. C..
Va admite recursul declarat de C. P. și va modifica în parte decizia tribunalului sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul că va obliga apelanții să-i achite intimatei C. P. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, A. T. și A. E. vor fi obligați să plătească recurentei C. P. suma de 500 lei cheltuielide judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I.Admite recursul declarat de către C. P. împotriva deciziei civile nr. 31 din 28.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, decizie pe care o modifică în parte.
Obligă apelanții A. T. și A. E. la suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
II. Respinge recursul declarat de către C. C. C. împotriva aceleiași decizii.
III. Respinge recursul declarat de către A. T. și A. E. împotriva aceleiași decizii.
Obligă intimații A. T. și A. E. să plătească recurentei C. P. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond C. I.
Jud apel C. G. și S. M.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1004/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
