Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 491/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 16739/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 491/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: L. P.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012 și a încheierii nr. 19 din 23.01.2013 pronunțate de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimatul N. D., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. A., apărătorul intimatului N. D., lipsă fiind recurenta N. A. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al doilea termen de judecată, părțile au fost citate pentru acest termen de judecată cu mențiunea să răspundă la excepția inadmisibilității recursului formulat de N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Avocat F. A., apărătorul intimatului N. D. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cererile de recurs în stare de judecată și dă cuvântul atât față de excepția inadmisibilității recursului promovat de recurenta N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, cât și pe fondul cauzei.
Avocat F. A., apărătorul intimatului N. D. având cuvântul solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs formulată de N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că recurenta a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, apreciind că apelanta avea obligația să timbreze cererea de repunere în termenul de apel.
Pe fondul cauzei, apărătorul intimatului apreciază că în mod corect instanța de apel a respins ca tardiv apelul formulat de N. A. M. solicitând respingerea, ca nefondat a recursului formulat împotriva încheierii nr. 19 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei N. A. M., având în vedere că aceasta a fost primită după ce au fost puse concluzii pe fondul cauzei.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea nr. 207/ 09.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția civilă a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită prin încheierea din 13.06.2012, cerere formulată de apelanta N. A. M..
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că prin încheierea din 13.06.2012 i s-a pus în vedere apelantei taxa de timbru pe care trebuie să o plătească până la următorul termen de judecată aferentă cererii de apel stabilită la valoarea de 3300 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a formulat cerere de reexaminare apelanta susținând că aceasta nu a fost corect calculată.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la dispozițiile incidente în cauză, instanța a constatat că cererea de reexaminare este tardiv formulată și urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 din legea nr. 146/1997 împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Cum petentei i s-a stabilit taxa judiciară de timbru încă din 13.06.2012 fiind încunoștiințată despre cuantumul acesteia prin citația comunicată la data de 13.08.2012, iar cererea de reexaminare a fost formulată la data de 12.09.2012, instanța a constatat că cererea este tardiv formulară și a respins-o.
Prin încheierea nr. 19/ 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta N. A. M. cu privire la dispozitivul deciziei civile nr. 579/ 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că, prin cererea formulată de petenta N. A. M. înregistrată la data de 15.01.2013 pe rolul Tribunalului Iași, aceasta a solicitat tribunalului îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 579/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul de a se constata de către instanță faptul că apelanta a achitat timbrajul pus în vedere de către instanță, ceea ce, în opinia apelantei echivalează cu o eroare materială, statuată de dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
În dovedire, petenta a depus înscrisuri constând în copii ale actelor medicale pentru dovedirea imposibilității de prezentare a sa la termenul din 10.10.2012.
Instanța a constatat ca nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, faptul că petenta nu a achitat timbrajul pus în vedere de către instanța de apel nefiind de natura omisiunilor la care face referire legiuitorul. Pentru a se constata faptul că a fost achitat timbrajul aferent căii de atac formulate, petenta are posibilitatea formulării căii de atac a recursului, astfel cum de altfel i s-a pus în vedere și prin decizia civilă nr. 579/ 10.10.2012.
În consecință, a fost respinsă cererea petentei N. A. M..
La data de 12.02.2013, N. A. M. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 19/2013/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, considerând că soluția adoptată – respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale din decizia civilă nr. 579/ 10.10.2012 – este vădit nelegală.
De asemenea a atacat cu recurs și încheierea din 09.10.2012 a Tribunalului iași prin care s-a respins ca tardivă, cererea sa de reexaminare a taxei judiciare de timbru, considerând că a exercitat această cale de atac în termen legal.
Arată că nu a beneficiat de un proces echitabil, instanța utilizând pârghia timbrajului pentru a-i bloca accesul liber la justiție. A demonstrat clar atât prin cererea completatoare a motivelor de apel înaintată în termen procedural pentru termenul din 12.09.2012 cât și prin cererea de reexaminare soluționată prin respingerea ca tardivă, la 09.10.2012, că obiectul apelului îl constituie numai avansul și ratele achitate la credit până la desfacerea căsătoriei - elemente necuantificate . Tribunalul a abordat această problematică - esențială în acest stadiu procesual - în mod absolut formal, concluzionând că a refuzat să se conformeze dispoziției dată prin încheierea din 13.06.2012. Respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru - întemeiată pe obiectul precizat al apelului în raport de care obligația de timbrare era în cuantum vădit diminuat - a avut loc cu o zi înainte de termenul de judecată în apel. Deci, s-a aflat în imposibilitate de a lua cunoștință de respingerea neașteptată a demersului său, în condițiile în care la data de 09.10.2012 se afla la B., grav bolnavă - stare ce a impus internarea sa în spital în dimineața de 10.10.2012.
Astfel nu a putut afla soluția dată cererii de reexaminare la data de 09.10.2012, dar nici nu s-a putut deplasa a doua zi la termenul de judecată a apelului și nici să încunoștiințeze instanța despre impedimentul de mai sus.
Tribunalul nu trebuia să pășească la soluționarea apelului, că trebuia să-i acorde un termen spre a se convinge dacă refuza să-și îndeplinească obligația de timbrare la nivelul ce i s-a impus.
Cum nu a beneficiat de un proces echitabil în fața unor judecători imparțiali și independenți, iar, cum aceste drepturi îi sunt garantate de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului încălcarea acestor texte face incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Tribunalul a judecat calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 579/10.10.2012 a aceleiași instanțe, fără citarea părților, opțiune inadmisibilă în raport de natura și complexitatea problematicii juridice dedusă spre dezlegare. (Motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.)
Este adevărat că textul art. 281 alin. 2 C.pr.civ. prevede că soluționarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale se face cu citarea părților numai dacă instanța socotește că este necesar să se dea anumite lămuriri, însă adoptarea uneia sau alteia dintre modalitățile prevăzute de textul de mai sus se impunea a fi motivată.
În speță, deși problematica pusă în discuție inclusiv caracterizarea demersului său procesual ca cerere de îndreptare a erorii materiale sau ca altă cale de atac, impunea în mod neîndoielnic citarea părților pentru a pune concluzii de natură să lămurească pricina și aspectele procesuale percepute în mod discordant de către părți și instanță.
În acest sens, este de observat că Tribunalul a reținut împrejurarea depunerii de către ea a unor acte medicale pentru dovedirea imposibilității de prezentare la termenul din 10.10.2012, dar acestui demers nu i s-a dat nici o semnificație procesuală. Or, în contextul dat, prezența părților ar fi fost absolut necesară, deoarece punerea sa în discuția părților i-ar fi putut da posibilitatea de a beneficia de rolul activ al instanței în vederea caracterizării corecte a căii de atac pe care a exercitat-o.
Faptul că nu a fost și nu este în măsură să dovedească susținerea din motivarea cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul că a achitat taxa de timbru aferentă apelului în raport de precizarea obiectului apelului menținută în cererea din 12.09.2012, rămânea ca element esențial al acestui demers procesual, justificarea cu acte medicale a impedimentului obiectiv de a se prezenta la dezbaterile din 10.10.2012 si de a-l înștiința în acest sens pe apărătorul său din București si Tribunalul investit să judece cererea. Susține că se impunea a fi caracterizată cererea sa drept recurs sau cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul a statuat în raport de propria-i apreciere, fără concluzii asupra acestei problematici esențiale din partea sa, că demersul cu care este investit nu constituie cerere de îndreptare în sensul reglementat de art. 281 Cod procedură civilă, calea de urmat fiind aceasta a recursului ( cu precizarea că așa i s-a pus în vedere și prin decizia civilă nr. 579/10.10.2012).
Desigur, o atare caracterizare a căii de atac, nu este legată de indicația din dispozitiv, ci de natura greșelilor ce de impun a fi îndreptate – greșeli materiale sau greșeli de judecată.
Dar, statuând că era de urmat calea de atac a recursului, Tribunalul greșește esențial oprindu-se aici. Având în față un demers judiciar care cuprinde toate elementele sine qua non ale recursului – mai puțin motivarea în drept care în condițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă poate fi dedusă din cuprinsul criticilor formulate, Tribunalul îi incumba obligația de a se desesiza și a trimite instanței competente să judece recursul.
În raport de aceste considerente solicită casarea deciziei atacate și judecarea directă a recursului în ansamblul său.
Precizează că apelul împotriva sentinței civile nr. 678/ 16.01.2012 a Judecătoriei Iași este depus în termen deoarece:
-termenul curge de la data eliberării la cerere a sentinței de mai sus, ca urmare a necomunicării ei pe cale procedurală (în acest sens, roagă a se avea motivarea exhaustivă de la pct. 1 din „completarea motivelor de apel” de la termenul din 12.09.2012);
-întrucât din dovezile pretinsei comunicări a sentinței, nu rezultă că i s-ar fi comunicat și încheierea de dezbateri din 09 ianuarie 2012, prin care s-a amânat pronunțarea, echivalează cu necomunicarea sentinței, deoarece aceasta face parte integrantă din hotărâre. Ca urmare, termenul de apel curge de la data primirii de către recurentă a sentinței și a încheierii de amânare a pronunțării, în baza cererii aprobată de conducerea Judecătoriei Iași.
Este adevărat, că a formulat în subsidiar, o cerere de repunere în termen, dar anularea acesteia ca netimbrată este nelegală în raport de considerentele expuse în legătură cu anularea apelului, pe care vă rog să le aveți în vedere și cu privire la această sancțiune procedurală, aplicată în mod greșit.
Legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 18 martie 2013, Curtea a constatat că recursul vizează încheierea nr. 19/ 23 ianuarie 2013 și încheierea nr. 207/ 09.10.2012, ambele pronunțate de Tribunalul Iași – și a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva încheierii nr. 207/09.10.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției inadmisibilității recursului promovat de recurenta N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, cât și cu privire la motivele de recurs invocate încheierii nr. 19 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
I. Prin încheierea nr. 207 din 09.10.2012, pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă – ca tardivă - cererea formulată de N. A. M. vizând reexaminarea taxei de timbru stabilite prin încheierea din 13.06.2012 .
Curtea reține că recursul formulat împotriva acestei încheieri este inadmisibil, câtă vreme Legea taxelor de timbru nr. 146/1997 stabilește o procedură specială, derogatorie, de soluționare a contestațiilor la taxa de timbru stabilită.
Astfel art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 menționează că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
A.. 3 al art. 18 stipulează expres că cererea de reexaminare se soluționează, de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
Față de cele anterior expuse, Curtea reține că, încheierea nr. 207 din 09.10.2012, pronunțată de Tribunalul Iași prin care a fost respinsă – ca tardivă - cererea formulată de N. A. M. vizând reexaminarea taxei de timbru face parte din categoria celor cu privire la care legiuitorul a stabilit, în mod expres, irevocabilitatea.
În acest context, instanța de recurs nu are abilitarea legală de a cenzura cele statuate de tribunal în legătură cu chestiunea timbrajului, recursul urmând a fi respins ca inadmisibil.
II. În legătură cu recursul declarat împotriva încheierii nr. 19 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, curtea reține următoarele: că la data de 15.01.2013 apelanta N. A. M. a depus cerere de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe dispozițiile art. 281 raportat la art. 281 alin. 3 Cod procedură civilă; cerere formulate de petentă prin avocat G. R. (filele 50- 52 dosar Tribunal).
În aceste limite de învestire s-a pronunțat și tribunalul care a fixat termen de soluționare a cauzei la data de 23.01.2013, în camera de consiliu, fără citarea părților, cu respectarea exigențelor impuse de art. 281 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că instanța trebuia să dispună citarea părților în soluționarea cererii de îndreptare a erorii material.
În argumentarea necesității citării părților, recurenta arată că tribunalul avea obligația calificării cererii sale fie drept recurs fie drept cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Curtea reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părții, care conferă reclamantei dreptul de a stabili cadrul procesul, în ceea ce privește persoana cu care înțelege să se judece cât și obiectul pricinii.
În momentul în care partea, prin avocatul său, a sesizat instanța cu cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr.579/10.10.2012, indicând drept temei art. 281 Cod procedură civilă aceasta a determinat cadrul procesual, instanța având obligația de a soluționa cererea în aceste limite ale investirii.
Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul cererii constituie o garanție pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin. ultim Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 129 – 130 Cod procedură civilă care reglementează rolul activ al judecătorului în procesul civil nu trebuie să afecteze principiul disponibilității, ci trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin normele imperative menite să concure la soluționarea cauzelor în mod legal și într-un termen rezonabil. Instanța este datoare să se pronunțe numai asupra cererilor cu care a fost sesizată .
D. în situația unor inexactități în formularea cererii, care fac imposibilă desprinderea sensului exact al acesteia, instanța este obligată, în baza rolului activ, să pună în vedere părții să facă precizările necesare.
Or, în cauza pendinte, nu se poate reține că ar putea exista dubii legate de obiectul cererii, respectiv îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr.579/10.10.2012 Tribunalul Iași.
Față de circumstanțele reținute, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta nu sunt întemeiate și urmează a se respinge recursul formulat de aceasta împotriva încheierii nr. 19 din 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Iași hotărâre care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de N. A. M. împotriva încheierii nr. 207 din 09.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Respinge recursul formulat de N. A. M. împotriva încheierii nr. 19 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, hotărâre pe care o menține.
Respinge cererea intimatului N. D., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 aprilie 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. AntoanelaPalihovici LilianaGhideanu A.
Grefier
G. D.
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./09.05.2013
Tribunalul Iași:
- S. M.
- S. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1042/2013. Curtea... → |
|---|
