Succesiune. Decizia nr. 783/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 11212/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 783/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: C.-A. S.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de L. V. împotriva deciziei civile nr. 63 din 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul S. M. D., având ca obiect succesiune – partaj.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul L. V. și avocat P. I., apărătorul intimatului S. M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al doilea termen de judecată; nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Recurentul L. V. depune la dosar înscrisuri referitor la excepția invocată de către instanță, privind încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 punctele 1 – 9 din Codul de procedură civilă.
S-au înmânat apărătorului intimat duplicatele înscrisurilor ce au fost depuse la acest termen de recurent.
La interpelarea instanței, recurentul L. V. învederează că nu are dovada începerii urmăririi penale.
Instanța pune în discuția părților prezente cererea de suspendare a prezentei cauze formulată de recurentul L. V. în temeiul dispozițiilor art. 244 din codul de procedură civilă și excepția nulității cererii de recurs.
Recurentul L. V. solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată în scris, iar în ce privește nulitatea cererii de recurs apreciază că motivele invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Avocat P. I., apărătorul intimatului S. M. D., solicită respingerea cererii de suspendare, motivând că în cauză nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale.
De asemenea, solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului formulat de L. V., precizând că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din punctele indicate la art. 304 din Codul de procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare solicitată de recurentul L. V. și asupra excepției invocate din oficiu.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 10 iulie 2012, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei coparticipării procesuale active, invocată de pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâtul S. M. D., respingând și cererea pârâtului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria asupra excepției invocate de pârât, puse in discutia partilor la termenul din 26.06.2012, a retinut caracterul neîntemeiat al acesteia raportat la obiectul acțiunii. În cauză nu se poate pretinde reclamantului că ar exista necesitatea unui litisconsortiu obligatoriu, împrejurarea că reclamantul este căsătorit neavând relevanță, întrucât instanța este chemată să verifice contribuția reclamantului la dobândirea unui bun de către defuncta G. S., în timpul concubinajului celor doi.
Pe fondul cererii, analizând probatoriul administrat, instanța reține:
De principiu, având în vedere ca, in cazul concubinilor nu se aplica disp. art. 30 C. fam. privind comunitatea de bunuri, in cazul acestora este necesar sa se dovedeasca contributia la dobandirea fiecarui bun in parte precum si cota in care acesta a contribuit. Prezumtiile care exista in cazul comunitatilor de bunuri ale sotilor nu-si gasesc aplicabilitatea în cazul concubinilor astfel ca cel care pretinde partajarea trebuie sa-si dovedeasca efectiv contributia.
Așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a conviețuit cu G. S. o perioadă îndelungată, timp în care reclamantul a arătat că a efectuat o . îmbunătățiri la imobil și a contractat câteva credite care au fost folosite la achitarea pretului pentru bunul imobil.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate încheiat la 2.11.2000, G. S. a cumpărat de la Consiliul Local al Mun. Iași, în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, a cererii formulate de cumpărătoare la 18.06.2000, a Decretului Lege nr. 61 din 1990, HG nr. 88 din 1991, HG 562 din 1991, Legea nr. 85/1992, locuința situată în Iași, ., compusă din 3 camere precum și terenul în suprafață de 81,88 mp. S-a făcut mențiunea că s-a achitat un avans în cuantum de_ lei și un comision de_ lei, rămânând un rest de plată de_ lei, sumă care urmează a fi achitată în rate în 15 ani.
În ceea ce privește îmbunătățirile la care reclamantul a făcut referire, instanța constată că acestea conferă reclamantului doar un drept de creanță, drept care nu poate suplini contribuția efectivă la dobândirea bunului. Reclamantul nu a solicitat a se constata un drept de creanță, astfel că cererea sa privind îmbunătățiri nu va fi analizată.
Reclamantul a mai făcut referiri la bunurile mobile existente în locuință și la cheltuieli de înmormântare, dar urmare precizărilor acestuia, instanța apreciază că nu este învestită cu privire la vreo cerere având ca obiect constatare pasiv sau partaj bunuri, cu excepția bunului imobil.
A relevat reclamantul că a contractat mai multe credite care au fost folosite la achitarea prețului imobilului, însă din analiza acestora se constată că datele obținerii creditelor nu au legătură cu achiziționarea imobilului. Astfel creditul de la . a fost obținut la 21.12.2006, având o valoare de 1000 lei, un alt credit fiind obținut de reclamant în 2007 de la Citifinancial. Reclamantul a mai depus înscrisuri din care rezultă că a efectuat plăți cu privire la alte două credite contractate de numita G. S., credite obținute in 2004, respectiv 2006 de la . BRD. Instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada că aceste împrumuturi au fost folosite la achitarea prețului pentru imobilul cumpărat de numita G. S..
De altfel, din înscrisurile depuse în dosarul nr._/245/2008 și din depoziția martorului B. G., rezultă că defuncta G. S. a realizat în mod constant venituri din pensie, beneficiind si de o îndemnizație specială pentru persoane cu handicap, care asigurau achitarea ratelor și utilităților aferente imobilului. Totodată, defuncta avea o soră în Italia care îi trimitea lunar pachete și bani, și era ajutată și de părinți cu alimente. Pe de altă parte, același martor a relevat faptul că numita G. S. nu considera necesar ca reclamantul să facă vreo cheltuială referitoare la imobil, că acesta locuia în A., unde avea casă, teren și un magazin mixt. A mai precizat martorul că a avut ocazia să compare pensiile realizate de cei doi, atunci când la solicitarea acestora le-a încasat, diferența dintre acestea nefiind mare.
În ceea ce îl privește pe martorul I. E., acesta a declarat că reclamantul ar avea o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune. Martorul a arătat că reclamantul a participat la realizarea mai multor îmbunătățiri, la racordarea imobilului la furnizorii de servicii, aspecte care însă nu au legătură cu obiectul cauzei, astfel cum s-a retinut anterior. Referitor la imobil, martorul a afirmat că reclamantul și numita G. S. au dat bani pentru cumpărarea casei, fără a indica in concret contribuția fiecăruia. Acest martor a arătat că părțile au convietuit până la momentul decesului, dar a menționat că reclamantul a fost viceprimar in . si un magazin, confirmând susținerile martorului anterior.
Deși reclamantul a susținut că realiza venituri superioare celor obținute de numita G. S., care nu putea să se întrețină din pensie, nu a depus nici un fel de dovezi cu privire la aceste venituri. De asemenea nu a indicat în concret nici măcar suma cu care a contribuit la achiziționarea imobilului, iar probatoriul administrat nu a relevat că reclamantul a achitat o anumită sumă la data la care s-a cumpărat imobilul sau ulterior. Reclamantul nu a dovedit că sumele obținute cu titlu de împrumut pe numele său au fost folosite la achitarea prețului imobilului și nici intenția concubinilor de a achiziționa împreună imobilul. Așa cum s-a arătat anterior, îmbunătățirile sau racordarea la rețelele furnizorilor de servicii nu pot fi avute în vedere la stabilirea cotei de contribuție.
În afara acestor aspecte, instanța reține că imobilul a fost cumpărat în baza unei proceduri speciale care necesită îndeplinirea de către cumpărător a anumitor condiții pentru încheierea actului, una din acestea fiind ca cel ce cumpără să fi fost chiriașul imobilului pe o anumită perioadă, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinea.
Instanța are în vedere că prezumtia de comunitate asupra bunurilor nu opereaza si pentru concubini, dispozitia prevazuta de art. 30 din Codul familiei fiind aplicabila numai bunurilor dobândite în timpul casatoriei, astfel încât concubinii nu pot fi considerati în baza legii proprietari în devalmasie asupra bunurilor dobândite în timpul convietuirii lor.
Aceasta nu împiedica însa constatarea pe baza conventiei lor, expresa ori tacita, ca bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviza, în raport de contributia fiecaruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul, fiind îndreptatit fiecare dintre ei, sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobândit bunul, prin contributia materiala . nu a făcut dovada contribuției sale la dobândirea bunului, nici a împrejurării că realiza venituri sau că acestea erau afectate exclusiv traiului comun celor doi. Probatoriul administrat de reclamant nu este de natura a forma convingerea instantei a unei contributii a reclamantului la dobândirea bunului si cu atât mai mult a unei conventii între parti cu privire la dobândirea in indiviziune a acestuia.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul și prin decizia civilă nr. 63 din 06 februarie 2013 Tribunalul Iași, Secția I civilă a respins cererea de repunere în termenul de formulare a apelului și a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile a Judecătoriei Iași.
Tribunalul a reținut, în motivarea deciziei, că susține apelantul că factorul poștal nu i-a comunicat sentința Judecătoriei Iași, motiv pentru care nu a putut exercita calea de atac împotriva acesteia.
Pe fondul cauzei, solicită rejudecarea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată la instanță.
În dovedirea cererii de repunere în termenul de apel depune o plângere înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în care arată că numitul S. D. M. îi sustrage corespondența.
Legal citat, intimatul S. D. M. a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității formulării cererii de apel.
Verificând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele cererii de apel și la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul, analizând cu prioritate excepția invocată, a constatat următoarele:
Sentința civilă nr._/10.07.2012 a Judecătoriei Iași i-a fost comunicată reclamantului L. V. la data de 28.05.2012, conform dovezii de comunicare aflată la fila 126 dosar fond.
Pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, factorul poștal a făcut mențiunile pentru care aceasta s-a făcut prin afișare conform art. 92 Cod procedură civilă.
Prin cererea formulată, reclamantul L. V. a solicitat repunerea în termenul de apel invocând că i-a fost sustrasă corespondența de către pârât.
Reține tribunalul că simpla plângere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași de către apelantul - reclamant nu este de natură a demonstra sustragerea corespondenței de către intimat și nu constituie un motiv temeinic care să-l fi împiedicat pe acesta să formuleze cerere în termenul de apel prevăzut de lege.
Termenul de apel este un termen legal, imperativ, astfel încât neexercitarea acestuia înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancționează cu decăderea.
Deoarece apelantul - reclamant nu a făcut dovada existenței unei împrejurări care a fost mai presus de voința sa și l-a împiedicat să exercite în termen cererea de apel, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă raportat la art. 284 Cod procedură civilă, a respins ca tardiv apelul.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul L. V..
El arată că, astfel cum a învederat și în motivele de apel, a formulat plângere penală pentru sustragerea corespondenței, sesizând și conducerea Poștei pentru a se face cercetări.
L. V. arată că a solicitat tribunalului suspendarea judecății apelului, dar cererea a fost respinsă.
Recurentul cere suspendarea cauzei în baza art. 244 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă, având în vedere că dosarul de urmărire penală este în curs de cercetare.
Din oficiu, s-a pus în discuție neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Răspunzând excepției, recurentul prezintă pe larg situația de fapt (în accepțiunea sa) și solicită admiterea acțiunii și atribuirea unei camere din imobilul în litigiu.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat 2 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Cererea de suspendare a judecății recursului nu poate fi primită, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 244 alineat (1) punctul 2 Cod procedură civilă, în cauză nefiind începută urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.
Este adevărat că recurentul a făcut dovada formulării unei plângeri penale pentru sustragerea corespondenței, dar condiția de aplicabilitate a acestui caz de suspendare a judecății este începerea urmăririi penale, care nu este îndeplinită în speță, curtea urmând a respinge cererea de suspendare.
Instanța de recurs constată că operează excepția nulității recursului, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Codul de procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Una dintre cerințele ce trebuie îndeplinite în recurs este aceea a motivării căii de atac, prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, conform articolului 302 indice 1 alineat 1 litera c) Cod procedură civilă. Nu orice nemulțumire a părții față de soluția din apel poate constitui motiv de recurs, ci numai acele critici care se încadrează în articolul 304 Cod procedură civilă, punctele 1 - 9.
Sancțiunea procedurală a nemotivării recursului în conformitate cu cerințele celor două texte evocate (art. 302 indice 1 și art. 304) este aceea a nulității recursului, după cum stabilește alineatul (1) al articolului 306 Cod procedură civilă.
În speță, curtea de apel constată că argumentele prezentate de recurentul L. V. nu pot fi încadrate în articolul 304 Cod procedură civilă, limitându-se la relatarea cursului procesului în instanța de apel.
Raportat considerentelor expuse, curtea reține că operează în cauză nulitatea recursului, conform articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă, neexistând motive de ordine publică, ce ar fi putut fi puse în discuție și din oficiu, conform alineatului (2) al articolului 306 menționat.
În aplicarea art. 306 alineat (1) Cod procedură civilă, urmează a fi constatată nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de recurent.
Constată nul recursul declarat de L. V. împotriva deciziei civile nr.63/6.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Redactat G.A.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/18.12.2013
Tribunalul Iași: A. M., S. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 825/2013. Curtea de Apel IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 816/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
