Succesiune. Decizia nr. 825/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2995/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 825/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător C. A.
Judecător V. C.-S.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către D. C. și D. F. A. împotriva deciziei civile nr. 33/A din 26.02.2013 pronunțate de Tribunalul V. în dosarul nr._, intimați fiind Z. A., H. V., I. M. R. și A. M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Z. L. pentru recurenții D. C. și D. F. A. și intimatul A. M. asistat de avocat P. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier din care rezultă aspectele mai sus menționate cu privire la prezența părților litigante, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și că recursul este la al doilea termen de judecată. Nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Pentru acest termen de judecată, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar un memoriu de către intimata Z. A. și întâmpinare de către intimatul A. M., duplicatul atașat fiind comuniat de instanță recurenților spre luare la cunoștință, conform dovezii de comunicare aflată la dosar.
Nu s-au depus la dosar de către recurenții D. C. și D. F. A. originalul chitanței cu care s-a achitării taxa judiciare de timbru și nici timbrului judiciar.
Avocat Z. L. pentru recurenții D. C. și D. F. A. depune la dosar originalul chitanței cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2892 lei și timbru în cuantum de 10,45 lei. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat P. C. pentru intimatul A. M. arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Z. L. pentru recurenții D. C. și D. F. A. arată că instanța de apel a încălcat normele de procedură și pe cele de drept material menținând hotărârea pronunțată de instanța de fond. Acesta a arătat că nu există nicio vătămare a părților. Dar normele încălcate sunt norme imperative și în consecință nu trebuie să existe o vătămare a părților. Consideră că intervenientul forțat nu poate deveni pe parcursul procesului reclamant. Precizează că instanța s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost investită atunci când a constatat vânzarea cotei indivize, acest aspect netrebuind să se găsească în dispozitivul hotărârii. Apreciază că hotărârea este criticabilă și sub aspectul modului în care s-a dispus ieșirea din indiviziune. Ceea ce s-a transmis prin contractul de vânzare-cumpărare a fost cota indiviză din masa succesorală ce era la acea data de 1700 m.p. Mai arată că atunci când au transmis dreptul de proprietate erau proprietari și că trebuia să se să se aibă în vedere de instanță întreaga masă succesorală, actele și înscrisurile depuse de părți. Consideră că instanța nu putea obliga partea la plata sultei decât dacă partea adversă a solicitat acest lucru, ceea ce nu s-a făcut. Mai precizează că s-a aplicat greșit legea atunci când s-a făcut împărțeala deoarece s-a trecut peste voința părților și că varianta aleasă de instanță încalcă și principiul echității deoarece la momentul împărțelii terenului acesta avea două fronturi la stradă. Expertul oferă și varianța cu două fronturi la stradă, respectiv varianta nr. 4, care este cea mai echitabilă pentru părți. Prin varianta însușită de instanță una dintre părți primește un lot lung, îngust, aproape imposibil de exploatat. Solicită admiterea recursului și fie casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, fie modificarea hotărârii și alegerea variantei de lotizare nr. 4. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat P. C. pentru intimatul A. M. solicită respingerea recursului. Arată că, referitor la primul motiv de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat două hotărâri legale și temeinice. Introducerea în cauză a intervenientului a fost făcută la solicitarea expresă a reclamantului care a înstrăinat dreptul lor. Astfel s-a schimbat subiectul activ al obiectului dedus judecății. Precizează că recurenții nu invocă nicio vătămare și că aceștia și-au manifestat voința ca de a intra în proces și de a duce procesul mai departe. Acum vin și spun că nu trebuiau să fie parte. Cu privire la al doilea capăt de cerere arată că instanța nu s-a pronunțat pe o solicitate care nu a fost formulată, atâta timp cât s-a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare. Nu există o veritabilă critică a hotărârii recurate. Referitor la critica că s-a făcut o aplicare greșită aplicare a legii trebuia avut în vedere că este vorba de două loturi de teren ce au două tipuri de coindivizari diferiți. Mai arată că există la dosar un contract de vânzare-cumpărare în care se arată că se vinde 2/3 din imobilul casă și teren. Între părți au existat mai multe procese. În celălalt dosar s-a constatat intenția părților de a vinde 2/3 cote dintr-un bun deținut. Referitor la obligarea de a plăti sulta învederează că actul depus de recurenți este o doar promisiune de a vânzare, în consecință instanța era obligată să stabilească și sulta legală. Cu privire la motivul 5 de recurs în care se arată că se încalcă drepturile coindivizarilor și principiul echității, arată că în varianta de lotizare stabilită nicio parte nu a fost prejudiciată. Terenul acordat recurenților nu are o deschidere mică la stradă, ci o deschidere de 15 m, distanță prevăzută de normele de urbanism. Consideră că s-a stabilit un lot complet funcțional. Solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 55 din 4.06.2013 în valoare de 1806 lei reprezentând onorariu avocat.
Instanța, declarând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2031 din 08.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V.a hotărât:
A admis cererea formulată de reclamanții D. C. C. I. și D. F. A. în contradictoriu cu pârâtul A. M..
A admis cererea formulată de A. M. în contradictoriu cu pârâții Z. A., H. V. și I. R.-M..
A constatat că la data de 4.10.1993 a decedat A. M. (certificat moștenitor nr. 87/2.05.1999), de pe urma căruia au rămas ca moștenitori A. I. în calitate de soție supraviețuitoare; A. M. M. în calitate de descendent de gradul I; Z. A. în calitate de descendent de gradul I; P. M. în calitate de descendent de gradul I.
A constatat că P. M. a decedat la data de 21.09.1997 (certificat moștenitor nr. 24/5.03.2007), de pe urma căreia au rămas ca moștenitori H. V. și I. R.- M., în calitate de descendenți de gradul I.
A constatat că la data de 20.09.2004 a decedat A. I. (certificat de moștenitor nr. 33/22.03.2007), de pe urma căreia au rămas ca moștenitori A. M. în calitate de descendent de gradul I, Z. A. în calitate de descendent de gradul I, H. V. în calitate de descendent de gradul II (nepot de fiică predecedată) și I. R.-M. (nepoată de fiică predecedată).
A constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 274/7.02.2008, H. V., I. M.-R. și Z. A. au vândut reclamanților-pârâți D. C. I. și D. F. A. cota parte indiviză de 2/3 (cota de 1/3 - Z. A. și cota de 1/3 - H. V. și I. M. R.) din imobilul situat în V., .. 52, jud. V. format din casa de locuit cu patru camere și dependințe și terenul în suprafață de 800 m.p. identificat în convenție.
A constatat că reclamanții-pârâți D. C. I., D. A. și pârâtul-reclamant A. M. sunt în indiviziune asupra imobilului situat în V., ., nr. 52, jud. V. format din casa de locuit (identificată prin elemente componente în raportul de expertiză H. Laurian) în valoare de 7837 lei și teren în suprafață de 800 m.p. (real măsurat 820,44 m.p.) identificat în raportul de expertiză B. I.-M., în valoare de 104.716,85 lei, în cote ideale de drept: 2/3 - reclamanți-pârâți D. C.-I. și D. F. A.; 1/3 - pârâtul reclamant A. M..
A constatat că reclamantul-pârâtul A. M. și reclamanții-pârâți Z. A., I. M.-R., H. V. sunt în indiviziune asupra terenului în suprafață de 872,31 m.p. (dobândit prin uzucapiune prin Sentința civilă nr. 1752/11.05.2009) situat în V., ., nr. 52, jud. V., identificat în expertiza Ing. B. I.-M., în valoare de 111.337,28 lei, în cote ideale de drept: 1/3 - A. M., 1/3 - Z. A., 1/6 - I. M. R., 1/6 - H. V..
A dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind pârâtului-reclamant A. M. lotul nr. 1 (varianta nr. 3) format din suprafața de teren de 1.001 m.p. (parcelele 2CC, 3 A, S - 1001 m.p., puncte de contur: 1-2-12-13-14-6-7-8-9-10-11-1) din raportul de expertiză tehnică B. I.-M. (supliment), în valoare de 127.762,63 lei, lotul 1 (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian în valoare de 2923 lei, compus din: verandă 1,43 m.p., camera nr. 2 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 4 în suprafață de 12,24 m.p..
A atribuit reclamanților-pârâți D. C.-I. și D. A. lotul nr. 2 (varianta 3) din expertiza tehnică B. I.-M. format din terenul în suprafață de 692 m.p. (parcelele 1 CC, 4 A, S - 692 m.p., puncte de contur: 2-3-4-5-6-14-13-12-2) în valoare de 88.323,42 lei și lotul 2 (varianta a 3-a) din expertiza tehnică H. Laurian - anexa 3, în valoare de 4914 lei compus din: verandă - 13,01 m.p., camera 1 - 9,84 m.p.; bucătărie - 7,79 m.p., hol 5,89 m.p., camera 3 - 7,44 m.p.
A obligat pârâtul-reclamant A. M. să achite reclamantelor-pârâte Z. A. suma de 37.112,42 lei și I. M.-R. suma de 18.556,21 lei, cu titlu de contravaloare cotă cuvenită copartajantelor și să achite reclamanților-pârâți D. C.-I. și D. A. suma de 310,66 lei cu titlu de sultă (raportat casei de locuit componentă a masei partajabile), în timp ce, reclamanții-pârâți D. C.-I. și D. A., au fost obligați să achite pârâtului reclamant H. V. suma de 18.556,21 lei, cu titlu de contravaloare cota cuvenită copartajantului.
A luat act de renunțarea la judecarea cererilor având ca obiect plata cheltuielilor de înmormântare, plata impozitului, plata fructelor civile și naturale.
A atribuit pârâtului-reclamant A. M. 375 acțiuni nominative Fondul Proprietății Private II „M.” - potrivit certificatului de acționar nr._/23.09.1996, s-a atribuit pârâtei-reclamante Z. A. 375 acțiuni nominative la Fondul Proprietăți Private II „M.” înscrise în certificatul de acționar nr._/23.09.1996 iar pârâților-reclamanți I. M. R. și H. V. a atribuit 375 acțiuni nominative la Fondul Proprietății Private II „M.” potrivit certificatului de acționar nr._/23.09.1996.
A compensat cheltuielile de judecată.
A obligat pârâtul reclamant A. M. să achite suma de 180 lei, diferență onorariu expert H. Laurian, pârâtul-reclamant H. V. să achite suma de 135 lei diferență onorariu expert H. Laurian și reclamanții-pârâți D. C. I. și D. A. să achite suma de 150 lei avans onorariu expert B. I.-M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Urmare a decesului autorului A. M., intervenit la data de 04.10.1993, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 87/2 mai 1999, în care au fost înscrise: componența masei succesorale (975 acțiuni nominative – FPS M. II, cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în V., .. 52, format din locuință, construcții anexe și teren în suprafață de 800 m.p., moștenitorii și cotele succesorale legale: A. I. – în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală A. M., Z. A. și P. M. (decedată), în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală.
La data de 21.09.1997, a decedat P. M. (fostă H.) și a fost emis, urmare a dezbaterii succesorale, certificatul de moștenitor nr. 24/5.03.2007, în care au fost menționați moștenitorii și cotele succesorale legale: H. V. și I. R.-M. - descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă succesorală legală de ½ din masa succesorală și masa succesorală formată din cota de 1/8 din imobilul situat în V., .. 52, format din locuință, construcții anexe și teren în suprafață de 800 m.p. și că, la data de 20.09.2004, a decedat A. I. și certificatul de moștenitor nr. 33/22.03.2007, emis ca act final în dezbaterea succesorală, atestă moștenitorii legali și cotele succesorale: A. M. și Z. A., în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 2/6 din masa succesorală și H. V. și I. R.-M., în calitate de descendenți de gradul II, fiecare cu câte o cotă de 1/6 din masa succesorală, masă succesorală formată din cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în V., .. 52, format din locuință, construcții anexe și teren în suprafață de 800 m.p.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 274/ 7.02.2008, H. V., personal și ca mandatar pentru I. R.-M. și Z. A. (potrivit procurilor autentificate sub nr. 637/22.03.2007 și nr. 638/22.03.2007), a înstrăinat către D. C. I. și D. A. cota-parte indiviză de 2/3 din imobilul coproprietate situat în V., .. 52, format din locuință, construcții anexe și teren în suprafață de 800 m.p., pentru prețul de_ lei dar și că, prin sentința civilă nr. 1752/11.05.2009 – pronunțată de Judecătoria V., s-a constatat existența în patrimoniul defuncților A. M. și A. I. a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 872,31 m.p. situată în V., ., nr. 52, județul V..
Raportat situației expuse, instanța de fond a reținut că reclamanții-pârâți D. C. I., D. A. și A. M. sunt în indiviziune asupra imobilului situat în V., .. 52, format din teren în suprafață de 800 m.p.și casa de locuit, imobile identificate în rapoartele de expertiză B. iulian-M. și H. Laurian, stare de indiviziune dată de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 274/ 7.02.2008, în cote ideale de drept de 2/3 și respectiv 1/3.
Față de susținerile reclamanților D. C. I. și D. A. referitoare la intenția părților contractante de a tranzacționa asupra întregii suprafețe de teren de 1672,31 m.p. (800 m.p + 872,31 m.p.), instanța de fond, raportându-se la prevederile art. 970, alin. 2 și articolele 977-985 din vechiul Cod civil, a reținut că, în speță, conținutul contractului de vânzare-cumpărare de cotă succesorală este clar deoarece, contractul cuprinde toate elementele care confirmă intenția părților de a vinde și, respectiv, de a cumpăra, cotele ideale de drept, în cuprinsul lui fiind determinat bunul și prețul.
S-a argumentat că reclamanții D., care au susținut că voința părților ar fi fost în sensul încheierii unui contract ce avea un corp funciar mai mare, nu au dovedit susținerea, iar în raport cu conținutul clar al înscrisului constatator, contractul nu poate fi interpretat decât ca o convenție de vânzare de cote succesorale raportat unui imobil teren în suprafață de 800 m.p. dar și faptul că, voința părților fiind exprimată în acest sens, efectele contractului se analizează în raport cu conținutul său, iar instanța trebuie să dispună executarea lui potrivit acestui conținut și nu în sensul susținerilor reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 3754/01.11.2010 pronunțată de Judecătoria V. instanța a reținut că nu s-a dovedit în cauză existența vreunui antecontract de vânzare-cumpărare semnat de părți, care să consfințească învoiala lor cu privire la vinderea, respectiv cumpărare, a 2/3 și din suprafața de 872,31 m.p. teren, această din urmă instanță apreciind că nu poate dispune înlocuirea consimțământului pârâților prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acest consimțământ nu a fost niciodată exprimat de pârâți.
A mai reținut instanța de fond că susținerile reclamanților referitoare la împrejurarea că pârâții și-au exprimat consimțământul la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 274/7.02.2008 nu au suport legal și probator deoarece, la data de 7.02.2008, pârâții nici măcar nu erau proprietarii suprafeței de 872,31 m.p. teren în condițiile în care, abia în data de 11 mai 2009, Judecătoria V. a constatat dobândirea, prin uzucapiune a dreptului de proprietate pentru suprafața de 872,31 m.p. teren, hotărârea a devenind irevocabilă la data de 25 mai 2010.
Arătând că, în absența unei convenții între părți în legătură cu vinderea, respectiv cumpărarea, a 2/3 din suprafața de 872,31 m.p. teren, cererea reclamanților este neîntemeiată, instanța de fond a concluzionat că, asupra terenului în suprafață de 872,31 m.p. (dobândit prin uzucapiune) sunt în stare de indiviziune: A. M., Z. A., I. R.-M. și H. V., prin vocație concretă la moștenirea autorilor A. M. și A. I., în calitate de descendenți direcți (A. M. și Z. A.) sau prin reprezentarea autorului lor defunct (I. R.-M. și H. V.).
S-a arătat că, în speță, cotele succesorale cuvenite se vor stabili pe tulpini și pe capete, potrivit art. 664, art. 665, art. 669 Cod civil.
În baza art. 728 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea părților (în dublă calitate procesuală) și a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind acestora loturi potrivit dispozitivului hotărârii, raportat cotelor cuvenite și a imobilelor asupra cărora părțile sunt în indiviziune.
Raportându-se dispozițiilor art. 673 ind.9 Cod procedură civilă și având în vedere că în cauză este solicitată ieșirea din indiviziune asupra unui teren dispus în intravilan, a motivat instanța de fond că dintre criteriile enunțate în textul de lege citat, trebuie avute în vedere posesia asupra suprafețelor de teren în limita posibilului, pozițiile părților exprimate pe parcursul cercetării judecătorești, domiciliile acestora, posibilitatea folosirii, cotele existente, astfel ca parcelele componente ale loturilor să nu suporte o fărâmițare exagerată, să fie asigurate în acest mod condiții favorabile, crearea unor loturi echitabile instanța de fond a reținut că varianta expusă în dispozitiv este cea care se apropie cel mai mult de exigențele privind aplicarea criteriilor legale ale împărțelii judiciare, se creează un echilibru în ceea ce privește loturile atribuite în raport de cotele cuvenite, dar și în ceea ce privește situarea acestora.
Prin urmare, se arată în motivare, se impune atribuirea către părți a loturilor compuse din teren, potrivit dispozitivului hotărârii, dar raportat voinței copartajanților (procura specială autentificată sub nr. 327/9.05.2011 și respectiv sub nr. 339/19.05.2011, prin care I. R.-M. și Z. A. au declarat că loturile ce le vor reveni din terenul invocat în sentința civilă nr. 1752/2009 să-i revină reclamantului-pârât A. M. și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 911/2911, prin care H. V. a înțeles să promită înstrăinarea cotei de 1/6 din terenul în suprafață de 880 m.p. către reclamanții D.).
A mai notat instanța de fond, raportat procurilor sus-citate, pe de o parte că, potrivit dispozițiilor legale, renunțarea la succesiune trebuie făcută în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii moștenirii, iar pe de altă parte că renunțările la succesiune trebuie să fie pure și simple.
În cauză, calitatea de moștenitori acceptanți a pârâtelor-reclamante Z. A. și I. R.-M. nu a fost contestată, astfel încât renunțarea exprimată de acestea în procurile emise constituie o renunțare in favorem, respectiv o înstrăinare între vii a drepturilor succesorale și că, sub aspect procesual, poziția exprimată de pârâte prin declarațiile autentificate date reprezintă renunțarea la dreptul pretins (în procesele de partaj părțile având dubla calitate de reclamant și pârât), conform art. 247 Cod procedură civilă.
Sub aspect material, prima instanță a reținut că actul lor de dispoziție reprezintă o donație indirectă și că renunțarea fiind in favorem, rezultă că reclamantul-pârât A. M. va beneficia de cotele-părți ideale ale pârâtelor (în limitele în care s-a dispus) și astfel de loturile acestora.
Raportându-se principiului înscris în art. 741 Cod civil, având în vedere că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile și imobile, drepturi sau creanțe de aceeași natură sau valoare, evitându-se o diviziune prea mare a imobilelor sau exploatărilor, prima instanță a reținut că atribuirea întregului imobil în situația în care este partajabil doar unui copărtaș ar prejudicia pe celălalt copărtaș - pârât.
Pentru a compensa inegalitatea loturilor, instanța de fond a obligat la plata sultelor corespunzătoare și respectiv la plata contravalorii cotelor succesorale cuvenite copartajanților, potrivit dispozitivului hotărârii, a luat act de renunțarea părților la judecarea cererilor privind pasivul succesoral, plata impozitului, plata fructelor civile și a celor naturale și a atribuit moștenitorilor autorului A. M. acțiuni nominative cuprinse în certificatul de moștenitor,nr. 87/1999, raportat cotelor succesorale reținute.
În final a compensat cheltuielile de judecată și a obligat părțile să achite diferențele de onorarii către experți (pentru care nu s-au formulat cereri de ajutor public judiciar).
Ulterior, prin încheierea din 13.08.2012 a Judecătoriei V. a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de A. M. în cauza civilă având ca obiect partaj succesoral privind pe reclamanții: D. C. C. I. și D. F. A., pârâții Z. A., H. V. și I. R.-M. și pe pârâtul-reclamant A. M..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2031 din 8 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria V. s-a dispus admiterea cererii formulată de reclamanții D. C. C. I. și D. F. A., în contradictoriu cu pârâtul A. M., precum și admiterea cererii formulată de A. M. în contradictoriu cu pârâții: Z. A., H. V. și I. R.-M., redând în întregime dispozitivul sentinței.
În ceea ce privește cererea formulată de A. M., privind îndreptarea erorii materiale întemeiată pe dispozițiile articolului 281 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că aceasta nu este fondată, în condițiile în care, pe de o parte, pârâtului-reclamant A. M. și reclamanților-pârâți D. C.-I. și D. A. li s-au atribuit loturi asupra imobilului-construcție ce au fost clar individualizate în raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții „H. Laurian” și pe de altă parte, atât timp cât instanța a individualizat încăperile atribuite prin suprafețele evocate în hotărâre se apreciază că nu există o neclaritate a dispozitivului.
Ca atare, în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești al cărui conținut nu comportă discuții, instanța de fond a hotărât respingerea cererii de îndreptare formulată de numitul A. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. C. C. I. și D. F. A. și pârâtul H. V..
Cauza a fost înregistrată inițial ca recurs iar ulterior, la termenul din 29.01.2013, a fost recalificată ca apel pentru considerentele reținute în încheierea pronunțată la acel termen.
Prin decizia civilă nr. 33/A din 26.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul V. - Secția civilă a hotărât:
A admis apelul declarat de apelantul pârât A. M. împotriva încheierii din 13.08.2012 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în tot în sensul că:
A admis îndreptarea erorii materiale formulată de A. M. în cauza civilă având ca obiect partaj succesoral privind pe reclamanții D. C. C. I. și D. F. A. domiciliați în V., ., ., ., jud. V., pârâții Z. A., domiciliată în loc. C., ., jud. C., H. V. și I. R.-M., domiciliați în V., ., jud. V. și pe pârâtul-reclamant A. M., domiciliat în V.,., ., jud. V..
A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate atât în dispozitivul sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._, cât și în minută în sensul că, în loc de „lot 1 (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian în valoare de 2923 lei, compus din: verandă 1,43 m.p., camera nr. 2 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 4 în suprafață de 12,24 m.p.” se va trece „ lot 1 (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian în valoare de 2923 lei, compus din: verandă 1,43 m.p., camera nr. 3 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 7 în suprafață de 12,24 m.p.” așa cum este corect.
A respins apelul declarat de apelantul H. V. împotriva sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012 a Judecătoriei V..
A admis apelul declarat de apelanții D. C C. I. și D. F. A. împotriva sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012 a Judecătoriei V., sentință pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligația privind achitarea sumei de 150 lei, cu titlu de avans onorariu expert B. I.-M..
A menținut restul dispozițiilor sentinței, așa cum aceasta a fost îndreptată ce nu sunt contrare prezentei decizii.
A respins cererea apelanților D. C C. I. și D. F A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
A obligat apelanții D. C C. I. și D. F A. să plătească intimatelor Z. Anta și I. M. R. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat și apelantului A. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat.
A obligat apelantul H. V. să plătească intimatelor Z. Anta și I. M. R. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat și apelantului A. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat.
Cele două sume de 1670 lei reprezentând taxe judiciare de timbru au rămas în sarcina statului, urmând a fi virate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Referitor la apelul declarat de către A. M. împotriva încheierii din 13.08.2012, instanța de prim control judiciar a constatat că este întemeiat.
Potrivit art. 281 alin 1 Cod procedură civilă erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a constatat că în minuta și dispozitivul menționat mai sus s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numerelor celor două camere atribuite pârâtului A. M. .
Astfel, din dispozițiile sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._, rezultă că instanța de fond a validat, în ceea ce privește ieșirea din indiviziune a imobilului casă de locuit, (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian.
Or, în varianta 3, anexa 3 a expertizei întocmite de către expertul H. Laurian, lotul nr. 1 este compus din verandă 1,43 m.p., camera nr. 3 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 7 în suprafață de 12,24 m.p.
Așadar, se afla în fața unei evidente erori materiale, respectiv a unei erori de transcriere și nu a unei erori de judecată. În acest sens, în reținerea erorii, instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că, la redarea lotului, pe lângă faptul că a indicat corect lotul nr. 1 din varianta nr. 3, prima instanță a respectat și suprafețelor celor două camere atribuite pârâtului, redând eronat doar numărul de identificare al acestor două camere. În consecință nu a putut fi pus la îndoială faptul că este o simplă eroare materială.
Pentru aceste considerente, instanța de prim control judiciar a admis apelul declarat de apelantul pârât A. M. împotriva încheierii din 13.08.2012 a Judecătoriei V., încheiere pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de A. M. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate atât în dispozitivul sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._, cât și în minută în sensul că, în loc de „lot 1 (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian în valoare de 2923 lei, compus din: verandă 1,43 m.p., camera nr. 2 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 4 în suprafață de 12,24 m.p.” se va trece „ lot 1 (varianta nr. 3) anexa 3 din expertiza tehnică H. Laurian în valoare de 2923 lei, compus din: verandă 1,43 m.p., camera nr. 3 în suprafață de 12,48 m.p., camera nr. 7 în suprafață de 12,24 m.p.” așa cum este corect.
În ceea ce privește apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2031 din 08.06.2012, instanța de apel a reținut că dispozițiile legale incidente sunt art. 728 alin 1 teza I-a cod civil (în vigoare la data introducerii acțiunii) potrivit cu care „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune” și art. 673 ind.5 din Codul procedură civilă din 1865 (în vigoare la data introducerii acțiunii potrivit cu care „(1) Daca părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creanțele născute din starea de proprietate . le au unii fata de alții. Daca se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile si creanțele comoștenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile moștenirii. (2) Instanța va face împărțeala in natură. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani....”;
A constatat instanța de apel că cele două motive de apel invocate de către H. V. sunt identice cu motivele 3, 5 și 6 ale apelului declarat de către reclamanții D. C. C. I. și D. F. A., astfel că analiza temeiniciei acestora a fost efectuată o singură dată pentru ambele apeluri.
Primul motiv de apel, invocat de către D. C. C. I. și D. F. A. este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică. În acest sens, instanța de apel a reținut pe de o parte că, introducerea în cauză a celor doi recurenți, în fața primei instanțe, s-a efectuat la solicitarea expresă a lui Z. A., H. V. și I. R.-M. (fila 143, vol I dosar fond) iar pe de altă parte că cei doi recurenți s-au subrogat în drepturile acestora, în conformitate cu drepturile succesorale cumpărate.
Motivul de apel este nefondat și pentru că, lăsând la o parte inexistența unei vătămări a apelanților, este de remarcat faptul că, deși au figurat ca părți în proces încă de la data de 21.03.2008, nu au contestat niciodată participarea lor ca și părți în cauză ci, dimpotrivă, au avut o poziție procesuală activă.
De asemenea, instanța de apel a constatat că apelanții nici nu pot invoca vreo vătămare prin pronunțarea hotărârii având în vedere pe de o parte că, așa cum am arătat mai sus, aceștia, din martie 2008 până în iunie 2012 nu și-au contestat calitatea în cauză dar au și cea mai mare cotă din succesiunea suprafeței de 800 mp teren iar pe de altă parte că, apelanții nu pot invoca existența vreunei vătămări atât timp cât, hotărârea le profită și lor iar ieșirea din indiviziune s-a făcut și la solicitarea lor.
De altfel, interesul apelanților și lipsa vătămării prin dispunerea ieșirii din indiviziune reiese și din exercitarea căii de atac, de vreme ce, prin motivele de apel au solicitat o cotă indiviza de 2/3 a soților D. se răsfrânge asupra intregii suprafețe de 1672,32 m.p dar și împrejurarea că, prin cinci din cele șapte motive de apel critică suprafața asupra căreia poartă cota de 2/3 precum și modalitatea prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune. Așadar, nu există motive pentru a se decide schimbarea hotărârii.
Și al doilea motiv al apelului a fost considerat nefondat deoarece prima instanță nu s-a pronunțat asupra vreunei cereri cu care nu a fost investită. A reținut Tribunalul că instanța investită cu soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii succesorale trebuie să stabilească pe lângă, masa succesorală, cotele moștenitorilor, data deschiderii succesiunii și moștenitorii defunctului sau defuncților a cărui/căror moștenire/ sunt supuse dezbaterii succesorale.
Potrivit dispozițiilor de drept material ce reglementează transmisiunea succesorala din Codul civil (art. 650 și următoarele), împărțirea succesiunii (art. 728 - 750 cod civil) și cele de drept procesual reglementate de Codul de procedură civila (art. 673 ind.1, art. 613 ind.14) dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate . le au unii fata de alții, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct precum și sarcinile moștenirii.
Astfel, constatarea vânzării cotei părți indivize de 2/3 era necesară în justificarea calității procesuale a celor doi recurenți dar mai ales pentru justificarea calității acestora de coindivizari pentru o parte din imobilul succesoral, operațiune necesară în vederea soluționării cererii de ieșire din indiviziune.
Motivul trei de apel invocat atât de către recurenții D. C. C. I. și D. F. A. cât și de recurentul H. V. este nefondat deoarece era obligația instanței să se pronunțe cu privire la plata sultelor și să stabilească atât persoanele ce trebuie să o plătească și sumele datorate, dar și să se asigure că toți coindivizarii primesc loturi egale ca și valoare, egalitate ce se poate realiza doar prin obligarea la plata de sulte.
Dacă recurentul H. V. nu dorește într-adevăr această sultă de la recurenții D. C. C. I. și D. F. A., este la latitudinea acestuia să nu o solicite în virtutea dreptului la dispoziție pe care îl poate exercita cu privire la succesiune.
Instanța de apel a reținut și netemeinicia motivului 4, justificat de faptul că sentința civilă pronunțată în dosarul ce a avut ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare nu numai că nu este irelevantă în cauză ci, statuează irevocabil loc asupra intenției părților dar și asupra obiectului contractului.
Tribunalul a reținut că, practica judiciară a statuat faptul că apelanții nu pot invoca inopozabilitatea acestei hotărâri, deoarece statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terților, iar instanța cu atât mai puțin nu poate face abstracție de hotărârile judecătorești menționate atât timp cât hotărârea judecătorească se referă la părți din prezenta cauză, având ca și obiect un teren ce face obiectul partajului dintre părți, stabilindu-i-se regimul juridic .
În acest sens, instanța supremă a reținut, într-o decizie de speță: „Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei” (Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie 2007).
Motivele cinci și șase de apel invocate de către apelanții D. C. C. I. și D. F. A., ce conțin critici comune cu cele invocate și de recurentul H. V., au fost de asemenea nefondate.
Tribunalul a reținut că, la formarea loturilor, prima instanță a avut în vedere toate criteriile stabilite de lege, cu atât mai mult cu cât, recurenții nu doresc decât un lot cu ieșire la ambele străzi, criteriu ce nu se regăsește printre cele prevăzute de normele procedurale. Totodată, este de reținut netemeinicia criticilor și prin prisma faptului că, instanța de fond nu numai că nu a încălcat principiul atribuirii în natură ci dimpotrivă, a atribuit apelanților D. C. C. I. și D. F. A., loturi în natură.
De asemenea, Tribunalul a reținut că, prin modalitatea de ieșire din indiviziune dispusă de instanța de fond, nu este încălcat nici principiul echității, în condițiile în care, apelanții D. C. C. I. și D. F. A. au primit loturi potrivit cotelor la care erau îndreptățiți.
Nu în ultimul rând, în aprecierea netemeiniciei criticilor aduse prin aceste motive de apel, Tribunal a avut în vedere și faptul că lotul apelanților cuprinde, ca și suprafață, întreg terenul la care aceștia sunt îndreptățiți, mai exact suprafața de 574 mp reprezentând 2/3 din terenul de 821 mp dar și suprafața de 145 mp, reprezentând 1/6 din terenul de 801 mp ( fila 75, vol. III). În aceeași lucrare, se arată de asemenea că, varianta 3 reținută de prima instanță respectă legislația în domeniul urbanismului referitoare la suprafață și frontul stradal, spre deosebire de variantele 1 și 2.
Ultimul motiv de recurs este fondat numai într-o anumită măsură, respectiv în ceea ce privește suma de 150 lei, cu titlu de avans onorariu expert B. I.-M..
În primul rând, instanța de apel a reținut că, din motivarea criticii ce face obiectul motivului 7 de apel, nu rezultă în ce mod ar fi greșită hotărârea primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Cu toate acestea, analizând cheltuielile judiciare efectuate de părți în fața primei instanțe, Tribunalul a constatat că acestea sunt distribuite astfel: H. V. a efectuat cheltuieli în cuantum de 419,3 lei ( filele 7,68,71 vol. I, dosar fond), I. M.-R. și Z. A. câte 380 lei ( achitate prin A. M., filele 42,43, 136, 172,174 vol. II dosar fond), Z. A. achitând și suma de 400 lei ( fila 101, vol. I dosar fond). În același timp, apelanții D. C. C. I. și D. F. A., au efectuat cheltuieli judiciare în cuantum de 5795 lei (fila 97 vol. II, filele 93, 154,155, 177 bis, dosar fond) în timp ce, A. M., a efectuat cheltuieli judiciare în cuantum de 8022 lei (filele 278 vol I, 20 vol II, 4, 44, 163-167 vol III dosar fond). Or, în urma compensării a rezultat că apelanții ar trebui să plătească o diferență apelantului A. M.. Cum apelanților nu li se poate înrăi situația în propria cale de atac, cheltuielile vor rămâne așa cum au fost stabilite de prima instanță.
Cu toate acestea, motivul de apel a fost întemeiat, așa cum s-a precizat mai sus, în ceea ce privește avansul de onorariu expert B. I.-M..
Din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că, la data de 18 mai 2012, apelanții au achitat suma reprezentând avansul onorariului cuvenit expertului B. I.-M. (fila 155 vol III) astfel încât, această dispoziției a primei instanțe privitoare la obligația de plată a acestei sume apare ca fiind netemeinică, urmând a fi înlăturată.
Referitor la cererile privind cheltuielile de judecată, instanța de control judiciar a reținut că, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
În ceea ce privește apelul apelanților D. C C. I. și D. F A. acesta, deși a fost admis, în limitele expuse anterior, deci nu li s-au cuvenit cheltuieli de judecată, deoarece, deși apelul acestora a fost admis în limitele dezvoltate mai sus, motivul admiterii nu a fost imputabil apelanților pârâți fiind vorba de o greșeală de calcul a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere principiul evocat mai sus, instanța de apel a obligat apelanții D. C C. I. și D. F A. să plătească intimatelor Z. Anta și I. M. R. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat și apelantului A. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat.
De asemenea, a obligat apelantul H. V. să plătească intimatelor Z. Anta și I. M. R. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat și apelantului A. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din onorariul de avocat.
Totodată, având în vedere soluția de respingere a apelului declarat de H. V. precum și apelul declarat de D. C C. I. și D. F A. și dispozițiile art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, potrivit cu care „Dacã partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de cãtre stat rãmân în sarcina acestuia”, cele două sume de 1670 lei reprezentând taxe judiciare de timbru au rămas în sarcina statului, urmând a fi virate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen și motivat, apelanții D. C. și D. A., criticând-o pentru nelegalitate, în esență, pentru următoarele motive:
1. În mod nelegal instanța de apel a păstrat sentința de admitere a unei acțiuni pe care recurenții D. nu au promovat-o.
Dezvoltând acest motiv, recurenții arată că, calitatea părților . modul in care alte persoane ajung să fie părți într-un proces sunt reglementate de norme imperative cărora nici instanța de fond si nici instanța de apel nu le-au dat o legală aplicabilitate, ajungându-se astfel la nepronunțarea asupra acțiunii reclamanților, părți care au sesizat instanța, și la admiterea acțiunii celor chemați in judecata și a căror calitate procesuala era aceea de intervenienți.
Instanța de fond era obligata sa se pronunțe asupra acțiunii inițiale cu care fusese investita, păstrând calitatea părților așa cum este aceasta definita si impusa de dispoziția legala. Soții D. au avut calitatea altor persoane chemate in judecata, participând la proces in temeiul art. 57 Cod procedura civila și dobândind calitatea de intervenienți in interes propriu, hotărârea fiindu-le opozabila, iar nicidecum de reclamanți.
2. În mod greșit instanța de apel a considerat ca prima instanța avea căderea sa se pronunțe pe o cerere cu care nu fusese investita.
Dezvoltând acest motiv, recurenții arată că nu era o operațiune necesara in vederea ieșirii din indiviziune, așa cum justifica instanța de apel. Constarea calității de moștenitor nu impunea o decizie distincta, regăsita si in dispozitivul hotărârii, asupra unui act producător de efecte juridice, vânzarea cotelor succesorale. Stabilirea cotei succesorale se făcea reținând transmiterea cotelor și nu decizând asupra unei cereri cu care nu fusese investita.
3. Cu aplicarea greșită a legii instanța de apel a reținut existenta unei hotărâri judecătorești, refuzând practic sa analizeze legea din punctul de vedere al corectei aplicări a normei de drept substanțial.
Dezvoltând acest motiv, recurenții arată că fiind sesizata cu o ieșire din indiviziune, instanța de fond avea căderea si obligația verificării tuturor elementelor, inclusiv a bunurilor supuse împărțelii si a întinderii cotelor asupra acestora, fără a face abstracție de hotărâri judecătorești, ci analizând și dând o corectă aplicare legii și actelor încheiate de aceștia.
Starea de indiviziune a soților D. nu se limita la suprafața de 800 m.p., pentru ca vânzătorii lor erau la momentul 07.02.2008 proprietarii întregii suprafețe de teren de 1672,32 m.p. Hotărârea in uzucapiune este declarativa de drepturi si nu constitutiva, astfel încât încă de la momentul inițierii posesiei vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate. Actul de vânzare-cumpărare trebuia analizat din perspectiva obiectului sau - cota indiviza din drepturile vânzătorilor, deci întreaga suprafața de 1672,32 m.p. si nu doar cei 800 m.p. Era în căderea instanței sa decidă întinderea dreptului in procesul de partaj, întrucât trebuia sa dea eficienta actului încheiat de părți, tranșând situația întinderii drepturilor moștenitorilor astfel cum au fost tranzacționate. Nici nu s-ar fi putut pe calea unei hotărâri care sa suplinească consimțământul să se obțină practic un nou titlu cu privire la același drept, astfel că respectiva hotărâre nu influențează partajul.
4. Cu încălcarea normelor imperative și a principiilor de drept, deși erau ținute de alegerile părților și nu puteau ignora opțiunile acestora, instanțele au trecut peste voința părților, obligând la plata sultei, în contextul in care sulta nu a fost solicitata tocmai pe considerentul ca vânzând cota indiviza ce privea întreaga suprafața de teren si-a primit contravaloarea bunului înstrăinat.
5. Cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului echității potrivit cu care coindivizarii trebuie sa primească suprafețe de teren care să aibă aceleași caracteristici, fără atribuiri favorizante, deși varianta 4 satisfăcea aceste cerințe și era singura care făcea împărțeala echitabila, totuși instanța de fond a ales varianta 3 prin care, pe de o parte, intimatul este avantajat, obținând doar el un teren cu doua deschideri la . valorica a celor doua loturi in aceasta varianta), iar, pe de alta parte, se încalcă proprietatea dobândita de recurenți prin cumpărare.
Susțin recurenții că este echitabilă varianta în care ambele terenuri au dubla deschidere la . nu au dubla deschidere la . sub aspect valoric, știut fiind ca pe unitate de măsura, m.p., valoarea unui teren care are deschidere la doua străzi este mai mare, posibilitățile economice, ușurința valorificării și exploatării fiind net superioare, astfel că loturile nu puteau avea aceeași valoare. Atribuirea unui teren mai valoros impunea despăgubirea echitabila a celorlalți coindivizari.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 9 Cod procedura civila.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimatul A. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate care este legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale intimatul se apără arătând că introducerea in cauza a celor doi recurenți in fata instanței de fond s-a efectuat la solicitarea expresa a reclamanților care și-au înstrăinat cotele succesorale. Prin manifestarea de voința consemnata in încheierea de ședința din data de 21.03.2008, recurenții au solicitat sa fie introduși in cauza in calitate de reclamanți, subrogându-. cotelor succesorale, respectiv a reclamanților Z. A., Ilascu R. și H. V. si continuând acțiunea de ieșire din indiviziune formulata de aceștia.
Susține intimatul că nu poate fi vorba despre introducerea in cauza a altor persoane, conform art. 57 Cod procedură civilă, ci despre o transmisiune a dreptului de proprietate in cursul procesului, o schimbare a subiectului activ al raportului juridic substanțial dedus judecații. Recurenții nu invoca si nu pretind nicio vătămare de natura a conduce la reformarea hotărârii judecătorești, necontestând calitatea in proces dobândita in martie 2008 și nefăcând opoziție la ieșirea din indiviziune. Dimpotrivă, demersurile judiciare ale recurenților subliniază clar intenția acestora de a se dispune ieșirea din indiviziune, operațiune juridica care le profita in mod evident.
Arată intimatul că prima instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investita, aceasta având obligația de a-și argumenta hotărârea, arătând împrejurările concrete ale cauzei, respectiv faptul ca între părți a intervenit un contract de vânzare cumpărare de cote succesorale. Constatarea vânzării cotei părți indivize de 2/3 din imobilul casa si teren de 800 mp era necesara in justificarea calității recurenților de coindivizari pentru o parte din imobilul succesoral in vederea soluționării cererii de ieșire din indiviziune.
În mod corect si in concordanta cu toate actele dosarului si având in vedere și hotărârile judecătorești pronunțate anterior, instanțele de fond și apel au stabilit ca starea de indiviziune in care se afla recurenții se limitează la imobilul casa de locuit si teren de 800 mp, drept transmis recurenților prin actul de vânzare a cotelor succesorale. Instanțele nu erau ținute sa interpreteze intenția părților din contractul de vânzare cumpărare de cote succesorale. Acest lucru s-a stabilit prin sentința civila 3754/01.11.2010 a Judecătoriei V. care a reținut ca nu s-a dovedit in cauza existenta vreunui antecontract de vânzare cumpărare care sa consfințească învoiala pârtilor cu privire la vinderea cotei de 2/3 din terenul în suprafața de 872,31 mp.
Consideră intimatul că este nefondata susținerea recurenților în sensul ca s-ar fi aplicat greșit legea, încălcându-se principiul echității. In considerentele hotărârii primei instanțe sunt expuse argumentele pe care instanța își sprijină soluția de atribuire a loturilor in varianta 3 de lotizare. Verificând aceste aspecte tribunalul a apreciat ca fiind corecta si legala soluția primei instanțe, soluție care nu creează niciun dezechilibru valoric intre părți si nu a fost încălcat nici principiul echității in condițiile in care recurenții au primit în natura loturi potrivit cotelor la care erau îndreptățiți.
Lotul de 800 mp, teren asupra căruia recurenții si paratul intimat sunt în indiviziune, nu are decât un front stradal, aspect clar stabilit de experți si reținut corect și în hotărârile judecătorești ce au intrat in puterea lucrului judecat. Prin urmare, pornind de la poziționarea corecta in teren a lotului supus partajului, instanța de fond a atribuit recurenților in varianta 3 de lotizare un lot compact, cu deschidere la . de urbanism, criteriile de lotizare și nu în ultimul rând dorința manifestata de recurenți prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu Homia V. (mai exact terenul ce i se cuvenea lui Homia din lotul de 872,31 mp fiind inclus in lotul atribut recurenților). Nu putea fi însușită varianta 4 de lotizare, întrucât pentru cele doua suprafețe de teren sunt coindivizari diferiți, recurenții primindu-si lotul de teren fata de care se găseau în indiviziune cu A. M..
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Regimul juridic al indiviziunii, astfel cum este conturat în Codul civil de la 1864 (aplicabil raportului juridic litigios), are la bază principiul liberei dispoziții asupra cotei-părți ideale, potrivit cu care fiecare coindivizare poate dispune liber și fără consimțământul celorlalți de cota-parte ideală ce-i revine din indiviziune (din universalitate sau numai dintr-un bun determinat din universalitate).
Dreptul individual, absolut și exclusiv asupra cotei-părți ideale este transmisibil inter vivos și mortis causa, dobânditorul substituindu-se în drepturile coindivizarului transmițător.
Este de observat că, în cauză, coindivizarii H. V., I. M. R. și Z. A. au înstrăinat cu contractul autentic de vânzare-cumpărare (nr. 274/02.02.2008) cota lor parte ideală de 2/3 din bunuri determinate din universalitate (casă și teren în suprafață de 800 mp), noii dobânditori - recurenții D. C. și D. A. - devenind prin efectul subrogării coindivizari cu A. M..
Or, la judecata în primă instanță, au fost formulate două cereri de ieșire din indiviziune, prima fiind introdusă de reclamanții H. V., I. M. R. și Z. A. la data de 19.04.2007, iar cea de a doua fiind formulată de reclamantul A. M. la data de 23.04.2007, ambele cereri de împărțeală fiind conexate prin încheierea din 21.09.2007.
Prin urmare, dobânditorii D. nu puteau avea în proces calitatea de intervenienți principali, introduși forțat în proces în baza dispozițiilor art. 57-59 Cod procedură civilă care reglementează instituția chemării în judecată a altor persoane, astfel cum se pretinde în cererea de recurs, ci, dimpotrivă, aceștia nu puteau avea decât calitatea procesuală dublă de reclamanți-pârâți pe care au preluat-o de la reclamanții-pârâți vânzători, ca efect al transmisiunii convenționale operate prin contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părți ideale.
Este de subliniat, cum de altfel argumentează judicios și instanța de apel, că în cursul procesului de partaj a intervenit o transmisiune convențională a calității procesuale de reclamanți-pârâți, iar nicidecum de intervenienți forțați, noii dobânditori D. preluând procesul în starea în care se găsea în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele procedurale îndeplinite de autorii lor fiindu-le opozabile.
Constatând starea de indiviziune asupra bunurilor determinate, ce au făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare, instanțele de fond și apel nu au făcut decât aplicarea regulii de bază privitoare la libera dispoziție asupra cotei-părți ideale și la efectul substituirii dobânditorilor în drepturile conindivizarilor transmițători, această constatare fiind inerentă ieșirii din indiviziune, potrivit regulilor specifice împărțelii judiciare reglementate de art. 728 Cod civil și art. 673 Cod procedură civilă.
Ca atare, analiza și dispozițiile instanței de fond s-au circumscris întocmai principiului disponibilității procesului civil, criticile recurenților fiind nefondate.
Nefondate sunt și criticile recurenților care vizează modalitatea de formare și atribuire a loturilor și de compensare prin sultă a inegalității valorice a loturilor.
Recurenții critică opțiunea judecătorului fondului, păstrată în instanța de prim control judiciar, pentru varianta 3 de lotizare în natură, solicitând lotizarea în varianta 4 pe considerentul că ambele loturi de teren ar avea dublă deschidere la stradă, iar nu doar terenul atribuit intimatului A. M..
Acest unic element nu poate fi nicidecum absolutizat și considerat ca înfrângând egalitatea și echitatea partajului în natură, realizat prin varianta 3 a raportului de expertiză, însușită de instanța fondului și păstrată de instanța de apel, câtă vreme această variantă de formare a loturilor respectă întocmai cerințele statuate prin art. 736 și 741 Cod civil și art. 673 ind. 5 și 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Analiza judicioasă pe care instanța de apel o realizează în aplicarea prevederilor legale sus-citate exclude orice arbitrariu în privința modalității de formare și atribuire a loturilor.
În ceea ce privește stabilirea obligației de plată a sultei, ca mod de compensare a inegalității valorice a loturilor, Curtea constată că au fost respectate întocmai cerințele prevăzute de dispozițiile art. 742 Cod civil și art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă.
Restul nemulțumirilor expuse în cererea de recurs constituie critici de netemeinicie, bazate în special pe modul în care, prin interpretarea probelor administrate, instanța de fond a stabilit situația de fapt, și prin urmare exced motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă care pot face obiectul analizei instanței de recurs.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia atacată, ca fiind legală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga partea căzută în pretenții, respectiv recurenții D. C. și D. A. ,să plătească intimatului A. M. cheltuielile de judecată avasate în recurs cu titlu de onorariu avocat, dovedite cu chitanța nr. 55/04.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. C. și D. A. împotriva deciziei civile nr. 33/A/2013 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, pe care o menține.
Obligă recurenții D. C. și D. A. să plătească intimatului A. M. 1800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 iunie 2013.
Președinte, C. T. | pentru Judecător, C. A., aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței | Judecător, V. C.-S. |
pentru Grefier, I. P., aflat în C.O., semnează prim grefier, |
Red.T.C.
Tehnored. T.C./L.C.
2 exemplare
Tribunalul V. - D. P. C.
I. E. R.
Judecătoria V. – G. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 276/2013. Curtea de Apel IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 783/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
