Obligaţie de a face. Decizia nr. 276/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 172/244/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 276/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenții T. Ș. și T. V. împotriva deciziei civile nr. 127/A/2012 pronunțată de Tribunalul V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av B. E. care reprezintă intimata P. M., lipsă recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul se află la al treilea termen de judecată, nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. B. E. pentru intimata P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat, în mod corect instanța de apel a constatat că acțiunea este întemeiată și că recurenții sunt debitorii obligației de a face. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.156/16.02.2012 Judecătoria Huși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții T. Ș. și T. V. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții T. Ș. și T. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați să-i respecte exercițiul unui drept indiviz, și anume exploatarea spațiilor comune deținute în stare de indiviziune forțată, stare pe care a dobândit-o prin efectul cumpărării acestui imobil – apartament - aflat într-un corp de clădire care încorporează spații cu destinații comune și anume să-i deblocheze accesul la uscătorul situat la nivelul 2 al blocului în care locuiesc.
Pârâții au cumpărat acest apartament care se situează la același nivel cu apartamentul, proprietatea reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658 din 26.03.2008, de la foștii proprietari, fără a exercita posesia asupra imobilului și fără a aduce modificări în ceea ce privește structura imobilului sau fără a bloca în vreun fel accesul reclamantei la spațiile cu destinație comună, respectiv la acel uscător la care face referire reclamanta.
Imobilul a fost achiziționat de la foștii proprietari, fiind preluat în aceeași stare, fără a-i schimba în vreun fel configurația.
Acest imobil a fost înstrăinat succesiv de la proprietarul iniți, G. G., care a avut acordul reclamantei de a folosi în mod exclusiv uscătorul, către ceilalți proprietari, respectiv C. G. și, mai apoi, pârâții din această cauză.
Examinând cu prioritate excepția privind lipsa calității procesuale pasive, invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Astfel, s-a reținut că reclamanta a formulat numeroase plângeri penale împotriva fostei proprietare, respectiv împotriva numitei C. G., (autoarea vânzătorilor) înregistrate la P. Local de pe lângă Judecătoria Huși, sub aspectul comiterii infracțiunilor de „tulburare de posesie”, „distrugere” și „furt”, toate cercetările fiind finalizate prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.
Analizând înscrisurile atașate, instanța a reținut că, în urma tuturor actelor premergătoare întocmite, s-a concluzionat că acest spațiu cu destinația de uscător, care este situat la etajul 2 unde locuiesc părțile în litigiu, nu a fost folosit niciodată de către reclamantă, fostul proprietar, respectiv numitul G. G., a utilizat în mod exclusiv acest spațiu, el transmițând întreg apartamentul către fosta proprietară, C. G., care între timp a încetat din viață.
Instanța este obligată să verifice dacă părțile au calitate procesuală, iar excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie .
În situația de față, s-a constatat că nu există acea identitate între subiectul pasiv al raportului juridic litigios și persoana pârâților, care să justifice chemarea în judecată a pârâților T. Ș. și T. V..
Astfel, instanța a apreciat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, acțiunea civilă fiind promovată împotriva unor persoane care nu au calitate procesuală pasivă și, în consecință, a dispus respingerea acțiunii civile intentată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâții T. Ș. și T. V..
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 127/A/2012 din 10.10.2012, a admis apelul formulat de apelanta P. M., a anulat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Potrivit art. 14 din legea nr. 230/2007, niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu. Atâta timp cât, la momentul de față, intimații sunt cei care trebuie să respecte aceste obligații față de apelantă, aceștia sunt subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. Nu are importanță, în cauză, la acest moment, care sunt persoanele care au efectuat modificările la apartament, așa cum susține apelanta, intimații sunt cei care-i împiedică accesul apelantei la spațiile comune, în situația în care cele susținute de aceasta sunt dovedite cu probele ce se vor administra în cauză, în rejudecare.
În cazul în care se dovedește faptul că vechii proprietari și vânzătorii apartamentului către intimați au făcut modificări la acest imobil, în sensul arătat de apelantă, vânzătorii vor fi ținuți să răspundă pentru evicțiune față de intimați, care sunt cumpărători.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 297 al. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța a admis apelul, a anulat hotărârea instanței de fond, iar, la cererea apelantei formulată în cererea de apel, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
T. Ș. și T. V. au declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele înscrise în articolul 304 punctele 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ei susțin că din actele dosarului reiese clar următoarea situație de fapt: prin acțiunea reclamantei, aceasta solicită să se dispună obligarea pârâților să ridice ușa cu care au obstrucționat . să îi fie recunoscut dreptul său de proprietate și posesie. Astfel, reclamanta invocă un drept de coproprietate forțată asupra unui uscător ce s-ar fi aflat la etajul II în imobilul în care locuiește și care, la acest moment, este ocupat exclusiv și fără drept de către pârâți.
Pârâții au arătat și dovedit că asupra imobilului de locuit dețin un titlu de proprietate, conform căruia sunt proprietarii exclusivi ai întregului imobil, pe care îl au în proprietate, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 658 din 26.03.2008, imobil asupra căruia au adus modificări și pe care l-au folosit până la acest moment. Reclamanta reclamă, în fapt, obstrucționarea sa în a folosi o parte din apartamentul pârâților, apartament asupra căruia pârâții dețin un drept de proprietate exclusiv.
Pentru a avea calitate procesuală pasivă în acțiunea reclamantei ce are ca obiect – obligație de a face - pârâții ar trebui să fie coproprietari forțați, alături de reclamantă, asupra părții din . reclamă obstrucționarea exercitării dreptului de folosință și nu proprietari exclusivi, așa cum reiese din actele dosarului.
Având în vedere aceste aspecte, consideră recurenții că instanța de apel în mod greșit a apreciat că ei au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în tot și menținerea hotărârii instanței de fond.
P. M. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului.
Învederează intimata că, prin cererea de chemare în judecată, a invocat un drept de coproprietate forțată asupra unui uscător de la etajul II al blocului în care locuiește, care este ocupat exclusiv și fără drept de către recurenți.
Mai arată intimata că pârâții recurenți au recunoscut că dețin un drept de proprietate exclusiv asupra apartamentului, astfel că aceștia au calitate procesuală pasivă în cauză.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat
În acest sens, se reține că, prin cererea cu care a învestit instanța de fond, P. M. a chemat în judecată pârâții T. Ș. și T. V. pentru a se dispune obligarea acestora de a - i respecta exercițiul unui drept indiviz ce vizează exploatarea spațiilor comune deținute în stare de indiviziune forțată - stare pe care a dobândit-o prin efectul cumpărării apartamentului aflat într-un corp de clădire, care încorporează spații cu destinații comune -, în sensul de a i se debloca accesul la uscătorul situat la nivelul 2 al blocului în care locuiește.
Critica recurenților referitoare la reținerea greșită a calității lor procesuale în cauză nu poate fi primită.
Așa cum a reținut și tribunalul, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
Părțile locuiesc într-un imobil cu mai multe etaje și, conform dispoziției înscrise în art. 14 din Legea nr. 230/2007, niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658 din 26.03.2008, recurenții pârâți sunt proprietarii unui apartament care se situează la același nivel cu apartamentul intimatei și care, conform susținerilor din cererea de chemare în judecată, ar obstrucționa accesul reclamantei la uscătorul situat la nivelul 2 al blocului.
În speță, această împrejurare – raportat la prevederile legale mai sus menționate - este de natură să legitimeze calitatea procesuală pasivă a pârâților
Instanța de recurs nu poate primi criticile formulate de recurenți cu privire la faptul că ei nu exercită posesia asupra imobilului și că nu ar fi adus modificări în ceea ce privește structura apartamentului, care să blocheze accesul reclamantei la spațiile cu destinație comună (uscător), deoarece acestea sunt aspecte care vizează fondul litigiului dedus judecății și nu excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Tot astfel, Curtea urmează să înlăture și susținerile recurenților referitoare la împrejurarea că pentru a - și legitima calitatea procesuală pasivă ar fi necesar ca ei să fie coproprietari forțați, alături de intimată, asupra părții de imobil cu privire la care P. M. pretinde că i se obstrucționează accesul.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658 din 26.03.2008 aflat la filele 6 - 8 dosar fond, T. Ș. și T. V. au cumpărat, odată cu dreptul de proprietate exclusivă asupra apartamentului nr.9 din blocul 29, . din municipiul Huși, . de coproprietate asupra părților din . și destinația lor, sunt de folosință comună perpetuă și forțată a tuturor coproprietarilor, cum este uscătorul, cu privire la care pretinde reclamanta intimată că i se obstrucționează accesul.
Față de cele ce preced, Curtea reține că tribunalul a constatat că pârâții recurenți își legitimează calitatea procesuală pasivă în cauză printr-o corectă aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 230/2007, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
Apreciază Curtea că, deși recurenții au invocat și motivul de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 304, criticile dezvoltate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în acest text.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de T. Ș. și T. V. și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de T. Ș. și T. V. împotriva deciziei civile nr. 127/A din 10 octombrie 2012 a Tribunalului V., pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei P. M. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.03.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PG_
Tehnored jud PG și gref RCL_
2 EX
Jud fond A. C.
Jud apel M. D. M. și S. D. E.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 4/2013. Curtea de Apel IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 825/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
