Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 4460/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 105/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul F. M. G. în contradictoriu cu intimata L. M. G., împotriva deciziei civile nr. 291/A din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; recurentul nu a depus dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 96 lei; intimata nu a depus întâmpinare; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Recurentul depune dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 96 lei conform chitanței nr._/03.02.2014.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen, legal timbrat, motivat, criticile se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, prezentând instanței o . fotografii.
Instanța ia act de faptul că recurentul a prezentat un set de aproximativ 40 de fotografii în care apare împreună cu fetița sa, la diverse vârste.
La interpelarea instanței, recurentul arată că nu dorește să își angajeze un apărător.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurentul arată că mama copilului său nu înțelege și nici nu o interesează sentimentele fetiței, motiv pentru care, prin cererea de apel a cerut ca el să aibă dreptul să viziteze copilul două zile pe lună. Instanța de apel a invocat principiul interesului superior al copilului, însă prin soluția pronunțată tocmai acest interes a fost ignorat. Totodată, instanța de apel a invocat și principiul echilibrului și al echității între interesele copilului și cele ale unuia sau altuia dintre părinții săi. În urma unui calcul, a ajuns la concluzia că, de fapt, are dreptul la doar 22 de ore pe care să le petreacă cu copilul.
Precizează că ar dori să vadă copilul și să stea cu el la fiecare sfârșit de săptămână, însă știe că asta ar fi prea mult, motiv pentru care ar dori ca instanța să pronunțe un program de vizită de vineri până duminică, două săptămâni pe lună. În cazul în care din cauza programului de serviciu nu ar putea să vadă fetița într-un week-end solicită să i se permită să o vadă în timpul săptămânii.
Mai arată că în acest moment simte că relația cu copilul începe să se degradeze, având în vedere atitudinea fetiței și reacțiile ei.
Învederează instanței că nu există nici un motiv pentru a i se îngrădi dreptul de a sta cu copilul, aspect rezultat și din probatoriul administrat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de apel și, rejudecând, să se respingă cererea de apel declarată de L. M.-G..
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria V. sub nr._, reclamantul F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. M. G. stabilirea unui program de vizitare a minorei F. L. G., născută la data de 16.01.2009 în următoarea modalitate: la fiecare sfârșit de săptămână sâmbăta și duminica, în intervalul orar 08.00-21.00, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul său, iar în situația în care lucrează în una din aceste zile să poată vedea minora în următoarea săptămână vineri, la domiciliul său; în concediu, cu posibilitatea de a pleca împreună cu minora în afara localității cel puțin 7 zile; în prima jumătate a vacanțelor minorei și de ziua de naștere a minorei; în prima zi de C.; în prima zi de Paști; de Sf. M. și G..
Prin sentința civilă nr. 949/26 februarie 2013, Judecătoria V. hotărăște: „Admite în parte cererea formulată de reclamantul F. M. G., cu domiciliul în V., ..303, ., jud. V., în contradictoriu cu pârâta L. M. G., cu domiciliul în V., ..198, ., jud. V..
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora F. L. G., născută la data de 16.01.2009 și stabilește următorul program de vizitare: la fiecare sfârșit de săptămână, sâmbăta sau duminica (în funcție de programul de serviciu al reclamantului) între orele 09.00-20.00; de ziua de naștere a minorei 3 ore; de Sf. Arh. M. și G. timp de 3 ore; a doua sau a treia zi de C.; a doua sau a treia zi de Paști (în funcție de programul de serviciu al reclamantului); 2 săptămâni în vacanța de vară (în luna iulie sau în luna august); cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.48/C/12.12.2011, pronunțată de Judecătoria V., a fost desfăcută căsătoria părților prin acordul acestora, s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei F. L. G., născută la data de 16.01.2009 și a fost stabilită locuința minorei la domiciliul pârâtei. De asemenea, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii reconvenționale având ca obiect stabilire program vizitare minoră.
Astfel, cum a rezultat din probatoriul cauzei, în vara anului 2012, timp de 3 luni, pârâta nu i-a permis reclamantului să vadă minora. Ulterior, pârâta i-a permis să vadă copilul conform programului provizoriu stabilit prin decizia civilă nr.1092/2012/R a Tribunalului V., respectiv o dată la 2 săptămâni. Minora este bucuroasă atunci când vine reclamantul să o ia, însă nu vrea să doarmă acasă la acesta deoarece are o pernă preferată. Atunci când reclamantul o aduce pe minoră acasă este mofturoasă. Reclamantul o îngrijește corespunzător pe minoră atunci când o ia la domiciliul său.
Conform raportului de anchetă psihosocială de la domiciliul reclamantului, acesta locuiește în apartamentul proprietate comună a părților, format din 2 camere, condițiile materiale fiind bune. Reclamantul are un loc de muncă stabil și prezintă garanții morale că se va ocupa de minoră corespunzător pe perioada în care va locui la el.
Potrivit raportului de anchetă psihosocială de la domiciliul pârâtei, aceasta locuiește împreună cu minora în apartamentul părinților săi, format din 3 camere, condițiile materiale fiind bune. În prezent pârâta este angajată.
Din ansamblul probator al cauzei, instanța a reținut că la domiciliul reclamantului condițiile materiale sunt bune și acesta prezintă garanții morale că se va ocupa corespunzător de copil, neexistând niciun impediment ca minora să petreacă un timp în îngrijirea acestuia. În prezent minora are 4 ani, este atașată de tatăl său și au o relație bună. Desfășurarea programului de vizitare la domiciliul pârâtei și în prezența acesteia ar împiedica desfășurarea normală a programului de vizitare și stabilirea legăturilor părintești firești dintre tată și copil, mai ales că între părți există o situație conflictuală. Dezvoltarea normală și echilibrată a minorei presupune să păstreze relații personale strânse cu ambii părinți, colaborarea acestora în acest sens fiind imperios necesară.
Instanța a considerat că stabilirea unui program de vizitare a minorei nu este de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială a copilului, reclamantul putându-i oferi copilului mediul afectiv și cognitiv de care are nevoie pe perioada în care va locui la el. Prin urmare, instanța a stabilit următorul program de vizitare, având în vedere programul de serviciu în ture al reclamantului, admițând în parte cererea: la fiecare sfârșit de săptămână, sâmbăta sau duminica (în funcție de programul de serviciu al reclamantului) între orele 09.00-20.00; de ziua de naștere a minorei 3 ore; de Sf. Arh. M. și G. timp de 3 ore; a doua sau a treia zi de C. (în funcție de programul de serviciu al reclamantului); a doua sau a treia zi de Paști (în funcție de programul de serviciu al reclamantului); 2 săptămâni în vacanța de vară (în luna iulie sau în luna august); cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
Pârâta L. M. G. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 949/26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria V., admis prin decizia civilă nr. 291/A/20 noiembrie 2013 de Tribunalul V., în sensul că s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora F. L. G., născută la data de 16.01.2009 și s-a stabilit următorul program de vizitare: sâmbăta sau duminica(în funcție de programul de lucru al reclamantului), între orele 09.00 - 20.00, în prima și a treia săptămână din lună, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului. Au fost păstrate restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Tribunalul V. a reținut că reclamantul este cotitular al exercițiului autorității părintești, având și exercițiul dreptului părintelui care nu locuiește în mod statornic împreună cu copilul de a avea legături personale cu acesta (art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil).
Potrivit dispozițiilor acestui articol ,,părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”
Așadar dacă locuința copilului este la locuința unuia din părinți, atunci celălalt părinte va avea dreptul de a păstra legături personale cu minorul potrivit dispozițiile art. 401 alin.1 Noul cod civil ( ,,părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”), la fel cum copilul are dreptul de a avea legături personale potrivit dispozițiilor art. 262 alin.2 Noul Cod civil care prevăd că ,,copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
Și dispozițiile art. 14 din legea 272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului arată că ,,copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.”
Părintele păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului(art. 399 alin.2 Noul Cod civil), precum și dreptul de a avea legături personale cu acesta, la locuința copilului (art. 262 alin. 2, art. 401 alin.1, art. 496 alin.5 Noul Cod civil).
Exercițiul acestui din urmă drept nu poate fi limitat decât prin hotărârea instanței de tutelă, pentru motive temeinice si numai în interesul superior al copilului (art. 262 alin. 2 Noul Cod civil).
Sub aspectul dreptului celuilalt părinte, respectiv al reclamantului, de a avea legături personale cu copiii, se pornește de la o prezumție de responsabilitate părintească comună, în considerarea petrecerii de către copil a unui timp egal cu ambii părinți.
Interesul superior al copilului reprezintă considerația supremă atunci când se hotărăște asupra unei cereri de încuviințare legături personale cu minorul, precum și în analiza modalității în care să fie exercitat acest drept.
În cauza de față, instanța a apreciat că modalitatea aleasă de instanța de fond limitează nejustificat timpul petrecut de apelantă împreună cu fiica sa în zilele din săptămână în care se presupune că ambele au mai mult timp liber, respectiv apelanta nu merge la serviciu, iar minora nu merge la grădiniță.
Posibilitatea fiecărui părinte de a petrece sfârșitul de săptămână în compania fiicei, de două ori pe lună, este echitabilă pentru ambele părți fiind păstrat și un echilibru just între interesele copilului și cele ale părinților.
În același timp, este avut în vedere și programul de lucru al intimatului, programul de vizitare fiind stabilit alternativ, sâmbăta sau duminica, după cum intimatul este liber.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 296 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis apelul și a schimbat în parte hotărârea instanței de fond.
Împotiva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul F. M. G., invocând faptul că instanța de apel a ignorat interesul superior al copilului prin soluția pronunțată.
În motivarea recursului, recurentul susține că are o relație foarte apropiată cu fiica sa și prin stabilirea programului de vizită la dosar două zile pe lună tribunalul a creat condițiile unei înstrăinări a copilului față de tată.
Dispozițiile actuale ale Codului civil referitoare la raporturile de familie au făcut extrem de permisive relațiile părintelui divorțat cu copiii rezultați din căsătorie.
Însăși exercitarea autorității părintești în comun reprezintă un argument în ceea ce privește intenția legiuitorului de a menține o apropiere a părinților față de copiii lor minori nu doar prin asumarea unor responsabilități în ceea ce privește creșterea, educarea și pregătirea profesională, ci, mai ales, în dezvoltarea unor relații personale cât mai echilibrate și armonioase cu copiii lor.
Stabilirea unui program de vizită la două zile pe săptămână reprezintă o mentalitate tributară fostului cod al dreptului familiei și nu actualelor reglementări în materie de raporturi de dreptul familiei.
Consideră reclamantul că prin limitarea timpului petrecut cu copilul la două zile pe săptămână, instanța de apel i-a îngrădit dreptul de a avea o relație firească între copil și părinte, fără a se dovedi existența vreunui motiv care să justifice limitarea acestui drept.
Soluția tribunalului are la bază o interpretare greșită a textelor de lege invocate și intră în contradicție cu interesul copilului – acela de a dezvolta o relație firească, armonioasă cu ambii săi părinți și nu numai cu unul dintre ei.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de apel și respingerea apelului declarat de L. M. G..
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata L. M. G. nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar reține următoarele:
Este de principiu că în toate deciziile și măsurile ce se iau în legătură cu minorii, instanța trebuie să aibă în vedere numai interesul superior al copilului, principiu consacrat în art. 263 Noul Cod civil, principiu care nu a fost aplicat și respectat întocmai de instanța de apel.
Reținând incidența în cauză a textelor menționate în decizia instanței de apel, curtea are în vedere și faptul că limitarea dreptului părintelui căruia nu i s-a stabilit locuința minorului la el de a avea legături personale cu acesta, se poate realiza numai în condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.
În speță, din căsătoria părinților a rezultat minora F. L. G., născută la data de 16.01.2009.
Curtea apreciază că este esențial pentru dezvoltarea firească a copilului și pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezență constantă în viața acestuia și să își exercite în mod corespunzător drepturile și obligațiile părintești care îi revin.
De altfel, în prezenta cauză, intimata nu a contestat dreptul recurentului de a păstra și dezvolta legături personale cu minora, singurul aspect asupra căruia părțile nu s-au înțeles fiind programul în cadrul căruia să se realizeze aceste legături.
Curtea constată că programul de vizită stabilit de instanța de apel se limitează, de fapt, la două zile pe lună, astfel că nu se asigură păstrarea legăturii cu minora într-o manieră eficientă.
Pentru asigurarea în timp a unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între tată și copil, se impune ca exercitarea acestui drept să se realizeze cu o anumită ritmicitate, dar ținând seama și de faptul că minora este în plin proces de creștere și dezvoltare.
În modalitatea stabilită de judecătorie, copilul poate să-și cunoască mai bine rudele paterne și să întrețină relații personale cu acestea. De altfel, nu s-a dovedit în cauză că ar exista vreun motiv care să pună în discuție dezvoltarea psihică, fizică a minorei.
Relațiile personale se pot realiza prin întâlniri săptămânale ale copilului cu tatăl, prin găzduirea copilului pe o perioadă determinată la domiciliul tatălui, prin sărbătorirea împreună a unor evenimente.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul reclamantului, va modifica în tot decizia tribunalului, va respinge apelul declarat de L. M.-G., va păstra sentința civilă nr. 949/2013 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F. M. G. împotriva deciziei civile nr. 291/A/28 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul V., decizie pe care o modifică în tot.
Respinge apelul declarat de L. M.-G. împotriva sentinței civile nr. 949/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria V., sentință pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Februarie 2014
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: P.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/24.02.2014.
Tribunalul V.: C. A.
D. M. M.
| ← Actiune în constatare. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
