Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 38896/245/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 350/2014

Ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Completul compus din:

Președinte: C. T.

Judecător: V. C.-S.

Judecător: C. A.

Grefier: A. H.

La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de P. municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 66 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind P. Ș., având ca obiect autorizare desființare lucrări.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 16 aprilie 2014, apoi pentru termenul din data de 23 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, când:

CURTEA DE APEL:

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr._ din 25 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași - Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul P. Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtul P. Ș..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:

Potrivit procesului verbal de contravenție_/71 din 27.07.2009 pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă in sumă de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 al. 2 lit. a din Legea 50/1991 republicată, executând lucrări de reconstrucție a imobilului din Iași . fără autorizație.

Examinarea înscrisurilor anexate atestă că pârâtul a inițiat demersurile în vederea intrării în legalitate, chiar dacă certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construcție. Prin consecință pârâtul este de bună credință, acțiunea reclamantului fiind nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. Municipiului Iași, arătând că pârâtul nu s-a conformat obligațiilor legale prin obținerea certificatului de urbanism, acesta fiind doar un act de informare, necunoscându-se încă la acest moment dacă pârâtul poate îndeplini condițiile pentru a intra în legalitate fără a deține autorizație de construcție. Termenul impus pentru îndeplinirea măsurii de intrare în legalitate a expirat, fără ca pârâtul să fi obținut autorizația de construcție.

Intimatul P. Ș. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, invocând totodată excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, imobilul fiind bun comun al soților, dobândit în timpul căsătoriei, condiții în care în judecată trebuia chemată și soția sa.

Prin decizia civilă nr. 66/2014 din 03 februarie 2014, Tribunalul Iași a admis apelul declarat de reclamantul P. Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/25.20.2011 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de P. Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtul P. Ș., pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:

Așa cum intimatul a dovedit în apel, imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei fiind bun comun, existând prezumția că modificările efectuate la imobil au fost efectuate de ambii soți și în interesul amândurora; în plus actele cuprinse în documentația tehnică îi indică pe ambii soți ca beneficiari ai acestor modificări.

În aceste condiții în mod corect s-a apărat intimatul că în judecată în cauză trebuia chemată și soția sa, fiind vorba de o coparticipare procesuală pasivă, neputându-se accepta că mandatul tacit reciproc aplicabil pentru administrarea bunurilor comune este suficient pentru ca unul din soți să stea în judecată singur și în același timp să reprezinte interesele celuilalt soț; mandatul tacit reciproc nu se aplică în materie procesuală, fiecare soț trebuind să stea în judecată în nume propriu.

Pentru aceste motive Tribunalul a admis apelul, a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins ca atare acțiunea, apreciind că în felul acesta nu se creează o situație mai grea în propria cale de atac, respingerea pe excepție a acțiunii neopunându-se cu autoritate de lucru judecat unei noi eventuale acțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și motivat, reclamantul P. Municipiului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul susține că acțiunea dedusă judecății are ca obiect desființarea lucrărilor de construcție realizate cu nerespectarea prevederilor legale, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.71/28.07.2009 prin care s-a reținut săvârșirea de către intimatul contravenient a unei fapte prevăzută de Legea 50/1991 și s-a dispus luarea măsurilor privind . la data de 30.09.2009.

Arată recurentul că, potrivit art. 28 alin 3 din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții „măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară", iar în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 „în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravențiilor, se va sesiza instanța de judecată pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal".

Întrucât pârâtul - până la data de 30 septembrie 2009 - nu a solicitat și nu a obținut autorizația de construire și nici nu a înțeles să conteste măsurile dispuse prin procesul verbal sus-arătat, reclamantul a sesizat instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991.

Susține recurentul că o astfel de acțiune poate fi promovată doar în contradictoriu cu persoana ce are calitatea de contravenient, instanța fiind ținută să analizeze dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Ca atare, din interpretarea sistematică a Legii nr. 50/1991, rezultă că părțile sunt agentul constatator al contravenției și contravenientul care a încălcat dispozițiile Legii nr. 50/1991, părți care sunt stabilite prin lege, prin derogare de la normele de drept comun privind coproprietatea.

Prin urmare, regula coparticipării procesuale forțate nu se aplica în materie contravențională întrucât răspunderea este personală, iar desființarea construcțiilor executate ilegal este o sancțiune administrativa, prin care părțile se repun în situația anterioara.

Mai arată recurentul că acțiunea de desființare a lucrărilor executate nelegal de către P. Ș. nu putea fi promovată și în contradictoriu cu soția acestuia, care este o persoană ce nu are calitatea cerută de lege, aceea de contravenient.

În plus, în situația în care se consideră că masurile nu pot fi aduse la îndeplinire de către pârât, legea conferă posibilitatea instanței să autorizeze P. Municipiului lași, ca autoritate administrativă, să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului (art. 32 alin 3 din Legea 50/1991).

Cererea de recurs nu este întemeiată în drept pe vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile nu se încadrează în vreunul dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, întrucât este legală și temeinică.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că imobilul este coproprietate în devălmășie cu soția P. A. B., astfel că în mod corect a apreciat instanța de apel că și aceasta trebuia să fie chemată în judecata alături de intimat, în condițiile în care la dosar era depusă o copie a certificatului de căsătorie. Prin urmare, dacă și soția sa ar fi fost sancționată contravențional iar apoi chemată în judecată alături de intimat, ar fi fost îndeplinită condiția coparticipării procesuale pasive.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.

Prin încheierea din 9 aprilie 2014, instanța de recurs a respins excepția nulității invocată de intimat, apreciind că prin conținutul lor concret criticile recurentului se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Întrucât recurentul nu a întemeiat în drept motivele de recurs, față de conținutul concret al criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, acestea urmează a fi examinate prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată și completată.

În cauză, recurentul-reclamant P. M.. Iași și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, în scopul valorificării pretenției sale concrete deduse din calitatea de autoritate publica cu atribuții în materia autorizării edificării de construcții, anume aceea de aducere a imobilului din Iași, ., la starea anterioară efectuării nelegale, fără autorizație, a lucrărilor de construcție, prin formularea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă a intimatului-pârât P. Ș..

Această acțiune este una personală, întemeiată pe prevederile art. 32 alin.1 lit.b din Legea nr. 50/1991, forma de răspundere instituită de acest text de lege având natura unei răspunderi delictuale și reprezentând o aplicație particulară a prevederilor art. 998 -999 din Codul civil de la 1864.

În considerarea interesului de ordine publică care constă în necesitatea edificării unor construcții care să respecte exigențele impuse de normele tehnice în vigoare, legea impune condiția prealabilă a obținerii autorizației de construire.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1, „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 32 alin. 1 „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal”.

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută în fazele procesuale anterioare pe baza interpretării și aprecierii probatoriului administrat, intimatul-pârât a fost sancționat contravențional, în temeiul dispozițiilor art.26 alin.2 lit.a din Legea nr.50/1991, cu amendă în sumă de 3000 lei, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/71 din 27.07.2009, întrucât „a demolat parțial locuința existentă din ., din pământ pe furci, reconstruind-o dintr-o structură fundație beton armat, zidărie B.C.A., sâmburi și centuri din beton armat, refăcând complet șarpanta imobilului, fără a deține autorizație de construire”. Prin același act s-a stabilit în sarcina acestuia realizarea până la data de 30.09.2009 a următoarelor măsuri: „oprirea lucrărilor de construire; prezentarea unui raport de expertiză tehnică a întregului imobil din . (inclusiv partea de casă deținută de doamna N. M.) în termen de 30 de zile; . lucrările executate”.

Intimatul-pârât nu a contestat legalitatea și temeinicia actului de constatare și sancționare sus-arătat, pe care l-a și semnat fără obiecțiuni. De altfel, este necontestată în proces realizarea lucrărilor de construcție, fără autorizația prevăzută de lege, deci nelegal.

Instanța de apel a apreciat că este obligatorie coparticiparea procesuală derivând din natura dreptului de proprietate codevălmașă pe care intimatul-pârât îl are împreună cu soția sa asupra imobilului din Iași, ., la care s-au executat nelegal lucrările de construcție constatate prin procesul verbal de contravenție.

Este adevărat că, deși în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, totuși, sunt situații în care fie în baza legii, fie datorită naturii raportului juridic dedus judecății - când raportul de drept material litigios creează o dependență procesuală între coparticipanți, astfel încât orice posibilitate de fracționare este exclusă și prin urmare, declanșarea, continuarea și finalizarea procesului civil nu se poate realiza decât în comun – există litisconsorțiu (coparticipare) necesar, obligatoriu și unitar.

În speță, însă, natura raportului de drept material litigios nu reclamă o atenuare a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil care să permită concluzia unei coparticipări procesuale pasive obligatorii de natura celei reținute de către instanța de apel.

În acest sens este de remarcat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției intimatul-pârât a fost singura persoană căreia i-a fost antrenată răspunderea contravențională, soția acestuia având calitatea de terț.

Or, așa cum s-a arătat în precedent, art. 32 alin.1 din Legea nr.50/1991 statuează prin norme imperative asupra categoriei persoanelor care au calitate procesuală pasivă într-un atare litigiu, respectiv „persoanele sancționate contravențional". Cum soția intimatului-pârât nu face parte din această categorie expres și limitativ prevăzută de legea specială, este evident că nu putea fi primită concluzia incidenței excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, raportul de drept material litigios fiind unul contravențional, în care răspunderea este personală.

Chiar dacă, în context, hotărârea pronunțată nu ar putea fi opozabilă soției intimatului-pârât, care nu are calitatea de parte litigantă, aceste aspecte nu pot face, eventual, decât obiect de analiză în cadrul unui alt demers judiciar care privește faza de executare a hotărârii judecătorești.

Apreciind contrariul în privința coparticipării procesuale pasive obligatorii și soluționând apelul pe excepția invocată de intimatul-pârât, instanța de prim control judiciar a realizat o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 47- 48 din codul de procedură civilă de la 1865 și ale art. 32 din Legea nr.50/1991 coroborate cu art. 5, 40 și 48 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Sub un alt aspect, este de amintit principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit cu care nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept, chiar și a unuia de proprietate codevălmașă pentru lucrări de construire realizate cu nesocotirea legii.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat, va casa decizia recurată, va respinge excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și va trimite cauza la Tribunalul Iași, pentru judecarea apelului în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P. municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 66 din 03.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, pe care o casează.

Respinge excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de intimatul P. Ș..

Trimite cauza la Tribunalul Iași, pentru judecarea apelului în fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2014.

Președinte,

C. T.

Judecător,

V. C.-S.

Judecător,

C. A.

Grefier,

A. H.

Redactat T.C.

Tehnoredactat T.C./A.H.

02 exemplare

Tribunalul Iași: M. D., D. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel IAŞI