Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 680/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 8593/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 680/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: A. G.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Țimpău C. și Țimpău Letiția împotriva deciziei civile nr. 652/2013 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații A. A. și A. M., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr._/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis cererea formulata de reclamanții A. A. si A. M. în contradictoriu cu pârâții Țimpău C. si Țimpău Letiția.
S-a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cota de contribuție de 50% fiecare, apartamentul nr. 4 situat în Iași, ., ., ., în valoare de_ lei.
S-a dispus partajarea bunului comun prin atribuirea către pârâtul Țimpău C. și cu obligarea acestuia de a plăti pârâtei Țimpău Letiția suma de_ lei cu titlu de sultă.
Pârâții au fost obligați să plătească statului suma de 4350 lei reprezentând ajutor public de care au beneficiat reclamanții.
Instanța de fond a constatat ca la data de 14.03.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Iasi, sub nr. de dosar_, cererea prin care reclamanții A. A. si A. M. au chemat în judecată pe pârâții Țimpău C. și Țimpău Letiția, solicitând partajarea bunurilor comune, respectiv a apartamentului nr. 4 situat în Iași, ., ., ..
În fapt motivează reclamanții că prin sentința penală nr. 3208/2010 a Judecătoriei Iași, pârâtul Țimpău C. a fost obligat să plătească reclamanților, suma de 30 000 Euro, reprezentând daune morale, că pentru recuperarea sumei au formulat cerere de executare silită, executarea formând obiectul dosarului nr. 543/2011 al B. P. S. și că în patrimoniul debitorului există un apartament, proprietate codevălmașă a pârâților, impunându-se partajarea acestuia.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 493 si următoarele din codul civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Au invocat excepția inadmisibilității cererii deoarece reclamanții aveau posibilitatea recuperării debitului de la partea responsabila civilmente care este solvabilă și care are posibilitatea achitării întregii sume.
Susțin că asupra veniturilor debitorului a fost instituită poprire, că este o persoana de bună credință și că pârâta Țimpău Letiția nu trebuie să suporte daunele morale la care el a fost obligat.
Pârâta Țimpău L. solicită să i se atribuie ei apartamentul, pentru ca nu are unde locui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-119 cod procedura civila.
S-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 543/2011 al B. P. S..
Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, pârâtul Țimpău C. a fost obligat la despăgubiri către reclamanți, în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv .. Efectul solidarității pasive este faptul că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei care alcătuiește obiectul obligației.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța a reținut:
Prin sentința penală nr. 3208/2010 a Judecătoriei Iași, definitivă, pârâtul Țimpău C. a fost obligat să plătească reclamanților, suma de 30 000 Euro cu titlu de daune morale.
Întrucât debitorul nu a achitat de bunăvoie debitul, s-a inițiat executarea silită a acestuia, conform dosarului de executare nr. 543/2011 al B. P. S..
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv copia certificată a contractului de vânzare cumpărare nr. 1076/1991, pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, apartamentul nr. 4, situat în Iași, ., ., ..
C. de contribuție prezumat egală a soților la dobândirea apartamentului nu a fost contestată în proces astfel încât ea va fi reținută ca atare.
Conform art. 33 din codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urma caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis cererea și a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4, situat în Iași, ., ., ., prin contractului de vânzare cumpărare nr. 1076/1991, cu o cotă de contribuție egală.
La efectuarea partajului urmează a fi avută în vedere valoarea de_ lei RON, valoare indicată de reclamanți, necontestată în proces.
Partajarea s-a realizat prin atribuirea către pârâtul Țimpău C. a apartamentului, cu obligarea acestuia la plata către Țimpău Letiția a unei sulte corespunzătoare cotei de contribuție reținute. La efectuarea atribuirii instanța a avut în vedere necesitatea realizării creanței creditorilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
Prin decizia civilă nr. 562/ 4.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul declarat de Țimpău C. și Țimpău Letiția și s-a păstrat sentința apelată și s-a dispus obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Executarea silită reprezintă o modalitate de recuperare a creanței pusă de legiuitor la îndemâna creditorului. Acesta beneficiază de dreptul de a alege între modalitățile de executare silită legale pentru recuperarea creanței sale.
În cazul de față, apelantul a fost obligat la plata, în solidar cu partea responsabile civilmente - S.C. Romest Gealan S.R.L. a unei sume de bani către creditorii intimați.
Obligația solidară dă dreptul creditorului de a urmări recuperarea întregii datorii de la unul sau ambii debitori. Cu alte cuvinte, fiecare debitor poate fi urmărit pentru executarea integrală a prestației de către creditor(art. 1034-1056 Cod civil).
Faptul că s-a instituit poprire asupra veniturilor apelantului, nu împiedică creditorul să solicite partajul bunurilor comune ale acestuia în scopul realizării în cel mai scurt timp a creanței. Partajul bunurilor comune ce aparțin debitorului și altei persoane reprezintă și un mijloc de protecție legală a drepturilor celuilalt coindivizar, adică a persoanei neimplicată în raportul juridic obligațional.
Apelantul debitor nu poate impune intimaților creditori nici modalitatea de recuperare a creanței și nici intervalul de timp necesar, scopul legiuitorului fiind acela de a facilita recuperarea creanței într-un timp cât mai scurt.
Fiind o obligație solidară, debitorul nu poate impune creditorului a se îndrepta împotriva altui codebitor alegarea aparținând titularului creanței.
Susținerile apelanților în legătură cu S.C. Romest Gealan S.R.L. și actele depuse în acest sens, nu constituie motive legale de respingere a cererii creditorilor.
Este adevărat că urmare a recuperării creanței, patrimoniul debitorului se diminuează dar în mod legal, creanța fiind legală și acceptată chiar de acesta.
Împotriva acestei decizii au formulat apel (calificat de instanță drept recurs) pârâții Țimpău C. și Țimpău Letiția, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții au susținut că admiterea cererii de partaj este nelegală și imorală atâta vreme cât ., obligată solidar la plata sumei de 30.000 lei către intimați, are suficiente mijloace fixe care pot asigura executarea obligației din titlul executor,
Au precizat recurenții că intimații au formulat cerere de executare a S.C. ROMEST GEALAN SRL, deschizând procedura insolvenței împotriva acesteia și înscriindu-se în tabelul creditorilor în conformitate cu dispozițiile art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, ceea ce face inutilă cererea de partaj.
Hotărârea este nelegală, în opinia recurenților și pentru că instanța nu a sancționat abuzul de drept al intimaților, care au început 3 forme de executare silită, din care una în desfășurare (poprirea) iar celelalte se află pe rolul instanțelor, încălcând astfel principiul electa una via.
Recurenții au arătat că nu sunt de acord cu partajul întrucât s-a instituit deja poprire pe veniturile (pensia) recurentului Țimpău C., iar Țimpău Letiția, care este coproprietara apartamentului ce constituie singurul spațiu locativ, nu are nici o obligație față de intimați și au solicitat ca, în situația admiterii cererii de partaj, să se atribuie apartamentul recurentei, pentru a nu rămâne fără locuință.
Recurenții au invocat și reaua-credință a intimaților, care au refuzat oferta S.C. ROMEST GEALAN SRL de a le plăti lunar 4000 lei până la concurența sumei de 30.000 euro, și au acceptat poprirea pensiei pentru o sumă lunară ce reprezintă a zecea parte din cea oferită de societate.
Prin notele de concluzii intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au învederat faptul că prin sentința penală nr. 3208/2010 s-a stabilit o obligație solidară de plată a sumei de 30.000 euro în sarcina recurentului Țimpău C. și S.C. ROMEST GEALAN SRL, sumă din care s-a recuperat doar o parte și numai pe calea executării silite, recurentul neaducând dovezi din care să rezulte intenția achitării de bună voie a datoriei.
În ce privește societatea debitoare, aceasta se află în insolvență și nu poate garanta plata lunară a sumei de 4.000 lei la care se referă recurenții, cum nu este garantată nici plata creanței chirografare înscrisă în tabelul de creanțe, întrucât există creditori privilegiați iar valorificarea bunurilor debitoarei este incertă.
În ce privește pe recurenta Țimpău Letiția, dreptul său de proprietate este garantat prin stabilirea sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție de 50% la dobândirea bunului imobil supus partajării, cotă ce nu a fost contestată.
Referitor la solicitarea de atribuire a bunului, aceasta dovedește intenția de fraudare a drepturilor creditorilor, recurenta nefăcând dovada posibilității achitării sultei către debitorul lor, pentru a putea fi îndestulată creanța.
La dosar s-au depus înscrisuri de către recurenți.
Analizând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții au criticat decizia tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, calea de atac a recursului se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, respectiv pentru motivele de nelegalitate enumerate de art. 304 alin. 1 punctele 1 – 9 Cod procedură civilă.
În speță singurul motiv de nelegalitate invocat de recurenți se referă la ignorarea de către instanța de apel, a principiului electa una via, respectiv la neluarea în considerare a abuzului de drept al intimaților, care au pornit trei forme de executare silită.
Analizând acest motiv de nelegalitate care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit principiului electa una via non datur recursus ad alteram, unei persoane i se recunoaște posibilitatea de a opta pentru sesizarea uneia dintre instanțele competente să rezolve cererea, nu și dreptul de a se adresa amândurora. Rațiunea pentru care este prevăzut caracterul exclusiv al opțiunii pentru una dintre cele două căi procedurale este împiedicarea pronunțării unor soluții contradictorii în una și aceeași problemă sesizată instanței.
Curtea constată însă că, în speță, intimații nu au sesizat două instanțe cu aceeași acțiune, pentru a exista pericolul pronunțării unor soluții contradictorii și a putea fi reținută încălcarea acestui principiu.
În cauza de față intimații, care au calitatea de creditori ai recurentului Țimpău C. și ai societății S.C. ROMEST GEALAN SRL (debitori obligați, solidar la plata sumei de 30.000 euro, prin sentința penală nr. 3208/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, ce constituie titlu executor) au solicitat instanței partajarea imobilului bun comun aparținând pârâților recurenți precum și atribuirea acestuia debitorului lor Țimpău C., în vederea recuperării sumei datorate potrivit titlului executor.
Împrejurarea că, anterior promovării acestei acțiuni, intimații au instituit poprirea asupra unei părți din veniturile recurentului, respectiv au formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de societatea debitoare ROMEST GEALAN SRL motivat de neplata aceleiași datorii nu constituie o încălcare a principiului enunțat anterior și nici un abuz de drept al intimaților creditori.
Punerea în executare silită a unei hotărâri judecătorești executorii nu constituie un abuz de drept: neminem laedit qui suo jure utitur (cel ce uzează de dreptul său nu lezează).
Exercitarea unui drept este considerată abuzivă, potrivit dispozițiilor art. 723 Cod procedură civilă, atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
În speță, recurenții nu au contestat împrejurarea că intimații dețin un titlu executoriu împotriva a doi debitori obligați solidar, între care se regăsește și recurentul Țimpău C., și nici faptul că datoria de 30.000 euro nu a fost achitată în întregime, deși creditorii au recurs la executarea silită prin poprire și la procedura insolvenței.
Ori, atâta vreme cât creanța nu a fost acoperită și cât prevederile legale relevante – art. 1043 cod civil – dau posibilitatea creditorilor de a exercita acțiunea și împotriva celuilalt debitor, în condițiile în care creditorii uzează de fapt de dreptul lor, stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, susținerea recurenților potrivit cu care cererea de partaj reprezintă un abuz de drept este vădit nefondată și va fi respinsă ca atare.
Reținând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale relevante la situația de fapt ce rezultă din probe instanța va respinge motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă ca nefondat.
Susținerile recurenților referitoare la calitatea de coproprietar a recurentei Țimpău Letiția și la inexistența obligației de plată a acesteia nu prezintă relevanță sub aspectul nelegalității hotărârii, cererea de partaj fiind întemeiată pe dispozițiile art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă, care dau dreptul creditorilor personali ai unui debitor coproprietar să ceară împărțirea bunurilor comune tocmai pentru a urmări doar partea care se cuvine debitorului lor.
În ce privește susținerile privind netemeinicia hotărârii recurate, instanța nu le poate examina după abrogarea punctelor 10, 11 ale art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000, în prezent recursul putând fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmând a menține hotărârea recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, ca fiind părți căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Timpău C. și Timpău Letiția împotriva deciziei civile nr. 562/2013 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului A. A. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06 Octombrie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./29.10.2014
Tribunalul Iași:
- S. M.
- D. C.
Jud. fond: I. M.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 105/2014. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
