Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 8396/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 83/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Judecător: V. O.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta V. L. în contradictoriu cu intimatele T. A. și C. G., împotriva deciziei civile nr. 211 din 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect succesiune constatare calitate moștenitor; modificare certificat de moștenitor; constatare nulitate acte.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta V. L. asistată de avocat P. R. și avocat I. R. pentru intimatele T. A. și C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; recursul se află la al doilea termen de judecată; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru termenul de astăzi recurenta V. L. a depus la dosar prin serviciul de registratură precizări și motive de recurs cu duplicat spre comunicare.
Se înmânează duplicatul motivelor de recurs formulate de recurenta V. L. apărătorului intimatelor spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimate prin întâmpinare.
Avocat P. R. pentru recurenta V. L. având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de intimate prin întâmpinare. Solicită a se lua act că recurenta V. L. a depus motivele de recurs prin registratură pentru termenul de astăzi, întrucât la momentul la care i s-a comunicat decizia instanței de apel recurenta, neavând studii juridice și nici posibilitatea de a-și angaja apărător, nu a cunoscut că recursul trebuia motivat la momentul declarării acestuia. Solicită respingerea excepției nulității recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Avocat I. R. pentru intimatele T. A. și C. G. având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității recursului în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă și a se constata nulitatea recursului. Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, neexistând situația de excepție instituită de art. 304 Cod procedură civilă, nefiind motive de nulitate absolută invocate și pe care de consecință solicită a se constata nulitatea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2445 din 12.02.2013 a Judecătoriei Iași s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților T. A. și C. G. în contradictoriu cu pârâta V. L.. Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă reclamanții să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat constatarea nulității declarațiilor de renunțare date de ele cu privire la moștenirea defunctului R. S. în dosarul notarial nr._ datorită faptului că au acceptat în mod tacit succesiunea în termenul legal de 6 luni și pe cale de consecință modificarea certificatului de moștenitor în sensul înlăturării mențiunii de renunțători și constatarea calității lor de moștenitori după defunctul R. S..
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă însă că reclamantele ar fi efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii astfel cum au pretins.
Au mai susținut reclamantele că s-ar fi aflat în eroare cu privire la obiectul declarației de renunțare, apărări ce nu pot fi primite raportat la caracterul indivizibil al acestui act juridic, partea neavând posibilitatea de a renunța în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Instanța mai reține că părțile au mai purtat litigii pe rolul instanțelor în care s-au pus în discuție drepturile lor succesorale, ocazii cu care nu au învederat aspectele privind nulitatea declarațiilor de renunțare, promovând prezenta acțiune la un interval de 17-18 ani de la momentul autentificării acestor declarații.
Ca atare, instanța apreciază caracterul neîntemeiat al acțiunii formulată de reclamante, urmând a dispune respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele T. A. și C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 211 din 20.03.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă s-a admis apelul formulat de T. A. și C. G. împotriva sentinței civile nr. 2445 din 12.02.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în tot. Admite acțiunea formulată de reclamantele T. A. și C. G. în contradictoriu cu pârâta V. L.. Constată nulitatea declarațiilor de renunțare la succesiune, autentificate sub nr._ și_ din 20.09.1994 de notariatul de Stat Județean Iași. Constată nulitatea certificatului de moștenitor nr. 2062 din 11.10.1994 în ceea ce privește constatarea calității de renunțători la moștenirea defunctului R. S. a reclamantelor T. A. și C. G.. Constată calitatea de moștenitoare legale a defunctului R. S. decedat la 8.01.1992 și a reclamanților T. A. și C. G., descendentă de gradul I alături de pârâta V. L.. Obligă intimata să plătească apelanților suma de 1463,1 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
La data de 8.01.1992 a decedat R. S. tatăl reclamantelor și al pârâtei, iar anterior la data de 11.07.1974 decedase soția defunctului, R. I..
În anul 1994, la solicitarea părților a fost deschisă procedura succesorală notarială după cei doi defuncți R. S. și R. I., formându-se în acest sens dosarul succesoral nr. 2056 și 2057. Reclamantele au declarat la data de 20.09.1994 în fața notarului public că nu au efectuat nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunilor față de care au înțeles să rămână străine.
La data de 11.10.1994 s-a emis certificatul de moștenitor nr. 2062/1994 în care s-a reținut calitatea de unic moștenitor al defunctului R. S. după defuncta R. I. și de unic moștenitor legal a pârâtei V. L. după defunctul R. S., reclamantele fiind menționate cu calitatea de renunțătoare potrivit art. 700 Cod civil.
Reține tribunalul că declarațiile de renunțare la succesiune, autentificate sub nr._ și_ din 20.09.1994 sunt lovite de nulitate atât timp cât s-au făcut în favoarea numitei V. L..
Tribunalul notează că renunțarea la moștenire este un act juridic indivizibil, succesibilul neputând renunța în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Renunțarea trebuie să fie pur abdicativă, respectiv impersonală și cu titlu gratuit. Renunțarea in favorem reprezintă în realitate un act de acceptare a moștenirii, însoțit de intenția de transmitere între vii a drepturilor succesorale, cu toate consecințele acceptării și transmiterii drepturilor succesorale.
Tribunalul consideră că mențiunea din cuprinsul declarațiilor de renunțare la succesiune autentificată sub nr._ și_ din 20.09.1994 ce atestă că au fost date în favoarea surorii V. L., are, în mod evident, valența unui act de acceptare a moștenirii urmată de o liberalitate.
Tribunalul constată că probatoriul administrat în cauză relevă acceptarea tacită a succesiunii defunctului R. S. de către reclamante.
Tribunalul mai reține, analizând cuprinsul sentinței nr. 8845/17.109.1992 a Judecătoriei Iași, că reclamantele au continuat demersurile de obținere a recunoașterii drepturilor de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 în calitate de moștenitoare ale autorului lor în termenul de 6 luni de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, atitudine ce are semnificația acceptării tacite.
Relativ la cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitoare nr. 2062 din 11.10.1994, tribunalul notează că aceasta este întemeiată, față de cele anterior constatate.
Potrivit art. 85 alin. 1 din legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor, prin emiterea certificatului, vor putea cere instanței de judecată anularea acestuia și stabilirea calității de moștenitor și a drepturilor cuvenite celui care intentează acțiunea, ca în speța de față.
Față de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată, dispunând în sensul celor cuprinse în prezenta decizie prin admiterea acțiunii reclamantelor în contradictoriu cu pârâta V. L..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta V. L. fără însă a-l motiva.
Recursul de față este nul.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În cazul în care această dispoziție legală imperativă nu a fost îndeplinită și în cauză nu s-au ivit motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților, conform art. 306 Cod procedură civilă instanța este obligată să constate nulitatea recursului.
În speță, recurenta a înțeles să depună motivele de recurs la dosar în ziua termenului de judecată, cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind invocate motive de ordine publică, Curtea va constata că recursul de față este nul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se constata ca fiind nul recursul formulat de V. L. împotriva deciziei civile nr. 211 din 20.03.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă pe care o va menține.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga recurenta să plătească intimatelor suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de V. L. împotriva deciziei civile nr. 211 din 20 martie 2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă recurenta V. L. să plătească intimaților T. A. și C. G. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Ianuarie 2015.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat A.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/24 februarie 2015
Tribunalul Iași: C. M., P. E. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel IAŞI | Cereri. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
