Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 728/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 728/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 728/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător V. C.-S.
Judecător C.-A. S.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de F. A. L. împotriva deciziei civile nr. 1104 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimat fiind T. D. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul T. D. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la primul termen de judecată, că recurenta F. A. L. a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1234,51 lei și că nu se solicită judecata în lipsă.
Recurenta F. A. L. a transmis prin fax o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a avea posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru, susținând că citația emisă pentru termenul de astăzi prin care i s-a comunicat obligația timbrării a fost pusă în cutia poștală a vecinei sale și a primit citația abia la data de 28 noiembrie 2015, neavând posibilitatea achitării acestei taxe.
Intimatul T. D. C. având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulată de recurentă, precizând că cererea nu este justificată.
Având în vedere dispozițiile art. 92 indice 1 pct. 4 Cod procedură civilă de la 1865, față de dispozițiile art. 100 indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, constatând că din actele și lucrările dosarului rezultă că citația prin care i s-a comunicat recurentei obligația timbrării a fost afișată la domiciliul recurentei la data de 12.11.2015 și având în vedere că procesul verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, Curtea respinge cererea recurentei de acordare a unui nou termen de judecată pentru satisfacerea timbrajului.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Intimatul T. D. C. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, în raport de excepția invocată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta F. A. L. ( Fostă T.), în contradictoriu cu pârâtul T. D. C..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant in contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
S-a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei, cu o cota de contribuție de 70% în favoarea pârâtului reclamant, respectiv 30% în favoarea reclamantei pârâte următoarele bunuri:
A) Bunuri imobile:
- un apartament situat în Iași, ., ., ., jud. Iași cu o valoare de 244.175 lei, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 136/25.01.2007;
- teren în suprafață de 719,96 mp in valoare de 32.283 lei, situat în extravilanul satului Valea Ursului, ., dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2687/2007;
- teren în suprafața de 859,17 mp situat in intravilanul si extravilanul satului H., ., dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 6861/2004 și teren în suprafața de 845 mp in valoare de 32.283 lei, situat în intravilanul și extravilanul satului H., ., dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 6862/2004; valoarea totala a terenului în suprafața totala de 1704,17 mp fiind de 50.545,68 lei;
B) Bunuri mobile în valoare totală de 14.000 lei:
- masa mica si biblioteca cu vitrina - 1500 lei;
- un pat cu noptiera si o masa pentru machiaj cu scaun - 3.000 lei;
- un aragaz Domino; un dulap suspendat și o masa cu patru scaune - 4.000 lei;
- o mașina de spălat - 1.000 lei;
- doua Televizoare marca Targa Visionary în valoare de 2.500 de lei;
- o remorcă marca Ifor Williams cu nr. de înmatriculare_ in valoare de 2000 de lei ;
S-a atribuit bunul apartament situat în Iași, ., . cu o valoare de 244.175 lei, dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 136/25.01.2007, precum si toate bunurile mobile, cu excepția remorcii, reclamantei, valoarea totala a bunurilor atribuite reclamantei fiind de 256.175 lei, iar toate celelalte bunuri imobile, precizate anterior, precum si remorca cu număr de înmatriculare_ în valoare totală de 84.828,7 lei, pârâtului reclamant .
S-a respins cererea reclamantei pârâte având ca obiect scăderea din cota ce revine pârâtului reclamant a sumei de 26.712,48 lei.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 153.873,89 lei către pârâtul reclamant cu titlu de sultă.
A fost obligată reclamanta pârâta la plata în continuare a ratelor acordate cu titlu de ajutor public judiciar, conform încheierii de ședința de la data de 27.02.2012.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 330 lei către pârâtul reclamant reprezentând cota sa de 30% din valoarea expertizei evaluatorii suportata de pârâtul reclamant.
A fost obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 6125 lei către reclamanta reprezentând cota sa de 70% din valoarea onorariului de avocat suportat inițial de reclamanta pârâtă.
A fost obligat pârâtul reclamant la restituirea către stat a sumei de 6931,59 lei acordata cu titlu de ajutor public judiciar.
Au fost obligate ambele părți la plata a câte unei sume de 466 lei in contul expertului O. Aniel G., respectiv obliga pârâtul reclamant la plata sumei de 8500 lei in contul expertului O. C..
S-au compensat cheltuielile de judecata suportate de părți reprezentate de onorariu pentru expertiza topo.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile din cauza de față au fost căsătorite, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 1092 din 17.01.2011 definitiva si irevocabila pronunțata de Judecătoria Iași( fila 7 ds). Din căsătoria acestora a rezultat un copil minor, ce a fost încredințat reclamantei spre creștere si educare.
Instanța va avea în vedere toate probele administrate pe care le va corobora în vederea stabilirii atât a bunurilor comune, cât și a cotei de contribuții.
In ceea ce privește cota de contribuție, instanța precizează următoarele:
Analizând înscrisurile atașate de reclamantă, instanța a constatat ca aceasta nu a depus înscrisuri din care să rezulte în mod concret veniturile ei pe care le-a avut pe parcursul căsniciei, instanța aflându-se in imposibilitatea efectuării unei comparații intre veniturile ei si ale pârâtului. In acest context, instanța arata ca reclamanta a atașat la dosar, la filele 457-485 ds, niște înscrisuri pe care însă nu le-a tradus astfel încât acestea nu au nici o valoare probatorie. De altfel, martorul pârâtului a precizat ca însăși reclamanta recunoscut in fata sa ca a realizat venituri mult mai mici decât ale pârâtului. In plus, reclamanta a si recunoscut in cadrul concluziilor scrise ca pârâtul a câștigat mai mult in timpul căsătoriei.
Pe de alta parte, reclamanta a învederat ca ea a fost cea care s-a ocupat de creșterea si educarea copilului, însă nici acest aspect nu a fost dovedit in vreun fel, martorul audiat pentru reclamanta neprecizând nimic sub acest aspect ( fila 270 ds), nefiind adevărate nici susținerile pârâtului din cadrul întâmpinării si cererii reconvenționale in sensul ca el s-ar fi ocupat preponderent de creșterea minorului. De altfel, pârâtul reclamant a recunoscut ca, alături de el, s-a ocupat si reclamanta de creșterea copilului si de întreținerea casei, fiind ajutați de mama reclamantei in acest sens in perioada in care au locuit in România.
In ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul ca pârâtul avea un cont personal in care își depunea o mare parte din veniturile sale si pe care nu ii utiliza pentru familie, instanța arata ca acestea nu au fost dovedite in vreun fel, pârâtul recunoscând doar ca a existat un cont deschis in Irlanda in care erau depuși banii care nu erau necesari nevoilor obișnuite ale căsniciei, însăși reclamanta recunoscând la interogatoriu ca banii obținuți in Irlanda au fost cheltuiți in comun ( întrebarea nr 32 –fila 108 ds).
În consecința, raportat la cele învederate anterior, precum si la înscrisurile depuse de părți in dovedirea dobândirii bunurilor comune, va constata ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei, cu o cota de contribuție de 70% in favoarea pârâtului reclamant, respectiv 30% in favoarea reclamantei pârâte următoarele bunuri:
A) Bunuri imobile:
- un apartament situat in IAȘI, ., ., ., jud. Iași cu o valoare de 244.175 lei, dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 136/25.01.2007;
- teren in suprafața de 719,96 mp in valoare de 32.283 lei, situat in extravilanul satului Valea Ursului, ., dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2687/2007;
- teren in suprafața de 859,17 mp situat in intravilanul si extravilanul satului H., ., dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 6861/2004 si teren in suprafața de 845 mp in valoare de 32.283 lei, situat in intravilanul si extravilanul satului H., ., dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 6862/2004; valoarea totala a terenului in suprafața totala de 1704,17 mp fiind de 50.545,68 lei;
In ceea ce privește valorile de circulație, au fost avute in vedere valorile stabilite de expert C. Onutu, stabilindu-se de către instanța valoarea terenului de 719,96 mp din Valea Ursului, teren dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2687/2007 ( fila 12 ds), valoarea fiind stabilita in funcție de valoarea unui mp, așa cum a fost indicata de expert. Cu alte cuvinte, nu a fost avuta in vedere suprafața de 732 mp găsita de expert la măsurători, cu suprafața din contractul precizat.
B) Bunuri mobile in valoare totală de 14.000 lei:
- masa mica si biblioteca cu vitrina - 1500 lei;
- un pat cu noptiera si o masa pentru machiaj cu scaun - 3.000 lei;
- un aragaz Domino; un dulap suspendat și o masa cu patru scaune - 4.000 lei;
- o mașina de spălat - 1.000 lei;
- doua Televizoare marca Targa Visionary in valoare de 2.500 de lei;
- o remorcă marca Ifor Williams cu nr de înmatriculare_ in valoare de 2000 de lei ;
In ceea ce privește bunurile mobile solicitate a fi incluse in masa bunurilor de împărțit, instanța constata ca pârâtul reclamant nu a administrat probe in dovedirea existentei si a valorii lor astfel încât instanța a luat in considerare recunoașterile pârâtei la interogatoriu sub acest aspect, recunoașterea vizând doar o parte din bunurile comune, pârâta necontestând nici valorile menționate de pârâtul reclamant astfel încât instanța a luat in considerație aceste valori, așa cum au fost precizate de pârâtul reclamant si a constatat ca părțile au dobândit bunurile mobile precizate mai sus, recunoscute ca fiind dobândite de către reclamanta pârâtă.
Cu privire la imobilul din fundac Socola, nr. 17, jud. Iași, se constata că, raportat la precizările făcute de B. T. coroborat cu mențiunile actului de adjudecare încheiat la data de 05.11.2012, acesta nu mai face parte din masa bunurilor de împărțit. Aceeași situație se regăsește si cu privire la autoturismul cu număr de înmatriculare_ ( număr anterior_ ), in sensul ca si acesta nu mai face parte din masa bunurilor de împărțit, fiind înstrăinat martorei Iftimioaia A., in conformitate cu prevederile contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din 27.12.2011.
Se va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților prin atribuirea bunurilor în natură.
Astfel, va atribui bunul apartament situat in IAȘI, ., ., . cu o valoare de 244.175 lei, dobândit in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 136/25.01.2007, precum si toate bunurile mobile, cu excepția remorcii, reclamantei, valoarea totala a bunurilor atribuite reclamantei fiind de 256.175 lei, iar toate celelalte bunuri imobile, precizate anterior, precum si remorca cu număr de înmatriculare_ in valoare totală de 84.828,7 lei, pârâtului reclamant.
La modalitatea de atribuire, s-a avut in vedere ca reclamanta locuiește in P. împreuna cu minorul, care i-a si fost încredințat spre creștere si educare,avându-se in vedere si posibilitatea achitării sultei, respectiv s-a avut in vedere împrejurarea că reclamanta are venituri la acest moment ( fila 63 ds), ca pârâtul nu are nici un fel de venit ( pentru acest motiv fiindu-i si acordat ajutor public judiciar ( fila 83 ds)), pârâtul având in întreținere doi copii minori in întreținere, conform propriei declarații ( fila 68 ds; a se vedea si fila 83 ds), fiind evident ca pârâtul ar suporta cu greutate obligația achitării unei sulte către cealaltă parte.
De altfel, pârâtul nu a formulat nu a formulat concluzii cu privire la modalitatea concreta a modului de atribuire a bunurilor.
De asemenea, va respinge cererea reclamantei pârâte având ca obiect scăderea din cota ce revine pârâtului reclamant a sumei de 26.712,48 lei, in condițiile in care, prin sentința civilă nr. 7032/12 aprilie 2011 ( fila 248 ds), părțile au fost obligate in solidar la plata sumei de 25.477,38 lei, fiind lămurita situația juridica a acestei datorii pe calea sentinței civile menționate, irevocabile, fiind neîntemeiata cererea formulata de reclamanta in sensul scăderii din cota pârâtului a sumei precizate.
F. de cotele menționate anterior si raportat la modul de atribuire, va obliga reclamanta la plata sumei de 153.873,89 lei către pârâtul reclamant cu titlu de sultă.
D. urmare, pentru considerentele expuse anterior, va admite in parte acțiunea formulată de reclamanta F. A. L. ( FOSTĂ T.), respectiv va admite in parte cererea reconvenționala, in modalitatea expusă anterior.
Va obliga reclamanta pârâta la plata in continuare a ratelor acordate cu titlu de ajutor public judiciar, conform încheierii de ședința de la data de 27.02.2012.
Va obliga reclamanta la plata sumei de 330 lei către pârâtul reclamant reprezentând cota sa de 30% din valoarea expertizei evaluatorii suportata de pârâtul reclamant.
Va obliga pârâtul reclamant la plata sumei de 6125 lei către reclamanta reprezentând cota sa de 70% din valoarea onorariului de avocat suportat inițial de reclamanta pârâtă.
Având in vedere ca beneficiarul ajutorului public, respectiv pârâtul reclamant a dobândit bunuri sau a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat ( fila 83 ds), acesta este obligat sa restituie ajutorul public in conformitate cu prev. Art. 50 indice 2 din OUG nr 50/2008 si, in consecința, va obliga pârâtul reclamant la restituirea către stat a sumei de 6931,59 lei acordata cu titlu de ajutor public judiciar.
Având in vedere ca părțile nu au făcut dovada achitării in totalitate a onorariilor stabilite, va obliga ambele părți la plata a câte unei sume de 466 lei in contul expertului O. Aniel G., respectiv va obliga pârâtul reclamant la plata sumei de 8500 lei in contul expertului O. C..
În tem art. 276 Cod proc. Civ., va compensa cheltuielile de judecata suportate de părți reprezentate de onorariu pentru expertiza topo.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta F. (fostă T.) A. L. a susținut că în mod greșit prima instanță a stabilit o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 70% pentru fostul soț și de doar 30% pentru ea, când de fapt ar fi trebuit să se rețină o cotă egală de contribuție raportat la probatoriul administrat.
Astfel apelanta a învederat că instanța de fond nu a luat în considerare veniturile pe care le-a câștigat ea în perioada 2002 – 2006 de aproximativ 1200 – 1400 euro lunar, că a adus toți acești bani în casă și a făcut un împrumut de 170.000 euro cu o rată lunară de 700 – 800 euro pe care adeseori o plătea numai ea, pentru cumpărarea unei case în Irlanda, însă a ținut cont numai de veniturile realizate de fostul soț de 2000 – 2400 euro lunar, fără a observa că acesta aducea în casă doar 1000 euro lunar, sumă pe care o aducea și ea, iar el diferența o folosea pentru plata pensiei de întreținere pentru cei doi copii pe care îi avea din relații anterioare căsătoriei, aproximativ 400 – 600 euro lunar, cât și în scopuri personale.
A susținut apelanta că terenul din H. de 1700 m.p. a fost cumpărat în anul 2004 din bani împrumutați de la tatăl ei, însă nu a restituit nici până în prezent această sumă de 3500 euro.
Totodată instanța nu a ținut cont că din suma de 140.000 euro obținută din vânzarea casei din Irlanda (casa fiind vândută cu prețul de 300.000 euro, dar a fost plătită ipoteca de 160.000 euro) depusă la Banca Românească a fost achiziționată o firmă și un autoturism Opel, cât și apartamentul din P. și cele trei terenuri din Bucium, H. și Valea Ursului, cota de contribuție fiind de 50% pentru fiecare parte.
A precizat apelanta că este nemulțumită de modul de atribuire al bunurilor, dar solicită ca sulta să fie stabilită la cota de contribuție de 50% pentru fiecare parte.
Prin apelul formulat de T. D. C., acesta a susținut că indiferent de cotele stabilite pentru fiecare parte, instanța de fond trebuia să pună în sarcina reclamantei toate cheltuielile făcute de el din vina ei ca urmare a subevaluării bunurilor din cererea de chemare în judecată, subevaluare ce a fost dovedită pe parcursul judecății.
Totodată intimatul-apelant T. a susținut că au fost stabilite greșit cotele de contribuție, deoarece reclamanta nu a avut o cotă de contribuție mai mare de 10% la dobândirea bunurilor comune, cota lui fiind de 90%.
Astfel a precizat intimatul-apelant că valoarea de circulație a apartamentului a crescut datorită lucrărilor de renovare și îmbunătățire realizate de el din banii lui și care au vizat mai ales pereții, podeaua și tavanul, balconul, instalația electrică, instalația de încălzire, tâmplăria și instalațiile sanitare.
Susține intimatul-apelant că a efectuat o . lucrări în anul 2007 la apartament, lucrări ce nu au fost avute în vedere de prima instanță și anume:
- înlocuire instalație electrică;
- înlocuire elemente de tâmplărie, care erau degradate, astfel: ferestrele, ușile interioare și ușa de acces apartament;
- montare plinte de marmură la toate ferestrele:
- închis balcon cu structură din PVC și geam termopan;
- înlocuire instalație termică, odată cu debranșarea de la sistemul de încălzire centralizat și instalarea unei centrale individuale de apartament;
- înlocuire instalații sanitare din apartament (baie și bucătărie);
- montat gresie și faianță;
- montat parchet pe hol și în toate camerele.
Tribunalul Iași - Secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 1104 din 22 septembrie 2015 a respins apelurile formulate de reclamanta-pârâtă Fotică A. L. și pârâtul-reclamant T. D. C. împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Astfel cum reiese din întreg probatoriul administrat și recunoaște chiar și apelanta-intimată Fotică A. L., ea a dobândit pe perioada căsătoriei venituri mai mici decât intimatul-apelant T. D. C..
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că în anul 2001 când părțile s-au căsătorit, intimatul-apelant T. D. C. a obținut un salariu anual de_,05 euro (fila 159 dosar), iar în perioada 01.01.2007 – 10.08.2007 a obținut în total 5988,56 euro (fila 141 dosar).
Tribunalul reține că multe din înscrisurile depuse la dosar reprezintă extrase de cont cu privire la situația creditelor pe care părțile le-au realizat în perioada cât au fost plecați în Irlanda, iar unele dintre înscrisuri nu sunt traduse în limba română.
Admițând că apelanta-intimată Fotică A. L. a câștigat lunar în Irlanda suma de 1200-1400 euro lunar, iar intimatul-apelant T. D. C. a câștigat lunar 2000-2400 euro, așa cum a susținut apelanta, tribunalul reține că fie și numai aceste sume justifică reținerea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, astfel cum au fost stabilite de prima instanță.
S-a făcut dovada că intimatul-apelant mai avea doi copii din relații anterioare încheierii căsătoriei - respectiv T. R., născută la 13.11.1996 și Whelan A.-Ross născut la 13.10.1998 (filele 165-168 dosar) însă nu s-a făcut dovada că acesta plătea pensii de întreținere de aproximativ 200-300 euro lunar pentru fiecare.
Pentru minora T. R. a plătit conform sentinței civile nr. 5476/01.04.1998 pronunțată de Judecătoria Iași o pensie de 8 lei/lună, care a fost majorată la suma de 125 lei lunar prin sentința civilă nr. 4097/02.04.2008 (fila 165 dosar) iar pentru minorul Whelan A.-Ross s-a făcut dovada că plătea 36 lire sterline pe săptămână cu titlu de pensie de întreținere (fila 170 dosar) deci aproximativ 200 euro lunar.
Admițând că apelantul și-a îndeplinit obligația de a plăti lunar o pensie de întreținere de aproximativ 200 euro pentru un copil și 30 euro lunar pentru celălalt, diferența de bani câștigată în plus de-a lungul timpului justifică acordarea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 70% pentru fostul soț. Aceasta și pentru faptul că apelanta-intimată Fotică A. L. nu a făcut dovada că fostul soț nu aducea toți banii în casă, folosind o parte în scop personal, după cum a afirmat în motivele de apel.
Pe de altă parte deși apelanta a susținut că tatăl ei le-a împrumutat bani pentru cumpărarea terenului din H. de 1.700 m.p. în anul 2004, aceasta nu a produs dovezi în acest sens. Faptul că tatăl ei a dat o declarație prin care a susținut că le-a împrumutat părților în perioada 2002 – 2005 suma de_ lei (rol), fără ca acest împrumut să fie atestat prin vreun înscris, printr-o recunoaștere de către fostul soț sau prin administrarea probei cu martori având în vedere relațiile apropiate dintre persoanele implicate în împrumut, tribunalul reține că o astfel de declarație nu poate face dovada afirmațiilor apelantei-intimate Fotică A. L. în condițiile în care declarația emană de la tatăl ei, care este grad prohibit de lege pentru a fi audiat ca martor în partajul fiicei sale.
În ceea ce privește suma de 140.000 euro obținută din vânzarea casei din Irlanda și cu care părțile au cumpărat bunurile imobile din țară ce au fost enumerate și au fost reținute de prima instanță, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere veniturile pe care le obțineau părțile în mod constant și care erau mai mici pentru fosta soție și mai mari pentru fostul soț. Chiar dacă s-a făcut un credit pentru cumpărarea casei din Irlanda, acest credit a fost plătit din veniturile obținute de foștii soți.
Pe de altă parte tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut la stabilirea cotelor și faptul că ambele părți s-au ocupat de creșterea copilului și de întreținerea casei, fiind ajutați și de mama apelantei-intimate Fotică A. L., în perioada în care au locuit în România, prin probatoriul administrat nefăcându-se dovada vreunei alte situații de fapt.
În ceea ce privește susținerile intimatului-apelant T. D. C. referitoare la sporirea valorii apartamentului ca urmare a lucrărilor de renovare și îmbunătățire realizate de el din banii lui personali, tribunalul reține că din toate probele ce au fost administrate la dosar nu s-a făcut dovada acestor susțineri astfel cum impune art. 1169 Cod civil, declarațiile martorilor audiați la fond și în apel nefiind înscrisuri care să ateste situația de fapt astfel cum a fost expusă de acesta.
Cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că față de obiectul acțiunii care este partaj bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, față de cotele de contribuție reținute de instanță pentru fiecare parte, prima instanță a procedat în mod corect stabilind în sarcina fiecărei părți un cuantum al cheltuielilor de judecată direct proporțional cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 30% pentru reclamanta-pârâtă Fotică A. L. și de 70/ pentru pârâtul-reclamant T. D. C., astfel cum impune art. 277 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, instanța în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamanta-pârât Fotică A. L. și pârâtul-reclamant T. D. C. împotriva sentinței civile nr._/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. A. L., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta susține că a solicitat prin acțiune reținerea unei cote de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune și reținerea neconformă realității a unei cote de contribuție de doar 30% în favoarea sa a fost posibilă din cauza încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Susține recurenta că în mod greșit instanțele i-au respins cererea de audiere a martorului F. P., tatăl său, deși dispozițiile art. 310 Cod procedură civilă prevăd posibilitatea audierii rudelor în pricinile privitoare la raporturile de familie.
Recurenta susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței prin care s-a reținut în favoarea pârâtului cota majorată, fiind motivate doar aspectele legate de înlăturarea probelor pe care le-a propus reclamanta, fără a se face referire la înscrisurile depuse de pârât contestate în apel întrucât nu erau traduse și nu aveau ștampilă de conformitate.
Apreciază recurenta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că la aprecierea cotei de contribuție a soților a prevalat aspectul referitor la veniturile pârâtului, fără a se ține cont că temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai contribuția bănească, ci însăși existența căsătoriei, participarea fiecăruia dintre soți prin muncă sau alte mijloace la dobândirea și conservarea bunurilor comune, procentul în care fiecare din părți s-a ocupat de treburile gospodărești și casnice.
Susține recurenta că deși nu a produs probe în acest sens, este neîndoielnică obligația de întreținere a pârâtului față de cei doi copii din relații anterioare.
Mai mult, susține recurenta că instanțele au interpretat greșit aspectele legate de creșterea copilului minor al părților, hotărârea cuprinzând motive contradictorii.
La termenul de judecată din data de 02 decembrie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția netimbrării cererii de recurs.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauză, recurenta nu a timbrat cererea de exercitare a căii de atac la momentul depunerii acesteia, motiv pentru care, pentru termenul din data de 02 decembrie 2015, i s-a pus în vedere acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1234,51 lei în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 24 din OUG nr. 80/2013, taxă de timbru calculată la diferența de cotă de 20 %, din masa bunurilor de 341.003 lei, față
Recurenta F. A. L. nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând acordarea unui termen pentru achitarea taxei de timbru motivat de faptul că a primit citația la data de 28.11.2015, cerere respinsă de instanța de recurs având în vedere dispozițiile art. 92 indice 1 pct. 4 Cod procedură civilă de la 1865, dispozițiile art. 100 indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, constatându-se că din actele și lucrările dosarului rezultă că citația prin care i s-a comunicat recurentei obligația timbrării a fost afișată la domiciliul recurentei la data de 12.11.2015.
Întrucât cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recurs a fost calculat potrivit dispozițiilor legale sus-enunțate, iar sancțiunea incidentă în caz de nesocotire a acestei obligații a fost adusă la cunoștința părții, care însă nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.2 din OUG nr. 80/2013, anulând ca netimbrat recursul declarat, cu menținerea deciziei atacate.
Excepția netimbrării fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea - în tot sau în parte - a criticilor formulate de recurent cu privire la nelegalitatea deciziei Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de F. A. L. împotriva deciziei civile nr. 1104/22 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.12.2015.
Președinte, V. O. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, A. H. |
Redactat OV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/28.12.2015
Tribunalul Iași:A. M., S. M.
| ← Nulitate act. Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 101/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
