Anulare act. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2/2016
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător V. O.
Judecător A. C. S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul V. N. în contradictoriu cu intimații V. P. R., C. D., P. D., A. M., împotriva deciziei civile nr. 602/04.05.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, personal și intimata V. R., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei; la data de 28.12.2015, prin serviciul registratură, intimata V. R. a depus întâmpinare, ce a fost comunicată; nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Recurentul depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și o dovada faptului că a depus cererea de apel în termen la Judecătoria H., comunicând un exemplar și intimatei.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurentul arată că hotărârea recurată este nefondată și nelegală, întrucât motivul pentru care s-a respins cererea sa nu există. Precizează că prin cererea introdusă la data de 20.03.2015 a solicitat instanței să dezlege o problemă de drept privind dosarul nr._ 07 și a se constata că dosarul respectiv se află în stadiul procesual al apelului. Decizia civilă nr. 546/2008 a soluționat numai un apel secundar, declarat împotriva unei încheieri din Camera de Consiliu.
Instanța pune în vedere recurentului să se limiteze la motivele pentru care critică hotărârea recurată în cauză.
Recurentul arată că decizia civilă nr. 602/2015 nu este temeinică pentru că nu a soluționat cererea privind lămurirea stadiului procesual în care se află instanța. Trebuia să se constate care a fost primul apel declarat, iar instanța a reținut greșit că primul apel a fost cel soluționat prin hotărârea nr. 546/2008. A solicitat instanței repunerea pe rol a dosarului respectiv.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului instanței de apel pentru a se dezlega problema de drept cu care a fost învestită. Instanța din oficiu a considerat că apelul este inadmisibil, însă el a solicitat doar să se constate în ce stadiu procesual se află cauza, respectiv dacă este apel, recurs sau dosarul este închis.
De asemenea, depune la dosarul cauzei și concluzii scrise.
Intimata V. R. solicită respingerea recursului, întrucât decizia nr. 602/2015 a Tribunalului Iași este legală și temeinică. Împotriva unei hotărâri judecătorești se poate face numai o singură dată apel sau recurs.
Totodată, solicită ca prezentul recurs să fie declarat inadmisibil, pentru că a mai fost soluționat un recurs asupra aceleiași hotărâri în anul 2010.
De asemenea, învederează faptul că numele recurentului este N. și nu N., astfel cum este trecut pe citativ.
Instanța pune în vedere recurentului să prezinte un act de identitate, iar în urma verificărilor constată că numele corect al acestui este V. N., urmând a fi rectificat și citativul în acest sens.
Intimata V. R. mai arată faptul că prin întâmpinare a precizat că sentința civilă nr. 280/2008 a Judecătoriei H. este definitivă și executorie.
Instanța învederează intimatei faptul că aspectele privind executarea sentinței respective exced controlului cu care a fost învestită Curtea de Apel Iași.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După rămânerea în pronunțare și terminarea ședinței de judecată, prin serviciul registratură, intimata V. R. a depus concluzii scrise și cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, la care este atașat bonul fiscal nr._ din 06.01.2016 în valoare de 0,90 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
În cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._ 07 (inițial înregistrat sub nr. 900/02.06.2005), pe rolul Judecătoriei H., instanța a soluționat cererea de revizuire formulată de revizuienta V. R., având ca obiect sentința civilă nr. 506/03.04.2002 a Judecătoriei H..
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, primă instanță și căi de atac, fiind trimisă spre rejudecare la judecătorie, care prin sentința civilă nr. 280/2008 din 11 martie 2008 a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta V. P. R. împotriva sentinței civile nr. 506 din 3.04.2002 a Judecătoriei H., pe care a desființat-o. Rejudecând cauza pe fond, a schimbat în tot hotărârea atacată in sensul ca a respins actiunea formulată de reclamanții V. N., C. D., decedat, continuată de moștenitorii Aflori M. și P. D. în contradictoriu cu pârâta V. R., ca neîntemeiată. Au fost obligați intimații să plătească revizuentei suma de 771,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată in cererea de revizuire.
Tribunalul Iași, Secția I civilă, prin decizia civilă nr. 57 din 27.01.2010 respinge ca tardiv apelul formulat de V. N. împotriva sentinței civile nr. 280/2008 a Judecătoriei H. și ca inadmisibil împotriva Încheierii din 30.11.2008 a aceleiași instanțe.
Constată tribunalul că judecătoria a comunicat părții ce a exercitat calea de atac sentința la data de 25.04.2008, conform dovezii de comunicare (fila 165 dosar fond), apelul fiind declarat pe data de 17.02.2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă de la 1865. Instanța a înlăturat apărarea părții ce a invocat că cererea de apel formulată inițial i-a fost sustrasă, nefiind probată.
Apelul formulat împotriva încheierii de ședință s-a respins ca inadmisibil, fiind o încheiere interlocutorie ce poate fi atacată cu apel odată cu fondul.
Curtea de Apel Iași, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 143/26.03.2010 respinge recursul formulată de V. N. împotriva deciziei civile nr. 57/27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține. Respinge ca tardiv recursul formulat de V. N. împotriva deciziei civile nr. 546 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține, cererea având ca obiect lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Procesul a parcurs judecata în primă instanță, apel și recurs, fiind pronunțate hotărâri definitive și irevocabile, conform art. 377 Cod procedură civilă.
În dosarul nr._ constituit la Judecătoria H. și înaintat spre soluționare Tribunalului Iași, Secția I civilă, prin cererea înregistrată sub nr. 549/2007 (239) din 20.03.2015, V. N. declară apel la sentința civilă nr. 280/11.03.2008. Tribunalul, ca instanță de control judiciar în apel soluționează calea de atac prin decizia civilă nr. 602/2015 din 04 mai 2015 (dosar nr._ ) prin care: „Admite excepția inadmisibilității apelului, excepție invocată din oficiu și în consecință: Respinge ca fiind inadmisibil apelul formulat de V. N. împotriva sentinței civile nr.280 din 11.03.2008 pronunțată de Judecătoria H.. Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.”
În considerentele deciziei, tribunalul stabilește situația de fapt și motivează în drept:
Prin decizia civilă nr. 57 din 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins ca tardiv apelul acestuia fiind menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 280 din 11.03.2008 pronunțată de Judecătoria H..
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2015 la judecătoria H., intimatul reclamant V. N. a formulat o nouă cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 280 din 11.03.2008 pronunțată de Judecătoria H..
Din oficiu, instanța a invocat excepția inadmisibilității apelului, părțile fiind citate cu mențiunea să răspundă la această excepție.
Apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit regulii unicității dreptului de a folosi o cale de atac, partea nu poate folosi împotriva unei hotărâri decât o singură dată o cale de atac. Altfel spus, nu se poate judeca de mai multe ori aceiași cale de atac împotriva unei hotărâri.
Prin aceasta se urmărește să se evite pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Unicitatea căilor de atac vizează apelul și recursul care nu pot fi exercitate împotriva aceleiași hotărâri decât o singură dată.
Cum o cerere de apel declarată împotriva aceleiași sentințe a fost deja soluționată de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 57 din 27.01.2010, prezentul apel este inadmisibil.
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași, V. N. solicită a fi admisă casarea deciziei civile nr. 602/04.05.2015 a Tribunalului Iași și rejudecarea cauzei în fond, motivată astfel:
a) dezlegarea problemelor de drept prin a stabili fapta ca „cauza se află în stadiu procesual de apel declarat la 05.05.2008, sentinței civile nr. 280/11.03.2008 a Judecătoriei H. (a cărei judecată a fost întreruptă deoarece în timpul judecății după citare și plata taxelor judiciare de timbru, din dosar a dispărut cererea de apel declarat hotărârii și instanța de apel nu i-a comunicat această dispariție și a închis dosarul de apel nr._ 07 fără o motive în temi și drept);
b) solicită a se îndeplini procedura specială prevăzută de art. 583 Cod procedură civilă și a se reface dosarul nr._ 07 (apel) cu cererea de apel declarat hotărârii dispărută;
c) a se stabili procedura de redeschidere a judecății și redeschiderea judecății întrerupte a apelului declarat la 05.05.2008 și darea hotărârii pe motivele cererii refăcute a apelului respectiv;
d) a se stabili că sentința civilă nr. 280/2008 nu are îndeplinite cerințele art. 377 Cod procedură civilă, pentru a fi devenit legal definitivă și irevocabilă prin consecința nesoluționării atacului cu apelul declarat la 05.05.2008 și declararea că sentința civilă nr. 280/2008 legal nu este definitivă și irevocabilă.
e) dacă instanța consideră că chestiunea de drept apărută e nouă și trebuie lămurită solicită a se sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a da o hotărâre prealabilă de dezlegare a problemei de drept din acest dosar, potrivit art. 97 și 519-521 din Noul Cod de procedură civilă.
Invocă în drept art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 Cod procedură civilă pentru recurs și pentru cererile făcute în cauză invocă prevederile art. 521 din Constituție, art. 6 CEDO, art. 6, 7, 10 din Legea nr. 304/2004, precum și art. 105, 151, 282, 294-298, 583 Cod procedură civilă.
Criticile concrete ce vizează soluționarea greșită a celui de-al doilea apel permit a fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constau în:
- obligația instanței ca din oficiu să refacă dosarul cu cererea de apel dispărută și de a continua judecata, soluționarea căii de atac pe excepția inadmisibilității fiind nelegală, în opinia recurentului judecata primului apel declarat la 05.05.2008 s-a întrerupt;
- se solicită reținerea „motivului de ordine publică” și a se constata că decizia civilă nr. 57/27.01.2010 s-a pronunțat pe o a doua cerere de apel raportat la data de 17.02.2009 a înregistrării cererii care are prin asociere o nulitate absolută, ce se raportează și la hotărâre pentru a deveni legal definitivă și irevocabilă. Se cere reținerea ca incident a art. 105 Cod procedură civilă, nulitatea absolută a investirii cu formulă executorie și formulă definitivă a sentinței civile nr. 280/11.03.2008, conform art. 377 alin. 1 Cod procedură civilă.
Recurentul solicită dezlegarea problemelor de drept ridicate privind stadiul procesual în care se află dosarul nr._ 07, a se dispune refacerea dosarului de apel (din 2008) cu cererea de apel dispărută și definitivarea judecății întrerupte în mod nelegal, cu obligarea lui V. R. la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că litigiul între părți are ca obiect acțiunea în revendicare și ridicare de construcții (magazie), conflictul fiind declanșat în anul 1999 și continuat și la data judecării prezentului recurs.
În proces, părțile au parcurs etapele judecății în primă instanță și căi de atac ordinare și extraordinare (apel, recurs, contestație în anulare, revizuire) exercitate împotriva actelor de procedură încheieri, sentințe, decizii, cererea având ca obiect și îndreptarea, lămurirea dispozitivului hotărârilor.
De asemenea, s-au efectuat și cercetări penale la solicitarea lui V. R. cu privire la expertul desemnat a efectua Raportul de expertiză tehnică.
Prezenta cale de atac are ca obiect decizia civilă nr. 602/04.05.2015 dată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, prin care instanța a soluționat pe excepția inadmisibilității apelul declarat de V. N. împotriva sentinței civile nr. 280/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria H..
Se constată că situația de fapt stabilită în decizia atacată are corespondent în probele administrate așa cum rezultă din dosarele atașate, constituite pentru toate cererile formulate și etapele procesuale parcurse de părți până la prezentul recurs.
Primul apel declarat de V. N. s-a soluționat prin decizia civilă nr. 57/2010 a Tribunalului Iași, fiind parcursă și calea de atac a recursului declarat de acesta la Curtea de Apel Iași, decizia civilă nr. 143/2010.
La situația de fapt probată, tribunalul nu a încălcat dispozițiile legale privind judecarea apelului (art. 282-298 Cod procedură civilă), principiul unicității căii de atac fiind una din regulile fundamentale ale procesului civil, ce este impus de cel al legalității, alăturat dreptului de dispoziție al părților.
Codul de procedură civilă de la 1865, în speță, reglementează judecata în primă instanță și căile de atac prin reguli a căror încălcare se sancționează prin nulitatea sau de decăderea stabilind pentru părțile în proces drepturi ce pot fi exercitate și obligații ce trebuie îndeplinite în modalitatea, forma și termenele prevăzute de lege sub sancțiuni procedurale.
Reclamantul, cel ce face o cerere în judecată, stabilește cadrul procesual (părți, obiect, temei de drept) și îi revine sarcina probei (art. 1169 Cod civil).
Rolul activ al judecătorului (art. 129 Cod procedură civilă) ce îi permite să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a unei părți și în apărarea intereselor acesteia.
Aspectele pe care recurentul le impută judecătorului nu fac parte din categoria celor care se pot invoca din oficiu potrivit competenței sale, ci a celor pentru care sarcina probei revine părții ce nu le-a formulat și dovedit, critica nefiind întemeiată.
Apelul fiind soluționat pe excepție, prioritară în cauză este unicitatea căii de atac.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, casarea sau modificarea hotărârii nu se poate cere potrivit art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă decât pentru motive de nelegalitate.
În cadrul procesual redat și al situației de fapt stabilite, expunerea și dezvoltarea motivelor ce pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ce constă în lipsirea de temei legal al hotărârii pronunțate ori darea cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu sunt întemeiate.
Prin parcurgerea primului ciclu procesual, sentința civilă nr. 280/2008 a Judecătoriei H. este definitivă și irevocabilă și își produce toate efectele conferite de lege și nu permite o nouă judecată în apel.
Curtea are în vedere că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, în speță a apelului, ce trebuie exercitate în termenul și forma stabilită de legiuitor. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui. Partea nu poate folosi de mai multe ori calea de atac ordinară a apelului împotriva aceleiași hotărâri.
Instituția refacerii înscrisurilor și hotărârilor dispărute nu este incidentă în cauză (art. 583-585 Cod procedură civilă), fiind o apărare pe care partea a invocat-o la prima judecată în apel, sarcina probei revenea celui ce a declarat apelul, V. N., fiind verificată de instanță la acea dată.
De asemenea, nu poate constitui motiv pentru a declanșa un nou control judiciar în aceeași cale de atac. Faptul că apelul a fost soluționat pe o excepție de procedură, conform art. 103 Cod procedură civilă, pentru nedeclararea apelului în termen partea fiind supusă sancțiunii decăderii nu are ca efect întreruperea sau suspendarea cursului judecății – instituții reglementate distinct în codul de procedură civilă – în modalitatea pretinsă în declarația de recurs. De asemenea, nu înlătură incidența art. 377 Cod procedură civilă ce definește hotărârile definitive și irevocabile: alin. 1 pct. 2 sentința civilă nr. 280/2008 fiind dată în primă instanță a fost atacată cu apel ce s-a respins; alin. 2 decizia dată cu apel s-a atacat cu recurs respins de curtea de apel (pct. 4).
Procesul fiind pornit anterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 – Cod procedură civilă, nu sunt incidente art. 519-521 ce reglementează sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instituție pe care Codul de procedură civilă de la 1865 nu o prevede (Legea nr. 76/2012, art. 3)
Motivele de ordine publică și instituția nulității actelor de procedură cum este reglementată prin art. 105-108 Cod procedură civilă așa cum sunt prezentate de recurent în declarație nu dau părții dreptul la o nouă judecată în apel, împotriva aceleiași sentințe nr. 280/2008.
Se are în vedere că dreptul său conferit de art. 282 Cod procedură civilă s-a stins la împlinirea termenului de apel, conform art. 284 Cod procedură civilă. Faptul că declararea peste termen s-a sancționat cu decăderea și nu a permis controlul judiciar pe fond în apel (decizia nr. 57/2010 dată de Tribunalul Iași s-a menținut în recurs), decizia nr. 143/2010 a Curții de Apel Iași nu repune partea în termenul de apel nu permite o nouă judecată în apel.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie când a constatat că pentru recurentul-apelant în acea cauză nu s-a născut un nou drept la apel, calea de atac exercitată fiind inadmisibilă.
Curtea reține că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
O cale atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, legea prevăzând un unic termen de exercitare pentru toate motivele la data declarării. Dreptul la calea de atac este unic și se stinge odată ce partea l-a exercitat, iar judecata a avut loc în instanța de control judiciar superioară în grad.
Astfel, nu are relevanță soluția dată, în speță, că apelul s-a judecat pe o excepție ce nu a permis abordarea fondului pricinii, ci doar că judecata a avut loc în calea de atac la instanța competentă.
Pentru considerentele expuse, motivele de recurs nu sunt întemeiate și conform art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
Intimata V. R. a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în cheltuielile de transport. Cel ce face o cerere trebuie să o și dovedească (art. 1169 Cod civil).
În ședința publică în care au avut loc dezbaterile în fond și până la încheierea ședinței de judecată, partea nu a depus înscrisuri doveditoare constând în bilete de călătorie (CFR, auto) pentru a dovedi că le-a efectuat și valoarea acestora. Faptul că a fost prezentă la judecată nu este suficient pentru a se acorda cheltuielile de judecată, nefiind dovedit cuantumul acestora. La cererea depusă de intimată prin registratura instanței la data de 06.01.2016 nu s-au atașat bilete de călătorie, ci un bon de plată pentru copii xerox, în valoare de 0,90 lei.
Curtea reține că partea nu a probat cheltuielile de judecată cu înscrisuri, condițiile impuse de art. 274 Cod procedură civilă nefiind îndeplinite pentru a se admite cererea.
În consecință, Curtea a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de V. N. împotriva deciziei civile nr. 602/04.05.2015 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 ianuarie 2016.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: CSV
Tehnoredactat: PAM
2 exemplare/18.01.2016
Tribunalul Iași: M. S.
G. C.
O. L.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
