Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel IAŞI

Sentința nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 4/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:013._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4/2016

Ședința din Camera de Consiliu de la 12 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. G.

Grefier A.-M. P.

Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria V. și Tribunalul V. cu privire la soluționarea cererii formulată de Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta-Italia, având drept obiect comisie rogatorie.

Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.

CURTEA DE APEL

Asupra conflictului negativ de competență,

Prin cererea adresată Judecătoriei V. și înregistrată sub nr._, Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta-Italia a solicitat admiterea probelor constând în audierea numitului Z. M. G., probă necesară în soluționarea cauzei aflată pe rolul acestei instanțe, ce are ca obiect procedura adopției minorului Pappalardo G. S., născut la G. la 06.07.2014.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2011.

Primind cererea spre soluționare, Judecătoria V., prin sentința civilă nr. 2340/20.10.2016, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei V., invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta, Italia, având ca obiect comisie rogatorie, în favoarea Tribunalului V..

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:

Conform art. 7 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 „În cazul în care executarea unei cereri făcute prin intermediul formularului A din anexă, care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5, nu intră în competența instanței către care a fost transmisă, aceasta din urmă înaintează cererea instanței competente a statului membru din care face parte și informează instanța solicitantă despre aceasta folosind formularul A din anexă.”

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată prevede la art. 74 alin. 3 ”Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.”

Având în vedere aceste prevederi legale, obiectul cauzei și domiciliul adoptatului, astfel cum acestea rezultă din cererea formulată de instanța din Italia, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului V..

Tribunalul V., investit cu soluționarea cererii, prin sentința civilă nr. 1551 din 10.11.2015 și-a declinat, la rândul ei competența de soluționare a cererii de comisie rogatorie în favoarea Judecătoriei V., constatând drept consecință ivirea unui conflict negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în raport de dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. b din Legea nr. 189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială, în aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1206/28 mai 2001, cererea de obținere a probelor revine judecătoriilor, în speță Judecătoriei V..

Primind spre soluționare conflictul de competență, Curtea constată următoarele:

Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta, Italia, s-a adresat Judecătoriei V. pentru obținerea de probe constând în interogatoriul numitului Z. M. G., ce are calitatea de pârât într-o cauză aflată pe rolul instanței solicitante, respectiv Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta – Italia, care are drept obiect adopția.

Potrivit art. 33 alin.1 lit. b din Legea nr. 189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială, dată în aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1206 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicționale ale statelor membre în vederea obținerii de probe în materie civilă sau comercială, atunci când una dintre instanțele statului român este instanța solicitată, competența de administrare a probelor revine judecătoriei.

Împrejurarea că potrivit legislației naționale, instanța competentă în fond să soluționeze pricina având ca obiect adopția, în legătură cu care se solicită administrarea probei este Tribunalul nu are relevanță, întrucât în ceea ce privește administrarea probei, Regulamentul (CE) nr. 1206 din 28 mai 2001 stabilește o competență specială, competență dată prin Legea nr. 189/2003 de aplicare a acestui regulament în favoarea judecătoriei.

În acest sens, Curtea notează că în aplicarea Regulamentului, fiecare stat membru a întocmit o listă a instanțelor competente să efectueze obținerea (administrarea) de probe, listă care indică atât instanța competentă material, cât și teritorial.

În cauză, competentă material și teritorial să soluționeze cerere este Judecătoria V..

D. consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cererii de obținere a probelor constând în interogatoriul numitului Z. M. G. în favoarea Judecătoriei V..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește în favoarea Judecătoriei V. competența de soluționare a cererii formulată de Tribunalul pentru Minori din Caltanissetta-Italia, având drept obiect comisie rogatorie.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2016.

Președinte,

E. G.

Grefier,

A.-M. P.

Redactat: GE

Tehnoredactat: PAM

2 exemplare/03.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2016. Curtea de Apel IAŞI