Anulare act. Sentința nr. 2311/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2311/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 285/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 285/2016
Ședința publică de la 04 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C. A.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Hegeduș E. împotriva sentinței civile nr. 2311 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind S. M. A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. Stelică pentru apelanta Hegeduș E. și avocat M. N. pentru intimata S. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că apelul este la al patrulea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se comunica apelantei încheierea prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar formulată de aceasta cu privire la taxa judiciară de timbru datorată; se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. Stelică pentru apelanta Hegeduș E. având cuvântul, solicită admiterea apelului și a se constata că sentința pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică sub aspectul stabilirii greșite a situației de fapt, a administrării nelegale a unor probe în dosar, a interpretării greșite a acestor probe și de aplicare greșită a legii materiale.
Apărătorul apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 189 alin. 1 Cod procedură civilă cu privire la administrarea probelor și au fost administrate probe care erau interzise prin lege, în sensul că au fost audiați verișori ai reclamantei, respectiv ai intimatei din prezenta cauză, ceea ce contravine, ceea ce contravine dispozițiilor art. 189 alin. 1 Cod procedură civilă, ce prevăd că nu pot fi audiați în calitate de martori rudele și afinii până la gradul IV inclusiv.
Sub aspectul temeiniciei, avocat B. susține că instanța de fond și-a motivat hotărârea în mod efectiv pe aceste probe nelegal administrate și a reținut o situație de fapt greșită, contradictorie cu cele anterioare stabilite prin Ordonanța procurorului de clasare a unor plângeri formulate de S. M. împotriva apelantei Hegeduș E. și prin sentința civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008, prin care instanța a reținut că prin probatoriul administrat nu a fost dovedită situația de fapt invocată de către intimată, respectiv că acea plângere cu privire la săvârșirea unor presupuse fapte penale nu s-a făcut pe teritoriul Uniunii Europene și s-a făcut după o perioadă de aproximativ 5 zile, ceea ce arată un interes ascuns pe de o parte al reclamantei cu privire la această tranzacție care a avut loc între apelantă și intimată.
Apărătorul apreciază că sentința instanței de fond trebuie să fie reformată de către instanța de apel, în sensul de a se admite apelul, de a casa hotărârea și în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Solicită cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța pune în vedere apărătorului apelantei să depună la dosar concluziile scrise în cursul zilei de astăzi.
Avocat M. N. pentru intimata S. M. A. având cuvântul, susține că realitatea este cea susținută de reclamanta S. M. A. în acțiune, cea reținută de instanța de rejudecare și susținută prin întâmpinare și nu cea susținută de apelantă.
Apărătorul susține că a discutat cu intimata, cu mandatarul acesteia și chiar la organele de cercetare penale și amănuntele date și dovezile existente conduc la concluzia că realitatea este că un grup organizat a făcut în așa fel să o prejudicieze pe intimată de o sumă atât de importantă de bani.
Apărătorul solicită a fi înlăturate susținerile făcute la termenul de astăzi de către apărătorul apelantei privitor la faptul că în fața instanței de fond s-ar fi administrat probe nelegale, referindu-se la proba cu martori și la gradul de rudenie al acestora și că s-ar fi interpretat greșit probele acestea nelegal administrate.
Avocat M. susține că niciodată nu a existat și nici nu există vreun grad de rudenie între familia M. și intimata S. M. A., neexistând nicio dovadă la dosar cu privire la acest aspect, deși chiar dacă era văr ar fi fost admisibil să fie administrată proba cu martori.
Apărătorul apreciază că în analiza acestui apel instanța trebuie să ignore soluția dată de P. deoarece nu P. face o judecată, ci P. stabilește dacă s-a reușit să se demonstreze vinovăția din punct de vedere penal al unei persoane reclamate și dacă poate sau nu să trimită în judecată acea persoană. Nu se stabilește în nici un caz prin Ordonanța de clasare că s-a făcut o plată. Arată că din dosarul penal a reușit să depună în fața instanței de fond o . înscrisuri din care rezultă mai mult decât îndoielnic, nu așa cum a reținut P. că există un dubiu și că dubiu profită inculpatului și deci nu poate să fie trimis în judecată, că este vorba despre o persoană care și-a însușit o sumă de bani fără nici un drept, în sensul că nu a plătit prețul terenului, singura modalitate de trai a intimatei S. M. A.. Nu poate fi reținut că apelanta este o persoană corectă, care să fi plătit în mod real prețul convenit, când există dovadă certă că era vorba de o persoană arestată în străinătate, era în baza de date a Interpolului, săvârșea o asemenea infracțiune în sistem „suveică”, astfel cum rezultă din adresa Interpolului.
Avocat M. arată că prezenta cauză este o cauză civilă în care instanța trebuie să analizeze dovezile administrate. Precizează că instanța nu poate ignora declarațiile martorilor intimatei, existând și ordonanțe de scoatere de sub urmărire care au verificat declarațiile date ca martori în dosarele civile și care concluzionează că nu s-a săvârșit fapta de mărturie mincinoasă, că cele relatate de aceste persoane sunt reale, referindu-se la martorul M. și avocatul N..
Arată apărătorul că în acest dosar de la început s-a constatat că este posibil să se folosească proba cu martori împotriva celor consemnate într-un act autentic pentru că notarul nu a perceput în mod direct plata prețului, ci a fost confirmat telefonic unei persoane care asista la perfectarea actelor, Prin urmare, dacă apelanta era corectă, dacă nu avea nimic de ascuns, trebuia să respecte ceea ce s-a menționat în acea procură, să prezinte o chitanță, nefiind posibil să se ia o sumă de 150.000 euro fără a se pretinde o chitanță. De asemenea, ar fi trebuit ca apelanta să aducă în fața instanței ca martori acele persoane care pretind că au achitat suma. Ori în cauză niciodată apelanta nici măcar nu recunoaște că era cunoscută cu numele persoanelor indicate de intimată, spunea că nu știe cine sunt aceste persoane, când în fața urmăririi penale martorii au identificat persoanele care erau în baza de date a poliției și au săvârșit faptele în Italia, lăsând să se înțeleagă că banii sunt la dispoziție și invers pentru ca ulterior să ridice geanta de bani și să îi lase fără prețul ce trebuia primit. Apelanta pretinde mai întâi că nu cunoaște persoanele, deși trebuia să aducă o contradovadă, însă aceasta s-a bazat numai pe cele consemnate în scris și a ignorat faptul că mașina a fost identificată pe teritoriul României, că toți cei ce pretind că au dat banii erau, într-un fel, localizați în județul A., că au fost telefoane date de la același număr de telefon indicat de intimată, că o altă persoană a cărei declarație s-a depus la dosar a declarat că s-a încercat aceeași metodă și cu dânsa, în sensul de a le vinde o suprafață de teren, dar să primească banii în străinătate.
În condițiile în care instanța are probe care susțin ceea ce intimata a susținut și a reținut și instanța de fond, este imposibil a se primi punctul de vedere exprimat prin cererea de apel.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2311 din 26.10.2015 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. A. în contradictoriu cu pârâta Hegeduș E.. Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5575 din 9.10.2008. Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin redobândirea de către vânzătoare a dreptului real de proprietate asupra imobilului obiect al convenției părților. Respinge cererea având ca obiect anulare contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5575 din 9.10.2008. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6561 lei cheltuieli de judecată. Obligă pârâta la plata către stat a sumei de 600 lei taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar conform încheierii nr. 117/27.10.2009, precum și la plata sumei de 5753 lei taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea nr. 320 din 8.10.2010.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Prin actul de învestire adresat Judecătoriei Iași, reclamanta Sertiș M. A. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.10.2008 precum și rezoluțiunea acestuia și pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Ca motive de nulitate absolută s-au invocat violența ca viciu de consimțământ constând în amenințarea mandatarului reclamantei spre a-l determina să-i confirme mandantei, reclamanata Sertiș M. A., primirea prețului vânzării precum și eroarea cu privire la plata prețului. Spre susținerea cererii de rezoluțiune a contractului s-a invocat încălcarea prevederilor contractuale prin neachitarea de către cumpărător a prețului vânzării. Totodată, a supus reclamanta analizei instanței și inexistența întabulării dreptului de proprietate pe numele vânzătorului.
Prin cererea purtând titulatura de „precizări cu privire la obiectul acțiunii”, recalamanta Sertiș M. A. a arătat că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru, redăm textual „eroare în privința plății prețului – eroare ca urmare a amenințării mandatarului vânzătoarei -... prin vicierea consimțământului”. Motivarea în fapt a acestei cereri se circumscrie aceleași situații litigioase ce a avut loc pe teritoriul Statului Italian, unde părțile contractante au convenit să fie predat prețul vânzării.
Pe de o parte, instanța reține dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, dispoziții potrivit cărora la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. Este socotită prima zi de înfățișare – potrivit art. 134 Cod procedură civilă – aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Până la termenul de judecată acordat pentru data de 16.06.2010, termen la care s-au depus de către reclamantă precizările, nu fuseseră încă îndeplinite condițiile necesare pentru a se socoti că prima zi de înfățișare existase deja. Se are în vedere faptul că la termenul anterior, din data de 19.05.2010, primul termen de judecată înaintea instanței competente, cauza a fost amânată, motivat de lipsa procedurii de citare cu pârâta la domiciliul său din stăinătate - procedură ce trebuia realizată în conformitate cu art. 87 pct. 8 Cod procedură civilă și Regulamentul CE nr. 1393/2007 - unită cu absența delegației de reprezentare a pârâtei de către d-na avocat A. G.. S-a avut în vedere de către instanță ca și motiv de amânare și aspectul relativ la taxa judiciară de timbru datorată raportat la valoarea obiectului cauzei, reclamantei punându-i-se în vedere să achite o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6247 lei.
Pe de altă parte, potrivit art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății, însă, conform alin. 4 al art. 129 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea cererilor formulate, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații si să pună în dezbaterea lor orice imprejurări de fapt și de drept, chiar și cele care nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare. În prezența acestor reglementări, instanței de fond îi revine obligația de a da calificarea exactă a cererii sau, dacă apreciază că obiectul este imprecis, de a solicita titularului să precizeze obiectul cererii, precum și de a solicita lămuri și explicații, respectând regula dezbaterii contradictorii.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 953 și urm. Cod civil, viciile de consimțământ sunt cauze care atrag nulitatea relativă a actului juridic civil. Aceasta întrucât normele edictate pentru încheierea actului juridic civil, a căror nerespectare este invocată, ocrotesc un interes particular, individual, personal.
Ca atare, prin precizările depuse, reclamanta nu a făcut altceva decât să pună în deplin acord obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu motivarea în fapt și în drept a cererii sale. În absența unor atare precizări, revenea instanței de judecată obligația de a da cererii ce i-a fost adresată, calificarea sa exactă.
În aceste condiții, susținerile pârâtei Hegeduș E. făcute pe aspectul relativ la tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată nu pot fi primite.
Sub nr. 538 din data de 01.10.2008 a fost autentificat de către BNP C. Ș. și Asociații contractul de mandat prin care reclamanta Sertiș M. A. a împuternicit pe d-l M. M. ca în numele și pentru ea să facă toate actele necesare încasării în Italia, de la persoana desemnată ca reprezentant al pârâtei Hegeduș E., a sumei de bani ce reprezintă contravaloarea vânzării suprafeței totale de 44.369 mp, situată pe teritoriul comunei C., .. În puterea contractului, mandatarul urma să se prezinte în numele și pentru mandant în fața oricărei persoane fizice sau juridice desemnată ca reprezentant al pârâtei Hegeduș E. și să încaseze prețul convenit, semnând în numele său și pentru ea orice acte doveditoare. Mandatarul a fost împuternicit să transporte personal suma de bani care reprezintă contravaloarea vânzării iar la întoarcerea în România să îi predea mandantei suma menționată mai sus, dată la care reclamanta Sertiș M. A. urma să-i dea chitanță descărcătoare.
Ulterior acestui moment, la data de 09.10.2008, a fost autentificat sub nr. 5575 de către BNP C. Ș. și Asociații contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 44.366,81 mp situată în extravilanul comunei C., jud. Iași. Prin acesta reclamanta Sertiș M. A. a vândut iar pârâta Hegeduș E. a cumpărat suprafața anterior menționată, prețul vânzării fiind stabilit de părți la suma de 140.000 euro. În cuprinsul contractului s-a menționat că prețul vânzării de 140.000 euro a fost primit integral în Italia la data autentificării contractului de către d-l M. M., mandatarul vânzătoarei, împuternicit special conform procurii autentificată sub nr. 5380/01.10.2008, pentru a încasa prețul de la reprezentantul cumpărătoarei. Vânzătoarea Sertiș M. A., asistată de martora M. C., a considerat că prețul vânzării este achitat, d-l M. M. urmând să i-l predea ulterior semnării contractului.
Din depoziția martorului M. M., audiat înaintea Tribunalului Iași, rezultă că a o cunoaște pe reclamantă din anul 2000 și că a fost mandatat de către aceasta să administreze și să înstrăineze proprietățile imobiliare pe care reclamanta le avea pe raza județului Iași. După anunțul făcut pentru înstrăinarea terenului în litigiu, a fost contactat de către pârâta Hegeduș E. din Franța care s-a arătat interesată de cumpărarea terenului. După mai multe discuții cu pârâta și fratele acesteia și comunicarea prin e-mail a actelor ce-i atestă calitatea de proprietar a reclamantei, martorul s-a întâlnit în luna septembrie cu pârâta, care a venit însoțită de un bărbat pe nume S. A.. În prezența vânzătoarei au negociat prețul vânzării ce a fost stabilit la suma de 140.000 euro. Pârâta a fost cea care a propus vânzătoarei, pe motiv că nu poate veni cu banii în România, ca plata prețului vânzării să se facă în una din tările comunitare, variantă ce a fost verificată de martor la notar. Raportat posibilității cumpărătoarei de plată a prețului s-a stabilit data de 07.10.2008 ca dată de predare a prețului, dată la care urma să se deplaseze în Italia împreună cu fiul său.
Cu fratele pârâtei a stabilit să se întâlnească în Milano pe data de 7 octombrie pentru predarea banilor. S-a întâlnit cu acesta în seara zilei de 6 octombrie când fratele pârâtei, numitul I. D. i-a comunicat că a doua zi urmau să se întâlnească pentru predarea banilor. În dimineața zilei de 7 octombrie fratele pârâtei i-a comunicat că nu poate face plata însă s-a întâlnit cu acesta și cu numitul Jean pentru a se cunoaște mai bine. În ziua de 8 octombrie la ora 9 martorul și fiul acestuia s-au întâlnit cu fratele pârâtei și cu numitul Jean, urmându-i pe cei doi cu mașina până la un hotel. În camera de hotel numitul Jean a scos o servietă cu o sumă mai mare de bani față prețul vânzării, solicitându-i să scoată dintr-un teanc o bancnotă pentru a o verifica la aparatele pe care le aveau. Văzând întreaga sumă de bani martorul nu și-a făcut nici un fel de griji cu privire la predarea prețului vânzării. I s-a comunicat că trebuie să părăsească camera de hotel și să meargă la mașină pentru a da telefon în țară și a primi banii. Din camera de hotel a sunat la soția sa în țară, ce o însoțea pe reclamantă la notar, și care i-a spus că pârâta nu ajunsese încă la notar. Din acest motiv, numitul Jean a fost cel care a luat banii și i-a pus în portbagajul mașinii martorului, mașină în care au urcat martorul pe locul din spatele șoferului, fiul acestuia ce conducea mașina și numitul Jean pe locul din față dreapta. S-au înțeles să iasă din Milano și să oprească într-o parcare pentru a bea o cafea, perioadă în care a vorbit de 5,6 sau chiar 7 ori cu soția sa pentru că pârâta nu ajunsese la notar. Din cauză că soția sa i-a comunicat că au intervenit probeleme cu privire la taxele notariale datorate, numitul Jean s-a enervat și i-a acuzat că vor să-l păcălească iar el a făcut eforturi mari pentru a face rost de bani. Și-a sunat soția și a insistat să fie încheiat contractul, timp în care numitul Jean a scos un pistol pe care și l-a pus pe genunchi. După terminarea convorbirii telefonice cu soția sa, Jean l-a amenințat pe martor că îl împușcă pe el și pe fiul său dacă nu se vor încheia actele. Fiul său, care se afla în afara mașinii și discuta cu I. D., a urcat în mașină iar Jean l-a amenințat și pe el că îl împușcă dacă iese din mașină. Între timp a sunat și soția sa care a spus că se semnează actele și a fost interpelat cu privire la primirea banilor, fapt pe care martorul i l-a confirmat și notarului. După confirmarea încheierii actelor Jean a cerut cheile mașinii, a luat servieta cu bani din portbagaj și le-a spus să fie mulțumiți că au scăpat cu viată și să nu meargă la poliție întrucât vor fi în pericol atât ei cât și cei de acasă. Atunci a observat că în dreapta lor era o mașină BMW cu geamuri fumurii în care erau patru persoane, una fiind tatuată și făcându-le cu mâna iar în spate erau doi motocicliști. Situația le-a creat o temere care i-a convins să plece direct acasă. Pe la ora trei a sunat un prieten din țară și l-a rugat să meargă și să-i spună băiatului care îl ajuta în gospodărie să dea drumul la câini. A avut mereu impresia că este urmărit iar sâmbătă la ora 18 au ajuns în Iași. L-a contactat pe notar în seara zilei de sâmbătă iar duminică la ora 11 s-au prezentat la biroul notarial. Ulterior a făcut plângere la poliție și la parchet. Arată martorul că pârâta nu a ridicat actele de la notar. La două săptămâni a fost sunat de notar care i-a spus că pârâta urma să se prezinte pentru a ridica actele însă nu s-a prezentat nimeni.
Martora M. C. a declarat că este într-o relație foarte apropiată cu reclamanta iar în anul 2008 soțul său și reclamanta au hotărât să dea un anunț pentru vânzarea terenului în litigiu. Dintre persoanele care l-au contactat pe soțul său cel mai tare a insistat pârâta Hegeduș E. și I. F. G. din Franța. I. G. a fost prezentat de către pârâta ca fiind fratele său. După negocierile purtate în septembrie 2008 de părți, în prezența și a numitului S. A., s-a convenit asupra notarului înaintea căruia urma să fie autentificat contractul precum și asupra modului de plată a prețului. Aceste din urmă aspecte relatate martora le cunoaște de la soțul său.
În data de 9 octombrie a însoțit-o pe reclamantă la notar împreună cu N. Schlich D., care are calitatea de avocat, pârâta fiind însoțită de S. A.. În jurul orelor 11-12 a primit telefon de la soțul său care nu a spus textual că a primit banii dar că pot fi semnate actele. După ce i-a spus soțului său că au apărut probleme cu taxele notariale și că nu are banii necesari, acesta a insistat să facă rost de bani pentru a putea încheia contractul. În timp ce se aflau la notar și numitul S. a primit telefon de la mandatarul împuternicit să dea banii însă nu poate declara ce au discutat deoarece vorbeau în franceză. Notarul i-a îngăduit să plătească taxele notariale luni, ziua de 9 octombrie fiind într-o joi. Joi nu a mai vorbit cu soțul său la telefon, sunându-l abia vineri, acesta răspunzându-i laconic că va ajunge acasă. Vineri a fost vizitată de d-l avocat N. Schlich D.. Când soțul și fiul său au ajuns acasă a aflat că nu primiseră nici o sumă de bani, că după numărarea sumei ce reprezenta prețul vânzării banii au fost puși în valiza în care se aflau și alte sume de bani. D. soțul său a mers la notar iar luni a formulat plângere penală. După ce contractul a fost semnnat s-a realizat traducerea sa în limbile italiană și engleză, fiind trimise pe e-mail soțului său spre a putea depune banii la o bancă din Italia și a ajunge în contul reclamantei din țară. În vederea desfășurării tranzacției soțul său a închiriat o căsuță de valori la o bancă unde urmau a fi depuși banii până își lista e-mailul cu contractele traduse.
Atât mandatarul M. M. cât și reclamanta Sertiș M. A. au formulat împotriva pârâtei Hegeduș E. și a numiților F. I. F., Ordode A. și S. A. plângere penală la data de 14.10.2008 respectiv 09.12.2008, plângere ce a fost soluționată prin ordonanța din data de 02.12.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Hegeduș E., F. I. F., Ordode A. și S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu motivarea că în acest moment al cercetărilor nu există suficiente elemente de natură a concluziona că faptele săvârșite de aceștia se circumscriu activităților specifice unui grup infracțional. Totodată, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, competent să efectueze urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal și lipsire de libertate prevăzute de art. 189 Cod penal.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a pronunțat în dosarul nr. 57/P/2011 la data de 20.03.2014 ordonanța de clasare a cauzei față de pârâta Hegeduș E. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal și față de F. I. F., Ordode A. și S. A. cu privire la săvârșirea infracțiuniilor de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 alin. 1 raportat la art. 244 alin. 1 din noul Cod penal și de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. a, e raportat la art. 233 alin. 1 din noul Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul acestei ordonanțe faptul potrivit căruia cu ocazia recunoașterii din grup după fotografii M. M. și M. A. I. au identificat pe suspecții F. I. F. din mun. A. ca fiind persoana care se recomandase D. și pe Ordadi A. din mun. A. ca fiind persoana numită Jean. Martorul M. A. I., fiind supus testului poligraf, nu a prezentat reacții specifice unui comportament simulat la întrebările sensibile. Persoana vătămată M. M. nu a fost aptă medical pentru acest test, prezentând afecțiuni cardiace.
Conform verificărilor efectuate de SIPI A., Hegeduș E. locuiește în mun. A. în imediata apropiere a imobilului unde locuiește numitul F. I. F., fiind o apropiată a acestuia. Notează Tribunalul identitatea de nume existentă în ceea ce-i privește pe F. I. F. și numitul F. N., tatăl fiului pârâtei F. Lorenzo C. ( fila 293 vol. 1dosar). Și numitul Ordadi A. figurează ca având domiciliul în mun. A..
Se reține că după verificarea apelurilor telefonice a fost identificat martorul R. G. D., care a fost apelat în luna martie 2008 de o persoană care s-a recomandat M. și care s-a interesat de terenul scos la vânzare de martor. Se arată în cuprinsul declarației acestui martor depusă la dosar că numitul M. i-a declarat că nu-i dă banii pentru terenul ce intenționa să-l vândă pe loc și că va trebui să se ducă în Franța sau în Italia să ridice banii. Martorul arată că nu a fost de acord cu cele propuse de M..
Se mai reține că, în ce privește neplata prețului vânzării, amenințarea cu pistolul și lipsirea de libertate a persoanei vătămate M. M., există îndoieli puternice, neexistând dovezi incontestabile, probe sigure, certe privind săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune de către suspecta Hegeduș E., complicitate la înșelăciune, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, amenințare de către suspecții F. I. F. și Ordadi A., lăsându-se loc unei nesiguranțe în privința săvârșirii infracțiunilor de către suspecți, impunându-se a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea suspectului ( in dubio pro reo).
Prin încheierea nr. 72 PR din data de 07.07.2014 Judecătoria Iași a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții Sertiș M. A. și M. M. împotriva ordonanței nr. 57/P/2011 din data de 20.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Declarația dată înaintea Tribunalului Iași de martorul M. M. este, în aspectele sale esențiale și relevante soluționării prezentului litigiu, în deplin acord cu declarația dată de către M. A. I. la data de 05.11.2008 în fața organelor de cercetare penală. Declară acest martor că la data de 9 octombrie 2008, ora 9 împreună cu tatăl său s-au întâlnit cu numiții F. I. D. și Jean ( în realitate F. I. F. și Ordadi A.) și au mers la un hotel din Milano unde într-o cameră, în care erau două mașini de numărat bani, i s-a solicitat tatălui său să ia în mod aleatoriu câte o bancnotă din pachetele de bani pentru a le verifica autenticitatea, urmând să ia din suma totală de bani prețul vânzării de 140.000 euro. La solicitarea numitului Jean tatăl său a sunat-o pe soția sa pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, spunându-i acesteia că totul este în regulă, fără a preciza în mod explicit că a primit banii. Jean a pus pachetele de bani într-o geantă neagră după care a spus să meargă să mai bea o cafea, timp în care urma să sune pentru a vedea dacă contractul a fost încheiat. G. cu 5.000.000 euro a fost luată de Jean și pusă de către acesta în portbagajul mașinii tatălui martorului, F. I. D. urcând în autoturismul cu care acesta venise iar Jean urcând alături de ei în autoturismul tatălui său. Au ieșit din Milano deplasându-se înspre Veneția, Jean solicitându-i tatălui său să sune în țară. Pe autostradă s-au oprit la un autogrill tatăl său trimițându-l să cumpere apă în timp ce el a rămas în mașină cu Jean. Când s-a întors la mașină l-a văzut pe Jean cu un pistol pe genunchi. Acesta i-a cerut cheile mașinii, a deschis potbagajul și a luat servieta din mașină și a pus-o în portbagajul autoturismului condus de F. I. D.. Când i-a adus cheile mașinii Jean le-a spus să nu depună vreo plângere la poliție pentru că sunt urmăriți. Atunci a văzut că pe partea stângă era un autoturism în care se aflau patru persoane.
Consimțământul este o condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia actul juridic manifestată în exterior. Pentru a fi valabil consimțământul trebuie să nu fie alterat printr-un viciu de consimțământ. Sub aspect teoretic atât eroarea cât și violența sunt vicii de consimțământ, apte a lovi actul juridic încheiat sub imperiul lor de nulitate relativă. În acest sens, art. 953 cod civil dispune că nu este valabil consimțământul, când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.
Eroarea, invocată în cauză de către reclamantă, este falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil. Ca viciu de consimțământ, eroarea este falsa reprezentare ce cade fie asupra calităților substanțiale ale obiectului actului ( error in substantiam), fie asupra persoanei cocontractante ( error in personam). Violența este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Situația de fapt litigioasă, din chiar modul de prezentare a acesteia de către reclamantă, nu se subsumează nici condițiilor necesare pentru a fi în prezența erorii și nici celor necesare pentru a fi în prezența violenței, ca vicii de consimțământ. Consimțământul vânzătoarei Sertiș M. A. a fost în mod valabil exprimat de către aceasta la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 5575/2008, nefiind dat nici din eroare și nici smuls prin violență. La momentul autentificării convenției părților, reclamanta avea deplina reprezentare a termenilor contractuali, ai căror conținut nu a fost determinat, influențat de vreun act de violență, actul juridic fiind în mod liber și conțient însușit prin semnătură de către reclamanta Sertiș M. A..
De altfel, reclamanta pune în relație nulitatea relativă a actului juridic cu urmarea, constând în neplata prețului vânzării, produsă de eroarea și amenințarea mandatarului său de către reprezentanții cumpărătoarei, elemente ce au existat la momentul semnării contractului. Indiferent de contextul în care s-a ajuns la transgresarea de către cumpărătoare a obligației sale de plată a prețului vânzării - inclusiv pentru ipoteza prezentată în speță, aceea a erorii și amenințării mandatarului M. M. – o astfel de încălcare a obligației contractuale nu dă naștere unei acțiuni în anularea actului juridic civil ci exclusiv unei acțiuni în rezoluțiunea acestuia.
Potrivit art. 1361 Cod civil de la 1864 principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și locul determinat prin contract. Dacă cumpărătorul nu plătește prețul, potrivit art. 1365 Cod civil, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.
Contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.10.2008 este un înscris autentic ce are deplină credință doar în privința acelor fapte care sunt constatate personal, ex propriis sensibus, de însuși funcționarul care l-a instrumentat. Aceste constatări personale ale funcționarului nu pot fi combătute decât pe calea falsului, fie principal, fie incidental. Celelalte mențiuni - în speță cea relativă la primirea prețului vânzării de către mandatarul vânzătoarei M. M. pe teritoriul Statului Italian - înscrise pe baza declarațiilor părților și care nu au putut fi constatate personal de către agentul instrumentator cu propriile simțuri, fac dovada până la proba contrarie. Concluzia rezultă din textul art. 1173 alin. 1 din vechiul Cod civil.
Testimoniile administrate în cauză conduc instanța spre concluzia că plata de către cei însărcinați de cumpărătoarea Hegeduș E. a înmâna mandatarului vânzătoarei M. M. prețul convenit al vânzării în sumă de 140.000 euro nu a fost făcută.
Subliniază Tribunalul rezultatul testului poligraf la care a fost supus martorul M. A. I., test care, deși nerelavant în cadrul procesului penal, instanței civile îi crează convingerea sincerității martorului. Depoziția acestui martor vine să o confirme pe cea a martorului audiat nemijlocit de instanța, M. M., care alături de fiul său, s-a deplasat în Italia pentru a primi în numele reclamantei prețul convenit al vânzării. Menționarea de către martorul M. M. ca dată a întâlnirii cu reprezentanții cumpărătoarei a zilei de 08.10.2008, în condițiile în care contractul a fost autentificat la data de 09.10.2008, instanța o pune pe seama timpului scurs până la data audierii sale, respectiv de 2 ani, astfel că o atare eroare relativă la dată nu poate lăsa loc incertitudinii în privința sincerității precum și a realității celor declarate. În acord cu cele două declarații este și cea a martorei M. C., care deși de cele întâmplate pe teritoriul Italei a luat cunoștință prin mijlocirea soțului și a fiului său, a creat convingerea instanței că în procesul de redare a celor întâmplate în Italia, reluat fără îndoilă în intervalul de 2 ani în familia Măruțelu, nu au intervenit modificări, variații, schimbări.
Declarațiile acestor martori instanța le valorifică și prin prisma poziției procesuale a pârâtei Hegeduș E. care nu a înțeles, în antiteza celor devedite în cauză de către reclamantă, să administreze probe din care să rezulte că prețul terenului în sumă de 140.000 euro a fost în mod efectiv remis mandatarului M. M. pe teritoriul Statului Italian. La acest punct notează Tribunalul conținutul contractului de mandat nr. 538 din data de 01.10.2008 prin care M. M. a fost împuternicit să încaseze prețul convenit, semnând în numele mandantei și pentru ea orice acte doveditoare. După cum pârâta afirmă, o astfel de dovadă era facil de obținut și în mod evident era, pentru o persoană diligentă, necesară, față de valoarea mare a tranzacției de 140.000 euro și locul convenit, la solicitarea cumpărătoarei, pentru îndeplinirea obligației de plată a prețului. Nu lipsit de relevanță este și dezinteresul pârâtei Hegeduș E. care, ulterior întabulării imobilului pe numele său, nu s-a prezentat pentru ridicarea încheierii emise de OCPI Iași.
Ordonanța de clasare a cauzei pronunțată la data de 20.03.2014 în dosarul nr. 57/P/2011 de către P. de pe lângă Tribunalul Iași, definitivă prin încheierea nr. 72/ PR din data de 07.07.2014 a Judecătoriei Iași, de care se prevalează pârâta Hegeduș E., nu este de natură a face dovada contrară celor afirmate de reclamantă și susținute de testimoniile administrate în cauză.
Potrivit art. 22 alin. 1 Cod procedură penală, în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”. Ca atare, dacă instanța penală a pronunțat o hotărâre, rămasă definitivă, de condamnare a autorului infracțiunii, instanța civilă va fi ținută să-l oblige pe acesta la repararea prejudiciului cauzat reclamantului.
Însă măsurile luate de procuror prin care se dispune scoaterea de sub urmărire ori încetarea urmăririi penale a învinuitului sau a inculpatului – respectiv, față de modificările aduse codului de procedură penală, clasarea cauzei – nu au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. O atare soluție nu are ca efect înlăturarea, de plano, a răspunderii civile, instanța civilă fiind liberă să constate dacă sunt sau nu întrunite condițiile răspunderii civile.
Atât în ordonanța de clasare a cauzei cât și în încheierea nr. 72 PR din data de 07.07.2014 s-a făcut aplicarea regulii „in dubio pro reo” ce se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 9 octombrie 2008 împuterniciții cumpărătoarei, numiții F. I. F. și Ordadi A. s-au întâlnit cu mandatarul vânzătoarei M. M. și cu fiul acestuia, au numărat și verificat dintr-o sumă mai mare de bani suma de 140.000 euro, sumă pe care apoi au depus-o alăturat celorlalți bani într-o servietă. Această servietă a fost transportată la mașina mandatarului M. M. de către Ordadi A. (numit Jean) și pusă în portbagajul mașinii. După confirmarea semnării în România a contractului de vânzare-cumpărare servieta cu bani din portbagajul mașinii mandatarului M. M. a fost luată de către numitul Jean.
Reține instanța în acest context factual că suma de 140.000 euro nu a trecut niciodată în sfera de stăpânire a mandatarului M. M.. Aceasta chiar în condițiile în care ca o glumă numitul Jean i-a dat servieta cu cei 5.000.000 euro preț de câteva minute mandatarului M. M. în camera de hotel din Milano, astfel cum declară martorul M. A. I. la data de 05.11.2008 în fața organelor de cercetare penală.
Aducerea la îndeplinire a obligației de plată a prețului vânzării reclamă imanent atât individualizarea bunului fungibil prin numărarea sumei de bani ce reprezintă prețul cât și remiterea bunului fungibil astfel determinat. Notează instanța că banii sunt bunuri determinate generic, fiind totodată și bunuri fungibile. Individualizarea acestor bunuri se face prin numărare, cântărire, măsurare și, putând fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații, individualizarea presupune în mod necesar și predarea.
În speță, nu se poate reține însă că numărarea sumei de 140.000 euro și alăturarea ei restului de bani pe care îi aveau în servietă numiții F. I. F. și Ordadi A. echivalează cu o executare a obligației cumpărătorului de plată a prețului. Aceasta în condițiile în care deposedarea numițiilor F. I. F. și Ordadi A. de această sumă de bani cu consecința unei imposedări a mandatarului M. M. nu a avut loc, după cum rezultă din probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 1365 Cod civil Tribunalul urmează a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.10.2008 cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii acestuia. Față de art. 953 Cod civil cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare va fi respinsă.
Tribunalul face în cauză aplicarea art. 274 Cod procedură civilă și art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Hegeduș E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul aprecierii greșite și incomplete a probelor existente, a stabilirii greșite a situației de fapt din cauză, cu aplicarea greșită a legii în materie, reținându-se greșit că prețul contractului nu a fost achitat în întregime la data încheierii contractului, deși acesta a fost plătit integral în Italia către numitul M. M., reclamanta nefăcând dovezi în acest sens, instanța pronunțându-se doar pe baza celor susținute de reclamantă, dându-se astfel o interpretare greșită probatoriului administrat în cauză, ignorând complet probele sale, motivarea instanței fiind una insuficientă și greșită ce nu corespunde situației de fapt reale, generând contrarietate între considerente și dispozitivul sentinței atacate.
Apelul de față este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta S. M. A. a chemat în judecată pârâta Hegeduș E. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5557 din 9.10.2008, precum și rezoluțiunea acestuia și pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. Ulterior, prin cererea intitulată „precizări cu privire la obiectul acțiunii” reclamanta arată că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru eroare în privința plății prețului – eroare ca urmare a amenințării mandatarului vânzătoarei – prin vicierea consimțământului.
Motivarea în fapt a acestei cereri se circumscrie aceleiași situații conflictuale ce a avut loc în Italia, unde părțile contractante au convenit să fie predat prețul vânzării.
Corect reține tribunalul că situația de fapt litigioasă, din modul de prezentare a reclamantei, nu se subsumează nici condițiilor necesare pentru a fi în prezența erorii și nici celor necesare pentru a fi în prezența violenței ca vicii de consimțământ.
În momentul autentificării actului, reclamanta avea deplina reprezentare a termenilor contractuali, ai căror conținut nu a fost influențat de vreun act de violență, actul juridic încheiat fiind în mod liber și conștient însușit prin semnătură de către reclamanta S. M. A..
Contractul de vânzare-cumpărare fiind un înscris autentic cu forță probantă în privința acelor fapte constatate personal de funcționarul care l-a instrumentat, combaterea acestora putând fi realizată doar în procedura înscrierii în fals, iar celelalte mențiuni inserate în act pe baza declarațiilor părților făcând dovada până la proba contrarie.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 9.10.2008 împuterniciții apelantei-cumpărătoare s-au întâlnit cu mandatarul intimatei-vânzătoare M. M. și cu fiul acestuia, au numărat și verificat dintr-o sumă mai mare de bani suma de 140.000 euro, sumă pe care apoi au depus-o alăturat celorlalți bani într-o servietă care a fost transportată la mașina mandatarului M. M. și pusă în portbagajul mașinii.
După confirmarea semnăturii în țară a contractului de vânzare-cumpărare, servieta cu bani din portbagajul mașinii mandatarului M. M. a fost luată de numitul Ordadi A. (Jean).
Reține tribunalul că în acest context suma de 140.000 euro – prețul vânzării – nu a trecut niciodată în stăpânirea mandatarului vânzătoarei și în consecință prețul vânzării nu a fost plătit.
Curtea notează, astfel cum corect a reținut și tribunalul, că nu se poate reține că numărarea sumei de 140.000 euro și alăturarea ei restului de bani pe care îi aveau asupra lor împuterniciții cumpărătoarei, ar echivala cu o executare a obligației cumpărătoarei de plată a prețului vânzării, după cum rezultă din probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei.
În atare condiții, criticile apelantei referitoare la îndeplinirea obligației sale de plată a prețului vânzării pe care l-a achitat integral pe teritoriul Italiei sunt nefondate, acest aspect nerezultând din probatoriul administrat în cauză.
Ordonanța de clasare a cauzei față de persoana apelantei pronunțată la data de 20.03.2014 în dosarul nr. 57/P/2011 de către P. de pe lângă Tribunalul Iași, definitivă, de care se prevalează apelanta-pârâtă nu este de natură să facă dovada contrarie celor afirmate și dovedite de intimata-reclamantă, această ordonanță neavând autoritate de lucru judecat în fața instanței civile.
Astfel, deși apelanta pârâtă susține că prețul vânzării a fost achitat integral pe teritoriul Italiei, ocazie cu care a avut loc întâlnirea dintre mandatarul reclamantei M. M. și numiții F. I. F. și Ordadi A. (Jean) din partea sa și care i-au predat mandatarului suma de 140.000 euro, acest aspect nu rezultă din probatoriul administrat în cauză, mai mult apelanta afirmând cu ocazia cercetărilor penale efectuate în cauză că nici nu-i cunoaște pe numiții F. I. F. și Ordadi A., situația contrazisă de probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei.
Prin urmare, în mod corect tribunalul, în raport de probatoriul administrat în cauză a reținut că executarea obligației cumpărătoarei de a achita prețul vânzării nu a avut loc și ca o consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți.
Pentru considerentele expuse, Curtea, reținând că sentința apelată este legală și temeinică, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat de Hegeduș E. și va păstra în tot sentința de fond.
Conform art. 453 Cod procedură civilă urmează a obliga apelanta să plătească intimatei suma de 4.800 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, potrivit art. 19 din OUG nr. 51/2008, suma de 4149 lei reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de plată de care a beneficiat apelanta va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Hegeduș E. împotriva sentinței civile nr. 2311 din 26.10.2015 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatei S. M. A. suma de 4800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Suma de 4149 lei reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de plată de care a beneficiat apelanta Hegeduș E. va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2016.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. H. |
Redactat AC
Tehnoredactat AH
02 exemplare/03.06.2016
Tribunalul Iași: C. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 242/2016. Curtea de... | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 283/2016. Curtea... → |
|---|
