Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 242/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-05-2016 în dosarul nr. 242/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242/2016
Ședința publică de la 23 Mai 2016
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanții G. N. și G. M. împotriva deciziei civile nr. 555/2015 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra excepțiilor privind tardivitatea recursului și neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 pc. 1-9 Cod procedură civilă au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când,la cererea recurentului G. N. de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentinta civila nr.1473/3.02.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi s-a respins actiunea formulată de reclamantii G. N., G. M., în contradictoriu cu pârâții U. A., U. F., B. I., B. E., ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada conduitei ilicite a părților, respectiv a încălcării unor norme sociale edictate pentru valabila încheiere a actului.
Împotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii G. N. si G. M., care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca probatoriul administrat a demonstrat fictivitatea contractului de vânzare cumpărare și implicarea tuturor pârâților în fraudarea intereselor reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 555/2015 din 23.04.2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul.
Instanța de apel a reținut, în ce priveste frauda la lege, că in speță nu s-a făcut dovada că prin încheierea contractului de vanzare-cumparare, pârâții au urmărit un scop prohibit de lege.
În ce priveste cauza ilicita si falsa, contrar celor retinute de prima instanta, tribunalul a apreciat ca, data fiind legatura apropiata de rudenie intre vanzatorul U. N. si mostenitorii lui- paratii U. A. si U. F. (sotie supravietuitoare, respectiv descendent de gradul I), precum si faptul ca acestia gospodareau impreuna (imprejurare dedusa din faptul ca ultimul domiciliu al defunctului, inscris in certificatul de mostenitor, este acelasi cu al paratilor), se poate prezuma ca acestia (U. A. si U. F.) au avut cunostinta despre actele autorului lor.
In speta, este vorba despre faptul ca titlul de proprietate care a stat la baza vanzarii terenului de catre U. N. reclamantilor G. N. si gangal M. era anulat la data vanzarii, precum si despre faptul ca ulterior, la data cand au incheiat contractul de vanzare-cumparare din 3.08.2010 cu paratii B. I. si B. E., era solutionata irevocabil si actiunea in revendicare promovata de catre numitul Patarlageanu A., prin sentinta civila nr. 6477/22.08.2008.
Prin urmare, paratii-vanzatori U. A. si U. F. au avut reprezentarea, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 317/3.08.2010 cu paratii B. I. si B. E., a faptului ca sunt datori sa-i despagubeasca pe reclamanti pentru evictiunea totala, chiar daca inca reclamantii nu promovasera actiunea in daune, intemeiata pe acest fapt.
În schimb, ceea ce nu au dovedit reclamantii este complicitatea la frauda a tertilor cumparatori- paratii B. I. si B. E..
Tribunalul și-a însușit argumentele expuse de prima instanta cu privire la fictivitatea nedovedita a pretului, dar si cu privire la imprejurarea ca pretul stabilit nu este derizoriu, raportat la faptul ca s-a instrainat numai nuda proprietate.
Sustinerea apelantilor potrivit careia complicitatea cumparatorilor B. I. si B. E. ar rezulta din lipsa unui beneficiu real din incheierea contractului de vanzare-cumparare, motivat de faptul pastrarii de catre vanzatori a dreptului de abitatie viagera, nu a fost primita de instanta de apel, intrucat cumparatorii au dobandit in patrimoniu un drept de proprietate asupra unui bun pe care il pot folosi pentru garantarea unor obligatii viitoare sau, cel putin, pe care il pot transmite prin succesiune fiului lor, B. A..
Instanța a avut în vedere si faptul ca paratii B. I. si B. E. locuiau in respectivul apartament inca din anul 2008, potrivit datelor din evidenta Directiei pentru Evidenta Persoanelor, prezumandu-se astfel interesul acestora de a-l cumpara, deci si buna lor credinta.
Ca si instanta de fond, tribunalul a retinut ca, in lipsa coroborarii cu alte probe, lipsa intimatilor la interogatoriu nu poate fi considerata ca inceput de dovada in sprijinul celor sustinute de reclamanti in cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G. N. și G. M., criticând-o pentru netemeinicie.
Recurenții au susținut că au făcut dovada complicității la fraudă a părților implicate în vânzarea imobilului, precum și cu privire la caracterul fictiv și derizoriu al prețului imobilului, situație în care apreciază hotărârea ca fiind nelegală.
Au precizat recurenții că au probat faptul că, la data de 3 august 2010, prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 317/03.08.2010 la Biroul Notarului Public V. P. L., pârâții U. A. și U. F. au înstrăinat, cu rezerva dreptului de abitatie viager, proprietatea imobilului situat în municipiul lași, Piața Unirii nr. 3, scara B, etajul 5, apartament 27 către vânzătorii B. E. și B. loan.
Valoarea imobilului a fost prețuită de către părți la suma de 160.000 lei.
Prețul imobilului este atât un element de nulitate a contractului dar și dovada complicității tuturor părților implicate în operațiunea juridică.
În privința plății prețului imobilului, în chiar contractul de vânzare cumpărare este specificat faptul că „sumă din care noi, vânzătorii (..) am primit de la cumpărătorii (...) suma de 80.000 lei, anterior autentificării prezentului contract, iar restul sumei de 80.000 lei va fi achitată de către cumpărători până cel mai târziu la data de 3 august 2013.
Au învederat recurenții faptul că noii proprietari nu au posesia imobilului, ci doar, la sfârșitul vieții primilor proprietari vor reîntregi atributele proprietății.
Deși se face vânzarea nudei proprietăți, dreptul de folosință este comun tuturor vânzătorilor, dar și cumpărătorilor, așa cum rezultă din relațiile de la SEIP lași.
În acest fel, s-a făcut dovada complicității terților cumpărători - deși scriptic s-a cumpărat nuda proprietate, aceștia au și atributele de posesie și folosință.
Un al doilea aspect, privește plata anterioară a prețului, în condițiile în care acordul de voință privind înstrăinarea și cumpărarea imobilului se realizează la data contractării. Nu pot plăti anterior prețul unui bun pe care îl doresc la o dată ulterioară.
Nu s-a făcut dovada existenței vreunei înțelegeri între vânzători și cumpărători, care să inducă ideea unui antecontract sau promisiune de vânzare.
La dosarul notarial nu există dovada prețului primit anterior, deși acordul de voință care a produs efecte juridice a luat naștere la semnarea contractului de vânzare cumpărare.
Un al treilea aspect restul de preț este iarăși o fictivitate demonstrată ulterior cu înscrisuri.
În privința diferenței de preț, nu există nici la acest moment dovada achitării prețului, a doua tranșă, scadentă la data de 3 august 2013, fiind nereală, notarea în cartea funciară a popririi asupra diferenței de preț și lipsa reacției cumpărătorilor, făcând, încă o dată, dovada fictivității operațiunii de vânzare.
Singura concluzie logică este faptul că părțile semnatare au urmărit expres acest lucru, vânzarea fiind de fapt un paravan pentru a asigura pârâților beneficiul moștenirii, fără plata pasivului transmis.
În ce privește frauda tuturor părților implicate în vânzarea fictivă a imobilului, au arătat că, așa cum au demonstrat în cursul administrării probatoriului, pârâții au asigurat prin acest contract scoaterea bunului din proprietatea familiei U., care era răspunzătoare pentru faptele autorului U. N..
În egală măsură, există și reaua credința a părților participante la încheierea contractului de vânzare cumpărare, obligațiile asumate prin contract fiind ferm încălcate din chiar capul locului.
Dreptul de abitație viager rezervat vânzătorilor prin contract este comun tuturor celor patru pârâți. Aceștia locuind exact în același imobil.
În privința cumpărătorilor, frauda acestora rezultă din lipsa unui beneficiu real ca urmare a cumpărării unei locuințe.
Dacă aceștia au cumpărat un imobil pe care nu îl poți folosi (abia la decesul ultimului beneficiar îți reîntregești proprietatea), plata unui preț de 160.000 lei trebuie să fie justificarea unui beneficiu care nu există în realitate.
Dacă vârsta ultimului beneficiar al abitației viagere, este atât de apropiată de vârsta cumpărătorilor, singura explicație logică este faptul că a fost folosit contractul de vânzare cumpărare doar pentru a nu răspunde pentru faptele autorilor vânzătorilor, asigurarea unui concurs în vederea protejării bunurilor de creditorii urmăritori.
Or, în virtutea adagiului "fraus omnia corrumpit" contractul de vânzare cumpărare nu poate fi protejat de cauza de nulitate, scopul urmărit de către pârâți fiind unul obscur.
Un alt argument privind frauda cumpărătorilor, derivă din plata prețului în două tranșe, o jumătate anterior acordului de voință cu privire la vânzarea imobilului, aspect care nu s-a putut proba de către pârâți, iar lipsa la interogatoriu a arătat fictivitatea acestei operațiuni.
Un eventual antecontract, care ar fi îndreptățit cumpărătorii la plata anterioară a jumătății de imobil ar fi putut salva această aparență.
Recurenții au invocat faptul că prețul imobilului este unul fictiv și derizoriu, la nivelul anului 2010, un imobil în acea zonă se vindea cu aproape 80.000 euro, iar pârâții "achită anterior", doar 80.000 lei.
Proba cu expertiză evaluatorie a identificat imobilul, prețurile pe zonă și a stabilit, prin trei criterii de evaluare, prețul ca fiind între 55.000 euro și până la aproape 80.000 de euro.
Media prețurilor a fost stabilită la suma de 62..684 euro, echivalentul a 265.153 lei.
Chiar prin metoda grilei notariale, minimul a fost stabilit la suma de 232.904 lei. Or, daca prețuim valoarea dreptului de abitație viager la -20% din valoarea astfel stabilită, tot suntem sub minimul de preț.
Prețul contractual a fost trecut în contract numai pentru a crea aparența unei vânzări și nu ca o contraprestație a transferului dreptului de proprietate.
Recurenții au solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii/scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorate în recurs.
Prin încheierea de ședință din 4.04.2016 s-a admis cererea formulată de recurenți și s-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii cu 50% a taxei judiciare de timbru, de la 2152,5 lei la 1 076,25 lei.
Recursul a fost legal timbrat.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de recurs precum și excepția nulității recursului, motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, excepții pe care le-a pus în discuția contradictorie a părților.
Prin precizările depuse la dosar, recurenții au susținut că recursul a fost depus la data de 8.02.2016, când a fost angajat cabinetul de avocatură, în termenul prevăzut de lege.
Analizând cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, instanța reține următoarele:
În prezenta cauză recurenții contestă decizia nr. 555/2015 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 23.04.2015.
Verificând dosarul de apel, Curtea reține că apelanții G. N. și G. M. și-au indicat prin cererea de apel aflată la fila 7 dosar domiciliul din Iași, . și au precizat că sunt reprezentați de avocatul ales S. A., cu sediul în Iași, . nr. 54, ..2, .> Urmare a acestor precizări, care se regăsesc și în cuprinsul motivelor de apel, apelanții au fost citați la cabinetul de avocat indicat cu mențiunea achitării taxei de timbru datorate în apel (filele 9,11 dosar apel).
Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată apelanților la aceeași adresă la data de 20.01.2016, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele 55,56 dosar apel.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere cele de mai sus și data formulării cererii de recurs, 10.02.2016, Curtea constată că recurenții au formulat recursul peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, motiv pentru care va respinge recursul ca tardiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă soluționarea cauzei pe această excepție face de prisos atât analizarea excepției de nulitate motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, cât și (în ipoteza respingerii excepției) a fondului cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanții G. N. și G. M. împotriva deciziei civile nr. 555/2015 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2016.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. A. |
Red PL
Tehnored AC
2 ex./02.06.2016
Judecătoria Iași:D. M. F.
Tribunalul Iași:L. H.
C. I.
| ← Strămutare. Sentința nr. 50/2016. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 2311/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
