Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 10/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:013._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 10/2016
Ședința din camera de consiliu de la 20 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Grefier A. H.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Secția I civilă din cadrul Tribunalului Iași și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Iași, cu privire la soluționarea apelului declarat de B. (fostă D.) F. M. împotriva sentinței civile nr. 5943 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, Secția Civilă.
Conflictul negativ de competență se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, după care, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului de competență de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 22.10.2014, contestatoarea B. (D.) F. M. în contradictoriu cu intimații B. T. – S. Iași și P. B.-G. solicită anularea actelor de executare constând în: proces verbal de licitație din 19 septembrie 2014, actul de adjudecare din 22 septembrie 2014 întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești asociați I. D. și S. C. I. în dosarul nr. 118/2014.
Se invocă ca motiv de nulitate faptul că licitația a pornit de la un preț, mai mic decât cel stabilit prin evaluarea dispusă de B. conform expertizei.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 711, art. 845, art. 854, art. 855 Cod procedură civilă.
Judecătoria Iași, Secția civilă prin sentința civilă nr. 5943/2015 din 30.04.2015 respinge contestația la executare.
La data de 15.06.2015 contestatoarea a declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie, cauza fiind înaintată spre soluționare Tribunalului Iași, fiind repartizat aleatoriu în sistem Ecris Secției a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea de ședință din 18.11.2015 Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._/245/2014) constată că la fond s-a formulat o contestație la executare propriu-zisă, chiar dacă aceasta a fost începută în temeiul unui contract de credit și că, prin cererea dedusă judecății nu s-a formulat și o contestație la titlu.
Motivele contestației la executare vizează strict procesul verbal de licitație și actul de adjudecare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 118/2014, urmare a pretinsei încălcări a prevederilor legale referitoare la prețul de pornire a licitației.
Având în vedere considerentele și dispozitivul deciziei nr. 15/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, este neîndoios că o contestație la executare propriu-zisă, indiferent de natura titlului pus în executare se judecă de către instanța de drept comun în materie de contestație la executare.
Având în vedere faptul că obiectul prezentei cauze este contestație la executare propriu-zisă care nu pune în discuție apărări de fond cu privire la titlul pus în executare, Tribunalul constată că revine Secției I civile competența funcțională de a soluționa prezenta cale de atac, motiv pentru care va fi admisă excepția invocată din oficiu.
În consecință, admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a și declină competența în favoarea Secției I Civile căreia îi transpune dosarul conform art. 99 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Tribunalul Iași, Secția I Civilă prin Încheierea de ședință nr. 99 din 07.12.2015 admite excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă din cadrul Tribunalului Iași. Declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, complet specializat în soluționarea cauzelor cu profesioniștii. Suspendă judecata cauzei. Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea dosarului la Curtea de Apel Iași - Secția Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune declinarea competenței, Secția I civilă stabilește situația de fapt și motivează în drept:
Procedura de executare silită a fost declanșată de B. T. SA împotriva lui B. (fostă D.) F. M. în baza contractului de credit bancar nr. 716/12.05.2006, acesta reprezentând titlul executoriu.
Raportat la obiectul acțiunii - contestație la executarea silită pornită în temeiul unui contract de credit bancar încheiat de B. T. SA, în calitatea sa de profesionist, cu debitoarea B. (fostă D.) F. M., Tribunalul concluzionează că revine competența de soluționare a cauzei unui complet specializat în soluționarea cauzelor privind profesioniștii din cadrul Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Este adevărat, așa cum invocă instanța prin încheierea de declinare, că potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă contestația la executare poate fi contestație la executare propriu zisă și contestație la titlu, anume cea în care se solicită lămurirea întelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, însă în stabilirea competenței funcționale nu se poate face abstracție de natura creanței care se execută.
Aceasta deoarece, deși în cazul contestației la executare propriu zise sunt puse în discuție numai chestiuni procedurale, instanța civilă (mai exact Secția I Civilă, cea care nu soluționează și fostele litigii comerciale) nu poate fi considerată abilitată să le soluționeze făcându-se abstracție de natura conflictului ivit în raporturile dintre părți, care este determinat de natura creanței ce face obiectul executării silite.
Altfel spus, câtă vreme creanța care se execută derivă dintr-un contract de credit încheiat de un profesionist cu un alt subiect de drept, încheierea de asemenea contracte făcând obiectul de activitate al profesionistului ca activitate obișnuită, executarea silită a unui asemenea contract nu se poate sustrage dispozițiilor legale care reglementează specificul acestei activități pentru a avea o natură juridică distinctă.
De altfel aceasta a fost și rațiunea pentru care prin Decizia nr. 15/2007 dată în recurs în interesul legii de ÎCCJ s-a reținut de instanța supremă prin considerente, care nu pot fi invocate, analizate și reținute trunchiat că, în considerarea principiului specializării, este firesc ca atunci când contestația la executare propriu zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există- a instanței competente, menționându-se expres chiar și faptul că, sub acest aspect nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba de o contestație la executare propriu zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță.
În concluzie, nu ceea ce se invocă prin motivele contestației (contestație propriu zisă sau contestație la titlu) determină natura litigiului, aceasta fiind determinată tocmai de natura titlului care se execută.
La fel de adevărat este faptul că, începând cu data de 01.10.2011 când a intrat în vigoare Legea 287/2009 privind Noul cod civil raporturile juridice dintre profesioniști, pe de o parte, respectiv cele dintre profesioniști și celelalte subiecte de drept sunt guvernate exclusiv de dispozițiile dreptului civil, dată fiind concepția monistă a legiuitorului, însă acest aspect nu prezintă relevanță în privința specificului acestor raporturi juridice și, implicit a competenței de soluționare a litigiilor în favoarea completelor specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.
Prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia a fost abrogat Codul comercial (art. 230 lit.c) cu excepția dispozițiilor art. 46-55, 57, 58, 907-935 aplicabile în continuare în raporturile dintre profesioniști. În același timp a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, referitor la competența materială de soluționare a cauzelor comerciale în primă instanță de către secțiile comerciale ale tribunalelor, respectiv tribunalele comerciale, în Cartea a VI-a „Proceduri speciale” din C.proc.civ. 1865, denumirea capitolului XIV a fost schimbată în” Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști”.
Prin aceeași lege de punere în aplicare a Noului cod civil, a fost modificată și Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară iar prin dispozițiile tranzitorii din art. 225-227 s-a stabilit competența materială de soluționare a unor cauze în primă instanță de către fostele secții comerciale ale tribunalelor, reorganizate în secții civile sau unificate cu secțiile civile existente, respectiv a tribunalelor specializate, acolo unde acestea s-au menținut.
Art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 enumeră cu titlu exemplificativ cererile de competența secțiilor civile reorganizate sau a completelor specializate, din această reglementare rezultând că legiuitorul a intenționat să păstreze în competența acestora cauzele pe care acestea le judecau și anterior, cu modificarea, doar acolo unde este cazul, a plafonului valoric.
Preocuparea deosebită a legiuitorului pentru stabilirea competenței speciale a instanțelor în etapa judecății la fond se justifică prin prisma dispariției dreptului comercial, ca ramură distinctă a dreptului civil, însă fără să afecteze competența specializată a acelorași secții specializate în soluționarea litigiilor dintre profesioniști în căile de atac, în virtutea principiului de bază a dreptului în sensul că acolo unde există identitate de rațiune trebuie să existe identitate de soluție.
În concluzie, deși nu mai există litigii comerciale, ca urmare a faptului că Noul cod civil are o concepție monistă, litigiile ce vizează obiectul de activitate al profesioniștilor rămân în continuare în competența secțiilor speciale, completelor specializate sau a tribunalului specializat, indiferent dacă este vorba despre judecata în primă instanță ori în căile de atac, ținându-se seama de principiul specializării judecătorilor și de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.
Nu trebuie omis nici faptul că la nivelul Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași se remarcă o schimbare de dată recentă a practicii, în sensul de a declina competența de soluționare a tuturor contestațiilor la executare în favoarea Secției I civilă din cadrul Tribunalului Iași, realizându-se astfel o schimare a competentei funcționale cu încălcarea disp. Art. 22 alin. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 care conferă colegiului de conducere sarcina de a stabili competența funcțională a fiecărei secții.
Văzând și dispozițiile art. 99 alin.(2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea 387/2005 a Plenului C.S.M., privitoare la transpunerea cauzei, prin încheiere, de la o secție la alta a aceleiași instanțe, precum și Hotărârea nr. 63 din 18.11.2011 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Iași privind competența funcțională a Secțiilor Civile ale Tribunalului Iași, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. 1/1 raportat la art. 136 alin. 1 raportat la art. 131 din C.proc.civ.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că executarea silită s-a pornit sub imperiul legii nr. 134/2010 – Codul de procedură civilă, fiind incidente dispozițiile din Cartea a V-a – Despre executarea silită. Titlul executoriu în speță îl constituie conform art. 632 alin. 2 cu referire la art. 638 alin. 4 un înscris care potrivit legii poate fi pus în executare, respectiv titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie. Cererea de chemare în judecată are ca obiect contestație la executare împotriva procesului verbal de licitație și actului de adjudecare.
Pe temeiul de drept din cerere, conform art. 849 alin. 2 Cod procedură civilă orice persoană interesată, între cele enumerate fiind și debitorul, poate formula contestație împotriva procesului verbal de licitație, dat în competența de soluționare a instanței de executare, fără a distinge între titlurile executorii, dacă sunt hotărâri date de instanțele de judecată, ori alte înscrisuri, în sensul art. 638 Cod procedură civilă și nici a calității participanților la executarea silită, profesioniști sau neprofesioniști a creditorilor și respectiv debitorilor.
Prezenta contestație la executare, în primă instanță a fost soluționată de Judecătoria Iași/Secția Civilă ca instanță de executare.
În cazul exercitării căii de atac conform art. 718 Cod procedură civilă, cu excepția prevăzută de lege, apelul este dat în competența instanței superioare în grad judecătoriei și anume tribunalului, care judecă ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță (art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă).
Judecarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunțată în contestația la executare are loc conform regulilor ce reglementează căile de atac, a dispozițiilor generale (art. 456-465) și apelului (art. 466-482) în măsura în care nu sunt contrare celor din Cartea despre executarea silită.
În cadrul instanțelor de judecată funcționarea secțiilor și completele specializate este reglementată de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în Secțiunea Organizarea curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și judecătoriilor (art. 35-42).
La tribunal conform art. 36 alin. 3 din lege funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.
Prezenta contestație la executare este o cauză de natură civilă, dată în primă instanță în competența judecătoriei ca instanță de prim grad, fiind instanța de executare desemnată conform Codului de procedură civilă, judecată de secția civilă, iar în calea de atac a apelului competența revine tribunalului, secția civilă.
În cadrul procesual redat, Curtea constată că legiuitorul atunci când reglementează contestația la executare nu distinge în stabilirea competenței materiale – primă instanță, cale de atac și respectiv funcționale a instanțelor de judecată, a secțiilor, fie a completelor specializate pe calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, așa cum a procedat Secția I Civilă a tribunalului, în speță.
Criteriile impuse prin lege sunt: cele privind emitentul titlului executoriu – instanța de judecată (hotărârea fie un alt înscris conform art. 638 Cod procedură civilă și motivele contestației, dacă privesc înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (art. 714, art. 718 Cod procedură civilă).
Oricare ar fi beneficiile specializării judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, momentul pretinsei schimbări a practicii instanței de control judiciar privind competența funcțională a secțiilor, nu pot impune o altă competență decât aceea dată de lege.
Modificările legislative privind Legea nr. 304/2004, ale Codului de procedură civilă de la 1865, dispuse prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil invocate în considerentele Încheierii date de Secția I Civilă, deși în parte corecte – art. 226 fiind de recomandare – ”se pot înființa” – în cadrul secțiilor civile complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea obiectului sau naturii acestora (alin. 1 lit. 1-d) și-au încetat aplicarea odată cu . Legii nr. 134/2010 – Codul procedură civilă la 15.02.2013 și a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, fiind doar norme tranzitorii.
La situația de fapt probată, a datei începerii executării silite, a Dispozițiilor tranzitorii și de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 ce în art. 3 Legea nr. 76/2012 prevede că ”Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., motivarea Secției I Civilă deși meritorie nu are suport legal.
Pentru considerentele expuse, Curtea stabilește competența de soluționare a apelului în favoarea Secției I Civile a Tribunalului Iași.
Se are în vedere data începerii executării și formulării contestației, motivele prin care se solicită anularea formelor de executare și nu o contestație la titlu care să impună – pentru calea de atac – competența secției, fie a unui complet specializat pe calitatea părților ori natura litigiului.
În ce privește Decizia nr. XV/2007 dată de ÎCCJ/Secțiile Unite în recursul în interesul legii cu privire la stabilirea competenței de soluționare a contestațiilor la executare având ca obiect hotărâri judecătorești pronunțate în litigii comerciale se constată că a fost dată în aplicarea art. 400 și 402 Cod procedură civilă de la 1865.
Înalta Curte a statuat asupra competenței de soluționare a contestației privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional.
În speță, soluționarea conflictului de competență are loc într-un alt cadru legislativ conform art. 136 Cod procedură civilă, impus de Legea nr. 134/2010 în materia executării silite, competența materială funcțională fiind permisă prin Legea nr. 304/2004 republicată, fie impusă prin legi speciale.
În fapt, Secția I Civilă de la Tribunalul Iași în încheierea nr. 99/2015 reține că nu mai există litigii comerciale, urmare faptului că Noul Cod civil/Legea nr. 287/2009 are o concepție monistă, constatare ce este corectă.
De asemenea, în cadrul prezentei contestații la executare nu s-au invocat apărări de fond vizând înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, chestiuni în raporturile între profesioniști și persoane fizice debitoare pentru a atrage competența secției specializate în calea de atac.
Astfel, s-au invocat doar cauze de nulitate a actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc ce atrag competența Secției/completului civil de drept comun – Secția I civilă, pentru calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de B. (fostă D.) F.-M. împotriva sentinței civile nr. 5943/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, Secția Civilă (ds. nr._/245/2014) în favoarea Tribunalului Iași, Secția I Civilă. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2016.
Președinte, V. C.-S. | ||
Grefier, A. H. |
Red. CSV
Tehnored. HA
02 exemplare/18.02.2016
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 91/2015. Curtea de Apel IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 59/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
