Conflict de competenţă. Sentința nr. 91/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 91/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 91/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Grefier A. H.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. D. V..
Conflictul negativ de competență se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art.135 alineat 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, după care, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 30.12.2014, întemeiată pe art. 996 Cod procedură civilă, reclamantul M. D. V. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al județului Iași – S. R. să rectifice baza de date cu privire la suspendarea dreptului său de a conduce pe drumurile publice în baza permisului de categorie B nr._.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a invocat contestarea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la S. R. al Poliției Iași, pe care nu l-a semnat și nu a luat la cunoștință, faptul că nu a fost anunțat în prealabil datei de 20 august 2014, că la 25 august 2014 prin dovada nr._/2014 i s-a redat dreptul de a conduce.
Reclamantul prin cererea depusă la dosar în 05.01.2015 a făcut precizări cu privire la nelegalitatea măsurii suspendării (filele 17-23 dosar de fond).
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Iași a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, motivată pe faptul că cererea privește un act administrativ emis de o autoritate publică județeană conform art. 997 Cod procedură civilă și art. 10 din legea nr. 554/2004; inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, fiind invocate dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și pe fond s-a susținut că lucrătorul de poliție a aplicat măsurile legale.
Reclamantul a depus concluzii scrise (filele 52-54 dosar fond) și a fost prezent la dezbateri în ședința publică din 13.01.2015.
Judecătoria Iași, Secția Civilă prin sentința civilă nr. 161/2015 din 13.01.2015 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
A declinat în favoarea Tribunalului Iași – Secția A Ii-A Civlă Și C. Administrativ competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială și ca părți, pe reclamantul M. D.V., și pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, prin reprezentant legal Șeful Inspectoratului Chestor de poliție S. I..
Prima instanță verificându-și din oficiu competența în aplicarea art. 248 Cod procedură civilă constată că potrivit art.997 N.C.proc.civ., cererea de ordonanță președințială se soluționează de către instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
În cauza de față, reclamantul M. D.V. solicită, pe calea ordonanței președințiale, înlăturarea din baza de date a Serviciului Poliției Rutiere din cadrul pârâtului a mențiunii referitoare la suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, măsură complementară dispusă în temeiul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.08.2014. Ori, respectiva mențiune reprezintă, în opinia instanței, un act administrativ, astfel cum este acesta definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Mai mult, se constată faptul că reclamantul pretinde că a fost vătămat într-un drept al său de pârâtul IPJ Iași, prin menținerea acestei consemnări în baza de date a SPR Iași, și invocă și nesoluționarea cererii formulate pe cale administrativă, în sensul anulării acelei mențiuni, cerere înregistrată la IPJ Iași sub nr._/02.12.2014.
În aceste condiții, față de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform căruia “Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale(…), dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, în temeiul art.95 pct.4 N.C.proc.civ. și luând în considerare dispozițiile art.131 și art.132 raportat la art.130 alin.2 N.C.proc.civ. (“Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”), instanța va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – Secția A Ii-A Civilă Și C. Administrativ.
Cauza s-a înaintat spre competentă soluționare Tribunalului Iași, Secția II Civilă de contencios administrativ și fiscal.
La data de 13.02.2015 reclamantul M. D. V. depune precizări la cererea de anulare act administrativ (filele 8-10 dosar tribunal) prin care solicită ”transformarea” ordonanței președințiale într-o cerere de anulare a actului administrativ intitulat proces verbal încheiat la data de 04.08.2014 de agentul de poliție al Serviciului R. Iași.
Tribunalul Iași, Secția II civilă-contencios administrativ și fiscal declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul M. D. V..
Constată tribunalul că la primul termen de judecată reclamantul a formulat precizări prin care a transformat cererea de ordonanță președințială într-o cerere de anulare a procesului verbal de contravenție încheiat la data de 04.08.2014. Cauza s-a înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei Iași, fiind înregistrată sub nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”.
Reclamantul a formulat precizări (filele 9-10) solicitând din nou în partea finală a cererii admiterea cererii și ” a se obliga prin hotărâre judecătorească conducerea IPJ, S. R. să șteargă din baza de date ” suspendarea dreptului de a conduce începând cu data de 20.08.2014, în baza titlului executor proces verbal de contravenție . nr._ din 04.08.2014.
Judecătoria Iași prin Încheierea din 20 octombrie 2015 admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași invocată din oficiu. Constată ivit conflictul negativ de competență, suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel, instanță superioară în grad, comună celor două instanțe în conflict pentru a fi soluționat.
În soluționarea cauzei, Curtea urmează a avea în vedere principiile fundamentale ale procesului civil și anume: dreptul de dispoziție al părților reglementat prin art. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților (alin. 2; buna credință – drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți – art. 12; obligațiile părților în desfășurarea procesului/art. 10 ce le impune obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, de a contribui fără întârziere la desfășurarea procesului; de asemenea, a dispozițiilor din legile speciale ce derogă de la normele de drept comun privind judecarea proceselor civile în sens larg, între care în speță OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În fapt, reclamantul a investit instanța de prim grad judecătoria, în temeiul art. 996, în prezent art. 997-1002 Cod procedură civilă ce reglementează procedura ordonanței președințiale.
Conform art. 998 Cod procedură civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
În art. 1001 codul de procedură civilă prevede că la solicitarea reclamantului până la închiderea dezbaterilor în primă instanță, cererea de ordonanță președințială va putea fi transformată într-o cerere de drept comun, situație în care pârâtul va fi încunoștiințat și citat în mod expres cu această mențiune.
Instanța de judecată este investită prin cererea de chemare în judecată ce trebuie să cuprindă elemente impuse de art. 194 Cod procedură civilă între care obiectul cererii (c), arătarea motivelor de fapt și drept pe care se întemeiază (d).
Reclamantul a investit instanța la 30.12.2014, acțiunea având ca obiect obligație de a face și a ales calea ordonanței președințiale, fiind incidente și dispozițiile OUG nr. 195/2002 ca lege specială ce reglementează circulația pe drumurile publice sub aspect material și procesual.
Curtea are în vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr. 134/2010 – aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă – potrivit cărora dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă, ce se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
De necontestat poziția procesuală a reclamantului în ce privește obiectul judecății, ce la situația de fapt redată, nu constituie doar, în sensul art. 1001 Cod procedură civilă, o transformare a cererii din ordonanță președințială pe calea dreptului comun, ci însăși o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, ce atrage o altă competență materială.
Astfel, din ”obligație de a face” cu care a investit judecătoria, constând în radierea din evidențele IPJ Iași a măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce, ca sancțiune complementară (art. 96 din OUG nr. 195/2002), reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată în plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
Dispozițiile ce constituie dreptul comun în judecarea cauzelor civile sunt aplicabile în alte materii numai dacă, în speță, OUG nr. 195/2002 nu cuprinde dispoziții contrare.
În cadrul procesual redat, a concursului între legea specială și dreptul comun, este incident și art. 204 Cod procedură civilă ce prevede că modificarea cererii de chemare în judecată poate fi făcută de reclamant, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, se constată că prima modificare a avut loc la tribunal la 03 martie 2015.
Modificarea obiectului cererii de chemare în judecată a atras o altă competență materială în primă instanță decât a tribunalului și anume a judecătoriei ca instanță de alt grad. Excepția este de ordine publică potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, fiind corectă dispoziția de trimitere a cauzei la judecătorie.
Sancțiunea pentru partea în proces fiind decăderea, se reține că reclamantul nu poate modifica din nou obiectul cererii de chemare în judecată la cel inițial în obligația de a face.
În stabilirea competenței materiale în prezenta cauză nu are relevanță că pe cale separată, printr-o altă cerere, s-a constituit alt dosar, reclamantul petent a contestat procesul verbal de constatare a contravenției și nici soluția dată.
Curtea are în vedere că procesul civil este guvernat de principiul legalității, părțile având drepturi și obligații ce trebuie exercitate în modalitatea, forma și termenele prevăzute de lege. Dreptul de dispoziție al părții nu este nelimitat, ci este supus condițiilor de exercitare, sub sancțiuni procedurale, ca în prezenta cerere.
Pentru considerentele expuse, urmare modificării cererii de chemare în judecată din ordonanță președințială cu obiectul ”obligație de a face”, în acțiune de drept comun, plângere împotriva procesului verbal de contravenție, competența revine în primă instanță judecătoriei, conform art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. D. V. (dosar nr._/245/2014 Judecătoria Iași - dosar nr._ Tribunalul Iași) în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 noiembrie 2015.
Președinte, V. C.-S. | ||
Grefier, A. H. |
Redactat CSV
Tehnoredactat HA
02 EXEMPLARE/22.12.2015
| ← Strămutare. Sentința nr. 88/2015. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
