Fond funciar. Decizia nr. 59/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 59/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2016
Ședința publică de la 15 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător A. G.
Judecător C.-A. S.
Grefier D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de M. C. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 1189/2015 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în contradictoriu cu intimații M. (T.) C. V., M. E., M. D. - mostenitor al defunctului M. D., M. S. - mostenitor al defunctului M. D., M. R. - mostenitor al defunctului M. D., M. D. C. - mostenitor al defunctului M. D., M. D. I. - mostenitor al defunctului M. D., M. D. F. - mostenitor al defunctului M. D., M. D. F.- mostenitor al defunctului M. D., M. D. C. - mostenitor al defunctului M. D., C. L. DE F. F. D. P. PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, M. T., M. C. P., C. G., M. F., C. R. C., C. Gh. G., C. G., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul M. C. Nicușor, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; la dosar s-au depus precizări scrise din partea recurentului M. C. Nicușor și a intimatei C. comunei D.; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității căii de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 1189/2015 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, având în vedere obiectul litigiului - fond funciar și raportat la prev. art. 457 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Recurentul M. C. Nicușor solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Judecătoria Iași, motivând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate, din oficiu.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1250/17.11.2014 a Judecătoriei H. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. C.Nicușor în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. D. și C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și cu intervenienții forțați M. C.P., M. C.D., C. G., M. T., M. F., M. C. C., C. R. C. și C. Ghe. G..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 14.03.1991 a fost înregistrată la C. L. de F. F. D. cererea nr. 4155, de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,95 ha ce a aparținut defunctei M. C. R., formulată de fiii acesteia, M. C. A. și M. C. C.. De asemenea, instanța reține că la data de 10.03.1991 a fost înregistrată sub nr. 3592 la C. L. de F. F. D. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantul M. C. Nicușor cu privire la aceeași suprafață de teren ce a aparținut mamei sale, M. C. R., la care reclamantul a anexat și copie de pe testamentul autentificat sub nr. 1148/14.03.1975 de notariatul de Stat al Județului Iași (f.132-133).
Cererile menționate au fost admise prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 39/09.08.1991, pe anexa de validare nr. 3, la poziția nr. 236 fiind menționată defuncta M. C. R. cu suprafața de 4,95 ha teren (f.134).
Ulterior, pe numele tuturor descendenților de gradul I ai defunctei M. C. R., respectiv pe numele fiilor acesteia M. C. A., M. C. C., M. C. Nicușor, M. C. P., S. C. E., C. C. R. și M. C. D., a fost eliberat titlul de proprietate nr._/30.10.1998, ce formează obiectul cauzei de față (f.76).
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul M. C. Nicușor a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, invocând faptul că frații săi, persoane menționate pe titlu alături de reclamant, nu ar avea calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, față de testamentul autentificat sub nr.1148/14.03.1975 de Notariatul de Stat al Județului Iași (fila 92).
P. testamentul menționat, defuncta M. R. a testat în favoarea unuia dintre copiii acesteia, respectiv în favoarea reclamantului M. C. Nicușor, întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Instanța amintește că, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. [...]”.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că frații reclamantului au avut, alături de acesta, calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, având în vedere gradul de rudenie cu defuncta autoare, respectiv descendenți de gradul I, precum și calitatea acestora de moștenitori rezervatari.
În acest sens, instanța a subliniat că descendenții defunctului (alături de ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor) au, potrivit art. 841 - 843 din V. Cod civil, calitatea de moștenitori legali rezervatari, ceea ce înseamnă că și în situația în care prin testament „de cujus” ar lăsa întreaga sa avere mobilă și imobilă unui legatar (fie el moștenitor legal sau nu), descendenții defunctului culeg, în virtutea legii, rezerva succesorală.
P. urmare, instanța a subliniat că legea prevede anumite limitări ale dreptului de dispoziție al lui „de cujus”, limitări care sunt instituite în favoarea unor rude apropiate ale acestuia (descendenți, părinți și soț supraviețuitor - moștenitori legali rezervatari), vizând doar liberalitățile făcute de defunct prin acte „inter vivos” (donații) sau „mortis causa” (legate), precum și exheredările făcute prin testament. Asemenea acte de dispoziție, fără a fi interzise, trebuie să se încadreze în anumite limite prevăzute de lege în favoarea moștenitorilor rezervatari, respectiv în limitele cotității disponibile.
Cu alte cuvinte, instanța precizează că deși defuncta a instituit pe reclamantul M. Nicușor, fiul său, ca legatar universal, prin testamentul autentic sus-menționat, aceasta nu înseamnă că frații reclamantului au pierdut calitatea de moștenitor cu vocație concretă la moștenirea mamei lor, aceștia culegând, în virtutea legii, rezerva succesorală.
Mai mult decât atât, instanța a constatat că valabilitatea titlului de proprietate nr._/30.10.1998 a mai format obiectul controlului instanțelor judecătorești. Astfel, prin sentința civilă nr. 486/02.04.2002 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr. 1307/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă a Curții de Apel Iași nr. 846/24.06.2003 (f.165-167 dosar) a fost respinsă cererea reclamantului M. C. Nicușor de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/30.10.1998 eliberat pe numele tuturor moștenitorilor defunctei sale mame M. C. R., instanța reținând, cu putere de lucru judecat, că „nu există nici un motiv de a pronunța nulitatea absolută a acestui titlu, acesta fiind eliberat pe baza evidențelor agricole ale Primăriei Comunei D. referitoare la proprietatea defunctei M. R. la . suprafața de 4,550 ha teren situate pe raza comunei D., jud. Iași”. (fila 166).
De altfel, instanța a constatat că în cadrul dosarului 1307/2011 reclamantul, deși a depus la dosarul cauzei testamentul defunctei sale mame, nu a invocat în motivarea cererii formulate lipsa calității de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate a fraților săi menționați alături de reclamant pe titlul comun, ci, dimpotrivă, a solicitat anularea acestui titlu, dar și a T.P. nr._/03.03.1999 emis pe numele fratelului său M. C.A. și a t.p nr._/03.03.1999 emis pe numele fratelului său M. C. C., solicitând obligarea Comisiei județene Iași la eliberarea unui titlu comun pe numele tuturor moștenitorilor.
În plus, instanța a observat că prin sentința civilă nr. 486/02.04.2002 a Judecătoriei H. s-a reținut, cu putere de lucru judecat, și faptul că „între părți a mai avut loc un raport juridic soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 1605/29.05.2000 a Tribunalului Iași, având ca obiect ieșirea din indiviziune a moștenitorilor defunctei M. R. cu privire la suprafața de 4 ha și 5500 mp inclusă în t.p. mai sus-menționat (respectiv t.p. nr._/30.10.1998), în sensul admiterii în parte a acțiunii civile și partajării terenului ce formează obiectul masei succesorale între moștenitori. Se reține în cuprinsul considerentelor acestei decizii că testamentul încheiat în favoarea reclamantului M. Nicușor nu a fost valorificat de acesta, iar cu privire la cererea de partajare a terenurilor incluse în titlurile de proprietate eliberate pe numele pârâților M. A. și M. C., instanța a dispus în sensul nereținerii acestora în cuprinsul masei succesorale. Cu alte cuvinte, prin pronunțarea acestei decizii, definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, a fost conferită titlului de proprietate comun, eliberat pe numele tuturor moștenitorilor, o validitate incontestabilă.” (f.165 verso).
Pentru toate considerentele de fapt și de drept sus-expuse, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantul M. C. Nicușor este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, instanța constatând că titlul de proprietate nr._/30.10.1998 este pe deplin valabil, în cauză nefiind incident nici unul din motivele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997.
În temeiul art. 453 alin.1 din C., instanța a luat act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. Nicușor, care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie:
P. decizia civilă nr. 1189/2015 din 29.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respins apelul împotriva sentinței civile nr. 1250/17.11.2014 a Judecătoriei H., sentință care a fost păstrată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat instanței de fond să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/30.10.1998 emis pe numele reclamantului și a fraților săi, motivat de faptul că frații reclamantului nu erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acea suprafață de teren.
Tribunalul a reținut că persoanele beneficiare ale titlului de proprietate nr._/30.10.1998 sunt descendenți de gradul I ai defunctei M. C. R.. P. cererea înregistrată sub nr. 4155/14.03.1991 fiii acesteia, M. C. A. și M. C. C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,95 ha, rămasă moștenire de la M. C. R., mama lor, conform anexei de validare nr. 3, unde la poziția 236 este menționată defuncta M. C. R..
Reclamantul a formulat separat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren înregistrată la C. L. de F. F. D. sub nr. 3592/10.03.1991.
Reclamantul solicită anularea titlului de proprietate apreciind că frații săi nu erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acea suprafață de teren. În acest sens, reclamantul invocă testamentul autentificat sub nr. 1148/14.03.1975 de Notariatul de Stat al Județului Iași.
P. testamentul menționat, defuncta M. R. a testat în favoarea reclamantului M. C. Nicușor întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, in cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, „Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii”, iar „mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucat terenurile nu s-au gasit în circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor”. In acelasi timp, dispozitia imperativa de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit careia, în cazul terenurilor ce nu s-au gasit in circuitul civil, mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor, ei fiind considerati ca au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, impune concluzia ca toti succesibilii autorului îndreptatiti ce solicita reconstituirea dreptului sunt, la randul lor, repusi de drept în termenul de acceptare a mostenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
Faptul că reclamantul este beneficiarul testamentului autentificat sub nr. 1148/14.03.1975 de Notariatul de Stat al Județului Iași nu are ca efect negarea dreptului celorlalti moștenitori de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, atât timp cât aceștia au calitatea de moștenitori rezervatari.
Potrivit dispozițiilor art. 13 (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Reclamantul avea posibilitatea, așadar, să se prevaleze de dispozițiile testamentare în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune de pe titlu. Faptul că reclamantul nu a valorificat testamentul în cadrul dosarului de ieșire din indiviziune finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 1605/29.05.2000 a Tribunalului Iași nu poate constitui un motiv pentru nulitatea titlului de proprietate.
Criticile apelantului cu privire la titlurile de proprietate nr._/03.03.1999 emis pe numele M. C.C. și nr._/03.03.1999 emis pe numele M. C. A. exced cadrului procesual, din moment ce instanța de fond a respins ca tardiv formulată cererea reclamantului de modificare a cererii de chemare în judecată, acesta având posibilitatea de a solicita pe calea unei acțiuni separate anularea acestor titluri de proprietate, dispoziție ce este în concordanță cu normele procesuale civile.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de reclamantul M. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 1250/17.11.2014 a Judecătoriei H., sentință care a fost păstrată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. C. Nicușor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
D. oficiu, s-a pus în discuție inadmisibilitatea recursului.
Răspunzând acestei excepții, recurentul învederează că primele două instanțe nu au ținut cont de actele pe care le-a depus la dosar. El prezintă ample argumente referitoare la fondul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că în cauză operează excepția inadmisibilității recursului, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil - înscris în dispozițiile art. 7 alin. (1) NCPC - este cel al legalității, textul arătând expres că: „Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și obligațiilor părților în procesul civil.”
Articolul 457 din Noul Cod de procedură civilă, cu denumirea marginală de „Legalitatea căii de atac” nu reglementează decât o aplicare particulară a principiului legalității.
Legalitatea căilor de atac înseamnă că acestea sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Este ceea ce rezultă din cuprinsul prevederilor art. 457 alin. 1 C. pr. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Textul instituie o regulă cu valoare de principiu constituțional, câtă vreme articolul 129 din legea fundamentală proclamă dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, arătând - totodată - că aceasta se poate face numai „în condițiile legii”.
Curtea notează că, la fond, competența judecătoriei a fost dată de dispozițiile Legii fondului funciar. M. C. Nicușor a formulat apel împotriva sentinței judecătoriei, iar decizia pronunțată de tribunal în apel formează obiectul recursului de față.
Conform art. 483 alineat (1) Cod procedură civilă, hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, dar alineatul (2) al art. 483 stabilește că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, cum este și decizia Tribunalului Iași de față, pronunțată în materia fondului funciar. În această situație, recursul apare inadmisibil și urmează a fi respins, ca atare.
Excepția inadmisibilității căii de atac fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea criticilor formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de M. C. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 1189/2015 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2016.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. și tehnored. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./24.02.2016
Tribunalul Iași:
- A. C.
- T. A. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2016. Curtea de Apel IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 622/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
