Conflict de competenţă. Sentința nr. 14/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:013._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 14/2016
Ședința din Camera de Consiliu de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă – C. administrativ și fiscal și Tribunalul Iași – Secția I Civilă cu privire la soluționarea cererii de apel formulată de .. D., prin reprezentat legal C. C. S. G., în contradictoriu cu intimata P. C. D. prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 445 din 03.06.2015 a Judecătoriei H. pronunțată în dosarul nr._ *, având ca obiect contestație la executare.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin încheierea din 19.11. 2015 Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă – C. administrativ și fiscal a constatat necompetența sa funcțională și, în consecință, a transpus cauza spre competentă soluționare la Secția I a civilă, urmând a se acorda termen și a se cita părțile.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă – C. administrativ și fiscal a reținut că, potrivit deciziei nr. 14/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”, decizia fiind obligatorie conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
Având în vedere faptul că obiectul cauzei este contestație la executare si nu anulare act administrativ fiscal, precum si împrejurarea potrivit căreia, instanța de contencios administrativ soluționează doar in prima instanță cauzele de contencios administrativ si doar pe cale de excepție calea de atac in materia plângerilor contravenționale, instanța a constatat că, raportat la obiectul acțiunii, natura litigiului este în mod neîndoielnic una civilă, sentința apelata fiind pronunțată de către Judecătoria Iași, ca instanță de drept civil si nu ca instanță de contencios administrativ (judecătoria nesoluționând decât în mod excepțional, doar în materie contravențională astfel de cauze).
Tribunalul Iași - Secția I civilă, prin încheierea nr.100 pronunțată în ședința publică din7.12.2015, a admis excepția necompetenței sale funcționale și și – a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, complet specializat în soluționarea cauzelor în materie fiscală.
S - a dispus suspendarea judecății cauzei, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Iași - Secția Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pronunțând această încheiere, Secția I civilă din cadrul Tribunalului Iași a reținut că procedura de executare silită este declanșată de Unitatea Administrativ Teritorială D. pentru recuperarea creanței ce reprezintă redevență contract de concesiune 34/27.07.2007, impozitul aferent terenului concesionat, penalități de întârziere aferente, impozit auto pentru autovehiculul VW Golf Plus și penalități.
Așadar, natura creanței care se execută silit este fiscală, fiind incidente dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Prin urmare, raportat la obiectul pricinii ce vizează contestația la un titlu executoriu fiscal prin care se urmărește recuperarea unei creanțe fiscale, tribunalul a concluzionat că revine competența de soluționare a cauzei unui complet specializat în soluționarea cauzelor în materie fiscală din cadrul Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Decizia ICCJ nr. 14/2007, invocată în încheierea de transpunere a dosarului la Secția I Civilă, nu trebuie interpretată în sensul că exclude competența completelor specializate în căile de atac întrucât această decizie vizează competența de soluționare a contestațiilor la executare doar în primă instanță.
Dimpotrivă, relevante în prezenta cauză sunt cele statuate de instanța supremă în Decizia RIL XV/2007, referitor la stabilirea competentei de soluționare a contestațiilor la executare, în prima instanța si în căile de atac, având ca obiect hotărâri judecătorești pronunțate in litigii comerciale, precum si alte titluri de natura comerciala.
Prin această Decizie, Înalta Curte a statuat (ca și în decizia nr. 14/2007) faptul că, în primă instanță, competenta de soluționare a contestației formulate împotriva executării silite propriu-zise si a contestației care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei.
In ceea ce privește competența de soluționare a acestor contestații în căile de atac Înalta Curte a statuat, cu valoare de principiu, faptul că, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisa sau contestația la titlu vizează un titlu emis in materie comerciala, acestea sa se îndrepte la secția comerciala - daca aceasta exista - a instanței competente.
Această Decizie își găsește deplină aplicabilitate în speță, în condițiile în care contestația la executare vizează un titlu executoriu fiscal, competența de soluționare în primă instanță revenind judecătoriei, iar în căile de atac tribunalului, în complet specializat în soluționarea cauzelor în materie fiscală din cadrul Secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
În acest sens, instanța supremă a statuat în considerentele Deciziei RIL XV din 2007 faptul că „nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisa, natura litigiului rămâne fără relevanță.”
Ori, în speță nu există nici un raționament juridic care să înlăture de la aplicare această decizie, competența funcțională fiind determinată în toate cazurile de natura litigiului, astfel că atât în materie comercială, cât și în materie fiscală, competența funcțională revine completelor specializate din cadrul Secției a II-a Civilă, care, nu întâmplător, poartă denumirea de Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția a II-a Civilă - C. Administrativ și Fiscal și Secția I Civilă din cadrul Tribunalului Iași, Curtea stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea primei instanțe sesizate, pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei H. sub nr._ *, . solicitat, în contradictoriu cu intimata P. C. D., anularea Somației nr. 69/F din 17.02.2014 și a titlului executoriu din 17.02.2014 emise de intimată.
Conform titlului executoriu contestat, creanța fiscală își are izvorul în contractul de concesiune nr. 34/27.07.2007 și în neachitarea impozitului auto.
Astfel, obiectul pricinii este reprezentat de contestația la un titlu executoriu fiscal, prin care se urmărește recuperarea unei creanțe fiscale.
Cauza a fost soluționată de Judecătoria H., iar împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță a declarat apel .>
Raportat la obiectul pricinii deduse judecății, Curtea reține că este competentă să soluționeze calea de atac împotriva contestației la executare instanța specializată în soluționarea cauzelor în materie fiscală.
Concluzia Curții este întemeiată pe Decizia XV/2007 a ICCJ, care statuează că „ in considerarea principiului specializarii, este firesc ca, atunci cand contestatia la executare propriu-zisa sau contestatia la titlu vizeaza un titlu emis in materie comerciala, acestea sa se indrepte la sectia comerciala - daca aceasta exista - a instantei competente.
Sub acest aspect, nu poate fi primit punctul de vedere exprimat in unele hotarari, conform caruia, atunci cand este vorba despre o contestatie la executare propriu-zisa, natura litigiului ramane fara relevanta.”
Față de cele ce preced, Curtea va stabili competența de soluționare a apelului în favoarea Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Iași, căreia îi va trimite cauza, în aplicarea dispozițiilor art. 135 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În conformitate cu art. 135 alin.1 din Codul de procedură civilă, stabilește competența de soluționare a apelului declarat de . sentinței civile nr.445 din 3.06.2015 a Judecătoriei Hîrlău, în favoarea Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă – C. administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26.01.2016.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: PG
2 exemplare/12.01.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 27/2016. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
