Legea 10/2001. Sentința nr. 3363/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3363/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 109/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 109/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: C. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de H. S. M. împotriva sentinței civile nr. 3363/ 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații P. M. Iași și M. Iași prin Primar, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea apelantei H. S. M..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 04 februarie 2016, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și față de cererea de amânare a pronunțării cauzei formulată de apărătorul apelantei, pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Iași, reclamanta H. S. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. municipiului Iași și a formulat contestație împotriva deciziei nr. 93/ 14.02.2014 emisă de P. municipiului Iași solicitând:
1.în principal, anularea deciziei nr. 93/2014 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care, în măsura constatării existenței de bunuri disponibile, să se dispună acordarea, prin compensare (pentru întreg imobilul) de bunuri imobile pentru construcțiile demolate și terenul sistematizat, întrucât în proprietatea M. Iași există bunuri imobile disponibile și care pot face obiectul acordării compensării în natură;
2.în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii în condițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 și pentru partea de 5/8 din imobilul revendicat.
Prin sentința civilă nr. 3363/ 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanta H.-S. M. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Avocat M. C. M. A. în Iași, ., .,, . în contradictoriu cu pârâții P. municipiului Iași cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11 și municipiul Iași prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 17.10.2001, S. F., în calitate de moștenitor al autorului S. I. a notificat pârâtul în vederea evaluării și restituirii contravalorii imobilului, casă și teren cu o suprafață de 740mp, ce a aparținut autorului său, imobil situat în ..21.
S. F. a decedat la 6.01.2005 rămânând ca moștenitori S.(căsătorită H.) M. cu o cotă de 3/8, S. F.(fiu) cu o cotă de 3/8 și S. M. cu o cotă de 2/8(soție), potrivit certificatului de moștenitor nr.11/18.09.2007.
Prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 207/17.01.2008 la B.N.P. C. Ș. & Asociații, S. F. și S. M. au cedat în deplină proprietate și cu titlu gratuit reclamantei drepturile succesorale ce urmează a fi dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu.
La data de 14.02.2014 a fost emisă de către P. municipiului Iași, dispoziția nr.93 prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii reclamantei pentru cota parte de 3/8 din imobil în condițiile art. 24al.1 din legea 165/2013 iar pentru cota de 5/8 în condițiile art. 24al.4 din aceeași lege.
În cuprinsul dispoziției s-a menționat faptul că municipiul Iași nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare.
Reclamanta a combătut această susținere și a indicat imobilul din ..
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că imobilul a fost transferat către S.C. Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar nici un act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași pentru a se putea stabili nelegalitatea dispoziției contestate, sub acest aspect.
Prin urmare, cererea reclamantei referitoare la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună acordarea unui imobil în compensarea celui deținut în proprietate inițial de autor, este neîntemeiată.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să dispună acordarea de măsuri compensatorii în condițiile art. 24al.1 și pentru cota de 5/8 din imobilul revendicat.
Potrivit art. 24 al.1 din legea 165/2013” punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare.
Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că „ în cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6)”.
Aliniatul 1 al textului se referă la titularul dreptului de proprietate sau moștenitorii acestuia și nu ridică probleme de interpretare.
Aliniatul al doilea se referă însă la situația în care fostul proprietar sau moștenitorii săi au înstrăinat dreptul de proprietate ce urmează a fi redobândit.
Legiuitorul nu diferențiază între înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros ci reglementează situația în care din actul de înstrăinare nu rezultă prețul obținut.
Este adevărat că legiuitorul nu se referă la transmisiunile cu titlu gratuit și nici la cazul în care cesionarea drepturilor se realizează între moștenitori. Acestea sunt însă situații particulare ce nu pot fi prevăzute în lege distinct.
Textul se referă la noțiunea de înstrăinare în general, prin urmare, ieșirea dreptului din patrimoniul titularului, cu titlu gratuit sau oneros. Nu putem reține interpretarea susținută de reclamantă în sensul că noțiunea de înstrăinare se referă doar la transmisiunea dreptului cu titlu oneros deoarece ar presupune o distincție pe care nici legiuitorul nu a realizat-o și nici interpretului nu îi este permis.
Prin urmare apreciem corectă dispoziția contestată, acțiunea fiind neîntemeiată, și a fost respinsă.
Reclamanta H. S. M. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3363/2014 pronunțată de Tribunalul Iași și a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Apelanta a solicitat, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize topo-cadastrale.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta precizează că a solicitat, la fondul cauzei, efectuarea unei expertize topo-cadastrale pentru lămurirea situației de fapt, expertiză respinsă fără a se argumenta neutilitatea administrării acestui mijloc de probă.
Apelanta susține că prin adresa nr._/30.08.2013 M. Iași, prin DAPPP, i-a comunicat că imobilul din Iași, . se află în proprietatea sa, situație juridică stabilită cu caracter definitiv prin decizia dată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ *.
Intimatul a depus înscrisuri susținând că imobilul a fost vândut în cadrul procedurii de lichidare a . procesului verbal de licitație nr. 44/7.05.2012, către ..
Cum apelanta nu a reușit să afle cine este proprietarul imobilului din evidențele OCPI, a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
Apelanta a mai invocat dispozițiile art. 120 din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care procesul verbal de vânzare a bunului debitoarei constituie titlu de proprietate și urmare a intrării în vigoare a Codului civil la 1.10.2011, procesul-verbal de licitație avea valoare juridică doar dacă ulterior, contractul de vânzare-cumpărare era semnat în fața notarului, deci trebuia încheiat în formă autentică.
Respingând administrarea probei cu expertiza tehnică doar prin raportare la procesul-verbal de licitație, instanța de fond nu a coroborat și celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei și nu a lămurit cine este proprietarul imobilului din Iași, ., cine posedă imobilul, dacă este liber în sensul Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, în situația în care nu se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelanta consideră că M. Iași este proprietarul imobilului din Iași, . și că imobilul este liber în sensul Legii nr. 10/2001, adică poate fi restituit în natură, urmând ca evacuarea eventualilor deținători fără drept a imobilului să se facă chiar de către apelantă.
Cu privire la cotele succesorale pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri, apelanta critică sentința instanței de fond deoarece nu s-a făcut referire la efectul renunțării la moștenire. În situația renunțărilor la moștenire in favorem, dreptul se naște direct în patrimoniul moștenitorului în favoarea căruia se renunță și nu mai operează o transmisiune a dreptului de la un moștenitor la altul.
Consideră apelanta că nu este aplicabilă nicio dispoziție a art. 24 și urm. din Legea nr. 165/2013 întrucât între moștenitorii din prezenta cauză nu au operat transmisiuni de drepturi reale.
Apelanta susține că dreptul de proprietate s-a născut direct în patrimoniul său, nefiind supusă măsurilor restrictive ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.
Apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiza topo-cadastrală și interogatoriul intimatului.
Intimații nu au depus întâmpinare, însă, la solicitarea instanței, au precizat că imobilul situat în Iași, . (compus din teren în suprafață de 300 m.p. și construcție cu parter și etaj) a fost proprietatea familiei C. și Fani Pizic sau Aizic, a trecut în proprietatea statului în baza Ordinului Ministerului de Interne nr._ și în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași în baza Deciziei nr. 191/ 25.04.1989.
Prin decizia nr. 20/1990 a Prefecturii Iași, imobilul a fost dat în administrare către . fiind anulată prin sentința civilă nr. 156/ 25.10.2000 a Curții de Apel Suceava. Prin decizia nr. 1296/2012 Curtea de Apel Iași a obligat . lase M. Iași în deplină proprietate și posesie imobilul în cauză.
În cadrul procedurii de lichidare a . a fost înstrăinat către ., însă, executarea silită începută în baza titlului executoriu a fost anulată urmare a contestației la executare formulată de . nr._/245/2013).
Intimații au mai precizat că vor formula, în contradictoriu cu ., acțiune în revendicare, însă, la acest moment, nu există o listă cu bunuri care pot fi oferite în compensare pentru imobilele preluate în mod abuziv deoarece nu există bunuri destinate acestui scop.
Intimații au depus, în copie, înscrisurile despre care au făcut vorbire în aceste precizări.
Urmare a adreselor dispuse la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, curtea constată că imobilul din Iași, . nu figurează cu număr cadastral alocat activ și că în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobilul figurează cu o ipotecă nr. 4825/27.12.1995 pentru suma de 30.000.000 lei în favoarea Credit Bank, debitor fiind .>
Prin precizările depuse la data de 29 ianuarie 2016, intimații susțin că imobilul situat în Iași, . nu se află în posesia municipiului Iași și nu este inventariat în domeniul public sau privat al municipiului. Procesul-verbal de licitație și adjudecare din 7.05.2012 produce efecte deoarece nu a fost anulat, iar atribuirea unui bun în compensare este condiționată de nominalizarea acestuia în lista bunurilor disponibile și afectate acestui scop.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor și apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Urmare a notificării nr._/17.10.2001 depuse de autorul reclamantei, S. F., pentru restituirea imobilului situat în Iași, .. 21, s-a emis dispoziția nr. 93/ 14.02.2014 de către P. municipiului Iași, în sensul propunerii de acordare de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013: pentru cota parte de 3/8 din imobil în conformitate cu art. 24 alin. 1 și pentru cota parte de 5/8 de imobil conform art. 24 alin. 2.
Reclamanta a contestat dispoziția nr. 93/2014 a Primarului municipiului Iași atât cu privire la acordarea de măsuri compensatorii, cât și cu privire la modul de calcul al acestora.
Decizia contestată a fost emisă în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România deoarece, potrivit art. 4, actul normativ se aplică și în situația notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și nesoluționate la momentul intrării în vigoare a noii dispoziții.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 (modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013) prevede că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și măsura compensării prin puncte (prevăzută în cap. III).
Potrivit art.22 ind.1 din HG nr.89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România,aprobate prin HG nr.401/2013 –măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, se aplică de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr.10/2001 și constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric, iar situația bunurilor care pot fi acordate în compensare se afișează la sfârșitul fiecărei luni atât pe site-ul entității investite cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, cât și la sediul acesteia .
P. mun. Iași, ca și entitate investită să soluționeze notificarea formulată de autorul apelantei, a precizat, la solicitarea curții că nu există bunuri destinate compensării prevăzute de Legea nr.165/2013. Cum atribuirea unui bun în compensare este condiționată de includerea acestuia în lista bunurilor disponibile și afectate acestui scop ,critica apelantei cu privire la stabilirea proprietarului imobilului situat în Iași, . nu este întemeiată. Chiar dacă bunul s-ar afla în proprietatea privată a entității investite de lege, nemenționarea acestuia în lista întocmită în conformitate cu normele metodologice enunțate, îl exclude de la posibilitatea atribuirii în compensare .
În această situație, curtea constată că in mod legal tribunalul a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate ca nefiind utilă cauzei ( încheierea din 9 octombrie 2014).
O altă critică a apelantei privește modul în care instanța de fond a aplicat dispozițiile legale referitoare la modul de calcul al despăgubirilor, susținându-se că, și pentru cota de 5/8, calculul trebuie făcut în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Potrivit art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 prin entitatea investită de lege, în speță P. municipiului Iași, se înțelege structura cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Ori, în cauză, dispoziția nr. 93/2014 a Primarului municipiului Iași stabilește calitatea apelantei de persoană îndreptățită a beneficia de dispozițiile Legii nr. 165/2013 și ca modalitate se propune măsura compensării prin puncte.
În temeiul art. 21 din Legea nr. 165/2013, entitatea investită de lege transmite Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii însoțită de întreaga documentație aferentă.
Decizia de compensare a imobilelor este emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, atribuție conferită prin art. 17 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 165/2013.
Cea care efectuează evaluarea imobilului și validează/invalidează decizia entității investite de lege și aprobă punctajul este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 21 alin. 7 și 8 din Legea nr. 165/2013.
Prin statuarea în dispoziția nr. 93/2014 asupra aplicabilității în cauză a art. 24 din Legea nr. 165/2013 în funcție de cota-parte din imobil, entitatea investită de lege, P. municipiului Iași, și-a depășit competențele stabilite de lege, însă acest fapt nu afectează valabilitatea dispoziției atâta timp cât apelanta nu a formulat critici în acest sens.
Pe de altă parte, instanța de apel nu se poate pronunța asupra unui alineat al art. 24 menționat în dispoziția nr. 92/2014 deoarece obiectul contestației îl reprezintă dispoziția Primarului municipiului Iași și nu decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Raportat considerentelor expuse în această decizie, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de H. S. M. împotriva sentinței civile nr. 3363 din 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016.
Președinte, L. P. | Judecător, C. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. P.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 04.03.2016
Tribunalul Iași: D. C.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
