Obligaţie de a face. Decizia nr. 290/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-05-2016 în dosarul nr. 290/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 290/2016
Ședința publică de la 05 Mai 2016
Completul compus din:
Președinte: C. P.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelanta BUCUREȘTI F. I. & E. & T. R.. DE ADMIN. KHASHAN MUAYYAD și pe intimata S.C. P. G. S.R.L., intimata-intervenientă C. H. SA ELVEȚIA, intimata-intervenientă C. H. SA - LA CABINET AV. A. M., având ca obiect obligație de a face, împotriva sentința civilă nr. 539 din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea părților litigante.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 07 aprilie 2016, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere și pentru a da posibilitatea părților litigante prin apărători să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 aprilie 2016 și apoi astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Iași, reclamanta București F. I.&E.&T. a chemat în judecată pe pârâta . și a solicitat, în temeiul art.563 Cod civil, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie linia de producție panouri de cofraj metalic, situată în prezent în localitatea P., județul Iași.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, dreptul său de folosință rezultând din contractul de licență din 3.08.2012 încheiat cu ..
Pârâta . a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, în temeiul art. 75-77 Cod procedură civilă, susținând că proprietarul liniei de producție revendicate este ..
Prin sentința civilă nr. 539 din 26 februarie 2009 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă.
Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta BUCUREȘTI F. I.&E.&T., înmatriculată în Registrul Societăților Comerciale cu răspundere limitată sub nr._/18.06.2006, cont bancar 21/500/_/00 deschis la Banca Cairo Amman Sucursala Wady Saqra, reprezentată legal de Khasan Muyyad în calitate de administrator și reprezentată convențional de Cabinet individual de avocat „M. R.-C.", prin avocat M. R.- C. și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în ., ..2 în contradictoriu cu pârâta .,cu sediul în Mun.P., ., înregistrată la ORC cu nr.J_ având cod unic de înregistrare RO13417272, cont bancar nr.RO37RNCB_0001 deschis la BCR-Sucursala P., reprezentată legal de S. V.-director general și reprezentată convențional de avocat M. A..
Admite cererea de intervenție principală formulată de intervenienta „C. HOLDINC"SA cu sediul în .,loc.Fribourg, Cod poștal 1705,Elveția,având numărul de înregistrare în Registrul Companiilor_/1998; Cod TVA CH-660.0.303.981-4 reprezentată legal de P. Messiqua în calitate de președinte și reprezentată convențional de av. M. A.,cu sediul procedural ales la Cabinet Individual Avocat M. A., din loc.P., ., jud.Iași în contradictoriu cu reclamanta BUCUREȘTI F. I.&E.&T.. Constată că linia de producție de panouri de cofraj metalic de tip C. aflată în posesia și folosința pârâtei este proprietatea intervenientei C. H. SA. Respinge cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta și a fost obligată reclamanta să achite intervenientei suma de 336551ei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta BUCUREȘTI F. I. & E. & T. a chemat în judecată pârâta S.C. P. G. S.R.L., solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie linia de producție de panouri de cofraj metalic proprietatea sa.
Pârâta a indicat titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate, arătând că reclamanta nu justifică un drept real legal de proprietate asupra echipamentului revendicat.
Față de probatoriul administrat în fața instanței judecată, reține tribunalul că reclamanta nu a justificat dreptul său de proprietate în cauză.
Astfel, în nici un moment al parcursului procesual al cauzei reclamanta nu a motivat in ce împrejurări a aflat ca acest echipament, pe care il pretinde a fi al sau, a ajuns în posesia pârâtei, din Iordania în România, sau de unde cunoaștea acest lucru: acela că echipamentele se află in posesia si folosința S.C.P. G. SRL, atat timp cat nu a avut raporturi comerciale cu aceasta parata.
In prezenta cauza parata P. G. SRL a dovedit ca deține si utilizează cu titlu legal echipamentele pe care reclamanta le revendica a fi ale sale ,asa cum rezulta dovedit din următoarele:
In calitate de licențiat exclusiv pe teritoriul României de producător de al panourilor de cofraj metalic marca C., parata P. G. SRL a încheiat la data de 03.08.2012 un contract de licență cu firma C. H. SA (în calitate de licențiator) având ca obiect dreptul licențiatului de a utiliza în mod exclusiv patentul licențiatorului (tehnologia) pentru producția de panouri de cofraj metalic marca C., patent ce a fost înregistrat și protejat din punct de vedere al dreptului de porprietate industriala în România la organismele abilitate sub nr. EP1644592 .la data de_ .
După încheierea contractului si pentru realizarea obiectului acestui contract de licență, pe lângă dreptul de a utiliza patentul produselor C., licențiatului P. G. SRL urma să-i fie pus la dispoziție echipamentul tehnic necesar producției denumit generic "linie de producție C." conform anexei la contract, echipament ce a fost livrat de către compania C. H. SA către P. G., în baza facturilor emise de C. cu nr.32/2012 și nr.42/2012 și declarației vamale de import nr. 12ROIS_ din 26.11.2012.
Atât parata P. G. SRL cat si intervenienta C. H. SA au relevat instanței de judecata, atât din înscrisurile depuse, cat si din răspunsurile la interogatoriile reprezentanților legali ai celor doua societăți, faptul ca, urmare a montării și punerii în funcțiune a acestei linii tehnologice de producție s-a constatat de către părțile Contractului de licență, încheiat la data de 03.08.2012, faptul că acest echipament nu lucrează și nu are randamentul producției menționate a fi realizate în Contractul de licență.
În aceste condiții, contractul de licența a fost modificat la data de 29.11.2012 conform act adițional nr. 1 prin care s-au modificat cantitățile de produs și livrat, precum și modalitățile de plată, precum și prin actul adițional nr.2/29.11.2012 la același Contract de licență din 03.08.2012, prin care se constituie garanție reală mobiliară cu deposedare în favoarea P. G. SRL asupra liniei de producție C. pentru garantarea plății prețurilor panourilor C. produse de către P. G. și vândute în baza Contractului de licență atât pentru piața românească, cât și pentru piața externă.
Operațiunile comerciale si cele financiare realizate in baza acestui contract de licența astfel cum a fost modificat si completat prin încheierea celor 2 acte adiționale, au fost înregistrate corespunzător in evidentele contabile ale celor 2 firme, astfel la data de 29.11.2012 s-a convenit și ștornarea facturii de avans (40.000 euro), respectiv a facturii de furnizare pentru echipamentele ce formau linia de producție panouri C. și s-a încheiat, la aceiași dată 29.11.2012, procesul verbal de custodie a acestor echipamente, intre C. H. SA în calitate de Proprietar și P. G. SRL în calitate de Depozitar-Utilizator, pentru o perioadă cuprinsă între 2012 și 2020 și care are ca mențiune referitoare la starea echipamentului la momentul predării-primirii următoarele :"echipamentele nu sunt funcționale și necesită revizie completă.", iar printre obligațiile și drepturile părților se menționează expres faptul că: "Proprietarul (C. H. SA s.n.) își păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor.", iar Depozitarul -Utilizator se obligă: " să nu înstrăineze echipamentul altei persoane, fără acordul scris al Proprietarului" precum și "să restituie echipamentul la cererea Proprietarului ".
Dovezile deținerii legale a echipamentelor de către parata P. G. SRL echipamente pe care le are în custodie și utilizează în baza unui Contract de licență exclusivă, se bazează si pe atitudinea procesuala a intervenientei C. H. SA, precum și din întreg probatoriul administrat de toate părțile din care rezulta netemeinicia cererii reclamantei.
Reclamanta care este persoană juridică înregistrată în Iordania formulează cererea cu privire la un echipament care ar fi fost achiziționat de aceasta de la S.C. PAN INTERNATIONAL 2002 SRL - persoană juridică română, conform contract nr.01/07.02.2012, pentru care s-au întocmit facturile 01/08.02.2012 cu un număr de 15 repere și valoare totală de 51.700 USD și factura nr.02/07.03.2012. cu un număr de 18 repere si valoare totală de 22.140 USD, care se pretinde ca au fost achitate conform extraselor de cont bancare înaintate la dosarul cauzei .
Din analiza documentelor în baza cărora se pretinde de către reclamantă justificarea unui drept de proprietate asupra bunurilor revendicate se pot observa următoarele:
- contractul nr. 1/07.02.2012 este lovit de nulitatea absolută pentru lipsa obiectului acestuia - deși se face referire că "mărfurile " reprezintă utilaje, acestea trebuiau clar specificate în anexele contractului;
- facturile întocmite de persoana juridică română S.C.PAN
INTERNATIONAL 2002 SRL nu au mențiunea că sunt emise în baza
contractului nr.01/07.02.2012 și cuprind elementele obligatorii prevăzute de
Lg.571/2003 - art.155 în forma aplicabilă la nivelul anului 2012.
- în legătură cu facturile se observă și traducerea doar a facturii nr.001/12.03.2012 ( și nu 01 din 08.02.2012!) care cuprinde de această dată un număr 30 de repere - față de 15 cât are factura netradusă 01/08.02.2012-si stampila unei alte societăți S.C."KJK CLUB SRL (stampila nr.2 și nu ștampila unui traducător);
Cu referire la extrasele de cont cu care se pretinde că s-ar fi achitat mărfurile, reține instanța că doar 3 extrase sunt din anul 2012, astfel: extras nr.20/30.04.2012 ; nr.25/31.10.2012 I nr.26/31.01.2013 - dar vizează operațiunile din 27.11.2012 și 31.10.2012 - și cuprind operațiuni reprezentând "comision cont suspendat**- un comision de întreținere a contului bancar ; apoi extras nr.28/31.01.2013 ; nr.29/08.02.2013 cu aceleași descrieri de operațiuni bancare "comision cont suspendat" ; extrasul nr.30/31.03.2013 vizează o depunere și un transfer a unei sume de 42.274,16euro, și în final extrasul nr.31/30.04.2013 evidențiază doar soldul contului, același ca la 31.03.2013 ; toate extrasele traduse prezintă datele de identificare ale reclamantei și nici o referire la operațiuni de decontare On baza Contractului 01/07.02.2012;
În contractul 01/07.02.2012 s-a prevăzut ca plata se va efectua 100% într-un termen de 120 zile de la data facturării ceea ce presupune faptul că termenul scadent era la 120 de zile de la 08.02.2012, respectiv de la 07.03.2012, ceea ce înseamnă că plata trebuia efectuată integral în cuantum de 51.700 USD până la data de 08.06.2012 și 22.140 USD până la data de 07.07.2012 - ori singura tranzacție bancară este în extrasul de cont nr.30 din 31.03.2013 și privește suma de 42.274,16 euro si nu USD și nu are, repetăm, datele de identificare ale vânzătorului PAN INTERNATIONAL 2002 SRL.
Ceea ce interesează cauza este și faptul că reperele din facturile puse la dispoziție de reclamantă nu coincid cu reperele ce constituie anexele Contractului de licență exclusivă încheiat între P. G. și C. H. SA.
De asemenea reclamanta nu face dovada importului acestor utilaje din România de la S.C. PAN INTERNATIONAL 2002 SRL ,respectiv a faptului cum au ajuns aceste utilaje în Amman- Iordania, conform contractului nr. 1/07.02.2012,daca au ajuns in Iordania, pentru ca mai apoi să le exporte la rândul ei din nou in România, către Nortongate T. Ltd cu sediul in București -România si la data de 19.03.2012, conform certificatului de origine nr.7448/19.03.2012 si declarației vamale 6096 din 20.09.2012, in baza facturii nr.001/12.03.2012 - care nu are trecute datele elementare ale exportatorului si importatorului, adică lipsesc cu desăvârșire aceste date.
În plus, reclamanta pretinde ca a transportat echipamentele cu destinația România către Nortongate T. Ltd cu ajutorul companiei de transport maritim Mediteranean Shipping Company SA folosind pentru susținerea acestui aspect Conosamentul nr.MSCUAJ207743, cu data încărcării la bord 27.09.2012 in cuprinsul căruia reclamanta este menționata la rubrica "încărcător" si nu "La ordinul lui C. H. SA" sau "Parte notificata -PRO INVEST.
Parata P. G. SRL s-a adresat Direcției Regionale de Accize si Operațiuni Vamel Iasi, cu adresa nr.6875/10.10.2013, înregistrata la Direcția Regionala Vamala Iasi sub nr._/22.10.2013, prin care învederează relația sa cu C. H. SA respectiv importul utilajelor din Iordania, acestea fiind prezentate chiar acestei autorități vamale pentru a se stabili taxele vamale si TVA-ul datorate pentru acest import, si care au fost efectiv achitate conform OP nr.2986/26.11.2012 in valoare de peste 100.000 euro, solicitând autorității vamale sa precizeze daca - urmare a anularii facturilor de achiziție si deținerea utilajelor in baza actelor de custodie - trebuie sa modifice si/sau completeze declarația vamala de import definitiv nr. 12-_-_/2012 sau daca trebuie sa autorizeze in alt fel aceasta operațiune de deținere a bunurilor - răspunsul autorității vamale fiind consemnat in cuprinsul adresei transmise către parata sub nr._/31.10.2013 din care rezulta ca pentru bunurile importate si deținute de parata s-a acordat liber de vama, aceste mărfuri având statut vamal de mărfuri comunitare, iar in situația in care parata va dori sa schimbe acest statut va solicita plasarea mărfurilor sub un regim vamal corespunzător, utilizând efectiv documentele care justifica deținerea lor legala.
Astfel acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta este neîntemeiată urmând a fi respinsă de instanță.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție ce urmează a fi respinsă de instanță, acesta arătând că în cauză are interes legitim direct născut și actual.
Cererea de intervenție principală formulată de C. H. SA este întemeiată urmând a fi admisă de instanță pentru următoarele considerente.
Intervenienta a dovedit că este proprietara liniei de producție de panouri de cofraj metalic tip C. și că a livrat această linie de producție către pârâta cu înscrisurile depuse la dosar atât de reclamantă cât și de pârâtă.
Astfel documentele depuse de intervenientă furnizează date despre fabricația acestei linii de producție, despre transportul sau inițial in Iordania, litigiile existente intre C. si primul client din Iordania, executarea acestor hotărâri cu implicarea martorului A. Balevici - ca împuternicit al companiei C., respectiv împuternicit al d-lui P. Messiqua pentru a realiza exportul acestei linii de producție din Iordania in România, astfel cum au fost structurate aceste documente:
- documente în legătura cu transportul si originea liniei de producție din SUA în IORDANIA:
-document încărcare linie de producție din 16.07.2006;
-certificat de origine emis de fabricantul liniei D. M. TOOL CO la data de 07.07.2006;
-factura emisa de catre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA catre Compania Araba pentru Matrițe de Ciment la data de 09.05.2006 ;
-lista de ambalare a utilajelor emisa de catre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA la 06.07.2006;
-lista de greutate a utilajelor reprezentând linia de producție (mașinăria) C. încărcate în 5 containere, din 10.07.2006;
-certificat privind vârsta navei emis de transportatorul MSC -USA in data de 17.07.2006.
Documente care atesta transportul liniei de producție panouri
marca C. din IORDANIA in ROMÂNIA:
-factura nr.32-2012 emisa de catre C. H. SA catre P. G. România (factura anulata ulterior prin factura 042-2012);
-factura nr._ emsia de MSC Agency AG catre C. H. SA, la data de 01.10.2012 pentru transportul celro 5 containere cu utilajele reprezentând linia de producție panouri marca C.;
Hotărârea data de Camera de Comerț si Arbitraj International de la
Lausanne Elveția in cauza nr._/2008 privind pe reclamanții Abdulah
Awayiz Al Jibouri si Abdullah A.A1 Jibouri Contracting Company impotriva
paraților C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA- reprezentata de P. Messiqua si C. SERVICES -SA prin care utilajele reintra in patrimoniul C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA.
Împuterniciri pentru dl.A. Balevici:
- data de catre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA la data de 16.01.2011 ;
-data de catre NORTONGATE T. LTD (care este proprietara C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA) pentru a intermedia transportul liniei de producție panouri marca C. ;
-data lui Walid Fayez Mohoamed Khashan la data de 31.07.2012 de catre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA pentru reprezentare generala;
-data de catre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA pentru a negocia cu avocații iordanieni si pentru a efectua plați catre Muayyad Khashan.
Certificat de audit data de auditorul C. H. SA, respectiv de catre MULTIFIDUCIARE FRIBOURG din acre rezulta ca linia de producție panouri marca COFOR este înregistrata in evidentele companiei.
Decizia data in cauza nr.471/2011, la data de 21.11.2011 a Curții Civile din Amman-IORDANIA privind recunoașterea caracterului executoriu al Hotărârii data de Camera de Comerț si Arbitraj International de la Lausanne Elveția în cauza nr._/2008, pentru executarea acesteia.
Contract pentru vânzarea liniei de producție marca C. încheiat intre C. INTERNACIONAL EXPLORACO de PATENTS LDA si P. Ltd.
Contract pentru vânzarea liniei de producție marca C. încheiat intre P. Ltd si C. H. SA.
Copia patentului deținut de dl.P. Messiqua pentru dreptul de proprietate industriala privind fabricarea panourilor patentate marca C. pe teritoriul României.
Declarație data de C. France in legătura cu plățile făcute de
catre C. Development SRL catre Muayyad Khashan pentru
intermedierea în operațiunile de export ale liniei de producție panouri
marca C..
Analizând declarația martorului A. Balevici care a recomandat domnului P. Messiqua președintele C. H. SA- să folosească serviciile d-lui Muayadd Khashan în acest scop al exportării utilajelor C. din Iordania, reține instanța că aceasta este inconsecventă si denota intenția acestui martor, care a acționat ca împuternicit al reprezentantului legal al companiei C. H. SA, de a efectua operațiuni prin care aceasta linie de producție sa intre in proprietatea reclamantei BUCUREȘTI F. I. & E. T. reprezentata de dl. Muayadd Khashan.
Din actele depuse rezultă că după ce dl.P.Messiqua a contractat cu parata P. G. si a incheiat Contractul de licența exclusiva din 03.08.2012, în octombrie 2012, C. H. SA reprezentata de aceasta data chiar de dl.P.Messiqua a contractat cu compania de transport maritim MEDITERRANEAN SHIPING COMPANY SA (MSC) conform conosamentului nr. MSCAJ207743/27.09.2012 transportul liniei de producție utilaje C. către România si către parata P. G. SRL, conosament prin care se atesta încărcarea in portul AQABA, IORADNIA (locul de primire fiind menționat AMMAN Iordania) la bordul navei MSC SCOTLAND 1238R a 5 containere conținând 33 bucati mașinărie si accesorii si piese de schimb, cântărind 69.700 kg, ce urmau a fi transportate către portul de descărcare CONSTANTA-ROMNAIA, pentru partea notificata P. G. SRL la sediul acestei societăți in municipiul P., ., jud. Iasi .
În conosament - care este emis in 3 exemplare originale, - sunt menționați: expeditorul C. H. SA cu sediul în Elevtia, ., Fribourg, 1705, iar îmbarcator sau încarcator este menționata a fi București F. I. & E. CO AMMAN IORDANIA – reclamanta din prezenta cauza ,evident aceste containere cu linia de producție panouri de cofraj metalic marca C. au ajuns in port Constanta-Roamnia de unde au fost preluate, dupa descărcarea de pe vas de către Sun Shiping, de către transportatorii auto Redo Exim SRL; Sonisim Prest SRL (2 tir-uri) ; G. Trans SRL si A. Expres Transport SRL. Autovehiculele de mare tonaj (tir-urile cu cele 5 containere ) au fost prezente la Direcția Regionala de Accize si Operațiuni Vamale Iasi, unde s-au efectuat operațiunile de vămuire conform corespondenței dintre reprezentatul declarantului vamal Schenker Romtrans SA -coordonator Vămuiri N. Iasi si reprezentanții paratei P. G. SRL referitoare la calculul taxelor vamale si TVA-ului datorat acestui import, astfel cum prezintă parata P. G. SRL prin cererea de arătare a titularului dreptului.
Rezultă astfel faptul ca serviciile d-lui Muayadd Khashan -ca reprezentant al reclamantei - au fost utilizate pentru umplerea/incarcarea containerelor (închiriere de cărucior, etc.) și completarea documentelor de export a liniei de producție ce aparține lui C. H. SA către parata P. G. in România, iar dl. Muayadd Khashan a primit sumele solicitate pentru activitatea de încarcator a acestor utilaje pe vasul companiei de transport maritim MEDITERRANEAN SHIPING COMPANY SA (MSC) .
Față de aceste acte si în raport de corespondenta e-mail depusa de reclamanta la penultimul termen de judecata- corespondenta care provine de la reprezentanții paratei (d.A. Crisus de la P. G. – se înțelege din adresele d e-mail) si de la dl.P.Messiqua, dar a fost pusa la dispoziție de martorul A. Balevici care acționa ca împuternicit al d-lui Messiqua este dovedit si faptul ca nu sunt conforme cu realitatea relatările martorului Balevici care a afirmat ca nu a fost împuternicit în relația contractuala dintre C. si P. .
Mai mult, intervenienta nu neaga plățile efectuate de parata P. pentru importul si utilizarea acestei linii de productie, recunoaște ca P. G. a plătit taxe vamale românești de aproximativ 110.000 Euro în august 2012, precum si taxa de licențiere de 20.000 euro si avansul de 40.000 euro si de asemenea confirma modificarea condițiilor inițiale din Contractul încheiat la data de 03.08.2012 si modificat cu cele 2 acte adiționale, recunoscând posesia si folosința legitima a liniei de producție de către parata ,in baza operațiunii de custodie si gaj cu deposedare asupra acesteia, in executarea corespunzătoare si exclusiva pe teritoriul României pentru producția panourilor de cofraj metalic marca C., pana in anul 2020 ( a se vedea art.5 din contractul de licența C. pentru România ).
Nu în ultimul rând, a reținut tribunalul că reclamanta se folosește de același document de transport - conosamentul nr. MSCAJ207743/27.09.2012 pentru a justifica faptul ca bunurile au ajuns în România, fără a explica in vreun fel de ce figurează doar ca încărcător si nicidecum ca proprietar furnizor/proprietar .
Față de toate aceste considerente Tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra liniei de producție panouri marca C., iar conform disp. art. 563 cod civil și a respins acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâta ..
În temeiul disp. art. 62 Cod procedură civilă raportat la art. 563 Cod civil, a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta .>
În temeiul disp. art. 463 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta București F. I.&E.&T. a declarat apel împotrivasentinței civile nr. 539 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pentru următoarele motive:
1. În etapa administrativă a verificării și regularizării cererii introductive, instanța trebuia să pună în vedere reclamantei să depună toate înscrisurile necesare pentru lămurirea situației de fapt.
Au fost depuse înscrisuri o dată cu cererea de chemare în judecată, cât și ulterior, la diversele termene de judecată, necontestate de pârâți, iar instanța nu a pus în discuție vreun aspect ce trebuia lămurit în virtutea rolului său activ prevăzut de art. 22 Cod procedură civilă.
Apelanta susține că dreptul său de proprietate reiese din evidențele contabile depuse la dosarul cauzei, iar instanța nu face referiri cu privire la bunurile cumpărate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond nu a analizat clauzele contractului de licență și nu a verificat dacă licențiatorul este proprietarul bunurilor, în baza cărui act de proprietate deține bunul.
2. Instanța de fond a făcut o confuzie între contractul de licență și dreptul de proprietate, în sensul că analiza documentelor prezentate de către pârâtă și intervenientă trebuia să se facă prin raportare la documentele de export și import existente, reglementări cu caracter de extraneitate.
Apelanta mai susține că în cauză sunt implicate societăți comerciale străine și nu au fost puse în valență normele de drept internațional privat, legislația din Iordania, Elveția și România.
3. Sentința apelată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, fiind o motivare lipsită de raționament juridic și substanță, lacunară, încălcându-i-se apelantei dreptul la un proces echitabil.
4. Apelanta susține că, potrivit certificatului de origine nr. 7448/19.03.2012, are calitatea de exportator al bunurilor, iar importatorul este Nortongate T. LTD.
Certificatul de origine emis de către autoritățile din Amman face dovada calității de proprietar deoarece orice operațiune de export a mărfurilor nu poate fi efectuată decât în prezența acestui înscris.
După efectuarea formalităților de vămuire, mărfurile au fost încărcate pe navă și expediate către România, conform declarației vamale nr. 6096-1-2012/20.09.2012. Documentele de vamă au fost modificate,iar marfa ajunsă în România în data de 26.11.2012 era însoțită de alte documente decât cele din Iordania.
Deoarece Nortongate T. LTD nu a achitat factură, apelanta a emis o notificare prin care a anunțat anularea vânzării și repunerea în situația anterioară, respectiv revenirea liniei de producție în patrimoniul său.
Linia de producție ce formează obiectul dosarului a fost înregistrată în contabilitatea proprie ca bun de natură „mijloace fixe”, însă pârâta și intervenienta nu au făcut dovezi în acest sens.
5. O altă critică a apelantei privește presupusul transfer al proprietății utilajelor de la C. International Exploracao de Petentes LDA către P. LTD în data de 18.01.2011, atâta vreme cât această societate nu deținea proprietatea acestor bunuri.
Astfel, decizia de recunoaștere a hotărârii străine prin care utilajele reintrau în patrimoniul societății C. a fost pronunțată de către Regatul Hasemit din Iordania la data de 21.11.2011, situație ce duce la concluzia că abia ulterior acestor date C. ar fi putut să dispună de acele bunuri.
Apelanta susține că scopul acestor vânzări și revânzări era de a se acredita ideea că este transportatorul echipamentelor și nu proprietarul acestora. Utilajele au fost vândute la data de 18.01.2011 către C. International Exploracao de Petentes LDA către P. LTD (al cărui proprietar este C. G., asociat cu P. Messiqua în C. Development România), înainte de a se obține decizia Curții din Iordania, pentru ca în data de 18.04.2012 să le transmită către C. H., companie aparținând lui P. Messiqua.
Cu privire la certificatul de origine pe care îl deține intervenienta, din anul 2006, apelanta susține că este în contradicție cu cel emis pentru fabrica ce-i aparține, în anul 2012.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că părțile nu au contestat identitatea bunurilor ce constituie obiectul prezentului dosar.
Din corespondența electronică depusă la dosar rezultă că schimbul actelor de transport a fost făcut ulterior livrării mărfii, fiind necesară administrarea interogatoriilor lui Muayyad Jum A A. Khashan, P. Messiqua, C. G. și reaudierea martorului A. Balevici.
7. În mod greșit a reținut instanța de fond că este lovit de nulitate contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 7.02.2012 deoarece mărfurile prezentate drept utilaje nu au fost specificate în anexele contractului.
Bunurile reprezintă obiectul derivat al contractului, astfel încât pentru încheierea valabilă a contractului bunurile pot fi și determinabile, aspect ce rezultă din art. 1 din contract. Obiectul acestui contract sunt bunuri mobile, astfel că încheierea contractului în formă scrisă era o condiție ad probationem și nu ad validitatem. Obiectul acțiunii îl constituie acțiunea în revendicare, instanța trebuind să compare titlurile de proprietate și să dea prioritate titlului de proprietate cu element de extraneitate aparținând apelantei.
8. Instanța trebuia să analizeze dreptul de proprietate al reclamantei prin coroborare cu dispozițiile Codului civil privitoare la dispozițiile de drept internațional privat deoarece reclamanta este o societate de origine iordaniană.
S-a depus la dosarul cauzei adresa oficială din partea dl. avocat Mohamed Al Rebabaek în care sunt explicate prevederile legii iordaniene în raport de dreptul de proprietate în caz de neexecutare a contractului, din care rezultă că în lipsa unei plăți efectuate din partea Nortongate T. LTD, reclamanta va avea drept de proprietate asupra bunurilor revendicate.
Instanța nu a luat în considerare conosamentul nr. MSCUAJ_ din 27.09.2012 în care se menționează neadevărat că reclamanta are calitate de încăcător, C. H. SA este primitor, P. G. este parte notificată și Mediterranean Shipping Company SA este intermediarul pentru transport marfă.
Intervenienta nu poate face dovada unui raport juridic între reclamantă și C. H. SA, în realitate neexistând un astfel de raport juridic.
Pentru toate aceste critici, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare și respingerii cererii de intervenție.
Intimatele . și C. Holdong SA au formulat întâmpinări invocând aceleași argumente pentru respingerea apelului declarat în cauză.
În întâmpinările la declarația de apel sunt enumerate actele de proprietate ale intervenientei, ce se regăsesc menționate și în cererea de intervenție depusă la fondul cauzei.
În esență, se susține că, după ce P. Messiqua a contractat cu P. G. și a încheiat contractul de licență exclusivă din 3.08.2012, în octombrie 2012 C. H. SA, reprezentată tot de P. Messiqua, a contractat cu compania de transport maritim Mediteranean Shipping Company SA (MSC), conform conosamentului nr. MSCAJ_/27.09.2012, transportul liniei de producție utilaje C. către România și către pârâta P. G. SRL. Conosamentul atestă încărcarea în portul Aqaba (Iordania) la bordul navei MSC SCOTLAND 1238R a 5 containere conținând 33 bucăți mașinărie și accesorii și piese de schimb, de greutate_ kg, ce urmau a fi transportate către portul de descărcare C., pentru partea notificată P. G. SRL la sediul acesteia din localitatea P..
Conosamentul menționează: expeditorul C. Holdong SA, îmbarcator sau încărcător București F. I.&E.& Co Amman Iordania.
Marfa a fost preluată din portul C. de către transportatorii auto Redo Exim SRL, Sonisim Prest SRL, G. Trans SRL, Antomn Expres Transport SRL. Autovehiculele de mate tonaj au fost prezentate la Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași unde s-au efectuat operațiunile de vămuire.
Serviciile domnului Muyadd Khashan ca reprezentant al reclamantei, au fost utilizate pentru umplerea/încărcarea containerelor și completarea documentelor de export a liniei de producție ce aparține C. H. SA către P. G. SRL, iar persoana respectivă a primit sumele solicitate pentru activitatea de încărcător a acestor utilaje pe vasul companiei de transport maritim.
Declarația martorului A. Balevici a fost corect apreciată de instanță în sensul că acesta acționa ca împuternicit al domnului P. Messiqua.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a susținut că contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/7.02.2012 este lovit de nulitate absolută pentru lipsa obiectului.
Raportat la susținerile părților prin cererea de apel și întâmpinări, Curtea a pus în vedere părților, la termenul din 19 noiembrie 2015, să lămurească următoarele aspecte:
1. Apelanta să menționeze care sunt actele sale de proprietate de care înțelege să se folosească în cauză; dacă certificatul de origine emis de Camera de Comerț și Industrie Amman este act de proprietate și care act normativ îi conferă acest caracter; să indice filele de la dosarul de fond unde se regăsește evidența contabilă a firmei din Amman și care nu a fost valorificată de instanța de fond; în ce măsură instanța română poate pune în valență normele din Elveția și Iordania și care text normativ poate fi corelat cu cel străin având în vedere că, în opinia apelantei, litigiul are un element de extraneitate.
2. Intimatele să facă un scurt istoric al actelor de proprietate de care înțeleg să se folosească, având în vedere obiectul acțiunii.
Prin precizările depuse la data de 14.01.2016, apelanta a arătat următoarele:
1. Actul său de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul prezentului apel îl constituie contractul nr. 1/7.02.2012 încheiat cu . SRL București, cu anexele sale și facturile fiscale nr. 1/08.02.2012, nr. 2/7.03.2012, în valoare totală de 73.840 USD, achitată cu foaia de depunere nr._/07.03.2012 emisă de MKB Romexterra Bank.
2. Actul intitulat certificat de origine nr. 7448/19.03.2012 emis de Camera de Comerț și Industrie Amman reprezintă un înscris ce atestă transmiterea proprietății utilajelor de la apelantă în vederea exportului din regatul Hașemit al Iordaniei către România.
3. Evidențele contabile, traduse, ale apelantei se regăsesc la filele 177-180 dosar fond.
4. Instanța competentă să judece cererea de revendicare este instanța de la locul unde se află bunurile revendicate, conform art. 2613, art. 2614 Cod civil.
Apelanta a solicitat totodată instanței de apel să se adreseze Camerei de Comerț și Industrie Amman în legătură cu legea iordaniană referitoare la caracterul de act de proprietate a certificatului de origine, cât și Guvernului Iordanian ori Ambasadei Regatului Hașemit al Iordaniei din România pentru lămurirea situației bunurilor ulterior declarării rezoluției vânzării-cumpărării dintre apelantă și Nortongate T. LTD conform art. 2562 Cod civil.
Intimata . a precizat că dovedește deținerea și exploatarea legală a liniei de producție conform următoarelor înscrisuri: contract de licență din 03.08.2012 și actul adițional nr. 1 din 29.11.2012 și nr. 2 din 29.11.2012 la contractul de licență, storno factura nr. 42/2012 și factura nr. 32/2012, patentul înregistrat la organismele abilitate pentru producția de panouri marca C., procesul verbal de custodie al echipamentelor ce compun linia de producție, facturile privind plata licenței.
Intimata C. H. SA a indicat ca și înscrisuri în dovedirea dreptului săi de proprietate, documentul încărcare linie de producție din 16.07.2006, certificatul de origine emis de fabricantul liniei D. M. Tool Co din 7.07.2006, factura din 09.05.2006 emisă de C. International Exploraro de Patents LDA către Compania Arabă pentru Matrite de Ciment, lista de ambalare a utilajelor din 6.07.3006, facturile nr. 32/2012 și nr._ din 1.10.2012 pentru transportul celor 5 containere, hotărârea dată de Camera de Comerț și Arbitraj International de la Lausanne Elveția în cauza nr._/2008, împuternicirile pentru A. balevici, certificat de audit din care rezultă că linia de producție panouri marca C. este înregistrată în evidențele companiei, decizia din 21.11.2011 a Curții Civile din Amman, contractele dintre C. International Exploracao de Patents LDA, P. LTD și C. H. SA.
Instanța de apel a admis proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți și a respins proba cu interogatoriul părților, expertiza contabilă și proba testimonială ca nefiind utile cauzei raportat la înscrisurile depuse și obiectul acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor și apărărilor formulate în cauză, instanța de control reține următoarele:
Criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă privind rolul judecătorului în aflarea adevărului sunt neîntemeiate.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta-apelantă a indicat, ca și probe, „înscrisuri, interogatoriu și orice altă probă utilă cauzei”.
În etapa verificării cererii și regularizării acesteia, conform art. 200 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 194 Cod procedură civilă, comunicându-i reclamantei obligația de a suplini lipsurile, printre care: certificarea înscrisurilor pentru conformitate cu originalul, depunerea punctelor de interogatoriu, precizarea exactă a altor mijloace de probă solicitate, cu indicarea numelui și adresei martorilor, dacă este cazul.
Este adevărat că art. 22 alin. 2 Cod de procedură civilă dă dreptul judecătorului să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, însă, potrivit art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a corobora din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
De altfel, instanța de fond și-a exercitat rolul activ la regularizarea cererii de chemare în judecată, părții revenindu-i obligația de a arăta dovezile pe care se sprijină cererea formulată (art. 194 lit. e Cod procedură civilă).
Faptul că tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra liniei de producție, în baza probatoriilor administrate, nu echivalează cu nelămurirea situației de fapt și obligația instanței de a solicita reclamantei ce anume înscrisuri ar mai putea depune la dosar în dovedirea calității sale de proprietar.
Nefondate sunt și motivele 2 și 3 de apel.
Astfel, în considerentele hotărârii primei instanțe sunt analizate actele de proprietate ale reclamantei și intervenientei cu identificarea fiecărui înscris folosit de părți și cu referire la dispoziția martorului comun A. Balevici, deci și înscrisurile prin care pârâta își justifică calitatea de utilizator al liniei de producție C.. De asemenea, se face referire la actele fiecărei părți în legătură cu fabricarea liniei de producție, cu transportul și facturile ce atestă plata acestor utilaje, cu operațiunile de import-export ce au avut loc.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, curtea va avea în vedere atât motivele de apel și întâmpinările formulate în cauză, cât și precizările ulterioare ale părților.
Referitor la posibilitatea curții de a se adresa instituțiilor iordaniene, indicație menționată de apelantă prin precizările din 14.01.2016, se constată că este indicat textul art. 2562 Cod civil referitor la conținutul legii străine.
Curtea constată că articolul nu este incident în cauză, apelanta neindicând o anumită lege străină aplicabilă în speță pentru ca instanța să pună în discuție conținutul acesteia.
Pentru mai buna înțelegere a situației de fapt, Curtea va menționa, în ordine cronologică, înscrisurile produse de părți ca fiind dovezi ale dreptului lor de proprietate.
Reclamanta București F. I.&ExportTrading și-a revendicat dreptul de proprietate asupra liniei de producție C. de la posesorul bunului, pârâta ., în temeiul art. 563 alin. 1 Cod civil.
La rândul său, pârâta a indicat ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate pe intervenienta C. H. SA, în temeiul art. 75 Cod procedură civilă.
Curtea constată că asupra dreptului de proprietate privind linia de producție C. a statuat Curtea Elvețiană de Arbitraj în Comerț de la Lausanne prin decizia din 17 decembrie 2010.
Potrivit acestei hotărâri, calitatea de reclamanți o au: Abdulah A.Al Jiburi Contracting Company (persoană juridică) și dl. Abdulah Awayiz Humood Al Jiburi (proprietarul și președintele persoanei juridice), iar de respondenți (pârâți): C. International Exploracao de Petentes LDA ( companie organizată și existând conform legilor din Madeira, Portugalia și având ca unic director pe P. Messiqua) și C. Servicies SA (companie organizată și existând conform legilor din Elveția și deținută tot de P. Messiqua).
C. International Exploracao de Patentes LDA deține un patent privind așa-numitul sistem C., fabricat printr-o linie de producție specifică, patentul fiind achiziționat de la Nortongate T. LTD (deținută de Emile Messiquo, fratele lui P. Messiquo și acționar la C. International Exploracao de Patentes LDA.
Printr-un acord din anul 2005, pârâtul C. International Exploracao de Patentes LDA se obliga să livreze reclamantului dl. Abdulah Awayiz Humood Al Jiburi linia de producție C., iar potrivit anexei din anul 2006, același pârât se obliga să-i emită aceluiași reclamant o garanție bancară și să fabrice și să livreze o linie de producție C. nou-nouță în 9 luni (pct. 77,126).
Tribunalul Arbitrar de la Lausanne constată că pârâții și-au încălcat obligațiile contractuale (pct. 236), astfel că sunt obligați să plătească reclamanților suma de 3.500.000 USD (pct. 250).
Se mai reține că proprietatea asupra liniei de producție C. aparține pârâților (pct. 256), aceștia putându-și-o recupera de la reclamanți în termen de 90 de zile de la data notificării deciziei, pe cheltuiala lor (pct. 260). Dacă pârâții nu-și îndeplinesc această obligație, tribunalul a autorizat reclamanții să dezmembreze linia de producție, pe cheltuiala pârâților (pct. 261).
În concluzie, Tribunalul de la Lausanne statuează la data de 17 decembrie 2010 că proprietatea liniei de fabricație C. aparține pârâților din respectiva cauză, adică C. International Exploracao de Platntes LDA și C. Services SA.
La data de 21.11.2011, tribunalul de primă instanță din Amman Sud, în dosarul nr. 471/2011, conferă caracter executoriu deciziei comisiei de arbitraj nr._/2008 pronunțată la 17.12.2010 de către Camera de Comerț Elveția.
Se reține în hotărârea tribunalului iordanian că pârâții din cauza respectivă l-au mandatat pe A. Balevici, la data de 16.01.2011, să meargă în Iordania, la reclamanți și să pună în executare decizia comisiei de arbitraj, adică să preia linia de producție C..
Plângerea făcută împotriva reclamanților este din 10.08.2011, tribunalul ordonând în acea perioadă o expertiză făcută de un expert autorizat „care a consemnat mașinile la nivel de uzină”.
Aceasta înseamnă că cel puțin în perioada 17.12._11 (perioadă cuprinsă între cele două hotărâri judecătorești străine) linia de producție C. s-a aflat în posesia societății Abdulah A. Al Jiburi Contracting Company (reclamanta din cauza de la Lausanne), pe teritoriul Iordaniei.
Intervenienta-intimată din prezenta cauză, C. H. SA susține că este proprietara acestor linii de producție în baza contractului din 18.04.2012, vânzătoarea fiind compania P. LTD, care, la rândul său, a cumpărat linia de producție în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 18.01.2011 de la proprietara C. Internacional Exploracao de Patentes LDA.
Devenind proprietară a liniei C. (contractul din 18.04.2012), intervenienta C. H. SA a vândut licența de producție a panourilor C. către pârâta-intimată . P..
Reclamanta București F. I.&E. T. își întemeiază dreptul său de proprietate asupra aceleiași linii de producție C. pe contractul nr. 1/7.02.2012, calitatea de vânzător aparținând . SRL.
În declarația dată în fața instanței de fond, martorul A. Balevici susține că a fost împuternicit de P. Massiqua să vândă linia de producție către . București, pentru a putea scoate bunul din Iordania. Susține martorul că a fost mandatat de C. International Exploracao de Patents LDA și de Nortongate T. LTD din Insulele Virgine. În această calitate, a încheiat contractul cu . SRL și trebuia să negocieze vânzarea liniei de producție către Nortongate T. LTD Insulele Virgine. Martorul precizează că nu mai știe dacă s-a finalizat acest contract.
Apelanta a susținut însă că a vândut linia de fabricație C. către Nortongate T. LTD, emițând factura nr. 1/12.03.2012 pentru suma de 87.630 USD, obținând totodată și certificatul de origine nr. 7448/2012 de la Camera de Comerț Amman. Mai susține apelanta că Nortongate T. LTD nu a achitat prețul, astfel că a declarat nulă vânzarea și a solicitat astfel restituirea bunurilor.
Cu privire la obiectul contractelor exhibate de ambele părți ca făcând dovada dreptului de proprietate, Curtea constată că în niciunul din aceste înscrisuri nu se individualizează cu precizie bunurile.
Astfel, în contractul nr. 1/7.02.2012 încheiat între . SRL și societatea București F. I. & E. Co Amman se precizează că obiectul acestuia îl constituie „mărfurile, denumite în continuare Marfa (utilaje), … specificate în anexele la contract”.
În contractele „de vânzare și cumpărare a mașinăriei” încheiate la 18 ianuarie 2011 între C. International Exploracao de Patentes LDA și P. LTD și respectiv 18 aprilie 2012 între P. LTD și C. H. SA se specifică faptul că obiectul contractului îl constituie „un set de mașinărie C. situată în Amman”.
De altfel, cererea de constatare a nulității contractului nr. 1/7.02.2012 pentru lipsa obiectului a fost formulată de pârâta ., parte care în mod direct nu putea contesta dreptul de proprietate al reclamantei și nici validitatea actului de proprietate deoarece are calitatea de posesor neproprietar. Pârâta își apără posesia bunului prin instituția arătării titularului dreptului indicând persoana juridică care ar putea pretinde același drept de proprietate asupra bunului. În această situație, instanța este chemată a compara titlurile de proprietate ale reclamantei și intervenientei, tot acestea fiind în drept să aducă în discuție și validitatea actului de proprietate al celeilalte părți.
Trebuie adăugat însă și faptul că nici un moment intervenienta nu a contestat faptul că bunul revendicat este tocmai linia de producție C. exploatată sub licență de către pârâtă.
În ceea ce privește acțiunea principală în revendicare, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, însă cererea de intervenție trebuia respinsă.
Astfel, pe de o parte, deși reclamanta a depus contractul prin care a cumpărat linia de producție de la . SRL, nu s-a depus la dosar înscrisul prin care . SRL a achiziționat linia de la proprietara C. International Exploracao de Patendes LDA Portugalia.
Curtea constată că martorul A. Balevici a acționat în calitate de mandatar al lui P. Messiqua, fiind împuternicit de către acesta ca și reprezentant al C. International Exploracao de Patendes LDA „pentru a inspecta mașinăria C. din Iordania” și „ a efectua operațiuni inclusiv, fără a se limita la preluarea, transferul, vânzarea, girarea bunurilor drept garanție în relația cu orice societate, persoană fizică sau în numele său”. De asemenea, același martor A. Balevici este mandatat de către Nortongate T. LTD, (acționar la C. International Exploracao de Patendes LDA Portugalia, deținută de Emile Messiqua, fratele lui P. Messiqua) „să îndeplinească formalitățile în legătură cu exportul echipamentelor provenite din Regatul Hașemit al Iordaniei”.
În legătură cu contractele de vânzare-cumpărare exhibate de către intervenientă, Curtea constată că C. Internacional Exploracao de Petendes LDA nu a adus la cunoștința Tribunalului de la Amman că nu mai era proprietarul liniei de producție. Dacă bunul ar fi fost vândut la data de 18 ianuarie 2011 către P. LTD, vânzătoarea trebuia să aducă la cunoștința Tribunalului că nu mai este proprietara acestuia.
Pe de altă parte, același P. Messiqua este și reprezentantul cumpărătoarei-interveniente C. Holdong SA, iar directorul pârâtei ., dl. S. V., îl împuternicește pe același mandatar Balevici A. să-l reprezinte în Amman, Iordania în vederea încărcării liniei de producție.
Curtea constată, raportat la situația de fapt descrisă, că numitul P. Messiqua a încercat, prin toate aceste contracte, să vândă linia de producție C., să o scoată din patrimoniul C. International Exploracao de Patendes LDA și totodată de pe teritoriul Iordaniei. Cumpărătorii finali ai liniei de producție C. sunt tot firme în care P. Messiqua avea calitatea de acționar. Mai mult, la data de 16.06.2011, când se presupune că proprietar al liniei de producție C. era P. LTD, tot P. Messiqua în calitate de director al C. International Exploracao de Patendes LDA îl împuternicește pe Muayyad Khashan „ pentru a efectua tot ceea ce este necesar cu echipamentul C. amplasat în Iordania”.
Rezultă, așadar, că linia de producție C. nu a ieșit niciodată din patrimoniul C. International Exploracao de Patendes LDA și că actele de vânzare-cumpărare încheiate în legătură cu acest bun, după pronunțarea deciziei Tribunalului de la Lausanne, nu au produs efecte juridice, astfel că nici reclamanta și nici intervenienta nu au dovedit că sunt proprietare ale acestui bun mobil.
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de către București F. I. & E.&T. și va schimba în parte sentința civilă nr. 539/26.02.2015 a Tribunalului Iași numai în ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de C. H. SA, urmând a fi respinsă. Se va înlătura dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă. Se vor păstra restul dispozițiilor hotărârii. În temeiul art.453 cod procedură civilă intimata-intervenientă C. H. SA Elveția va fi obligată să plătească apelantei București F. I. & E.& T. suma de 3350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel constând în onorariu avocat. Nu va fi inclusă taxa judiciară de timbru, aceasta fiind aferentă acțiunii în revendicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de București F. I. & E.&T. prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 539/2015 din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. H. SA cu sediul în Elveția în contradictoriu cu reclamanta București F. I. & E.&T..
Înlătură dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă.
Păstrează restul dispozițiilor hotărârii.
Obligă intimata-intervenientă C. H. SA Elveția să plătească apelantei București F. I. & E.& T. suma de 3350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5.05.2016.
Președinte, C. P. | Judecător, L. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. P.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./
Tribunalul Iași: A. M.
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 283/2016. Curtea... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 234/2016. Curtea de... → |
|---|
