Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 234/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 234/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 234/2016
Ședința publică de la 17 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător G. P.
Judecător C. P.
Grefier O. E. N. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurenta I. O. V. în contradictoriu cu intimații C. L. Iași, M. Iași prin P. și U. T. Gh. A., împotriva deciziei civile nr. 1701 din 02.12.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect constatare nulitate act juridic; constatare nulitate absolută donație.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin reprezentant convențional, avocat C. L., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al patrulea termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Recurenta I. O. V., prin reprezentant convențional arată că, de esența soluționări căii de atac, este analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Iași. Învederează că instanța de apel în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Iași. Susține că, în litigiile privind contractele de donație cu statul, raportarea se face la beneficiarul donației. Arată că a dovedit că bunul a intrat în patrimoniul Municipiului Iași, fiind importantă stabilirea calităților de beneficiar și proprietar. Mai învederează că în anul 1990, terenul aparținea Municipiului Iași, fiind transmis spre administrare Universității Tehnice.
În susținerea concluziilor sale, apărătorul recurentei arată că instanța de apel a susținut faptul că nu s-a făcut dovada cu inventarul bunurilor, raportat la prevederile legale aferente anilor 1990, învederând că terenul a fost dat în administrare în perioada când se edificau construcții în zona Splai Bahlui. Susține că a mai existat un litigiu similar cu privire la un teren limitrof celui avut în vedere în prezenta cauză, unde s-a statuat că are calitate procesuală pasivă C. L. și nu M. Iași, instanța de apel în mod greșit admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Iași.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține caza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față,
P. decizia civilă nr. 1701 din 02.12.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași:
A admis apelul declarat de M. Iași reprezentat prin primar și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Iași reprezentat prin P. și C. L. Iași.
A respins acțiunea formulată de reclamanta I. O. V. în contradictoriu cu pârâții M. Iași reprezentat prin P. și C. L. Iași ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamanta I. O. V. în contradictoriu cu pârâta U. T. G. A. Iași.
A păstrat dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes, a prescripției dreptului la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. T. G. A. Iași.
A respins apelul declarat de reclamanta I. I. O. V. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a avut în vedere următoarele:
Obiectul dosarului de față este dat de cererea reclamantei I. O. V., formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. Iași, M. Iași și UAT G. A., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1625/18.04.1980, cu privire la suprafață de teren de 529 m.p. situată în Iași, . și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui act.
Primul apel (declarat de pârâții C. L. Iași, M. Iași) privește soluția dată asupra excepției lipsei calității lor procesual pasive.
Calitatea procesuală reprezintă, alături afirmarea unui drept, justificarea unui interes și capacitatea procesuală, o condiție generală de exercițiu a acțiunii civile, care atrage prin neîndeplinirea sa admiterea excepției cu același nume și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie sa justifice atât calitatea procesual activa, cât si calitatea procesual pasiva a persoanei pe care a chemat-o in judecata, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Calitatea procesuală pasiva presupune existența unei identități între pârât, ca și persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, în speță instituția ce a primit bunul donat.
Contractul de donație a cărui nulitate se solicită a fost depus la fond, în copie, filele 26, 27, fiind încheiat între P. M., în calitate de mandatar al donatoarei S. M. și STATUL ROMÂN, reprezentat prin C. Popular al mun. Iași.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 31 din 30.01.1954, art. 25 conform căruia statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Alineatul 2 prevede faptul că el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 478 din 1954 art. 1 conform cărora donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite doar de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile acestui decret.
Nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi analizată și constatată decât între părțile ce au participat la încheierea respectivului act, independent chiar de împrejurarea că, ulterior încheierii actului contestat, printr-o dispoziție a legii ori printr-un act juridic subsecvent și voluntar, consimțit de dobânditorul bunului, acesta din urmă a intrat în sfera patrimoniului altui subiect de drept.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, părți la încheierea contractului de donație din 18 aprilie 1980 de notariatul de Stat Județean Iași, au fost, în calitate de donatori, numita S. M., prin mandatar cu procură și, în calitate de donatar, Statul român reprezentat de C. Popular al mun. Iași. De altfel, chiar reclamanta arată, în cuprinsul motivării acțiunii, faptul că terenul respectiv a fost donat Statului român.
P. urmare, unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază se afla situat imobilul, obiect derivat al contractului de donație nu a fost prezentă în calitate de parte la încheierea actului juridic contestat, ci organul său administrativ, care a acționat, pe baza unei împuterniciri speciale, în calitate de reprezentant al Statului român, cel care în calitate de donatar a consimțit la încheierea actului. În consecință, parte în acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de donație sus menționat nu pot fi decât părțile actului juridic însuși și/sau succesorii lor în drepturi, așadar în cazul care interesează, Statul român.
D. urmare, calitatea procesuală pasivă o are Statul Român, care este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cum dispune art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data promovării acțiunii, statul participând nemijlocit în raportul de drept dedus judecății.
Motivul potrivit căruia apelanții pârâți ar avea calitate procesuală, întrucât imobilul a devenit proprietatea acestora, nu este susținut de nici o probă, acest pârât nefiind titular înscris în cartea funciară și nici posesorul terenurilor. În analiza calității procesuale a pârâtului, trebuie observate și dispozițiile speciale din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, ce statuează asupra patrimoniului unităților administrativ-teritoriale și care permit analiza dacă imobilele în litigiu au intrat în proprietatea acestora, încât să dobândească calitatea de pârât în prezentul proces. Conform art. 21 alin. (1), unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, compus, în accepțiunea art. 119, din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. Potrivit art. 121 alin. (1), domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege, bunuri care sunt supuse inventarierii anuale (art. 122).
Din analiza normelor expuse, reiese că patrimoniul privat este constituit din bunurile intrate prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de lege și sunt supuse inventarierii anuale, ceea ce presupune o anumită procedură concretizată în înscrisuri și cu finalitatea publicității prin cartea funciară, cerințe care, în speță, nu sunt îndeplinite și, în consecință, este cert că Statul român este cel ce are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește faptul că imobilul a fost donat de fapt Consiliului Popular al mun. Iași, care a și preluat în administrare (este susținerea intimatei apelante, reclamantă la fond) operativă acest imobil, tribunalul atrage atenția asupra faptului că cererea cu care a fost sesizată instanța de judecată vizează dreptul de proprietate, și nu dreptul de administrare, potrivit art. 12 al.4 teza 1 legea 213 din 1998, astfel că statul este cel ce trebuie să stea în proces în calitatea sa de proprietar, fiind reprezentat conform normelor legale.
Motivat de cele expuse anterior, raportat și la dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat apelul declarat de M. Iași reprezentat prin primar și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Iași reprezentat prin P. și C. L. Iași și a respins acțiunea formulată de reclamanta I. O. V. în contradictoriu cu pârâții M. Iași reprezentat prin P. și C. L. Iași ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Raportat la soluția dată în acest apel, la considerentele chemării în judecată a pârâtei U. T. G. A. Iași (reclamanta arătând faptul că a chemat-o în judecată doar pentru opozabilitate, motivat de faptul că este proprietara actuală a terenului) s-a respins și acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta. De asemenea, pentru aceleași motive s-a respins și apelul declarat de reclamanta I. I. O. V. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, acest apel vizând capătul doi de cerere, privind repunerea în situația anterioară prin echivalent. Atâta timp cât primul capăt de cerere a fost respins de tribunal prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți, acest capăt de cerere a atras aceeași soluție (strâns legată de soluția dată asupra primului capăt de cerere).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I. I. O. V., pentru următoarele motive:
Consideră decizia pronunțată în cauză ca fiind nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. din 1865.
Față de modalitatea de soluționare a litigiului prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive solicită, în conformitate cu dispozițiile ari. 312 at.9 Cod procedură civilă din 1865 admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că prin acțiunea introductivă de primă instanță, recurenta a solicitat constatarea nulității absolute a donației autentificata sub nr. 1625/18.04.1980 la Notariatul de stat județean Iași prin care autoarea acesteia, S. M. a donat Statului român prin C. Popular al Municipiului Iași suprafața de teren de 529 mp situat in ., în contradictoriu cu C. L. Iași, M. Iași prin P., U. T. G. A..
Recurenta a indicat ca având calitate procesuală pasivă în cauză pârâții intimați C. L. Iași, M. Iași prin P., U. T. G. A. raportându-se la practica constantă, inclusiv a Curții de Apel Iași privitor la titularul calității procesuale în contractele de donație încheiate cu statul în funcție de beneficiarul donației, in prezent succesorul în drepturi al Consiliului Popular lași.
Susține că în cadrul procesual creat prin cererea de chemare în judecată, în aplicarea principiului relativității efectelor contractului, se impune participarea în proces a tuturor părților contractante, inclusiv a succesorului în drepturi al Consiliului popular Iași.
Consideră că, fiind vorba despre însuși dreptul de proprietate, interesează persoana în patrimoniul căreia acesta s-a transmis (ori s-ar fi transmis, dacă actul de donație ar fi fost valabil încheiat). Din această perspectivă, se justifică doar participarea unității administrativ - teritoriale, ca titular al domeniului privat din care ar face parte imobilul în litigiu.
Potrivit art. 2 alin 2 din decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului: „Donațiunile oferite sfaturilor populare se accepta, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Romane." Astfel, din 238/1980 a Comitetul Executiv al Consiliului Popular Iași rezultă cu certitudine că se acceptă donația oferită de către B.Șt., Consiliului Popular al Municipiului Iași, fiind emisă în baza Decretului nr. 478/1954.
Ca atare, este necesar ca acțiunea în constatarea nulității actului de donație, să fie soluționată în contradictoriu cu beneficiarul acesteia.
Așadar, cum imobilul a fost donat de fapt Consiliului Popular al Municipiului Iași, care a și preluat în administrare operativă acest imobil, este evident că, de fapt, imobilul a intrat în patrimoniul municipiului, acesta fiind beneficiarul donației.
Mai arată că, potrivit legislației în vigoare la data încheierii actului, nu se putea dona direct unității administrativ teritoriale, având în vedere că autonomia locală a fost introdusă prin Legea nr. 69/1991, iar în prezent este reglementată prin Legea nr. 215/2001 republicată, a administrației publice locale.
Nu în ultimul rând, din dispozițiile art. 2 alin 2 din Decretului nr. 478/1954, redat anterior, rezultă că, de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular erau acceptate doar donațiunile oferite sfaturilor populare, deci unității administrativ teritoriale.
Așadar, cum pârâtul C. L. al Municipiului Iași are atribuții imperative stabilite de lege și administrează bunurile din domeniul public și privat aparținând unităților administrativ teritoriale respective, este evidentă identitatea între persoana acestuia și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Susține că, cu toate acestea instanța de apel a apreciat că în cauză nu a fost produsă nici o probă din care să rezulte că intimații din prezenta cauză au devenit proprietarii terenului ce face obiectul donației, instanța de apel înlăturând nejustificat toate înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, așa cum rezultă din Decizia 401/18.06.1991 emisă de Prefectura lași se transferă în folosința Institutului Politehnic lași suprafața totală de_,5 mp pentru construcția Facultății de automatică și calculatoare, în decizie indicându-se că terenul pe care urmează a se realiza investiția este proprietatea Primărie Municipiului Iași.
Menționează că suprafața de teren include și Facultatea de textile, aceasta fiind limitrofa Facultății de automatică și calculatoare.
Depune, în susținerea motivelor de recurs, sentința civilă nr. 9728/16.06.2010 definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul_ prin care instanța stabilește că terenul de 1872 mp situat în Iași, ., teren limitrof cu cel care face obiectul prezentului dosar, fiind situat la adresa din Iași, ., s-a aflat în proprietatea unității teritorial administrative a municipiului Iași.
Mai mult, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, terenul în prezent se află în proprietatea Universității Gh. A. care 1-a dobândit prin constituirea dreptului de proprietate în anul 2006, în conformitate cu dispozițiile art. 166 al. 4 și 9 din Legea învățământului 84/1995, drept de proprietate constituit asupra terenurilor aflate în folosința acesteia la data intrării în vigoare a legii.
Susține că, atât timp cât conform dispozițiilor art. 2 alin 2 din Decretului nr. 478/1954, redat anterior, rezultă că, de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular erau acceptate doar donațiunile oferite sfaturilor populare, având în vedere că intimatele suni continuatorii Consiliului popular Iași și în conformitate cu dispozițiile Legii 69/1991 și 213/2008 rezultă în mod evident că donația primită de C. popular Iași a trecut în patrimoniul intimatelor.
Conchide că toate acestea dovedesc că beneficiarul donației este municipiul Iași, terenul din Iași . aflându-se în proprietatea acestuia. Într-o situație contrară ar rezulta că Statul prin reprezentantul legal, Ministerul de Finanțe a făcut transferul dreptului de folosință către Institutul Politehnic Iași, situație contrazisă de Decizia 401/18.06.1991 emisă de Prefectura Iași anterior amintită.
Intimații C. L. Iași și M. Iași prin P., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, deoarece prin decizia recurată instanța de apel a reținut în mod corect, prin raportare la prevederile legale faptul că reclamanta trebuia să justifice calitatea procesuală pasivă în raport de pârâții pe care i-a chemat în judecată.
Or, în contractul de donație a cărui nulitate se solicită, parte a fost Statul Român reprezentat prin C. Popular al Municipiului Iași, astfel că, calitatea de pârât revine Statului Român, reprezentat prin Ministerul de Finanțe.
Examinând criticile formulate în raport de dispozițiile legale incidente în cauză Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta-recurentă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1625/18.04.1980, având drept obiect suprafața de 529 mp teren situat în Iași, ., contract încheiat între P. M. și Statul Român, reprezentat prin C. Popular al Municipiului Iași.
Reclamanta-recurentă a formulat cererea în contradictoriu cu pârâții C. L. Iași, M. Iași prin primar și U. T. „Gh. A.”.
În raport de soluția pronunțată de instanța de apel și limitele învestirii prin prezentul recurs, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului Iași, reprezentat prin P., motivat de faptul că donația a fost făcută Statului Român.
Cu titlu preliminar, Curtea notează că legitimarea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
În cauză, pentru a se stabili care dintre cele două entități juridice chemate în judecată are calitate procesuală pasivă, respectiv M. Iași sau C. L. Iași, trebuie să se determine, în concret, cine este beneficiarul donației și, ca atare, cine are calitatea de pârât în proces.
Pentru a se stabili acest fapt, instanța de apel trebuia să se raporteze nu numai la legislația în vigoare la data realizării liberalității (1980), ci și la dispozițiile legale în vigoare la acest moment, deoarece efectele actuale ale constatării nulității donației, se vor răsfrânge asupra beneficiarului acestuia din prezent.
Așa fiind, Curtea constată că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași, raportat numai la faptul că parte în contract a fost Statul Român și, pe cale de consecință, numai acesta poate fi parte, este greșită.
În acest sens, Curtea notează că potrivit legislației în vigoare la data încheierii donației, în România, unicul titular al dreptului de proprietate socialistă era Statul Român, iar bunurile ce intrau în patrimoniul acestuia, intrau totodată și în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, nu cu titlul de drept de proprietate, ci cu titlul de drept de administrare directă. D. fiind acest mecanism juridic, participarea statului ca unic titular al dreptului de proprietate socialistă la perfectarea contractului de donație se făcea prin intermediul Consiliului Popular al unității administrativ-teritoriale respective.
În prezent, se face distincție în mod expres între dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată al statului și al unității administrativ-teritoriale prin dispozițiile Legii nr. 213/1998 și 215/2001.
Terenul în suprafață de 529 mp, situat în Iași, . se încadrează în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, fiind implicit în patrimoniul acestuia, motiv pentru care Curtea va constata, că în raport de dispozițiile legale evocate, beneficiarul donației este în prezent M. Iași, unitatea administrativ-teritorială, pe raza căreia se află bunul donat.
Așa fiind, în mod corect, reclamanta a formulat cererea în contradictoriu cu M. Iași, reprezentată prin P., această entitate juridică justificând calitate procesuală pasivă în cauză.
D. urmare, Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și, constatând că M. Iași are calitate procesuală pasivă, va respinge apelul formulat de acesta împotriva sentinței primei instanțe.
Ca efect al admiterii recursului, Curtea va trimite spre rejudecare, apelul formulat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe și va menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu au format obiectul prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenta I. O. V. în contradictoriu cu intimații C. L. Iași, M. Iași prin P. și U. T. Gh. A., împotriva deciziei civile nr. 1701/02.10.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează în parte.
Respinge apelul declarat de către apelantul M. Iași, reprezentat prin primar.
Trimite spre rejudecare apelul declarat de către apelanta I. O. V. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 mai 2016.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, C. P. |
Grefier, O. E. N. P. |
Red. G.E.
Tehnored O.P.
2 exemplare / 16.06.2016
Tribunalul Iași: I. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 290/2016. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 58/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
