Pretenţii. Decizia nr. 125/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-09-2012 în dosarul nr. 125/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 125/2012
Ședința publică de la 10 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind apelul formulat de reclamanta Agenția Națională de A. F. prin DGFP a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 1275 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, intimat fiind S. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților, că este primul termen de judecată, că nu s-a depus întâmpinare, că se solicită judecata cauzei în lipsă, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului civil de față reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1275 din 9 mai 2012, Tribunalul Iași, Secția I civilă a respins acțiunea formulată de Agenția Națională de A. F. în contradictoriu cu pârâtul S. M..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că litigiul dintre părți nu privește impozite și taxe și că nu se contestă în cauză vreun act administrativ fiscal.
Reclamanta a arătat clar - în cuprinsul acțiunii, fila 4 din dosar_ - că temeiul acțiunii îl constituie art. 998 cod civil (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), articol ce reglementează răspunderea civilă delictuală. De altfel, reclamanta a formulat „acțiune în daune”, cum a intitulat corect cererea adresată instanței, solicitând obligarea pârâtului S. M. la plata sumei de 701.279 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat ca urmarea a faptei ilicite (evaziune fiscală) a pârâtului, pentru care acesta a fost condamnat definitiv de către instanțele penale.
Tribunalul a constatat că și dacă formularea reclamantei este deficitară în cuprinsul acțiunii, acesta arătând că suma de 701.279 lei reprezintă impozite și taxe, în loc de contravaloarea impozitelor și taxelor pe care le-ar fi plătit societatea în lipsa activității ilicite a pârâtului, din întreaga motivare și prezentare a situației de fapt, coroborată cu motivarea în drept, rezultă fără dubiu că suma este solicitată cu titlu de prejudiciu. De altfel, pentru obligarea unei societăți la plata impozitelor și taxelor datorate nu este necesară formularea vreunei acțiuni în instanță, emițându-se direct decizie de impunere de către organul fiscal, executarea silită putându-se face de către organele fiscale.
Instanța a stabilit că, deoarece prin sentința penală nr. 288/2008 a Judecătoriei H., S. M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, reținându-se în sarcina sa un prejudiciu de 701.279 lei adus bugetului de stat, pentru recuperarea acestor sume organul de executare fiscală trebuia doar să emită decizie de impunere, fără a fi necesară o nouă acțiune în instanță.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins - ca nefondată - acțiunea formulată de A.N.A.F.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.
În motivarea apelului, se arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că instanța penală s-a pronunțat în totalitate asupra întregului prejudiciu. Instanța penală a conexat toate cele cinci sesizări penale formând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei H., dar s-a pronunțat asupra acordării pretențiilor civile doar în două, în celelalte omițând să se pronunțe, așa cum s-a precizat în cuprinsul acțiunii.
Apelanta susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alineat 1 Cod penal și nu dispozițiile art. 25 alineat 1 Cod procedură penală, cum greșit a reținut instanța de fond. Tribunalul a reținut că este aplicabilă și excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește pretențiile civile solicitate de reclamantă în raport cu intimatul S. M., aceste pretenții fiind soluționate definitiv în cazul acțiunii civile.
Referitor la excepție, consideră apelanta că aceasta nu a fost corect invocată, deoarece articolul 22 alineat 1 din Codul de procedură penală prevede că „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, numai cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.
În atare condiții, apreciază apelanta că este îndreptățită la promovarea acestei acțiuni, în vederea recuperării contravalorii prejudiciului în suma de 701.279 lei, asupra căruia instanța penală a omis să se pronunțe.
Agenția Națională de A. F. învederează că instanța în fond nu a înțeles conținutul acțiunii formulate și a arătat că prin sentința penală nr. 288/2008 a Judecătoriei H. pârâtul din prezenta cauză - S. M. - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, reținându-se în sarcina sa un prejudiciu de 701.279 lei adus bugetului de stat și că pentru recuperarea acestor sume, organul de executare fiscală, trebuia doar să emită decizie de impunere fără a fi necesară o nouă acțiune în instanță.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
În apel nu s-a solicitat refacerea ori completarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea de probe noi, în sensul art. 295 alineat (2) Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform articolului 295 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, în condițiile în care tribunalul a stabilit corect situația de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale relevante.
Instanța de prim control judiciar reține că nu au legătură cu pricina dispozițiile articolului 20 alineat (1) Cod penal, invocate de apelantă, textul reglementând conținutul tentativei.
În ce privește autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în civil, se observă că articolul 22 alineat (1) Cod procedură penală nu vizează situația juridică din prezenta cauză, ci aceea în care - după pronunțarea unei hotărâri definitive în materie penală - acțiunea civilă se soluționează de o instanță civilă.
Or, în speță, acțiunea civilă a Agenției Naționale de A. F., prin DGFP a județului Iași, împotriva lui S. M., exercitată în procesul penal conform articolului 14 alineat (2) Cod procedură penală a fost soluționată prin sentința penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei H., împotriva căreia reclamanta din prezenta cauză putea exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală, în condițiile în care ar fi considerat că prejudiciul creat de inculpat ar fi fost mai mare (respectiv acela pe care îl pretinde în dosarul de față).
Curtea reține că nu poate fi primită susținerea apelantei, privind omisiunea instanței penale de a se fi pronunțat asupra acțiunii civile, deoarece este contrară celor arătate în considerentele hotărârii penale.
În situația în care acțiunea civilă a fost soluționată în procesul penal, judicios a constatat tribunalul că pentru aceleași fapte ilicite ale pârâtului reclamanta nu mai poate promova o acțiune civilă separată.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 296 teza I Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul și va păstra sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta Agenția Națională de A. F. prin DGFP a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 1275 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2012.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | |
Grefier, C. L. |
Red./Tehnored. G.A./L.C.
2 ex. – 09.10.2012
Tribunalul Iași: A. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1536/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
