Pretenţii. Hotărâre din 04-05-2016, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 284/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 284/2016
Ședința publică de la 04 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C. A.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelantul T. Național V. A. împotriva sentinței civile nr. 3022 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimat fiind B. N. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. M. pentru intimatul B. N. P., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că apelul este la al șaselea termen de judecată după casare și trimiterea spre rejudecare și la al cincilea termen de judecată după repartizarea aleatorie a cauzei la acest complet de judecată, cauza fiind amânată pentru a se lua cunoștință de conținutul suplimentului la raportul de expertiză.
La data de 03 mai 2016 expertul H. M. Lily a depus la dosar decontul justificativ al onorariului de expert, solicitând obligarea reclamantului la plata onorariului menționat.
La data de 04 mai 2016 intimatul B. N. P. a depus la dosar prin serviciul de registratură concluzii scrise.
Avocat L. pentru intimat depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
În ceea ce privește onorariul de expert, avocat L. susține că intimatul a achitat până în prezent o primă sumă în dosarul nr._ la Tribunalul Iași în cuantum de 500 lei, s-a mai achitat un onorariu provizoriu în cuantum de 500 lei în prezentul apel, iar expertul prezintă un decont pentru încă 1000 lei, motiv pentru care înțelege să solicite cenzurarea onorariului de expert.
Instanța urmează a aprecia asupra cererii expertului H. M. Lily, fiind vorba despre onorariul datorat în această fază procesuală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. M. pentru intimatul B. N. P. având cuvântul, solicită respingerea apelului și a se avea în vedere suma recalculată de expert, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată constând în plata onorariului de avocat și a onorariului de expert.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată sub nr._/245/11.12.2007 la Judecătoria Iași, reclamantul B. N. P. a chemat în judecată ca pârât T. Național „V. A.” Iași și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 lei reprezentând drepturi de autor ca urmare a reprezentării piesei sale „Banii n-au miros” în premiera din 6 decembrie 2004 și a tantiemelor (procentelor cuvenite din încasările de după reprezentație), precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2134/18.02.2008 Judecătoria Iași, în temeiul art. 2 pct.1 lit.c raportat la art. 158 Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Iași.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași a format dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 1691/29.10.2008 Tribunalul Iași a respins acțiunea reclamantului B. N. P., reținând că nu s-a încheiat un contract de reprezentare teatrală în formă scrisă potrivit art. 58 și 59 din Legea nr. 8/1996. În lipsa îndeplinirii acestor condiții, actul juridic nu se poate naște în mod valabil, chiar și în situația unei înțelegeri verbele existente între părți.
Prin decizia nr. 16/15.02.2012 Curtea de Apel Iași a admis apelul reclamantului B. N.-P., a desființat sentința civilă nr. 1691/29.10.2008 a Tribunalului Iași și a trimis cauza spre rejudecare.
Curtea a reținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale și că trebuia să facă aplicarea art. 43 alin.2 din Legea nr. 8/1996.
Recursul declarat de T. Național „V. A.” împotriva deciziei nr. 16/2012 a Curții de Apel Iași a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 922/22.02.2013pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În rejudecare, la instanța de fond s-a efectuat o expertiză contabilă pentru evaluarea drepturilor bănești aferente reclamantului reprezentând drepturi de autor.
Prin sentința civilă nr. 3022/25.09.2014 Tribunalul Iași a admis cererea reclamantului B. N. P. cu domiciliul în Oradea, ., apart.8, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul T. Național V. A. Iași.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și la suma de 596 lei cu titlu de tantieme aferente încasărilor declarate pentru piesa de teatru reprezentată.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).
A obligat reclamantul să vireze în contul Biroului local pentru expertize judiciare în beneficiul expertului H. M. Lily suma de 500 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
S-a avut în vedere raporturile contractuale valabile, chiar dacă exprimate doar verbal, necontestate de părți, singurul lucru disputat fiind caracterul gratuit al acordului de punere în scenă a piesei sau eventualul cuantum datorat, în privința căruia nu a existat o înțelegere. De asemenea nu au existat dispute cu privire la numărul reprezentațiilor.
Raporturile contractuale de tipul celor decurgând din drepturile de proprietate intelectuală sunt în principiu oneroase iar pârâtul nu a făcut dovada caracterului gratuit al acestora. De asemenea decizia de casare a fost clară în privința existenței unei obligații de plată, singurul aspect impus a fi soluționat de către instanța de rejudecare fiind cel al stabilirii cuantumului sumei.
Așa cum s-a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, sumele cuvenite reclamantului în urma celor 17 reprezentații sunt suma de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și suma de 596 lei reprezentând tantieme în procent de 20% din încasările de 2982 lei declarate de pârât pentru cele 17 reprezentații ale piesei.
În consecință Tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de drepturi de autor și la suma de 596 lei cu titlu de tantieme aferente încasărilor declarate pentru piesa de teatru reprezentată.
Totodată a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).
A obligat reclamantul să vireze în contul Biroului local pentru expertize judiciare în beneficiul expertului H. M. Lily suma de 500 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pârâtul T. Național „V. A.” Iași a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3022/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului pârâtul susține că între părți nu a existat un contract de reprezentare teatrală în formă scrisă din care să rezulte obligația plății conform art. 61 alin.2 din Legea nr. 8/1996.
Prevederile art. 43 alin.1 din Legea nr. 8/1996 sunt în sensul stabilirii renumerației prin acordul părților, ori nu a existat o negociere în acest sens.
Potrivit practicii stabilirii renumerației pentru cesiunea drepturilor de autor, pârâta precizează că a achitat reclamantului un procent de 7% din încasările din vânzarea de bilete. Ulterior, reclamantul a solicitat achitarea unei sume fixe.
Cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză, pârâtul susține că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 43 din Legea nr. 8/1996. Instituția nu a putut pune la dispoziția expertului, din motive obiective, numărul de reprezentații ale spectacolului, încasările totale realizate, contracte de cesiune a dreptului de autor pentru opere de aceeași categorie cu cea a cărei autor este reclamantul.
Cuantumul sumei stabilite de instanța de fond se situează mult peste nivelul onorariilor plătite pentru utilizarea operelor de aceeași categorie cu cea a autorului.
Destinația utilizării operei a fost pentru producerea unui spectacol de teatru la sala studio cu o capacitate de maxim 100 locuri, iar după 17 reprezentații piesa a ieșit din repertoriul teatrului.
Pârâtul T. Național „V. A.” Iași a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 93 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Iași, Secția civilă s-a respins apelul declarat de T. Național „V. A." Iași prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 3022/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, sentință pe care o păstrează.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
S-a reținut de Curte, în esență, că nu mai pot fi analizate motivele de recurs referitoare la inexistența unei convenții scrise a părților, inexistența unei negocieri cu privire la remunerația intimatului și s-a statuat cu putere de lucru judecat că a existat o convenție verbală a celor două părți pentru punerea în scenă a piesei „Banii n-au miros”, înțelegere ce rezultă din adresa nr. 190/5.12.2007 emisă de apelantă.
Pentru evaluarea drepturilor bănești aferente drepturilor de autor cuvenite intimatului reclamant pentru cele 17 reprezentații ale piesei „Banii n-au miros” pusă în scenă de apelantul T. Național Iași s-a efectuat o expertiză contabilă ce a stabilit că reclamantului i se cuvine suma de 15.596 lei compusă din 15.000 lei drepturi de autor și 596 lei cu titlu de tantieme.
Împotriva deciziei civile nr. 93 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Iași – Secția Civilă a formulat recurs pârâtul T. Național „ V. A.” Iași.
Prin decizia nr. 2150 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I Civilă s-a admis recursul declarat de pârâtul teatrul Național „V. A.” împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 5 martie 2015 a Curții de Apel Iași – Secția Civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a statuat că în apelul formulat de T. Național „ V. A.” Iași nu s-a observat că la stabilirea sumei cuvenite autorului operei teatrale au fost avute în vedere criterii ce țin mai degrabă de acordarea unor daune morale (valoarea piesei, succesul la public) și nu de criteriile enunțate de legiuitor: sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere, destinația și durata utilizării, precum și alte circumstanțe ale cazului.
Totodată, instanța trebuia să administreze probe în sensul celor înscrise în art. 43 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
În rejudecarea apelului formulat de T. Național „ V. A.” Iași
În rejudecarea apelului, Curtea, față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2150 din 13 octombrie 2015 și dispozițiile art. 292 și art. 295 Cod procedură civilă de la 1865:
Apelantul T. Național „ V. A.” Iași deși avea obligația procedurală de a solicita în această cale devolutivă de atac administrarea unor probatorii în sensul dispozițiilor deciziei de casare, nu a solicitat nicio probă.
Intimatul-reclamant B. N. P. a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere criteriile prevăzute de art. 43 alin. 2 din Legea nr. 8/1996.
Este cert că textul aplicabil în cauză este art. 43 alin. 2 din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, raportat la situația faptică ce rezultă din probatoriul administrat în cauză atât de apelantul T. Național „ V. A.” Iași cât și de intimatul B. N. P..
Ca atare, cât timp apelanta a recunoscut prin adresa nr. 190 din 5.12.2007 o înțelegere verbală a părților, înțelegere invocată de reclamantul-intimat cu privire la punerea în scenă a piesei „ Banii n-au miros”, Curtea nu poate ignora acest aspect faptic care determină cuantumul remunerației ce se cuvine autorului piesei.
Suplimentul la raportul de expertiză contabilă a fost efectuat în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 și art. 61 alin. 2 din legea nr. 8/1996.
Expertul contabil economist H. M. Lily a arătat că apelantul a prezentat expertului două adrese nr. 346/23.02.2016 și nr. 596/1.04.2016.
Prima adresă în care apelantul aduce la cunoștință că nu este de acord cu plata drepturilor de autor și nu poate să pună la dispoziție nici un act și cea de-a doua adresă care prezintă o situație centralizatoare a încasărilor care diferă de situația prezentată inițial la întocmirea raportului de expertiză.
Având în vedere aceste neconcordanțe în situațiile prezentate inițial expertului privind numărul reprezentațiilor și a sumelor încasate și dispozițiile Legii nr. 8/1996, expertul a concluzionat că i se cuvine reclamantului B. N. P. suma de 15.000 lei sub formă de drept de autor și suma de 681 lei reprezentând tantiemele în procent de 20 % din încasările de 3405 lei declarate de apelant pentru cele 21 de reprezentații ale piesei conform situației prezentate a doua oară de apelant.
Raportat la aceste considerente, Curtea reține că sentința apelată este legală și temeinică și față de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, respinge apelul formulat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de T. Național “V. A.”Iași, prin reprezentanți legali împotriva sentinței civile nr. 3022 din 25.09.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o păstrează. Obligă apelantul să plătească intimatului B. N. P. suma de 2020 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariu de avocat și de expert).
Obligă intimatul B. N. P. să plătească către expertul H. M. Lily suma de 1020 lei reprezentând diferență onorariu expert neachitat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2016.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. H. |
Redactat OV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/13 mai 2016
Tribunalul Iași: M. D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 53/2016. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 59/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
