Partaj judiciar. Hotărâre din 11-06-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 12569/271/2010
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 732/2014-R
Ședința publică din data de 11 iunie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurentul reclamant N.-B. I.-A., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor și S. R.prinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 prinDIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.prinADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R.prinCONSILIUL LOCAL ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor și ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 332/A din 24 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 688 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect: partaj judiciar.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 28 mai 2014, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra recursurilor civile declarate în cauză și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 iunie 2014 și respectiv 11 iunie 2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 688 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă cererea formulată de reclamantul N.-B. I.-A. în contradictoriu cu pârâții S. R.-CONSILIUL LOCAL ORADEA, ADMINISTARȚIA I. ORADEA și S. R. PRIN MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE .
S-a constatat că reclamantul și S. R. sunt coproprietari asupra imobilului reprezentând construcții-casă, înscris în Cartea Funciară nr._ Oradea identificată cu nr. topo. 8165/50, situată în Oradea, ., județul Bihor, reclamantul cu o cotă de ½ părți iar S. R. cu o cotă de ½, asupra imobilului reprezentând teren în suprafață de 500 mp S. R. deținând proprietatea exclusivă și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune.
A fost atribuită reclamantului proprietatea imobilul situat în Oradea, ., județul Bihor, reprezentând casă și teren în suprafață de 500 mp, înscris în Cartea Funciară nr._ Oradea identificat cu nr. Topo 8165/50, situat în Oradea, ., județul Bihor, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a reclamantului în evidențele de Carte Funciară, reclamantul fiind obligat la plata către pârâta S. R. prin Consiliul Local Oradea a sumei totale de 192.500 lei cu titlu de sultă, în termen de 2 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor din Cartea Funciară, reclamantul este coproprietar împreună cu pârâta S. R. supra imobilului constituit construcții în cote de câte 1/2, iar pârâta S. R. este proprietara terenului de 500 mp aferent construcției înscris în Cartea Funciară nr._ Oradea, identificat cu nr. Topo 8164/50 situat în Oradea, ., județul Bihor.
Conform art. 728 vechiul Cod Civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, articolele din Codul Civil actual având aplicabilitate doar dacă cererea de partaj ar fi fost introdusă la instanță după data intrării în vigoare a noului cod Civil, conform art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară în specialitatea construcții, valoarea imobilului construcții în fapt două apartamente este de 145.000 lei (80.000 lei apartamentul 1 și 65.000 lei apartamentul 2) iar valoarea terenului este de 120.000 lei.
De asemenea, din concluziile expertului evaluator se reține că partajarea imobilului în natură, deși este posibilă din punct de vedere fizic, nu reprezintă o soluție recomandabilă din punct de vedere funcțional. Concluziile pârâtei sunt în sensul atribuirii întregului imobil reclamantului cu obligarea acestuia la o sultă.
Având în vedere că imobilul nu este comod partajabil în natură, instanța a soluționat cererea de partaj, prin atribuirea în totalitate a imobilului reclamantului și obligare acestuia la plata către pârâta S. R. prin Consiliul Local Oradea a unei sulte raportată la cota deținută de reclamantă.
Față de împrejurarea că prin raportul de expertiză tehnică imobiliară s-a stabilit că valoarea de circulație a construcției este de 145.000 lei, iar valoarea terenului este de 120.000 lei, precum și faptul că imobilul va fi atribuit în natură reclamantului ce deține în proprietate ½ din construcție, instanța, pentru egalizarea loturilor ce revin părților, a obligat reclamantul să plătească pârâtei S. R. prin Consiliul Local Oradea suma de 192.500 lei (reprezentând 120.000 lei valoarea terenului și 72.500 lei reprezentând ½ din valoarea construcțiilor) cu titlu de sultă, în termen de 2 (două) luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, în baza art. 673 ind. 10 alin. 4 C. pr. Civilă.
Pentru toate aceste considerente, a admis cererea reclamantei conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța le-a respins pentru considerentul că pârâții nu s-au opus admiterii acțiunii reclamantei, iar aceasta din urmă nu a depus nici o dovadă a încercării de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă sau pe calea necontencioasă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel, S. R. prin MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor și apelantul N.-B. I.-A..
Prin decizia civilă nr. 332/A din 24 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții N.-B. I.-A. și S. R. prin MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu intimații S. R.-CONSILIUL LOCAL ORADEA și ADMINISTARȚIA I. ORADEA, împotriva sentinței civile numărul 688 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămânând în sarcina acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul S. R. prin MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE acesta s-a reținut a fi nefondat pentru următoarele:
Potrivit înscrierilor de carte funciară_ Oradea, nr.top.8165/50, proprietar asupra terenului în cotă de 1/1 parte și asupra construcțiilor în cotă de ½ parte este S. R.. Prin urmare față de situația de carte funciară, pentru opozabilitatea hotărârii se impunea ca potrivit prevederilor art.25 din Decretul 31/1954 citarea în cauză în calitate de pârât și a Statului R. prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice care are astfel calitate procesuală pasivă, chiar dacă imobilul prin efectul legii constituie în prezent proprietatea municipiului Oradea.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul N.-B. I.-A. acesta s-a apreciat a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit situației de carte funciară apelantul este proprietar doar pe cota de ½ parte din construcții, nu și asupra vreunei cote părți din teren, proprietar asupra terenului fiind în cotă de 1/1 parte S. R. . Apelantul nu a făcut nici dovada vreunui titlu de proprietate, neînscris în cartea funciară asupra terenului, antecesorul său în drepturi a avut în proprietate doar cota de ½ parte din construcții, pe care i-a transmis-o prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6576/03.03.1993.
Chiar dacă în fapt în imobil subzistă două unități locative, apelantul fiind în folosința celei apreciate de către expert ca având o valoare de circulație superioară, potrivit situației de carte funciară imobilul nu este defalcat pe apartamente, iar dreptul de proprietate al apelantului poartă asupra unei cote părți din întregul imobil și nu asupra unei unități locative.
Tribunalul a reținut că în ceea ce privește investițiile pe care pretinde că le-a efectuat la imobil, acestea au fost doar arătate expertului, nu și probate, în sensul că nu a făcut în nici un fel dovada că el este cel care le-a realizat, nefiind depuse la dosar chitanțe, bonuri de achiziție materiale, plată manoperă, autorizație pentru edificare împrejmuire. Cea mai mare parte a investițiilor indicate expertului, sunt lucrări de întreținere a imobilului care cad în sarcina sa ca și coproprietar și care nu sporesc valoarea de circulație a imobilului, cum ar fi înlocuirea șipcilor și învelitorii acoperișului, înlocuirea tabloului electric, a conductoarelor, a întrerupătoarelor și a prizelor, iar celelalte investiții au fost cheltuieli voluptorii menite să sporească confortul personal din partea de imobil folosit.
Pe de altă parte cel mai important aspect, îl constituie faptul că potrivit lucrării de expertiză efectuată în cauză valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită de către expert, prin luarea în considerare a stării imobilului fără „ îmbunătățirile efectuate”, prin urmare valoarea imobilului nu a fost sporită prin investițiile indicate de apelant.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art.296 c.pr.civ. a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții N.-B. I.-A. și S. R. prin MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimații S. R.-CONSILIUL LOCAL ORADEA și ADMINISTARȚIA I. ORADEA împotriva sentinței civile numărul 688 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
În temeiul art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008 cheltuielile procesuale avansate de către stat, sub forma scutiri de la plata taxei judiciare de timbru a apelantului N.-B. I.-A. au rămas în sarcina statului.
Tribunalul a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul recurent N.-B. I.-A. și recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția G. Regională a Finanțelor Cluj N. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.
Recurentul reclamant N.-B. I.-A. solicită admiterea recursului declarat și modificarea în parte a sentinței civile nr. 688/2013 și a deciziei civile nr. 332/2013, arătând că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, în mod neîntemeiat fiind respins apelul declarat de acesta, reținându-se că nu a făcut dovada că este proprietarul unei cote părți din terenul aferent construcției, fapt care însă nu corespunde realității, deoarece este proprietarul cotei de ½ din teren, respectiv asupra suprafeței de 250 mp, astfel că sulta pe care trebuie să o achite nu a fost corect calculată.
Referitor la investițiile efectuate la imobil, arată că instanța de apel a apreciat în mod neîntemeiat că aceste lucrări nu au fost probate atâta timp cât ele au fost constatate de expert și există. Subliniază că este greșită și opinia instanței în sensul că lucrările efectuate sunt lucrări necesare întreținerii imobilului și acestea nu au sporit valoarea imobilului, deoarece schimbarea acoperișului este o lucrare de natură a spori valoarea acestuia atâta timp cât acoperișul a fost refăcut și asupra cotei părți deținută de stat, după cum și refacerea lucrării de instalație electrică este o investiție care sporește valoarea imobilului în condițiile în care vechea rețea prezenta riscuri.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicită admiterea recursului declarat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii față de acesta și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R..
În motivarea recursului arată că decizia atacată este nelegală, în mod greșit instanța de apel respingând apelul declarat de acesta, întrucât chiar aceasta reține în considerentele hotărârii faptul că „imobilul prin efectul legii constituie în prezent proprietatea Municipiului Oradea” și deci S. R. este reprezentat în acest litigiu de Consiliul Local Oradea - Administrația I. Oradea.
Imobilul din litigiu nu face parte din domeniul public deoarece nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, considerând recurentul că este lipsită de utilitate promovarea unei acțiuni prin care să se constate dreptul de proprietate asupra acestui imobil în contradictoriu cu S. R. (nici măcar pentru opozabilitate față de acesta) din moment ce bunul a trecut, ope legis, din patrimoniul Statului în patrimoniul unității administrativ teritoriale, Consiliul Local al Municipiului Oradea-Administrația I. Oradea, acesta având astfel calitate procesuală pasivă în cauză conform art. 38 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Consiliul Local al Municipiului Oradea-Administrația I. Oradea a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurentul reclamant ca nefondat și menținerea deciziei recurate, în totalitate, ca legală și temeinică.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, instanța reține următoarele:
În speță, prin acțiunea formulată, reclamantul N.-B. I.-A. a solicitat în contradictoriu cu S. R. prin Consiliul Local Oradea ; Administrația I. Oradea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Oradea, ., județul Bihor, cu nr. top. 8165/50 înscris în CF nr._ Oradea, constând în casă cu terenul aferent în suprafață de 500 mp, în sensul atribuirii în favoarea acestuia a întregului imobil, cu obligarea sa la plata unei sulte pentru cota de proprietate a Statului R., ținând cont de investițiile efectuate asupra imobilului.
Criticile recurentului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice sunt apreciate ca nefondate, corect reținând instanța de apel că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind proprietar asupra unei cote părți din imobilul supus partajului, aspectele invocate de recurent în sensul că imobilul a trecut, prin efectul legii, în proprietatea municipiului Oradea, nefiind de natură a conduce la o altă concluzie, chemarea în judecată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 25 din Decretul 31/1954, impunându-se pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii raportat la înscrierile efectuate în CF nr._ Oradea, privind dreptul de proprietate al părților. .
Criticile recurentului reclamant sunt apreciate ca fondate, în parte, având în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrierile efectuate în CF nr._ Oradea și cum reține în mod corect instanța de fond și instanța de apel, reclamantul este coproprietar împreună cu S. R. asupra imobilului reprezentând în natură casă situată în Oradea, ., aceștia deținând, fiecare, cota de câte ½ parte din construcție.
Cât privește terenul aferent construcției, în suprafață de 500 mp, într-adevăr conform înscrierilor din cartea funciară, S. R. figurează întabulat asupra întregii suprafețe de teren, instanțele stabilind sulta datorată de reclamant, urmare a sistării de indiviziune, cu luarea în considerare a cotelor de proprietate conform acestor înscrieri de carte funciară, reclamantul nefăcând dovada în primă instanță și în apel a dreptului său de proprietate asupra cotei de ½ parte din teren, probă care a fost făcută însă în prezentul recurs, fiind depusă în acest sens adeverința nr. 13/04.06.1996 emisă de Primăria Municipiului Oradea.
Conform acestei adeverințe, necontestate, se atestă că prin Ordinul nr. 207/27.05.1996 al Prefecturii Județului Bihor s-a trecut în proprietatea numitului N.-B. I.-A. și I. I., domiciliat în Oradea, ., terenul aferent construcției, înscris în CF nr._, cu nr. top. 8165/50, în suprafață de 250/500 mp, potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, cum recurentul reclamant a făcut dovada emiterii unui titlu de proprietate în favoarea acestuia, asupra cotei de 250/500 mp din terenul în litigiu, conform adeverinței anterior menționate, depusă la dosar în recurs, necontestată, deținând astfel dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din teren (250/500 mp), urmează ca sulta stabilită în sarcina acestuia să fie calculată raportat la această situație juridică a imobilului.
Se reține în acest sens că, potrivit raportului de expertiză efectuat în primă instanță de expert M. S., valoarea construcției în litigiu este de 145.000 lei, iar valoarea terenului este de 120.000 lei, astfel că raportat la aspectele anterior reținute cu referire la dreptul de proprietate al reclamantului, confirmat prin adeverința emisă de Primăria Municipiului Oradea, depusă la dosar, avându-se în vedere așadar cotele de proprietate ale părților, de câte ½ parte fiecare, asupra construcției și asupra terenului, sulta datorată de reclamant urmare a sistării stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea sa a întregului imobil este de 132.500 lei, hotărârea pronunțată de instanța de fond urmând, în consecință, a fi schimbată în parte sub acest aspect, respectiv în sensul reducerii sultei la care a fost obligat reclamantul de la suma de 192.500 lei la suma de 132.500 lei, anterior indicată.
Referitor la investițiile invocate de recurent și sporul de valoare adus imobilului, corect reține instanța de apel, prin raportare la lucrarea de expertiză efectuată în cauză, că valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită de către expert prin luarea în considerare a stării imobilului fără îmbunătățiri, ori, în condițiile în care imobilul în litigiu a fost atribuit în întregime în favoarea reclamantului recurent, iar sulta datorată de acesta a fost stabilită în raport de valoarea de circulație a imobilului, fără îmbunătățiri, criticile invocate sub acest aspect sunt apreciate ca lipsite de interes.
Având în vedere aspectele anterior reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de recurentul reclamant și va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de apelantul reclamant și va schimba în parte sentința civilă nr. 688/21 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul că va reduce cuantumul sultei la care reclamantul a fost obligat în favoarea pârâtului S. R. prin Consiliul Local Oradea de la suma de 192.500 lei la suma de 132.500 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței, recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice urmând a fi respins, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, conform considerentelor anterior expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de S. R.prinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 prinDIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.prinADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor.
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant N.-B. I.-A., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu S. R.prinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 prinDIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.prinADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor și intimații pârâți S. R.prinCONSILIUL LOCAL ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor și ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 332/A din 24 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant N.-B. I.-A., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 688 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Reduce cuantumul sultei la care reclamantul a fost obligat în favoarea pârâtului S. R. prin CONSILIUL LOCAL ORADEA, de la suma de 192.500 lei la suma de 132.500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – R. C. H.
- judecători apel – C. T. S./ F. I. C.
- redactat decizie – judecător F. T. – 23.06.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 23.06.2014 – 2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 621/2014. Curtea de Apel ORADEA | Strămutare. Sentința nr. 13/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
