Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 2375/187/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/2014-R
Ședința publică din 18 februarie 2014
Președinte: P. C. – judecător
Judecător: G. M.
Judecător: R. F.
Grefier: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul reclamant H. V. din ., nr. 207/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă COȘORAN (fostă H.) A. M. din Ștei, .. 45, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 104 din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr._, având ca obiect: stabilire program vizitare minor.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 februarie 2014, dată la care partea recurentă a pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 18 februarie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 104/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul H. V., împotriva pârâtei COȘORAN A. M..
S-a încuviințat ca tatăl reclamant să aibă legături personale cu minorul H. T. A., născut la data de 28.11.2001, stabilind următorul program de vizitare, cu ridicarea minorului și aducerea înapoi la locuința mamei, astfel:
- în fiecare duminică, de la ora 12,00 până la ora 15,00;
- în anii pari, ziua de naștere a minorului va fi sărbătorită împreună cu reclamantul, iar în anii impari împreună cu pârâta.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minorul H. T. A., născut la 28.11.2001 .Căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința civilă 706/2007 a Judecătoriei Beiuș iar copilul a rămas în grija mamei, spre creștere și educare, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere lunare.
Concluziile psihologului Curții de Apel Oradea au fost în sensul că preferințele minorului sunt de a locui la domiciliul mamei sale și să mențină un program de vizitare cu tatăl său. S-a reținut că între cei doi părinți există un conflict clar, cei doi au o relație ostilă unul față de celălalt, iar această situație influențează minorul, el aflându-se într-un puternic conflict de loialități față de ambii părinți. S-a recomandat ca ambii părinți să urmeze consiliere parentală, cu scopul de a-și dezvolta aceste competențe parentale, dar și de a lucra împreună la refacerea legăturii de familie între ei, necesare pentru a putea coopera în ceea cel privește pe minor.
Restrângerea dreptului părintelui de a lua legătura personală cu minorul său nu poate avea ca temei decât gravele tensiuni dintre părinți care s-ar repercuta negativ asupra copilului și riscul ca vizitele să afecteze dezvoltarea normală a acestuia (cauza Sahiv versus Republica Federală Germania).
Pe de altă parte și vârsta minorului H. T. A. permite ridicarea acestuia de la domiciliul mamei lui, în vederea dezvoltării unei relații normale tată – fiu, aceasta neputându-se realiza prin vizitarea exclusiv sub supravegherea maternă.
Având în vedere cele de mai sus și pentru a da posibilitatea efectivă tatălui de a avea legături personale cu fiul său, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că acesta ar fi un părinte iresponsabil sau că ar avea un comportament necorespunzător față de fiul său, reținând și că stabilirea unui program de vizitare al minorului în prezența mamei, datorită relațiilor tensionate dintre ei, ar fi lipsit de conținut, instanța de fond a apreciat că stabilirea unui program de vizitare cu ridicarea minorului, respectă atât dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a păstra legătura cu acesta, cât și interesul superior al copilului de a dezvolta o relație firească cu același părinte, contribuind la consolidarea relațiilor afective dintre părinte și minor.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că cererea reclamantului a fost întemeiată.
Prin decizia civilă nr.148/A din 22 aprilie 2013, Tribunalul Bihor a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta COȘORAN A. M., cu domiciliul în Ștei, ..45, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul H. V., domiciliat în ./B, ., împotriva sentinței civile nr. 104/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că programul de vizitare se va realiza cu ridicarea minorului T. A. H. în prezența mamei COȘORAN A. M.(fostă H.).
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a stabilit că, calitatea de părinte al tatălui și că relațiile tensionate între foștii soți impune ca programul de vizitate să se realizeze cu ridicarea minorului fără prezența mamei în condițiile în care acesta a fost găsit vinovat pentru fapta penală privind nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prev.de art.307 alin.1 c.penal aplicându-i-se de 2 ori amenda cu caracter administrativ de câte 1.000 lei, ca urmare a refuzului de înapoia pe minorul T. A. H. mamei așa cum se prevedea în ordonanța președințială nr.251/2007 a Jud.Beiuș.
S-a reținut că declarația notarială din 23.09.2005, chiar dacă ulterior a fost revocată de către pârâtă nu dădea dreptul tatălui de a scoate minorul din țară în absența consimțământului expres al mamei, întrucât aceasta a declarat că este de acord cu acțiunea de divorț, precum și cu încredințarea minorului reclamantului, act care nu putea să producă efecte decât după finalizarea dosarului de divorț și trebuia să țină seamă de măsurile dispuse de către instanță.
Instanța a apreciat că este în interesul minorului care are o vârstă de aproximativ 12 ani ca programul de vizitare să se realizeze cu ridicarea care presupune ieșirea în parcuri de distracții sau alte zone de agrement, vizionarea unui film ori consumarea de dulciuri sau de alte produse alimentare, însă prezența mamei va constitui o garanție a faptului că tatăl nu numai că va respecta măsurile privind încredințarea minorului dar și a faptul că relațiile între tatăl și copil trebuie să funcționeze și să se dezvolte treptat până când părțile litigante vor dobândi o încredere între ei privind prezentul și viitorul copilului lor, după care programul de vizitare ar putea suferi modificări serioase amiabile și nu neapărat prin intermediul justiției.
În acest mod se va realiza și ceea ce a reliefat raportul psihologic privind refacerea legăturilor parentale între părți pentru a putea coopera util cu minorul, mama fiind obligată să dea dovadă de o mare înțelepciune și să treacă peste eșecurile care au dus la destrămarea relațiilor de căsătorie, precum și să ,,ierte,, comportamentul tatălui din trecut vis-a-vis de minor privind plecarea în Italia, pentru că numai în acest mod și printr-o contribuție comună a ambilor părinți minorul poate să treacă peste frustrările acumulate și să beneficieze de un climat armonios, echilibrat și familial în ceea ce privește educația, creșterea și dezvoltarea sa fizică și psihică având alături pe cei doi părinți în care trebuie și poate avea încredere deplină și la care poate să apeleze fără rezerve și,,frontiere,,la nevoie.
Pe măsură ce părțile litigante vor dobândi înțelegere privind interesul superior la minorului sau binele acestuia, copilul lor va avea numai de câștigat prin necunoașterea obstacolelor pe care divorțul părinților săi le-a creat, urmând ca legăturile parentale între părți să își urmeze cursul normal, lăsând în urmă jignirile pe care și le-au adresat reciproc.
D. urmare a admis apelul declarat potrivit dispozitivului și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul H. V. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de apelanta Coșoran A. M. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș.
Prin motivele scrise, recurentul învederează că, decizia pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a stabilit că programul de vizitare să se realizeze cu ridicarea minorului T. A. H., în prezența mamei Coșoran A. M. este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece se bazează pe anumite incidente petrecute între părți anterior desfacerii căsătoriei și care au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul.
Subliniază că invocarea acelorași împrejurări după aproape 6 ani și raportat la vârsta actuală a minorului nu este justificată și nici constructivă sub aspectul unor relații normale între recurent și minor.
Mai arată că decizia atacată nu ține cont nici de faptul că programul de vizitare este oricum destul de restrictiv și nici de raportul psihologic care atestă o stare conflictuală veche între recurent și intimată.
Subliniază că, în mod corect a stabilit instanța de fond că, un program de vizitare al minorului în prezența mamei, datorită relațiilor tensionate cu aceasta ar fi lipsit de conținut și imposibil de pus în practică.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură din data de 29.11.2013 precum și prin concluziile scrise depuse la dosar prin serviciul registratură la data de 13.02.2014, intimata pârâtă Coșoran A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Bihor.
În esență, intimata învederează că încuviințarea unui program de vizitare a minorului cu ridicarea acestuia ar crea posibilitatea ca reclamantul să-l ducă din nou pe minor din țară sau să nu-i permită să-și mai vadă copilul, că lăsarea minorului doar cu reclamantul ar reprezenta un pericol pentru minor care ar putea fi răpit din nou, ascuns și crescut în condiții improprii. Totodată arată că recurentul nu a plătit pensia de întreținere în favoarea minorului și că acesta nu are și nici nu a avut vreun loc de muncă de aproximativ 5 ani.
În drept a invocat art.115-118 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele legii, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurent sunt întemeiate, în mod greșit instanța de apel admițând apelul introdus de pârâtă cu consecința schimbării în parte a sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș în sensul că programul de vizitare să se realizeze cu ridicarea minorului în prezența mamei.
Astfel, este adevărat că, recurentul a fost găsit vinovat pentru fapta penală privind nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzut de art. 307 alin. 1 Cod penal, aplicându-i-se de două ori amendă cu caracter administrativ de câte 1000 lei ca urmare a refuzului de a înapoia pe minorul T. A. H. mamei așa cum prevedea Ordonanța președințială nr. 251/2007, respectiv 126/2008 a Judecătoriei Beiuș. De subliniat însă, că aceste incidente au avut loc în urmă cu mai mut timp, cca.5- 6 ani, anterior desfacerii căsătoriei și care de altfel la momentul respectiv au căpătat eficiență juridică, fiind avute în vedere de instanță la pronunțarea divorțului. Invocarea acelorași împrejurări după o perioadă lungă de timp și față de vârsta actuală a minorului de peste 12 ani nu este justificată sub aspectul stabilirii unor relații normale între tată și minor.
Pe de altă parte, din raportul de audiere aflat la filele 44-49 dosar fond rezultă că, preferințele copilului sunt de a locui la domiciliul mamei dar să aibă un program împreună cu tatăl său, să poată sta și cu el la sfârșit de săptămână și în timpul vacanțelor, în „ vacanță mi-ar plăcea să locuiesc cu ambii părinți alternativ”. Totodată din același raport de audiere rezultă că este important pentru minor să aibă legături cu ambii părinți, contactul cu părintele nerezident este un factor protectiv în ajustarea psihologică a minorului, fiind important pentru minor, având în vedere și vârsta sa să aibă o relație părintească firească cu minorul, să petreacă separat timp personal împreună.
Totodată, audiat fiind minorul în camera de consiliu fără prezența părinților de către instanța de fond ( procesul – verbal din 7 decembrie 2012 – fila 110 dosar fond) acesta arată că, tatăl său îl vizitează în general duminica după-amiază și că îl scoate în oraș fiind însoțit și de mama sa. Minorul mai arată că este de acord ca tatăl său să-l viziteze în continuare, respectiv să-l scoată în oraș la plimbare, că își iubește ambii părinți și că ar dori să-și serbeze ziua de naștere împreună cu tatăl său.
Ar mai fi de subliniat faptul că în același raport de audiere ( fila 49 dosar fond) se arată că între cei doi părinți există un conflict care reprezintă un factor de risc în ajustarea minorului post-divorț și că fiind conflictuali părinții nu pot stabili și respecta un plan parental comun cu privire la petrecerea timpului cu minorul.
Față de cele de mai sus se reține că în mod corect a stabilit instanța de fond că pentru a da posibilitatea efectivă tatălui de avea legături personale cu fiul său, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că acesta ar fi un părinte iresponsabil sau că ar avea un comportament necorespunzător față de fiul său ,reținând totodată că stabilirea unui program de vizitare în prezența mamei datorită relațiilor tensionate dintre ei ar fi lipsit de conținut, se impune a se stabili un program de vizitare cu ridicarea minorului fără prezența mamei, un astfel de program respectând atât dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilului de a păstra legătura cu acesta cât și interesul superior al minorului de a dezvolta o relație firească cu același părinte contribuind la consolidarea relațiilor afective dintre părinte și minor.
Nu are relevanță în stabilirea programului de vizitare al minorului, susținerile intimatei potrivit cărora acesta nu a plătit pensie de întreținere sau că acesta nu are loc de muncă.
Ca urmare, instanța va admite recursul reclamantului, va modifica în tot decizia, va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Coșoran A. M., menținând în întregime sentința pronunțată de Judecătoria Beiuș ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant H. V. din ., nr. 207/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă COȘORAN A. M. din Ștei, .. 45, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de COȘORAN A. M. împotriva sentinței civile nr. 104/18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
P. C. G. M. R. F. I. F.
Red. decizie: P. C./20.02.2014
Jud. apel:A. L.F.-B. J.
Jud. fond: M. I.
Dact. I.F./20.02.2014 – 2 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
