Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 6352/296/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 724/2014-R
Ședința publică din 10 iunie 2014
PREȘEDINTE: P. C. - judecător
JUDECĂTOR: G. M.
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurenta - reclamantă A. M. V., domiciliată în Satu M., ., . recurentul-pârât TURBUȚ S. V., domiciliat în Satu M., ., ., județul Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă ALPHA B. ROMANIA SA SUCURSALA SATU M., cu sediul în Satu M., ., împotriva deciziei civile nr. 276/. 18 decembrie 2013 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 23 ianuarie 2014, pronunțate de Tribunalul Satu M., având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27 mai 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când în vederea deliberării și pentru ca părțile prezente să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 3 iunie 2014, dată la care pentru aceleași motive a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 10 iunie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4630/04.07.2013 Judecătoria Satu M. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Turbut M. V., în contradictoriu cu pârâții Turbut S. V. și Alpha B. România SA, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Turbut S. V. în contradictoriu cu reclamanta Turbut M. V., ca nefondată și a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție egală de ½ fiecare, următoarele bunuri comune, în valoare totală de 164.307,5 lei.
S-a luat act de acordul părților cu privire la modalitatea de partajare a bunurilor mobile. S-a constatat că valoarea drepturilor fiecărei părți din masa partajabilă este de 82.153, 97 lei. S-a dispus sistarea stării de coproprietate în devălmășie a părților. A fost respinsă cererea privind modificarea contractului de credit și obligarea reclamantei să achite în continuare ratele la creditul contractat de părți. Cheltuielile de judecată ale părților au fost compensate și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 5201 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar orice convenție contrară este nulă.
Prezumția de comunitate nu permite ca soții prin acordul să atribuie unor bunuri comune calitatea de bunuri proprii și nici să atribuie unor bunuri propriii calitatea de bunuri comune, fiind astfel interzise atât convențiile prin care se micșorează cât și cele prin care se tinde la majorează prin acordul soților a masei bunurilor comune.
Această prezumție poate fi înlăturată prin administrarea probelor privind contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, putându-se ajunge chiar la constatarea contribuției exclusive a unuia dintre soți.
Bunurile comune constituind proprietatea în devălmășie, iar soții neavând de la început stabilite, adică de la dobândire drepturile asupra unui anumit bun urmează ca aceste drepturi să se determine numai la împărțirea patrimoniului comunitar. De asemenea, cotele de contribuție corespund aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune și se stabilesc asupra totalității bunurilor comune și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile și nici asupra unui anumit bun.
În ceea ce privește valoarea bunurilor din masa partajabilă, instanța a luat act de acordul părților cu privire la acest aspect, în temeiul dispozițiilor art.673 ind.3 Cod proc.civ. Pârâtul a fost de acord cu valoarea propusă de reclamantă, prin întâmpinare. De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor mobile, pârâtul s-a declarat de acord cu varianta propusă de reclamantă.
În ceea ce privește imobilul situat în Satu M. înscris în CF ind._ Satu M., instanța a reținut că acesta este bun comun, fiind achiziționat prin contractul de vânzare nr. 4744/15.08.2005 - filele 129-130, prețul de achiziție fiind de 31.000 EUR. S-a achitat avans în sumă de 8000 EUR; urmând ca diferența să fie achitată prin creditul contractat ala BCR cf. contractului nr. 2356/15.-08.2005 cu ..08.2005 – fila 157 - de către pârât și părinții acestuia în calitate de împrumutați și coplătitori. Reclamanta obține venituri din muncă de la sfârșitul anului 2005, mai exact din luna octombrie 2005.
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea acestui apartament, instanța a reținut că susținerile pârâtului referitoare la o contribuție personală de 5000 EUR nu au fost dovedite.
În ceea ce privește atribuirea apartamentului bun comun, instanța a reținut că pârâtul nu se poate prevala în folosul său de posesia exercitată prin violentă și în mod agresiv asupra reclamantei, determinând părăsirea imobilului bun comun de către aceasta, în acest sens, fiind relevante sentința penală 154/14.02.2011, pron. în dosarul nr._ și declarația martorului Presan Gh. G. – fila 164.
De asemenea, este adevărat că pârâtul a achitat în mod preponderent ratele la acest credit, cf. înscrisurilor depuse în probațiune de către societatea bancară, dar acestea au fost achitate din salariile obținute de cei doi soți, care constituie bun comun al soților. Este de asemenea adevărat că banii comuni ai părților erau în principal administrați de pârât, cf. declarației martorului M. V. D., aspect care se coroborează inclusiv cu descrierea făcută pârâtului de martorul P. A..
Prin urmare, în temeiul art. 674 ind. 4 alin.2 și art. 673 ind. 9 și 673 ind. 5 C. pr.civ. instanța a atribuit reclamantei imobilul compus din apartament cu 3 camere, în valoare totală de 123.418, 4 lei înscris în CF ind._ Satu M., urmând să fie obligată la plata unei sulte către pârât.
În ceea ce privește celelalte bunuri comune, respectiv un drept de creanță în valoare de 2500 lei și depozitul constituit la BT, nici acestea nu au fost contestate și vor fi incluse în masa partajabilă.
În ceea ce privește creditul contractat la . SA, cf. contractului încheiat de soți nr._/08.05.2008 – filele 56-62 – în conformitate cu prev. art. 32 C. fam, soldul acesteia, confirmat de către banca creditoare este, în anul 2013 de 17.306, 26 EUR – fila 222. Conform înscrisurilor depuse de către societatea bancară – filele 223-262- din datoria comună s-a achitat suma de 5176, 74 EUR, iar din această sumă, cf. înscrisurilor ce dovedesc plățile efectuate, pârâtul a achitat suma de 4256 EUR, iar reclamanta în total suma de 920 EUR. În condițiile în care ambele părți au obligația de a achita datoriile comune în cote egale, de ½, respectiv 2588, 38 EUR incumbă fiecărei părți, instanța a reținut că pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantei în sumă de 1667, 62 EUR, reprezentând recuperarea sumei pe care a plătit-o din datoriile comune peste cota sa legală de ½ (adică 4256 EUR -2588, 38 EUR).
Așa cum s-a reținut mai sus, având în vedere că încheierea contractului de credit nr._/08.05.2008, presupune îndeplinirea de către soți a unor condiții speciale ce sunt apreciate exclusiv de către bancă, modificarea contractului de către instanță peste voința părților nu poate interveni, raportat la forța obligatorie a contractului. Noul proprietar al apartamentului, respectiv reclamanta precum și pârâtul, care este interesat să îi înceteze calitatea de împrumutat vor avea posibilitatea de a negocia cu banca modificarea contractului de credit, cu privire la desfășurarea în continuare a contractului de credit.
Prin urmare, instanța a respins cererile ambelor părți privind obligarea acestora, separat la continuarea raporturilor contractuale cu societatea bancară, cererea pârâtului fiind lipsită de obiect, atât timp imobilul nu i-a fost atribuit acestuia, nefiind necesară o dispoziție specială în acest sens.
În temeiul art. 674 ind. 4 alin.2 și art. 673 ind. 9 și 673 ind. 5 C. pr.civ. instanța a constituit două loturi și a dispus lichidarea regimului patrimonial
Pentru egalizarea valorică a loturilor, instanța a obligat reclamanta la plata către pârât a unei sulte în sumă de 57.629, 43 lei, în termen de 6 luni, de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, sumă ce reprezintă diferența dintre cota de ½ din valoarea bunurilor comune ce i se cuvine pârâtului și valoarea lotului atribuit acestuia.
În ceea ce privește celelalte cereri, instanța a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând lipsa de folosință asupra imobilului bun comun, indicat mai sus. Reclamanta avea posibilitatea de a obține pe cale judiciară evacuarea pârâtului, dar aceasta nu a efectuat nici un demers, iar atât timp cât pârâtul a achitat în exclusivitate sarcinile și datoriile aferente imobilului, care sunt datorii comune atât timp cât părțile nu au lichidat regimul matrimonial, această cerere este nefondată.
De asemenea, instanța a respins cererea reclamantei privind compensarea sultei cu celelalte creanțe ale sale împotriva pârâtului, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru a opera compensarea legală, respectiv creanța stabilită prin prezenta hotărâre nu este executorie, și prin urmare creanța nu este exigibilă, conform art.1143 -1147 Cod Civ. din 1864.
Prin urmare, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a respins cererea reconvențională formulată de pârât ca nefondată.
În temeiul art.274 și conform solicitării părților, în ceea ce privește compensarea, având în vedere faptul că cererea reclamantei a fost admisă numai în parte, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în parte, în sumă de 5201 lei, reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariul avocațial, cf. chitanțelor și timbrelor depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni, cf. art. 54 alin.2 din Legea 7/1996 și art. 77 ind. 1 alin. 6 teza a doua din Codul fiscal.
Prin decizia civilă nr. 276/. 18 decembrie 2013 Tribunalul Satu M. a admis apelul civil declarat de apelanta-reclamantă A. M. V., împotriva Sentinței civile nr.4630/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimații pârâți Turbuț S. V. și Alpha B. Romania SA, Sucursala Satu M..
A respins cererea de aderare la apel, formulată de apelantul-pârât Turbuț S. V., împotriva aceleași sentințe în contradictoriu cu apelanta A.M. V. și intimata Alpha B. Romania SA - Sucursala Satu M. și în consecință:
A obligat apelantul pârât să plătească apelantei reclamante echivalentul în lei a suma de 2950 de euro la data executării prezentei decizii reprezentând beneficiul nerealizat din lipsa de folosință a apartamentului, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate .
A obligat apelantul pârât să plătească apelantei reclamante suma de184,5 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la calcularea greșită a sultei de către instanța de fond, precum și calcularea distinctă a sultei în privința imobilului, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect a reținut că imobilul situat în Satu M. înscris în CF nr._ este bun comun dobândit sub durata căsătoriei achiziționat prin contract de vânzare cumpărare nr.4744/2005 având fiecare soț o contribuție egală la achiziționarea apartamentului, susținerea apelantului pârât cum că ar avea o contribuție personală de 5000 de euro nu este susținută de probe.
Contribuția comună a soților la achiziționarea apartamentului s-a apreciat că a fost larg analizată de instanța de fond în baza probelor administrate, depozițiile martorilor P. I. A. și M. V. D. au fost apreciate corect de instanța de fond, inclusiv și reținerile instanței privind veniturile părților, precum și declarațiile acestora privind sumele provenite din darul de nuntă.
Luând în considerare interogatoriile părților în apel coroborate cu probele administrate la fond, tribunalul, în consens, cu instanța de fond nu a putut reține decât o contribuție egală a foștilor soți la achiziționarea apartamentul.
Instanța de fond a stabilit sulta raportat la valoarea de 28.000 euro a apartamentului, valoare acceptată de părți, deși prețul de achiziție a apartamentului a fost de 31.000 de euro așa cum rezultă din de vânzare cumpărare nr.4744/2005 (filele 129-130).
S-a apreciat că, instanța de fond în mod corect a stabilit compunerea masei de împărțit la valoarea totală de 164.307,5 lei compusă din: apartament compus în valoare totală de_, 4 lei înscris în CF ind._ Satu M., bunuri mobile în valoare totală de 27.725 lei, un drept de creanță de 2500 lei și dreptul patrimonial de 10.664, 54 lei constituit ca depozit la Banca Transilvania.
Bunurile mobile în valoare totală de 27.725 lei cu acordul părților au fost partajate în natură revenind apelantei reclamante bunuri mobile în valoare de 13.865 lei, iar apelantului pârât în bunuri mobile în valoare de 13.860 lei existând o diferență de 5 lei ori reținerea acestei sulte de 5 lei neglijabilă și nu reprezintă o eroare de calcul în privința partajării sultei.
Cu privire la calcularea sultei de 57.629,43 lei stabilită de instanța de fond în sarcina apelantei reclamante, tribunalul a reținut că calculul este corect: lotul atribuit apelantei reclamante este de_,4+_+2500=_,5 lei, iar valoarea lotului atribuit apelantului pârât este de_,54 lei +_ lei=_,54 lei, valoarea lotului apelantei depășește cu suma de 57.629,43 lei cota de contribuție a ei de ½ din valoarea totală a masei de împărțit de 164.307,5 lei, diferență la care a fost obligată apelantă să o plătească apelantului pârât cu titlu de sultă.
Raționamentul apelantei privind propunerea de calculare a sultei s-a apreciat a fi o cerere nouă ce nu a fost analizată de instanța de fond.
În calea de atac apelanta reclamantă a solicitat calcularea sultei raportat la valoarea achitată procentual până la data de 25.06.2013 din valoarea de 31.000 euro reprezentând valoarea de achiziție a apartamentului calculată la valoarea soldului creditului contractat de părți la Alpha B. România existentă la data de 25.06.2013, valoarea procentuală astfel obținută să fie raportată la valoarea de 28.000 euro acceptată de părți astfel încât sulta să fie calculată după această valoare procentuală și nu după valoarea de circulație a imobilului de 28.000 euro cum s-a solicitat la instanța de fond .
În opinia apelantei ținând cont de soldul creditului contractat de părți la Alpha B. România existentă la data de 25.06.2013 de 16.743,44 euro, care raportat la valoarea de 31.000 euro prețul de achiziție al apartamentului ar reprezenta un procent de 54% neachitat (greșit reține apelanta procentul de 53% în loc de 54%) și 46% achitat, aceste procente raportându-se la valoarea de 28.000 euro al apartamentului ar însemna că s-a achitat 12.880 de euro și sulta la care ar fi fost obligată apelanta să plătească apelantului pârât din imobil ar fi de 6440 euro și nu de 14.000 de euro din valoarea imobilului.
Având în vedere că la instanța de fond s-a solicitat includerea în masa de împărțit a valorii de circulație a apartamentului de 28.000 euro și nu prețul achitat calculat în funcție cont de soldul creditului existent la un moment dat care este un element variabil cel puțin apelanta reclamanta trebuia să se raporteze la soldul creditului existent la data introducerii cererii de chemare în judecată, tribunalul a respins aceste critici privind calcularea greșită a sultei de către instanța de fond precum și calcularea distinctă a sultei privind imobilul în litigiu, calcularea sultei și aprecierea contribuției soților la achiziționarea bunurilor ce intră în masa de împărțit se face în funcție de totalitatea bunurilor comune și nu raportat individual la bunuri.
Criticile privind calculul efectuat cu privire la dreptul de creanță al apelantului de 1666,62 euro reprezentând contravaloarea ratelor achitate de acesta în opinia instanței de apel sunt nefondate și situația raporturilor contractuale cu banca.
Instanța de fond în baza soldului de 17.306,26 euro comunicat de către bancă (fila 222 dosarul de fond) aferent contractului de credit contractat la . SA, precum și în baza desfășurătorului din data de 22._-14.12.2012 și a extraselor de cont filele 223-262 și a datelor comunicate de bancă (fila 222) a reținut că valoarea creditului aprobat a fost de 22.483 euro suma achitată este de 5176,74 euro, iar în baza tabelelor anexate și indicate mai sus instanța de fond a calculat fiecare parte cât a achitat din suma de 5176,74 raportându-se la cota de ½ din suma achitată, respectiv la suma de 2588,38 euro față de această sumă apelantul a achitat 1667,62 lei în plus sumă ce urmează a fi restituită de apelantă, și a respins cererea privind obligarea acestora la continuarea raporturilor contractuale cu societatea bancară, considerând că nu este necesară o dispoziție specială în acest sens.
Păstrând atribuirea imobilului afectat de ipotecă ca obligație accesorie contractului de credit așa cum a fost dispusă de instanța de fond, tribunalul a considerat că apelantă are tot interesul și obligație în același timp să achite ratele aferente contractului de credit în continuare sumele achitate de apelantă inclusiv în baza chitanțelor certificate în baza cărora a efectuat plățile la bancă pe perioada 04.03._ vor fi reglementate în raportul cu banca.
Apelantul neavând atribuirea imobilului avea interesul să solicite reglementarea raporturilor privind plata datoriilor bancare efectuate de el după despărțirea în fapt aspect cu privire la care apelantul în cadrul cererii de apel nu a formulat critici.
Cu privire la criticile formulate de apelantă privind compensare creanței constând în suma de 8000 lei daune morale și 2500 lei cheltuieli de judecată la care apelantul pârât a fost obligat să le plătească apelantei tribunalul prin sentința penală nr.154/2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, sentința civilă nr.1016/2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ ; decizia civilă nr.157/2011 pronunțată de Tribunalul Satu M., decizia civilă nr.-1430/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Apelanta critică hotărârea instanței de fond în sensul că a solicitat ca instanța să dispună o compensație judecătorească și nu una legală.
Instanța de fond a analizat condițiile privind compensația legală sub acest aspect corect a reținut că nu poate să compenseze sulta cu obligațiile apelantului pârât stabilite în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile având în vedere că sulta la care a fost obligată apelanta nu e o creanță exigibilă fiind supusă unui termen înăuntrul căruia trebuie efectuată plata sultei, respectiv instanța de fond a stabilit că plata sultei către apelantă se va face în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, apelanta nu a renunțat la beneficiul termenului stabilit în favoarea sa în privința plății sultei, astfel încât nu poate invoca mecanismul compensatoriu, nici compensația judiciară
În faza de executare părțile pot invoca oricând compensația facultativă sau convențională.
S-a apreciat a fi nefondate criticile apelantei privind atribuirea pârâtului a depozitului bancar de 10.664,54 lei .
Din adresa băncii Banca Transilvania nr.3878/2013rezultă că depozitul constituit cu suma de 10.664,54 lei în data de 02.03.2010 a fost desființat în 09.03.2010 l-a avut ca titular de cont pe apelantul-pârât.
Din probele administrate în cauză nu rezultă destinația depozitul desființat apelantul fiind titularul contului și desființându-și depozitul instanța în mod legal l-a atribuit apelantului și a inclus în masa bunurilor de împărțit fiind constituit prin contribuția comună a părților aspect ce nu a fost contestat de părți.
Referitor la criticile de apel privind respingerea cererii apelantei de a fi obligat pârâtul la plata sumei de 2925 euro reprezentând beneficiul nerealizat din lipsa de folosință a imobilului proprietate comună a părților fiind întrunite condițiile art.998 Cod Civil.
Prin sentința penală nr.154/2011 a Judecătoriei Satu M. apelantul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei amendă administrativă și la 8000 lei daune morale pentru lovirea aplicată apelantei cu palmele și pumnii cauzându-i acesteia leziuni traumatice.
Din cauza comportamentului agresiv al pârâtului apelanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, aceste aspecte, respectiv atât comportamentul agresiv, cât și părăsirea locuinței de către apelantă au fost confirmate și de martorul Perșan G. G. (fila 164 din dosarul de fond acte), din conținutul plângerii penală formulată de apelantă la P. de pe lângă Judecătoria Satu M. pentru infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzute de art.180 alin.2 ind.1 Cod pen apelanta arată comportamentul violent al apelantului și data părăsirii locuinței comune respectiv data de 04.03.2010.
Prin părăsirea locuinței de către apelantă în urma agresiunilor fizice exercitate de apelant, acesta a fost lipsită de folosința locuinței fiind îndeplinite dispozițiile art.998 Cod civ.
Cu privire la cuantumul acordării despăgubirilor instanța de control judiciar s-a raportat la nivelul chiriilor practicate pe piața liberă pentru un apartament similar de 150 euro. De la data părăsirii locuinței din 04.03.2010 nu a mai fost reintegrat în locuința despăgubirea solicitată a vizat 39 luni socotite de la data mai sus menționată, luând în calcul perioada și cuantumul chiriei pe lună de 75 euro socotit pentru cota parte a apelantei din locuință de 1/2 rezultă cuantumul de 2.925 euro reprezentând despăgubiri la plata cărora va fi obligat apelantul.
Suma de 150 euro/lună apreciată de apelantă ca chirie pe un apartament similar este rezonabilă având în vedere chiriile practicate pe piața imobiliară așa cum rezultă din adresele agențiilor imobiliare Agenția imobiliară L. SRL, . Satu M. (filele 124/26-128 din dosarul de fond), sub acest aspect instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor, motiv pentru care, tribunalul va admite acest capăt de cerere privind obligarea apelantului la plata sumei de 2.925 euro cu titlu de despăgubiri în favoarea apelantei .
În cea privește cererea de aderare la apelul principal, formulată de apelantul pârât s-a apreciat a fi nefondată.
Instanța de fond în mod legal a atribuit apartamentul în litigiu apelantei argumentând pe larg modul de atribuire, deși în prezent conform adeverinței emisă de GP Sofa SRL apelantul este angajat începând cu data de 01.03.2013, instanța de control judiciar va reține că a avut perioade de timp în care nu a fost angajat, nu a realizat venituri așa cum rezultă din declarația sa personală (fila 123 din dosarul de fond) și nu și a achitat nici creanțele pe care le are față de apelantă în baza hotărârilor judecătorești reținute mai sus, nu prezintă garanții materiale în privința achitării ratelor aferente contractului de credit ipotecar care grevează imobilul comun al părților .
Cu privire la economia personală a apelantului pârât de 5000 de euro coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză, tribunalul consideră că aceste economii nu sunt dovedite, motiv pentru care, în baza art.296, art.293 Cod proc.civ., a respins cererea de aderare la apel ca nefondată.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art.296 Cod proc.civ., a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, va modifica în parte sentința apelată conform dispozitivului prezentei decizii.
În baza art.274 a obligat apelantul să plătească apelantei reclamantei suma de 184,5 lei taxa judiciară de timbru.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul Deciziei civile nr.276/..2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ din data de 23 Ianuarie 2014 s-a admis, din oficiu, întemeiat pe disp.art. 281 C.pr.civ. îndreptarea erorii materiale strecurată la alin. ultim al considerentelor Deciziei civile nr. 276/. pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, și la alin. 5 din dispozitivul aceleiași decizii, cu privire la cheltuielile de judecată și în consecință:
Îndreaptă eroarea materială strecurată în sensul că alin. ultim din considerente va avea următorul cuprins:”În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga apelantul să plătească apelantei reclamante suma de 445,9 lei taxă judiciară de timbru”, iar alin. 5 din dispozitiv va avea următorul cuprins:” Obligă apelantul pârât să plătească apelantei reclamante suma de 445, 9 lei cheltuieli de judecată”. A menținut restul dispozițiilor deciziei de mai sus.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul Deciziei civile nr.276/. pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, văzând și disp.art.281 C.pr.civ., va îndrepta eroarea materială strecurată privind cheltuielile de judecată.
Reținând că s-a omis includerea în cheltuielile de judecată a onorariului de avocat de 4000 lei justificat în baza chitanței emisă de cabinet individual de avocat T. L., iar cu privire la taxa judiciară de timbru de 184, 5 lei, instanța a efectuat un calcul greșit având în vedere că motivul de apel considerat fondat a fost cel privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a locuinței pentru care s-a achitat o taxă judiciară de timbru de 445,9 lei, urmând ca apelantul pârât să fie obligat la plata sumei de 445, 9 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a apreciat ca fiind îndeplinite în cauză condițiile legale prev. de art.281 C.pr.civ. și în consecință a admis-o conform dispozitivului prezentei încheieri.
Împotriva deciziei civile nr. 276/. pronunțată de Tribunalul Satu M. au formulat recurs reclamanta A. M. V. și pârâtul Turbuț S. V..
Reclamanta Astaloș M. V. a formulat recurs și împotriva încheirii de îndreptare a erorii materiale din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M..
Prin recursul său, reclamanta Astaloș M. V. a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecința modificarea în parte a hotărârii recurate, admiterea in tot a apelului declarat, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, in sensul de a admite în tot acțiunea astfel cum a fost completata iar pe cale de consecința: să se constate ca valoarea masei partajabile este de 13,160 euro = 58.233 lei (cota de 47% achitata, din valoarea de circulație a imobilului înscris in CF nr._-C1-U45 Satu M. Nr.C.F. vechi_ ind Satu M., care valoare este de 28.000 euro); să se constate că bunurile mobile au fost impartite in natura de instanța de fond, creandu-se doua loturi egale valoric de: 13.865 lei (lotul atribuit reclamantei) si 13.860 lei (lotul atribuit pârâtului), prin urmare se impune a fi excluse din operațiunea de calcul a sultei, astfel încât sulta să fie stabilita doar raportat la valoarea de 58.233 lei, care reprezintă partea din valoarea de circulație a imobilului achitata prin efort comun; să se constatate ca valoarea drepturilor fiecărei parți din cota de 47% achitata, din valoarea de circulație a imobilului înscris in CF nr._-C1-U45 Satu M. Nr.C.F. vechi 2159 2 IND Satu M. este de 29.116,5lei; să se mențină hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus sa i se atribuie in proprietate exclusiva imobilul înscris in C.F.nr._-C1-U45SatuMareNr.b.F.vechi 21592indSatuMare,căruia in natura ii corespunde un apartament compus din trei camere si dependințe,situat in Satu M., sr.Drumul Careiului, nr.32,.,constatând ca din valoarea de circulație de 28.000 euro s-a achitat sub durata căsătoriei 47%, respectiv, 13.160 euro (= 58.233 lei); să fie schimbată hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul sultei calculate, și obligarea sa să-i plătească paratului o sulta de 6.580 euro (=29.116,5 lei) ; să se mențină hotărârea instanței de apel cu privire la obligarea intimatului să îi plătească suma de 2.950 euro, reprezentând beneficiul nerealizat din lipsirea de folosința a apartamentului, să se constate că valoarea loturilor create din bunurile mobile atribuite de instanța de fond este egala :, să se modifice hotărârea instanței de apel, pe cale de consecința să fie schimbate în tot aliniatele 11 si 12 din dispozitivul instanței de fond în sensul in care s-a constatat ca intimatul ar aveaundreptdecreanțade1666,62 euro, contravaloarea ratelor si dobânzilor achitate de el la creditul contractat cu Alpha B. România SA, suma la care a fost obligată sa i-o plătească intimatului: sa se constate ca are un drept de creanța in suma de 832,67 euro, reprezentând valoarea ratelor si dobânzilor achitate de reclamantă, după despărțirea in fapt, in plus fata de intimat la creditul contractat cu ALPHA B. ROMÂNIA SA conform contractului de credit ipotecar hr._/08.05.2008 (3.290 euro achitați din bani proprii de către paratul-intimat si 4.152,67 euro achitați de reclamantă din bani proprii) si sa fie obligat paratul-intimat sa-i plătească suma de 832,67 euro in echivalent la cursul BNR din ziua plații, să se admită cererea sa de a fi obligata la plata ratelor si dobânzilor creditului ipotecar contractat la ALPHA B. ROMÂNIA SA, pentru viitor; să fie schimbată in parte hotărârea instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecata ocazionate de judecarea pricinii in fata instanței de fond, obligandu-l pe intimatul-parat sa îi plătească suma de 5.679 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in loc de 5.201 lei, sa se modifice in parte decizia si incheierea instanței de apel obligandu-l pe intimatul-parat sa îi plătească suma de 4.738,35 lei cheltuieli de judecata ocazionate de judecarea pricinii in fata instanței de apel ( 4.000 lei onorariu avocat si 738,35 lei taxa timbru judiciar), cu cheltuieli de judecata in recurs in cuantum de 1.607 lei, reprezentând 1.000 lei onorariu avocat si 607 lei taxa timbru judiciar.
Prin motivele scrise arată că în mod netemeinic si nelegal prin hotărârea recurată s-a apreciat ca modalitatea in care instanța de fond a calculat sulta la care a fost obligata de 57.629,43 lei, ar fi fost corecta.
Susține că dacă soluția instanței de apel si soluția instanței de fond s-ar menține in urma recursului, s-ar ajunge in situația in care ar plați de doua ori prețul apartamentului - sulta de 57.629,43 lei pentru Turbut S. V. calculata raportat la valoarea de circulație a apartamentului de 28.000 euro și partea rămasa nerestituita inca din creditul ipotecar contractat pentru cumpărarea apartamentului - suma de 15.822,18 euro.
Sulta de 57.629,43 lei calculata de instanța de fond si
considerata corecta de instanța de apel a fost calculata ca si cand
apartamentul ar fi fost plătit sub durata căsătoriei integral. Or, creditul
ipotecar contractat inițial la BCR pentru cumpărarea apartamentului a
fost in data de 15.08.2005 de 23.000 euro, refinanțat prin contractul
de credit ipotecar încheiat cu Alpha B. România SA nr._ din
08.05.2008. Împrumutul in cuantum de 22.483 euro, a fost contractat
pentru ca nu au dispus de suma necesara cumpărării imobilului, prețul
acestuia fiind plătit cu 8.000 euro avans + 23.000 euro împrumutați de
la banca,
Arată că, în aliniatul al 12-lea pagina 18 din considerentele hotărârii recurate se apreciază de către instanța de apel in mod greșit cum ca: "Raționamentul apelantei privind propunerea de calculare a sultei este o cerere noua ce nu a fost analizata de instanța de fond."
Solicită a se observa ca la punctul 12 din petitul acțiunii introductive a solicitat ca sulta sa fie calculata atat raportat la valoarea de circulație a imobilului - 28.000 euro valoare de circulație actuala stabilita de comun acord, (mai mica decât prețul de 31.000 euro plătit vânzătorilor in anul 2005 cu credit ipotecar), cat si avandu-se in vedere faptul ca din valoarea de circulație actuală a imobilului se impune a se scădea partea din creditul ipotecar contractat pentru plata prețului imobilului, care a rămas nerestituita către banca .
Calculul pe care l-a făcut in petitul acțiunii introductive la punctul 12, pe parcursul derulării procesului, pana la finalizarea acestuia, consideră că se impune a fi reconsiderat, dat fiind faptul ca, din data de 09.05.2012, cand a înregistrat acțiunea de împărțire de bunuri comune, ratele si dobânzile pe care le-au datorat si le datorează in continuare băncii, trebuiau a fi plătite si au fost plătite, prin urmare soldul creditului ipotecar s-a modificat in permanenta.
Solicită a se aprecia că modul de calcul al sultei de către instanța de fond, menținut de instanța de apel, este gresit.
Susține că, indiferent de modalitatea de calcul, cererea sa este aceea de a se calcula sulta, scazandu-se din valoarea de circulație a imobilului, suma rămasa neachitata din creditul ipotecar, adică, a se avea in vedere suma efectiv plătită prin efort comun pentru plata imobilului.
Consideră că această cerere este justa, ea solicitând concomitent sa preia obligația de plata a ratelor si dobânzilor nerestituite către Alpha B. România SA.
Susține că, în mod greșit instanța de apel a reținut ca ar fi solicitat ca in masa de împărțit sa fie inclusa valoarea de circulație de 28.000 euro a apartamentului și nu partea din valoarea de circulație a apartamentului din care sa se scadă soldul creditului ipotecar.
Mai arată că în ceea ce privește bunurile mobile s-a realizat acordul pârtilor, in fata instanței de fond, referitoare la formarea loturilor, loturile fiind egale valoric fiindu-le atribuite in natura, conform acordului exprimat in fata instanței de fond.
Susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat ca, in ceea ce privește existenta unui drept de creanța al intimatului in cuantum de 1.666, 62 euro, constând in rate si dobânzi achitate de el către Alpha B. România SA, că, criticile sale ar fi fost nefondate deoarece, prin cererea reconventionala formulata in fată instanței de fond paratul-reconventional nu a solicitat a se stabili un drept de creanța pentru ratele si dobânzile achitate de el dupa despărțirea in fapt.
Susține că, în condițiile in care, dupa despărțirea in fapt recurenta a plătit prin efort propriu cu 832,67 euro mai mult decât intimatul rate si dobânzi, nu se poate constata ca intimatul ar avea un drept de creanța de 1.666,62 euro, că reclamanta să fie obligată să îi plătească aceasta suma, datoria către banca fiind o datorie .="Style60"> Hotărârea instanței de apel este nelegala si netemeinica si sub aspectul faptului ca s-au apreciat drept nefondate criticile sale cu privire la atribuirea depozitului de 10.664,54 lei de la Banca Transilvania pe seama paratului.
Desi din, adresa comunicata instanței de Banca Transilvania rezulta ca in data de 09.03.2010, la 5 zile dupa despărțirea părților in fapt, intimatul a desființat depozitul bancar, plătind rata si dobânda aferente lunii martie 2010 in aceeași zi, instanța a considerat in mod greșit ca acei bani i se cuvin tot intimatului spre atribuire, desi erau bani comuni.
A i se atribui intimatului un depozit inexistent, in condițiile in care in perioada 09.03._11 intimatul a plătit rate si dobânzi către Alpha B. România SA din acei bani comuni pe care si i-a însușit integral fără acordul său este fundamental greșit.
Mai învederează că prin motivele de recurs, recurenta înțelege să reia argumentele ce au reprezentat criticile soluției instanței de fond, ce s-au constituit in motive de apel, critici ce își mențin valabilitatea.
Subliniază că, în mod greșit instanța de fond, iar mai apoi instanța de apel, au considerat ca obligarea sa la plata ratelor către ALPHA B. ROMÂNIA SA ar reprezenta o intervenție inadmisibila a instanței ., deoarece a solicitat instanței sa intervină in raportul dintre aceasta si parat cu privire la obligația de plata a ratelor.
Arată că și paratul, solicitând sa i se atribuie lui imobilul, a cerut si el sa fie obligat la plata ratelor către Alpha B. România SA.
Prin urmare asupra modificării viitoare a contractului de credit urmează sa se realizeze acordul de voința cu participarea părtilor contractante.
Mai arată că, hotărârea instanței de fond, precum si hotărârea instanței de apel, sunt temeinice si legale in ceea ce privește atribuirea in proprietatea sa exclusiva a imobilului înscris in C.F.nr._-C1-U45 Sal / M. Nr.C.F. vechi 2159 2 IND Satu M., căruia in natura ii corespunde un apartament compus din trei camere si dependințe, situat in Satu M. ..32, . class="Style6" style="line-height:normal; widows:2; orphans:2; font-size:13pt"> Totodată solicită să se constate culpa procesuala a intimatului, obligandu-l să-i plătească:
- cheltuieli de judecata in fond - 5.679 lei (jumătate din 11.358 lei) ;
- cheltuieli de judecata in apel - 4.738,35 lei (integral) si
- cheltuieli de judecata in recurs - 1.606,62 lei (integral),
astfel cum a solicitat prin petit. Susține că, instanța de fond si instanța de apel au calculat greșit cheltuielile de judecata la care sunt îndreptățită. Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate in cuprinsul deciziei civile nr.276/. pronunțata de Tribunalul Satu, M. in dosar nr._ in ședința camerei de consiliu de la 23 ianuarie 2014 se menține eroarea de calcul, chiar daca se majorează suma de la 184,5 lei la 445,9 lei, existând contradicție intre considerente si dispozitiv.
În drept a invocat art.304 pct.7,8,9 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
Prin recursul său pârâtul Turbuț S. V. solicită admiterea recursului modificarea în parte a deciziei recurate și în consecință să se respingă apelul promovat de apelanta reclamantă, admiterea apelului său iar pe fondul cauzei să se dispună: admiterea în parte a acțiunii reclamantei; admiterea cererii reconvenționale a pârâtului reclamant; să se atribuie în proprietatea exclusivă a pârâtului reclamant imobilul bun comun situat în Satu M. Drumul Careiului nr. 32/100 cu obligarea corelativă la plata sa a unei sulte în favoarea apelantei reclamante pârâte reprezentând ratele achitate de reclamanta pârâtă în timpul procesului și cota de 1/2 din ratele achitate sub durata căsătoriei în perioada în care aceasta a realizat venituri, să se constate că la dobândirea apartamentului a avut o contribuție proprie de 5000 euro la avansul achitat cu ocazia achiziționării imobilului și să se mențină restul dispozițiilor sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele scrise, acesta arată că, prin decizia recurată Tribunalul Satu M. a admis în parte apelul reclamantei dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 2950 euro reprezentând beneficiu nerealizat de reclamantă din lipsa de folosință a apartamentului și a respins cererea de aderare la apel formulată de pârât ca nefondată,menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Critică legalitatea și temeinicia deciziei recurate pentru următoarele considerente:
Cu privire la admiterea în parte a apelului reclamantei și obligarea pârâtului la suma de 2950 euro reprezentând beneficiu nerealizat de reclamantă din lipsa de folosință a apartamentului solicită a se avea în vedere faptul că prin soluția instanței penale de obligare la plata pretențiilor civile în cuantum de 8000 lei și respingere a restului pretențiilor apelantei reclamante latura civilă a cauzei penale s-a soluționat irevocabil,nefiind incidente în speță art. 19 și art. 20 Cpp care se referă la situațiile în care persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză respectiv instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. Totodată apreciază ca fiind pertinente considerentele primei instanțe de respingere a acestei cereri deoarece reclamanta avea posibilitatea solicitării evacuării pârâtului dar nu a materializat-o. Consideră că apelanta reclamantă își invocă propria culpă constând în pasivitatea sa,în neinițierea niciunui demers judiciar sau de alt tip în vederea reintrării în posesia apartamentului.
Referitor la respingerea cererii sale de aderare la apel recurentul pârât arată că, modalitatea de argumentare de către instanța de apel a respingerii cererii de aderare la apel este sumară și cuprinde considerente necorespunzătoare realității,practic Tribunalul Satu M. reluând motivarea sentinței primei instanțe fără a analiza temeinicia în fapt și în drept a motivelor de apel și probatoriul administrat în fața instanței de apel.
Învederează că instanța de apel reține în motivarea hotărârii că apelantul pârât „a avut perioade de timp în care nu a fost angajat" ceea ce nu corespunde adevărului,în realitate după pierderea locului de muncă din cadrul IPJ Satu M. apelantul nu și-a găsit loc de muncă un interval de câteva luni,ulterior acestei unice perioade realizând constant venituri salariale. Mai arată că și în perioada de câteva luni în care nu a fost angajat pârâtul a achitat la zi ratele bancare.
Recurentul subliniază că în mod greșit instanța de apel a apreciat că suma de 5.000 euro nu reprezintă contribuția sa proprie la achiziționarea imobilului. În acest sens arată că există împrejurări ce confirmă susținerile privind contribuția sa exclusivă cu privire la suma de 5.000 euro din valoarea avansului achitat pentru imobilul din litigiu și anume contractarea creditului bancar inițial de la BCR de către recurent și părinții săi deoarece reclamanta nu realiza venituri,că reclamanta nu cunoștea cuantumul avansului la achiziționarea apartamentului crezând că a fost 3000 euro,economiile sale evidențiate în declarațiile martorilor P. A. și N. R.,vânzarea de către recurent a două terenuri anterior nunții al căror preț s-a inclus în avansul achitat de acesta imposibilitatea ca din darul strâns la nuntă să rămână suma necesară avansului dovedit prin probatoriul de la dosar.
Totodată învederează că, criteriile care trebuie avute în vedere de instanță la atribuirea în proprietate exclusivă a imobilului comun și care pledează ca această atribuire să se facă în favoarea recurentului pârât sunt: înțelegerea părților a fost în acest sens, a fost probată achitarea ratelor exclusiv de pârât până după introducerea acțiunii, reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat în apel că a primit anterior procesului de la pârât o ofertă de sultă raportată la valoarea de_ euro(convenită de părți în instanță) pe care a refuzat-o, pârâtul se află de la despărțirea în fapt,în posesia neîntreruptă a imobilului achitând sarcinile proprietății, efectuând reparațiile necesare etc, ratele achitate de pârât singur la creditul aferent achiziționării apartamentului, justețea cererii de constatare a contribuției proprii de 5000 euro la achiziționarea apartamentului
Mai arată că martorul Puskas G. audiat în apel la propunerea reclamantei a făcut afirmații contradictorii solicitând să se aprecieze declarația sa ca nefiind corespunzătoare realității. Astfel deși inițial a declarat că părinții reclamantei au cerut suma de 600 euro pentru avansul la restaurant ulterior a afirmat că tatăl reclamantei a beneficiat de salarii compensatori și că părinții reclamantei realizau venituri frumoase munci agricole.
În drept a invocat art. 304 pct. 7 și 9 C. de la 1865,art. 261,art. 274.
Prin întâmpinarea la recursul formulat de recurenta Astaloș M. V. depusă la dosar la data de 19 martie 2014 prin serviciul registratură, recurentul pârât Turbuț S. V. a solicitat respingerea recursului recurentei reclamante în parte ca inadmisibil raportat la cererile noi față de petitul acțiunii și în parte ca nefondat.
În drept a invocat art. 308 din codul de procedură civilă de la 1865.
Prin întâmpinarea la recursul declarat de recurentul pârât Turbuț S. V., depusă la dosar la data de 18 martie 2014 prin serviciul registratură, recurenta reclamantă Astaloș M. V. a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, invocând în drept art. 115 și 274 din Codul de procedură civilă.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenta Astaloș M. V. referitor la modul de calcul al sultei se observă că acestea sunt neîntemeiate.
Corect s-a reținut de instanța de apel că modul de calcul al sultei solicitată de recurentă raportat la valoarea achitată procentual din valoarea de circulație a imobilului reprezintă o cerere nouă raportat la petitul acțiunii cu care a fost investită prima instanță.
De altfel, din probele administrate în cauză analizate în mod detaliat de instanța de fond și cea de apel, rezultă că compunerea masei de împărțit și valoarea acesteia s-au stabilit de instanță pe bază petitului acțiunii reclamantei, sulta stabilindu-se raportat la valoarea de 28.000 euro a apartamentului bun comun acceptată de ambele părți, valoarea bunurilor mobile de 27.725 lei necontestată de părți, dreptul de creanță de 2.500 lei și depozitul bancar de la Banca Transilvania în valoare de 10.664, 54 lei.
Sulta stabilită de instanța de fond în sarcina recurentei raportat la valoarea totală a masei de împărțit ( 164.307,5 lei) la cota de contribuție de ½ din valoarea totală a masei de împărțit și de necesitatea egalizării loturilor atribuite părților apare ca fiind corect calculată.
Mai mult calcularea sultei și aprecierea contribuției soților la achiziționarea bunurilor ce intră în masa de împărțit se realizează raportat la totalitatea bunurilor ce compun masa de împărțit și nu raportat la bunuri individuale.
Solicitarea la prima instanță de a fi inclusă în masa de împărțit valoarea de circulație a apartamentului de 28.000 euro determină inadmisibilitatea în recurs a cererii de calculare a sultei raportat la alte valori decât cele indicate în acțiune și avute în vedere de prima instanță.
Pe de altă parte calcularea sultei nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii recurate care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
Nefondate sunt și criticile privind calculul dreptului de creanță al recurentului pârât de 1667, 62 euro reprezentând contravaloarea ratelor achitate de acesta după despărțirea în fapt, conform înscrisurilor depuse la bancă ( filele 223-262 dosar fond).
Astfel se reține că acest drept de creanță reprezentând recuperarea sumei pe care recurentul pârât a plătit-o din datoriile comune peste cota sa legală de ½ și în condițiile în care imobilul a fost atribuit în lotul reclamantei, apare că a fost calculat în mod corect de instanța de fond aspect reținut și detaliat și de instanța de apel pe baza înscrisurilor depuse de Alpha B. SA la filele 223-262 dosar fond.
În ceea ce privește depozitul la Banca Transilvania, de asemenea în mod judicios instanța de fond l-a inclus în lotul recurentului pârât în condițiile în care titular era pârâtul, iar susținerile recurentei în sensul că din banii proveniți din depozit, recurentul pârât ar fi achitat parte din ratele la creditul bancar, nu sunt susținute de probe.
De asemenea, în mod corect s-a respins cererea privind obligarea recurentei reclamante la plata ratelor și dobânzilor aferente creditului ipotecar contractat de părți cu Alpha B. SA România, criticile formulate în acest sens fiind neîntemeiate, față de poziția de opunere a intimatei Alpha B. SA exprimată în notele de ședință din 18.01.2013, justificată prin prevederile art. 3.1. din contract, neputându-se interveni, peste voința părților, în contractul bancar ce are forță obligatorie pentru părțile contractante, existând eventual posibilitatea părților de a negocia cu banca modificarea contractului de credit, cu privire la desfășurarea în continuare a acestuia.
Nefondate sunt și criticile recurentei privind încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 276/. pronunțată de tribunalul Satu M., câtă vreme prin această încheiere au fost majorate cheltuielile de judecată din apel reprezentând taxă de timbru, ce au fost acordate numai în măsura admiterii apelului.
Și criticile formulate de recurentul pârât Turbuț S. V. sunt nefondate.
Astfel, cu privire la admiterea apelului reclamantei și obligarea pârâtului la plata sumei de 2950 euro reprezentând beneficiu nerealizat de reclamantă pentru lipsa de folosință a apartamentului se reține că referirile făcute de instanța de apel la sentința penală nr. 154/2011 a Judecătoriei Satu M. nu reprezintă o nouă cercetare a faptei pentru care recurentul pârât a fost sancționat penal. Această sentință penală a fost apreciată de instanța de apel ca fiind probă care alături de declarația martorului Persan Gh. G. a conturat contextul în care recurenta reclamantă a fost nevoită să părăsească locuința conjugală, fiind lipsită de folosința acesteia, astfel încât corect s-a reținut ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 998 Cod civil.
Referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond nu i-a atribuit apartamentul în litigiu recurentului pârât, este de menționat că după cum în mod judicios a reținut instanța de apel, instanța de fond a argumentat pe larg modul de atribuire a acestuia, reținându-se totodată corect că recurentul a avut perioade de timp în care nu a fost angajat și nu a realizat venituri, astfel că nu prezintă garanții materiale suficiente în privința achitării ratelor aferente creditului ipotecar care grevează imobilul, cu atât mai mult cu cât și din înscrisurile depuse în fața instanței de recurs rezultă că în ultima perioadă, cea mai mare parte a ratelor a fost achitată de recurenta reclamantă. Mai mult, corect s-a reținut de instanța de fond că recurentul pârât nu se poate prevala în folosul său de posesia asupra apartamentului, determinată de comportamentul acestuia față de recurentă ce a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, aspecte ce rezultă atât din sentiința penală nr. 154/2011 a Judecătoriei Satu M. cât și din declarația martorului Perșan G. G..
Referitor la faptul că la dobândirea apartamentului recurentul pârât, Turbuț S. V. ar fi avut o contribuție proprie de 5000 euro la avansul achitat cu ocazia achiziționării imobilului, în mod corect instanța de apel a reținut că aceste susțineri nu sunt dovedite de probe.
De altfel, după cum judicios a reținut instanța de apel, contribuția comună a soților la achiziționarea apartamentului a fost pe larg analizată de instanța de fond, depozițiile martorilor P. I. A. și M. V. D. fiind corect apreciate de instanța de fond, inclusiv reținerile privind veniturile părților și declarațiile acestora privind sumele provenite din darul de nuntă.
Astfel, martorul P. I. A. ( fila 163 dosar fond) arată că știe doar din discuțiile purtate cu părinții recurentului și cu acesta despre faptul că recurentul pârât ar fi avut 8.000 euro pe care i-a folosit la achiziționarea apartamentului iar pe de altă parte arată că nu cunoaște cum s-au folosit sumele provenite din darul de nuntă.
Susținerile acestui martor sunt contrazise de declarația martorului M. V. V. ( fila 276 dosar fond) care a indicat suma obținută din darul de nuntă, declarație care se coroborează cu ce a martorului P. G. ( fila 51 dosar apel) audiat de instanța de apel care arată că este nașul de cununie al părților, participând la numărarea banilor, arătând totodată că „ din darul de nuntă, după achitarea tuturor cheltuielilor a rămas suma de 5000 euro pe care i-au dat ca avans pentru cumpărarea unui apartament……”.
Este adevărat că în fața instanței de apel, a fost audiat și martorul N. R. E. ( fila 81 dosar apel), dar din depoziția acestuia rezultă că are cunoștință despre faptul că recurentul pârât ar fi avut economisiți bani doar din spusele acestuia, iar pe de altă parte a învederat faptul că nu știe ce cuantum avea avansul achitat pentru apartamentul cumpărat de părți după nuntă.
Față de cele ce preced vor fi respinse ca nefondate recursurile și vor fi menținute ca legale și temeinice decizia și încheierea atacată.
Ca o consecință a respingerii recursurilor, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta Astaloș M. V. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta - reclamantă A. M. V., domiciliată în Satu M., ., . recurentul-pârât TURBUȚ S. V., domiciliat în Satu M., ., ., județul Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă ALPHA B. ROMANIA SA SUCURSALA SATU M., cu sediul în Satu M., ., împotriva deciziei civile nr. 276/. 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
P. C. G. M. pt. R. F. I. F.
suspendat din funcție, semnează
pt. președintele instanței,
C. D., aflată în concediu de odihnă
judecător desemnat, P. C.
red. decizie: P. C./08.07.2014
jud. apel:R. M.G.-K. Z.
jud. fond: M. D.E.
tehnored. I.F./08.07.2014
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 371/2014. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
