Legea 10/2001. Decizia nr. 1290/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1290/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 10373/105/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1290
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2014
Președinte - E. S.
Judecător - V. D.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorii M. M. R., M. M.-R. E., ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură Ostrovschi E., cu sediul în București, ., ., . și K. M. N., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „T. V.”, cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 456/19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI B. – prin primar, cu sediul în B., ., județul Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata P. Orașului B., reprezentată de consilier juridic G. C., lipsind apelanții-contestatori M. M. R., M. M. R. E. și K. M. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 22.10.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. P. D.. De asemenea, se menționează că la dosar a fost depusă de apelantul-contestator K. M. N. cererea înregistrată sub nr._/29.09.2014, prin care a solicitat comunicarea raportului de expertiză la sediul cabinetului de avocatură unde are domiciliul ales. Totodată, se precizează că, în dimineața ședinței de judecată, prin intermediul serviciului registratură, apelantul-contestator K. M. N. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, înregistrate sub nr._/11.11.2014, în cuprinsul cărora a menționat că, în măsura în care aceste obiecțiuni vor fi respinse, intimata-pârâtă să fie obligată la a depune înscrisuri referitoare la situația juridică a terenului identificat de expert.
Curtea comunică reprezentantului intimatei un exemplar al raportului de expertiză întocmit în cauză.
Consilier juridic G. C., pentru intimata P. orașului B., declară că a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză, nu cere termen și nu formulează obiecțiuni. Totodată, depune la dosar, în copie legalizată, sentința civilă nr. 3445/1.07.1997 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 7557/1997, cu mențiunea „definitivă prin neapelare” și certificatele de moștenitor legal nr. 83/20.08.2003 și nr. 41/13 iunie 2005 emise de notar public S. C. C., din care rezultă că imobilul identificat de expert aparține altor persoane.
Curtea, referitor la cererea apelantului-contestator K. M. N. prin care s-a solicitat comunicarea raportului de expertiză, constată că este neîntemeiată, având în vedere că acesta este reprezentat de apărător ales și din actele dosarului rezultă că are cunoștință de termenele de judecată acordate, neexistând o dispoziție procedurală care să oblige instanța la a purta, în aceste condiții, corespondență cu părțile.
Curtea pune în discuție obiecțiunile formulate de către apelantul-contestator K. M. N. la raportul de expertiză întocmit de ing. P. D..
Consilier juridic G. C., având cuvântul pentru intimata P. orașului B., solicită respingerea obiecțiunilor formulate de apelantul-contestator, deoarece, în opinia sa, raportat la încheierea pronunțată de instanță și prin care s-au trasat obiectivele lucrării de specialitate, expertul a răspuns acestora. Referitor la situația juridică a terenului, apreciază că din cuprinsul sentinței civile și certificatelor de moștenitor depuse la dosar rezultă cu claritate că imobilul aparține altor persoane. Declară că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea apreciază că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, din înscrisurile depuse la dosar de reprezentantul intimatei rezultând că imobilul aparține altor persoane fizice, respinge obiecțiunile formulate de apelantul contestator K. M. N., ia act că nu s-au formulat alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic G. C., având cuvântul pentru intimata P. orașului B., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că prin probatoriile administrate nu s-a făcut dovada de către contestatori că imobilul în litigiu ar fi fost preluat abuziv de către stat de la autorii apelanților.
Învederează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul a fost revendicat și a aparținut altor persoane fizice, fiind în prezent stăpânit de către succesorii legali ai acestora
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, contestatorii Mocioriniță M. R. E., M. M.-R. și K. M. N., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună în contradictoriu cu intimata P. orașului B., anularea dispoziției nr. 2495/31.10.2006 și obligarea intimatei de a le restitui în natura terenul în suprafața de 1096 m.p., situat în B., Bulevardul Eroilor, nr. 18, județul Prahova.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin dispoziția nr. 2495/1996 s-a respins notificarea formulată de moștenitorii lui M. D., întrucât nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat, dispoziția fiind dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, deoarece, potrivit art. 3/1 din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care nu există acte doveditoare privind preluarea imobilului, faptul că imobilul nu se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă și fără titlu.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte, interogatoriu și expertiză topometrică.
Prin întâmpinare, intimatul Orașul B. - prin primar, a solicitat respingerea acțiunii, deoarece prin notificarea nr. 775/2001 s-a solicitat de către contestatori, restituirea în natură a terenului de 1096 m.p. situat în B., Bulevardul Eroilor, nr. 18, iar prin actele depuse, respectiv: certificatul de moștenitor nr. 707/1994, certificatul de moștenitor nr. 1419/1995 și contractul de vânzare-cumpărare nr._/1937, nu s-a făcut dovada preluării de către stat a imobilului și calității acestora de moștenitori ai defunctului M. D..
Prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 19.03.2007, contestatorii au învederat că lotul de teren a cărei restituire o solicită, este cel de la nr. 23 din . de la nr. 18.
Prin sentința civilă nr. 456/19 martie 2007, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată, contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către contestatorii M. M. R.-E., M. M. R. și K. M. N..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03._89 precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 și nerestituite se restituie conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi.
In sensul acestui act normativ, astfel cum se prevede prin art. 2, reprezintă imobile preluate în mod abuziv, imobilele naționalitate prin Legea nr. 119/1948 preluate prin confiscarea averii, donate statului cele preluate pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului si orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 sau preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
A reținut tribunalul, prin dispoziția nr. 2495/31.10.2006, P. orașului B. a respins notificarea nr. 775/2001 formulată de numiții M. I. T., M. A. A., M. D. M. S. și K. M. N., privind imobilul teren în suprafață de 1096 m.p. situat în B., Bulevardul Eroilor, nr. 18, întrucât nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat și calității de moștenitori ai defunctului M. D..
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert G. E., terenul de 1096 m.p., situat în B., Bulevardul Eroilor, nr. 18, este evidențiat pe schița de plan cu vecinătățile și dimensiunile conform hărții cadastrale din evidențele Consiliului Local, fiind poziționat pe planul de situație prin pct. A-B-C-D.
Certificatul de moștenitor nr. 365/1985 depus la dosar, relevă că de pe urma def. C. M. E. A. au rămas ca succesori C. M. - soț supraviețuitor, căruia i-a revenit întreaga masa succesorala în calitate de legatar universal, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 442/1992, de pe urma acestuia au rămas ca succesori C. M. și C. G. - descendenți cu o cota de 1/2.
Prin certificatul de moștenitor nr. 711/10.05.1994, eliberat în urma dezbaterii succesiunii defunctul M. Dumitrie se precizează calitatea de succesori cu o cota de 1/2 a lui M. A.-A. și M. Ș., în urma decesului defunctului M. A. M. eliberându-se certificatul nr. 1419/1995, prin care se atestă calitatea de succesori a lui K. N..
A reținut judecătorul fondului că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 88/16.11.2005, de pe urma defunctului M. I. T. decedat la data de 21.10.2005, au rămas ca succesori M. M. R. E. - în calitate de soție cu o cotă indiviză de 1/4 din succesiune și M. M.-Rosse – în calitate de fiică - cu o cota de 3/4.
A arătat tribunalul că, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, proba dreptului de proprietate se face prin acte doveditoare care reprezintă orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ, declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativa de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr._/29.04.1937, prin care autorul reclamanților a dobândit terenul, probează că acesta a dobândit . suprafață de 1096 m.p., nefăcându-se însă dovada preluării imobilului de către stat.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a imobilului, cu privire la care, prin cererea introductiva și notificare, contestatorii au susținut că este situat în B., Bulevardul Eroilor, nr. 18, iar ulterior, nr. 23, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal, contestatorii M. M. R., M. M. R. E. și K. M. N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin apelanții că nu are temei legal, susținerea instanței de fond, în sensul că pentru a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, au obligația să producă dovezi prin care să facă dovada că imobilul a trecut la stat.
Arată că potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,o astfel de susținere nu are temei legal. Nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze restituirea imobilelor preluate abuziv de dovada titlului cu care imobilul a trecut la stat.
Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 la capitolul I pct. 1 lit. e se prevede „sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din lege.
Precizează apelanții că au făcut dovada proprietății și a calității de persoane îndreptățite la restituire, respectiv dovada calității de moștenitori.
Arată apelanții că în situația în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul ca imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Precizează că, atâta timp cât nu există acte doveditoare privind preluarea imobilului, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă și fără titlu, prezumție care operează în favoarea proprietarilor.
Cu privire la identificarea actuală a imobilului, arată apelanții că, critică hotărârea instanței de fond din perspectiva art. 129 Cod procedura civilă, care obligă instanța să aibă un rol activ pentru aflarea adevărului și preîntâmpinarea oricăror greșeli. Atâta timp cât se prezintă un titlu de proprietate, iar intimatul deține toate datele cu privire la istoricul adresei poștale, instanța, era obligată să administreze toate probele din care să rezulte cu certitudine situația juridică actuală a imobilului (adresa poștală, destinația imobilului, deținătorul imobilului, dacă este sau nu afectat de construcții și în ce măsură).
Apreciază că se impune completarea probei cu înscrisuri, respectiv să se dispună de către instanță:
- obligarea intimatului să depună toate actele care au stat la baza notificării, potrivit dispozițiilor art. 172 Cod pr. civilă;
- emiterea unei adrese către intimat pentru a le comunica istoricul de rol fiscal începând cu data de 29.04.1937 la zi, precum și istoricul de adresă poștală al imobilului din titlul de proprietate, act autentic nr._/24.04.1937;
- efectuarea unei expertize topo pentru identificarea actuală a imobilului din titlu.
De asemenea, apelanții arată că au efectuat demersuri la Arhivele Naționale pentru a ne comunica copia legalizată a actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29 aprilie 1937.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Critica apelanților potrivit căreia susținerea instanței de fond, în sensul că pentru a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, au obligația să producă dovezi prin care să facă dovada că imobilul a trecut la stat, se va respinge ca nefondată, întrucât aceștia sunt ținuți să facă dovada prevăzută în art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare.
Ca atare, apelanții trebuiau să notifice persoana juridică în proprietatea căreia se află imobilul în litigiu.
Ori, în cauza de față, apelanții au notificat P. B., însă din raportul de expertiză întocmit de expert P. D. rezultă că terenul în litigiu este în proprietatea numiților Chipăr Vița C. și M. C. M., potrivit cvc nr. 1911/2007.
Deși apelanții susțin că potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 la capitolul I pct. 1 lit. e se prevede „sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoana îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din lege, aceștia nu au făcut dovada că terenul expertizat este proprietatea acestora, mai ales că în raportul de expertiză s-a precizat că imobilul din titlul de proprietate nr._/1937 este situat în B., ., însă acesta este proprietatea altor persoane, ca urmare a vânzării-cumpărării terenului.
Ca atare, apelanții, deși au depus un titlu de proprietate, nu au făcut dovada că terenul a mai existat în proprietatea autorilor lor, deci nu au făcut dovada circuitului civil al imobilului, pentru a se putea concluziona că autorul lor mai era proprietar la momentul la care se pretinde că ar fi ieșit din proprietatea sa.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din data de 11.11.2014, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 3445/1997 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost admisă acțiunea formulată de numitul Teorari I., în contradictoriu cu Consiliul Local B., fiind obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1134 mp împreună cu casa de locuit- Vila M., situate în B., ..
Faptul că terenul în litigiu, situat în B. . nu a aparținut autorului apelanților în toată perioada ulterioară anului 1937 rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 41/13.06.2005 al BNP S. C. C., potrivit căruia terenul a fost dobândit de T. R. prin moștenire de la soțul său- T. I., care la rândul ei l-a lăsat moștenire numiților C. Ș., Chipăr Vița C. și M. C. M..
Deși apelanții solicită restituirea imobilului din B., . (astfel cum au arătat prin cererea precizatoare din 19.03.2007 la instanța de fond) și nu cu numărul 18, totuși expertul P. D. a arătat că, în realitate, terenul solicitat este cel de la nr. 18, care, conform celor menționate anterior, este actualmente proprietatea numitelor Chipăr Vița C. și M. C. M..
Curtea reține că terenul în litigiu nu se află în proprietatea statului, aflându-se în prezent în proprietatea unor persoane fizice, astfel cum s-a arătat în precedent.
În ceea ce privește critica ce vizează încălcarea de către instanță a disp. art. 129 Cod proc. civilă, Curtea precizează că, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o cerere în instanță, trebuie să o dovedească. Mai mult rolul activ al judecătorului, reglementat de art. 129 alin. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, a fost restrâns întrucât acesta nu poate încuviința și administra probe în afara celor conținute în cererea dedusă judecății, în întâmpinare, fiind limitat la conținutul cererii, actele anexate, precum și la explicațiile și lămuririle părților.
In virtutea rolului activ, instanța nu se poate substitui părților în administrarea de probe, mai ales că, potrivit art. 129 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Este de principiu că judecătorul, în virtutea rolului activ, trebuie doar să atragă atenția părților asupra drepturilor și obligațiilor lor procedurale, iar nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce le revin, deoarece ar fi încălcat principiul disponibilității.
Având în vedere faptul că apelanții nu au făcut dovada că terenul prevăzut în titlul de proprietate nr._/24.04.1937 ar fi identic cu cel solicitat prin cererea precizatoare depusă la instanța de fond, Curtea, în baza art. 296 Cod proc. civilă, coroborat cu art.1 lit. e din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorii M. M. R., M. M.-R. E., ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură Ostrovschi E., cu sediul în București, ., ., . și K. M. N., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură „T. V.”, cu sediul în București, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 456/19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI B. – prin primar, cu sediul în B., ., județul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
E. S. V. D.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
6 ex./20.11.2014
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Anulare act. Decizia nr. 644/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Hotărâre din 29-10-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
