Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 2438/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 776/105/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 2438

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014

Președinte – C. Ș.

Judecători – V. S.

- E. M.

Grefier - A. F.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții M. Ploiești, P. și P. municipiul Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1520 din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-intervenienți în nume propriu T. L. I., domiciliată în Ploiești, ., ., ., C. F. I., domiciliat în Rădăuți, ..8, județ Suceava, C. A. G., domiciliată în București, ., ., sector și intimatul-reclamant I. C. A., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat Gaborfi L. din Baroul Prahova, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.

Curtea, având în vedere disp.art.XXII din Legea nr.202/2010, stabilește calea de atac de față ca fiind recurs și nu apel, cum greșit a fost intitulată de recurenți, constatând de altfel că în mod corect cererea acestora a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești ca recurs.

Avocat Gaborfi L. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Gaborfi L. având cuvântul pentru intimatul-reclamant susține, în esență, că în mod corect a stabilit expertul la deplasarea pe teren că suprafața totală preluată de stat la momentul naționalizării este de 1926 mp. și nu 1920,65 mp. astfel cum susțin recurenții pe baza mențiunilor înscrise în contractele de vânzare-cumpărare. În plus, arată că s-a deplasat personal la fața locului și a constatat că amprenta la sol este mult mai mare decât cea din acte.

Totodată, mai susține că tot corect nu s-a evidențiat pe schița de plan terenul de 591 mp. pentru care s-au primit despăgubiri, întrucât nu a existat obiectiv al expertizei în acest sens, iar în ceea ce privește suprafața de 1827 mp. arată că diferența până la 1926 mp. a fost preluată abuziv de vecini edificându-și garduri.

În fine, cu referire la suprafața de 1314 mp. arată că în mod corect a reținut instanța de fond când a stabilit că intimații nu trebuie să restituie nicio sumă de bani cu titlu de despăgubiri deoarece au primit în natură mai puțin decât suprafața avută și cea pentru care au primit daune.

Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.

C u r t e a

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul I. C. A. a chemat în judecată pe pârâții M. Ploiești, P. M. Ploiești și P. M. Ploiești, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului – teren și a dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii, prin echivalent, constând în diferența de despăgubiri pentru partea din imobilul – teren, care nu poate fi restituită și pentru construcția înstrăinată, față de suma acordată în baza Legii nr. 112/1995 – la valoarea de piață – prin compensare cu suma care trebuie restituită pentru terenul care se retrocedează situat în Ploiești, .. 41 (fostă ., fostă ., nr. 41) județul Prahova – imobil naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 76/2001 a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41 (fostă ., fostă ., nr. 41) județul Prahova, care a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, anexând toate documentele necesare în vederea soluționării notificării, pentru a dovedi atât calitatea de persoana îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, cât și pentru a proba dreptul de proprietate asupra imobilului – teren și construcție, aceasta din urma fiind înstrăinată de pârâți foștilor chiriași, conform Legii nr. 112/1995.

A mai precizat reclamantul că, în decursul timpului, la solicitarea autorităților locale, a completat dosarul cu declarații și alte înscrisuri necesare în vederea soluționării notificării, astfel încât, prin procesul – verbal nr.93/26.01. 2011, comisia pentru analizarea și soluționarea notificărilor a propus restituirea unei părți din imobilul – teren, în baza unui plan întocmit la nivel local, sens în care s-a solicitat și punctul de vedere al petenților.

Totodată, reclamantul a învederat că, prin notificarea nr. 8202 din 12.05.2011, ca urmare a adresei nr._/2011 transmisa de pârâți, a solicitat restituirea în natură a terenului, astfel: restituirea în indiviziune a lotului nr. 1 și în proprietate exclusiva a terenului identificat pe schița de plan prin simbolurile D – K – J – n – m – l – t – G – F – E – D, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 250/ 2007, cu precizarea că terenurile de sport ale Colegiului Național I. L. C. sunt deja afectate de restituirea în natură către alți proprietari din zonă, prin hotărâre judecătorească pronunțată de I.C.C.J.. Răspunsul la notificare a fost în sensul că se poate restitui numai suprafața de teren propusă inițial, restul fiind ocupată de terenurile de sport ale colegiului, însă, după efectuarea acestor demersuri, administrația locală nu a procedat la emiterea dispoziției, deși, se solicitase, în mod imperios, rezolvarea notificării, urmând ca diferendele să fie soluționate pe cale judecătorească.

A apreciat reclamantul că absența răspunsului persoanei deținătoare, echivalează cu un refuz de restituire a bunului sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

La termenul de judecată din data de 8.03.2012 numiții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că împreună cu reclamantul I. C. A., sunt persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, ..41, județ Prahova, imobil pentru care au efectuat toate procedurile de restituire, cu precizarea că, până în prezent, nu a fost finalizată activitatea de emitere a deciziei primarului.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 5.04.2012, tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, conform art. 52 alin. 1 Cod pr. civilă.

La termenul de judecată din data de 27.09.2012, numitul C. H.-E. a formulat, la rândul său, cerere de intervenție în nume propriu, arătând că din căsătoria lui C. Gh. I. cu C. A. au rezultat 2 copii - C. Gh. F. (decedat la Cluj, în anul 1991 și care a fost căsătorit de 3 ori, soția supraviețuitoare fiind mama lui C. H. – E.) și, respectiv, C. A. – M. (decedată la Ploiești).

S-a mai susținut că C. Gh. I. a avut 3 copii, respectiv T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. – intervenienți în cauza de față, iar C. A.-M. a avut un singur fiu și anume reclamantul I. C. A., cu precizarea că mama sa – C. Anișoara este moștenitor legal acceptant al succesiunii rămasă de pe urma defunctului C. Gh. F..

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 5499/3.12.2012, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul C. H..E., a admis acțiunea reclamantului I. C. A. și cererea de intervenție în interes propriu formulata de intervenienții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. și a obligat pârâții să emită în favoarea reclamantului și a intervenienților în interes propriu dispoziție de restituire în natură a imobilului – teren și dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în diferența de despăgubiri pentru partea din imobil care nu se poate restitui și pentru construcția înstrăinată, față de suma acordată în baza Legii nr.112/1995 la valoarea de piață, prin compensarea cu suma care trebuie restituită pentru terenul care se retrocedează, situat în Ploiești, ..41, județ Prahova (fostă ., fostă . nr.1, județ Prahova).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4608/1922, transcris sub nr. 7669, C. R. G. a dobândit prin cumpărare de la numitul F. S. C. imobilele situate în Ploiești, . și nr.42 bis, compuse din două construcții mari și o bucătărie în curte, împreună cu toate dependințele, îmbunătățirile și grădina.

Conform actului de partaj încheiat la data de 10.12.1946 de pe urma defunctului C. R. G. au rămas ca moștenitori C. Gh. I., C. Gh. G. și C. Gh. M., care au convenit ca în mod voluntar să împartă averea succesorală a defunctului lor tată, important fiind lotul nr.1 ce a revenit lui C. Gh. I., care a primit imobilul situat în Ploiești, ., județ Prahova, compus din construcție, alcătuită din 4 camere, hol, culoar, baie, cămară, bucătărie și dependințe, respectiv spălătorie, cămară, două camere de servitori și garaj, precum și curtea și grădina – imobile dobândite de defunct de la F. C., precum și imobilul – construcție nouă situat în Ploiești, .. 2, județ Prahova.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.149/8.11.2001 de pe urma defunctului C. I., decedat la data de 16.01.1976, au rămas ca moștenitori legali C. A.-M. în calitate de soție postdecedată și C. G.-F. în calitate de fiu.

La data de 19.06.1999 a decedat C. A.-M. de pe urma căreia a rămas ca unic moștenitor legal acceptant I. C. A. (reclamant în cauza de față) în calitate de fiu.

Prin declarația autentificată sub nr.1601/9.07.1996 C. A.-M. a arătat că este unica moștenitoare de gradul al II-lea a defunctului său bunic C. R. G., căruia i s-a preluat de către stat imobilul – proprietatea sa situat în Ploiești, ..41, județ Prahova, obligându-se ca din sumele pe care le va încasa cu titlu de despăgubiri să dea jumătate moștenitorilor de gradul al III-lea, respectiv copiilor fratelui său C. G. F. și anume intervenienților în interes propriu T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G..

De pe urma defunctului C. G.-F. decedat la data de 19.06.1991 au rămas ca moștenitori legali C. (actuală T.) L.-I., C. F. și C. A.-G. – intervenienți în interes propriu în prezenta cauză, în calitate de descendenți de gradul I, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.64/14.12.1995.

Conform declarației autentificate sub nr.1601/12.02.2002, moștenitorii defunctului C. G. F., respectiv C. (actuală T.) L.-I., C. F. și C. A.-G. au arătat că din eroare a fost omisă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 64/14.12.1995 soția supraviețuitoare C. Anișoara, care a acceptat tacit moștenirea prin stăpânirea în fapt a bunurilor succesorale și a cărei calitate de moștenitoare o recunosc, motiv pentru care au solicitat rectificarea certificatului de moștenitor în sensul ca, la rubrica „Moștenitori legali”, să fie reținută soția supraviețuitoare C. Anișoara.

Prin sentința civilă nr.2298/14.03.2002 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1938/2002, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. Anișoara în contradictoriu cu pârâții C. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G., dispunându-se anularea certificatului de moștenitor nr.64/14.12.1995 emis în favoarea pârâților și eliberarea unui nou certificat de moștenitor în care, alături de pârâți, să figureze ca moștenitor legal și C. Anișoara, în privința căreia s-a constatat că este soția supraviețuitoare a defunctului C. G.-F., beneficiind de o cotă succesorală de ¼ din moștenirea defunctului său soț.

În aceste condiții, la data de 19.04.2002 a fost emis certificatul de moștenitor nr.71, în cuprinsul căruia s-a arătat că de pe urma defunctului C. G.-F. au rămas ca moștenitori legali C. Anișoara în calitate de soție supraviețuitoare, C. (actuală T.) L.-I., C. F. și C. A.-G. (intervenienți în interes propriu în prezenta cauză) în calitate de descendenți de gradul I.

La data de 11.03.2010, a încetat din viată C. Anișoara de pe urma acesteia rămânând ca unic moștenitor testamentar, potrivit certificatului de moștenitor de calitate nr.9/25.03.2010, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. 3911/20.04.2010, numitul C. H.-E., în calitate de fiu.

Imobilul situat în Ploiești, ., nr.41 (actuala ..41), județ Prahova a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind preluat de la proprietarul acestuia - C. Gh. I., astfel cum rezultă din anexa decretului – poziția nr. 82.

Prin hotărârea nr.295/23.12.1996 a Consiliului Județean – Comisia Județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, luându-se în considerare cererea formulată de petenta C. A.-M., prin care solicita restituirea în natura prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ..41 (fostă ., fostă . nr.31) compus din clădire de locuit (pivnița, parter) grajd și terenul aferent în suprafața de 591 mp. care a aparținut defunctului C. I., trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziția nr. 82, dar și împrejurarea că, potrivit adresei nr. 377/22.07.1996 emisă de fosta Regie A., Canal și Fond Locativ Ploiești - Centrul 1, la data de 22.12.1989, petenta nu locuia în imobilul în litigiu, s-a constatat la art. 1, dreptul petentei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru imobilul descris anterior, context în care, prin art. 2, s-a stabilit valoarea totală a despăgubirilor la suma de 85.398.260 lei (24.153.380 leu pentru apartament și 61.244.880 lei pentru terenul în suprafața de 591 mp.).

Odată cu apariția Legii nr.10/2001, prin adresa înregistrată la P. Ploiești sub nr._/12.05.2011, reclamantul I. C. A. a solicitat să se procedeze în regim de urgență la soluționarea notificării nr.76/6.06.2001 care are ca obiect imobilul situat în Ploiești, ..41 (fostă ., fostă ., nr. 41) sens în care a arătat că solicită acordarea diferenței de despăgubiri pentru imobilul – teren și clădire, față de suma acordată în baza Legii nr. 112/1995 la valoarea de piață, iar terenul aferent construcției să i se restituie, în natură, conform art.16 și art.20 din legea specială, respectiv - restituirea în indiviziune a lotului 1, iar în proprietate exclusivă, restul terenului, identificat prin simbolurile D – K – J – n – m – l – t – G – F – E – D.

În ceea ce privește despăgubirile încasate în baza Legii nr.112/1995, reclamantul a învederat că solicită compensarea sumelor care trebuiau restituite cu sumele care i se cuvin, ca diferență de valoare, potrivit Legii nr. 10/2001.

La rândul lor și intervenienții în interes propriu C. (actuală T.) L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au formulat notificare, înregistrată la B.E.J. T. L. – I. sub nr.724/08.08.2001, prin care solicitau potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri care constau în diferența dintre valoarea corespunzătoare a imobilului situat în Ploiești, .. 41, județul Prahova și valoarea încasată, cu titlu de despăgubiri, în baza Legii nr.112/1995, respectiv cota de ½ din această diferență, cealaltă cotă de ½ revenind moștenitorului I. C. A. – reclamantul din cauza de față.

Prin cererile înregistrate la P. Ploiești sub nr._/12.05. 2009, intervenienții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au comunicat autorității locale faptul că au luat cunoștință că la nivelul M. Ploiești există terenuri disponibile care pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, dar solicită ca masurile reparatorii prin echivalent care li se cuvin pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41, județ Prahova să fie sub forma de despăgubiri bănești.

Prin adresa emisă de Direcția Administrație Publică la data de 17.12.2010, adresă înaintată Instituției Prefectului Județului Prahova și, spre știință, intervenienților T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G., se comunica că, urmare a adresei nr._/26.02.2007 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a constatat că o parte din terenul situat la adresa poștală ..41 se poate restitui, nefiind afectat de teren de sport, astfel încât, se va proceda la refacerea planului de situație referitor la imobilul în litigiu, iar notificările formulate vor fi reanalizate în următoarea ședință a Comisiei pentru analizarea și soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

A învederat tribunalul că, dată fiind situația de fapt astfel cum a fost expusă deși, atât reclamantul I. C. A., cât și intervenienții în interes propriu T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au întreprins numeroase demersuri în vederea soluționării notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect imobilul situat în Ploiești, .. 41 (fostă ., fostă . nr.41) inclusiv prin exprimarea, în scris, a punctului de vedere cu privire la modalitatea de restituire, în natură sau prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, nici până în prezent, nu a fost emisă o dispoziție motivată în acest sens.

Conduita imputabilă a persoanei notificate care, din neglijență sau rea-credință, refuză să răspundă la notificările formulate atât de reclamantul I. C. A., cât și de intervenienții în interes propriu T. L. – I., C. F. – I. și C. A. – G., nu este de natură să afecteze interesele acestora și nici să îi lipsească, în fapt, de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de Legea nr. 10/2011.

Tocmai de aceea, având în vedere faptul că tăcerea persoanei notificate echivalează cu neîndeplinirea obligației corelative unui drept subiectiv civil, respectiv a dreptului la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, persoana îndreptățită își poate realiza acest drept în condițiile dreptului comun.

Pentru considerentele arătate, judecătorul fondului a concluzionat că se impune admiterea atât a acțiunii reclamantului I. C. A., cât și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. și să fie obligați pârâții M. Ploiești, P. M. Ploiești și P. M. Ploiești să emită în favoarea reclamantului și a intervenienților în interes propriu, dispoziției de restituire în natură a imobilului – teren și dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii, prin echivalent, constând în diferența de despăgubiri pentru partea din imobilul – teren care nu poate fi restituită și pentru construcția înstrăinată, față de suma acordată în baza Legii nr. 112/1995 – la valoarea de piață – prin compensare cu suma care trebuie restituită pentru terenul care se retrocedează situat în Ploiești, .. 41 (fostă ., fostă . nr. 41) – imobil naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.

În ceea ce privește cerere de intervenție în nume propriu formulată de numitul C. H.-E., tribunalul a apreciat că în calitate de moștenitor testamentar al defunctei C. Anișoara (soția supraviețuitoare a defunctului C. G. F. care, la rândul său, a fost fiul rezultat din căsătoria lui C. I. și C. A.-M.) acesta ar fi fost îndreptățit să beneficieze de drepturile succesorale care ar fi revenit autoarei sale, inclusiv de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41 (fostă ., fostă . nr. 41).

Acordarea acestor drepturi fiind însă condiționată de formularea notificării, în condițiile art. 22 din legea specială, procedură administrativă prealabilă, obligatorie în condițiile Legii nr. 10/ 2001 ce nu a fost respectată de numitul C. H. E., cererea sa de intervenție a fost apreciată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței Tribunalului au declarat recursuri pârâții și intervenientul C. H. E..

În recursul său, intervenientul C. H. E. a susținut, în esență, că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea sa de intervenție în interes propriu, atâta timp cât toți ceilalți moștenitori ai defunctului C. G. F. (proprietarul imobilului în litigiu) au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel că și el este îndreptățit a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul actului normativ menționat, în calitate de fiu al numitei C. Anișoara, soția supraviețuitoare a numitului C. G. F..

A mai susținut recurentul că, în mod nelegal, i s-a respins cererea sa pentru lipsă de apărare, formulată la termenul de judecată din data de 19.11.2012, din moment ce nu a mai formulat anterior o cerere în acest sens, încălcându-i-se astfel un drept prevăzut de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La rândul lor, pârâții au susținut, în esență, că, pentru justa soluționare a cauzei, se impune identificarea terenului ce poate fi restituit în natură reclamantului și intervenienților în interes propriu, în raport de care se poate proceda la întocmirea unei note de calcul pentru stabilirea obligațiilor reciproce de plată ale părților, în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.678/18.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de pârâți și a respins ca nefondat recursul declarat C. H.-E..

Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că măsurile de restituire în natură sau prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, pot fi solicitate de persoanele îndreptățite după procedura instituită, adică prin notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului.

Prin urmare, comoștenitorul care nu a depus notificarea până la data de 14.02.2002, a devenit străin de succesiune prin neacceptare (conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001) astfel că nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ menționat.

Instanța de recurs a arătat că, în mod legal, prima instanță a apreciat că numitul C. H.-E., ce nu a formulat notificare, nu este îndreptățit a beneficia de măsurile reparatorii pentru imobilul în litigiu, respingându-i, pe acest considerent, cererea de intervenție în interes propriu.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de recurentul C. H. E., Curtea a constatat că este neîntemeiată, atâta timp cât instanța nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facultate prevăzută de lege. Ea este îndreptățită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmărește doar tergiversarea judecății, situație ce se regăsește în cazul în speță, dat fiind faptul că numitul C. H. E. a solicitat termen pentru lipsă de apărare la aproximativ două luni după formularea cererii sale de intervenție în interes propriu și tocmai la termenul de judecată la care pricina era în stare de judecată.

Într-o asemenea împrejurare, în mod corect prima instanță a respins cerere pentru lipsă de apărare, făcând astfel numai uz de dreptul conferit de lege și neîncălcând prin aceasta nicio dispoziție legală.

În considerarea argumentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de numitul C. H. E..

Referitor la recursul declarat de pârâți, Curtea a reținut că potrivit art. 20.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în situația în care în temeiul noii legi este restituibilă în natură o parte din imobilul preluat în mod abuziv pentru a putea beneficia de restituirea în natură, proprietarul notificator va trebui să returneze suma de bani pe care a primit-o cu titlu de despăgubiri pentru cota respectivă, în temeiul Legii nr. 112/1995.

Pentru clarificarea acestui aspect și determinarea cu exactitate a obligațiilor reciproce de plată dintre părți, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41, județul Prahova, se impune identificarea părții de teren ce poate fi restituită în natură reclamantului și intervenienților în interes propriu, identificare ce se poate realiza numai prin efectuarea unei expertize în specialitatea topografie.

În acest context și având în vedere că în faza procesuală a recursului nu s-a putut administra proba cu expertiză, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă Curtea a admis recursul pârâților, a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Pe linia deciziei de casare cu trimitere, în baza art. 315 coroborat cu art. 167 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, având ca obiective:

- identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului situat în Ploiești .. 41 (fosta Regala nr.4, fosta I.C. F. nr. 41) județul Prahova, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 389/1927 (suprafață naționalizată prin Decretul nr. 92/1950);

- să se stabilească suprafața de teren ce aparține proprietarilor, care au dobândit construcția și terenul aferent acesteia în baza Legii nr. 112/1995;

- să se stabilească suprafața de teren pentru care nu s-a acordat despăgubiri, având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr. 295/23.12.1996 s-au acordat despăgubiri numai pentru suprafața de teren de 591 m.p.;

- să se stabilească suprafețele de teren care pot fi restituite în natură reclamantului și intervenienților în interes propriu, cu delimitarea pe schița de plan a terenului ce se restituie în indiviziune și a terenului ce se restituie în proprietate exclusivă, având în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001;

- să se stabilească valoarea pe m.p. a terenurilor din Ploiești, .. 41 județul Prahova (teren în indiviziune și teren liber), urmând ca expertul să aibă în vedere actele de la dosar și de la pârâți.

Tribunalul Prahova a instanța de trimitere, prin decizia civilă nr.1520 din 12.06.2014, a admis acțiunea formulată de reclamantul I. C. A. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T. L. I., C. F. I. și C. A. G. obligând pârâții să emită în favoarea reclamantului C. H.-E. și a intervenienților principali T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. dispoziției de restituire în natură a imobilului – teren, situat în Ploiești, ..41. jud. Prahova, astfel:

•Suprafața de 1131 m.p., identificată prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P. M. și în schița anexă la acesta, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-16’-14-15-16-1 ;

•Suprafața de 183 m.p, reprezentând cota indiviză de 1 din terenul cu suprafața de 366 m.p., identificat prin același raport de expertiză pe aliniamentul 16’-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-13-14-16’.

Totodată, a obligat pârâții să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 21 m.p. teren amplasat la adresa indicată - imposibil de restituit în natură și a constatat că imobilul compus din terenul cu suprafața de 591 m.p. și clădirea de locuit (pivniță și parter) pentru care s-au acordat despăgubiri în baza legii nr.112/1995 potrivit Hotărârii nr.295/23.12.1996 a Consiliului Județean Prahova,nu este supus restituirii în natură prin prezenta hotărâre, astfel că reclamantul și intervenienții nu au obligația restituirii respectivei despăgubiri, actualizată în raport cu rata inflației.

De asemenea, a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului I. C. A. suma de 5500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, pe fondul cauzei a rejudecat pricina în limitele fixate prin decizia civilă nr.678/18.03.2013 a Curții de Apel Ploiești în virtutea căreia calitatea reclamantului C. H. E. și a intervenienților în interes propriu T. L. I., C. F. I. și C. A. G. de persoane îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobilul situat în Ploiești, .. 41, jud. Prahova (fosta ., fostă ., nr. 41, jud. Prahova), cu privire la care nu au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, fiind stabilită dincolo de orice dubiu cu putere de lucru judecat.

Practic, soluția de casare cu trimitere a fost dispusă pentru a se verifica suprafața de teren susceptibilă de restituire în natură către reclamant și intervenienți, dar și pentru a se determina cu exactitate existența și întinderea obligațiilor reciproce de plată dintre părți.

Așa cum s-a reținut încă din primul ciclu procesual, prin Hotărârea nr. 295/23.12.1996 a Consiliului Județean – Comisia Județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, s-a constatat dreptul petiționarei C. A. M. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41, jud. Prahova (fostă ., fostă ., nr. 41), compus din clădire de locuit (pivniță și parter), grajd și teren aferent în suprafață de 591 mp.

Astfel, s-a stabilit dreptul la încasarea unei despăgubiri totale de 8.539,82 lei noi (85.398.260 lei vechi), din care 6.124,48 lei (61.244.880 lei vechi) reprezentând valoarea actualizată la nivelul lunii septembrie 1996 a terenului descris și 2415,33 lei noi (24.153.380 lei vechi) reprezentând valoarea actualizată a apartamentului preluat abuziv de la autorul comun al părților C. Ghe. I., în baza decretului nr.92/1950.

După apariția Legii nr. 10/2001, prin cererea înregistrată la P. M. Ploiești sub nr._/12.05.2011, reclamantul I. C. A. a solicitat soluționarea notificării nr. 76/06.06.2001 referitoare la același imobil, descris mai sus, în sensul acordării diferenței de despăgubiri față de suma acordată în baza Legii nr. 112/1995 la valoarea de piață, iar terenul aferent construcției să i se restituie, în natură, conform art. 16 și art. 20 din legea specială.

La rândul lor, și intervenienții în interes propriu C. (actuală T.) L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au formulat notificare, înregistrată la B.E.J. T. L.-I. sub nr.724/08.08.2001, prin care au solicitat potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri care constau în diferența dintre valoarea corespunzătoare a imobilului situat în Ploiești, .. 41, județul Prahova și valoarea încasată, cu titlu de despăgubiri, în baza Legii nr.112/1995, respectiv cota de ½ din această diferență, cealaltă cotă de ½ revenind moștenitorului I. C. A. – reclamantul din cauza de față.

Prin cererile înregistrate la P. M. Ploiești sub nr._ din 12.05. 2009, intervenienții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. au comunicat autorității locale faptul că au luat cunoștință că la nivelul M. Ploiești există terenuri disponibile care pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, dar au solicitat ca masurile reparatorii prin echivalent care li se cuvin pentru imobilul situat în Ploiești, .. 41, județul Prahova să fie sub forma de despăgubiri bănești.

Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert P. M. cu prilejul rejudecării pricinii s-a concluzionat că terenul în litigiu deținut în proprietate de autorul reclamantului și al intervenienților principali T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.139/1927, actului de partaj voluntar nr.7210/1946 și planurilor de situație existente în Arhiva municipiului Ploiești pentru anul 1934, preluat abuziv, are o suprafață totală de 1926 mp, identificat pe conturul punctelor 1-2-10-11-12-13-14-15-16-1, în schița de plan anexă la raportul de expertiză.

Din această suprafață, întinderea de 324 mp individualizată de expert cu indicativul S1 nu este susceptibilă de restituirea în natură, întrucât nu este ocupată de construcțiile unor terțe persoane străine de proces, ce au dobândit locuințele și terenul aferent acestora, în baza Legii nr. 112/1995.

Totodată, tribunalul a constatat că în mod justificat expertul a configurat și suprafața de 366 mp, individualizată cu indicativul S2, liberă de construcții care însă este destinată atât utilizării în bune condiții a locuințelor aparținând terților beneficiari ai Legii nr. 112/1995, cât și accesului către partea din spate a terenului ce a aparținut autorului reclamantului și celor trei intervenienți îndrituiți la măsuri reparatorii.

Instanța de trimitere a considerat că nu există niciun impediment legal pentru restituirea în natură a terenului cu suprafața de 1131 mp, individualizată cu indicativul S3, definită de conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-_-1, teren liber de construcții.

Parțial, respectiva întindere este afectată de terenul de sport al Liceului I.L. C., care însă nu mai este utilizat în această destinați, întrucât o (altă) porțiune din acesta a fost restituită în natură în baza deciziei nr. 317/A/2007 a Curții de Apel A.-I., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8027/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție către moștenitorii numitului G. V..

Pornind de la întinderea de teren susceptibilă de restituire în natură, determinată de expertul desemnat în cauză, de 1131 mp în exclusivitate și cota de ½ din suprafața de 366 mp, tribunalul a constatat că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea prevederile art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, modificată și completată, ce instituie obligația returnării despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație.

În esență, terenul ce a aparținut autorului reclamantului și intervenienților principali T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. a avut o suprafață totală de 1926 mp, aceștia beneficiind de despăgubiri doar pentru o întindere de 591 mp, astfel că pentru diferența de 1335 mp nu li s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 112/1995.

Practic, această suprafață este mai mare decât aceea care i se va restitui în natură prin prezenta hotărâre, de 1131 mp în exclusivitate și cota de 1/2 din 366 mp, adică 183 mp, în total 1314 mp, ceea ce conduce la concluzia că, în realitate, cele patru persoane identificate sunt îndrituite să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent suplimentare pentru întinderea de 21 mp, imposibil de restituit în natură.

Față de toate considerentele expuse, în baza art. 11 alin. (3) coroborat cu art.25 și art.26 din Legea nr.10/2001, republicată, modificată și completată, tribunalul a admis atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție principală formulată de intervenienții T. L.-I., C. F.-I. și C. A.-G. și pe cale de consecință, a obligat pârâții să emită în favoarea reclamantului C. H.-E. și a intervenienților principali sus-menționați dispoziție de restituire în natură a imobilului – teren, situat în Ploiești, ..41. județ Prahova, astfel:

De asemenea, pârâții au fost obligați să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 21 m.p. teren amplasat la adresa indicată, imposibil de restituit în natură.

Prin aceeași decizie, a constatat și că imobilul compus din terenul cu suprafața de 591 m.p. și clădirea de locuit (pivniță și parter) pentru care s-au acordat despăgubiri în baza legii nr.112/1995, potrivit Hotărârii nr.295/23.12.1996 a Consiliului Județean Prahova nu este supus restituirii în natură prin prezenta hotărâre, astfel că reclamantul și intervenienții nu au obligația restituirii respectivei despăgubiri, actualizată în raport cu rata inflației.

În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5500 lei.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova 1.07.2014 reclamantul I. C. A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr.1520/12.06.2014, în sensul că I. C. A. are calitatea de reclamant, iar nu C. H.-E., cum în mod eronat s-a consemnat

Prin sentința civilă nr. 1848 din 26.08.2014 Tribunalul Prahova a admis cererea și în baza art.281 Cod pr.civilă, a îndreptat erorile materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.1520/12.06.2014 a aceleași instanțe în sensul că a stabili că are calitatea procesuală de reclamant I. C. A. și nu C. H. E., cum din eroare s-a indicat; că suprafața de 183 mp. reprezintă cota indiviză de ½, iar nu de 1, cum greșit s-a menționat, din terenul cu suprafața de 366 mp; că numele corect și complet al intervenientei-petente este T. L. I. și nu doar T. L. cum greșit s-a consemnat și că prenumele corect al intervenientului este C. F. I. și nu C. F. I., cum eronat s-a precizat.

În baza art.281² Cod pr.civilă a dispus completarea sentinței civile nr. 1520/12.06.2014 a Tribunalului Prahova și în sensul că a obligat pârâții să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii și pentru construcția înstrăinată prin plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr.112/1995, actualizată cu indicele inflației, precum și valoarea corespunzătoare de piață a acestui imobilul.

Împotriva sentinței civile nr.1520 din 16 iunie 2014, pârâții M. Ploiești, P. și P. municipiului Ploiești au declarat recurs susținând că în mod eronat instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză P. M. cu referire la imobilul situat în Ploiești, ..41, prin care au arătat faptul că există diferențe între planul anexă la raportul de expertiză, în ceea ce privește suprafețele terenului și construcțiilor identificate de expert și cele rezultate din actele de proprietate depuse la dosar.

Astfel, suprafețele de teren înscrise în contractele de vânzare cumpărare încheiate potrivit actului normativ anterior menționat sunt 49,19 + 119,32 + 16,80 + 40,51 + 36,69 în total 262,51 mp. și nu 375 mp. așa cum este precizat în raportul de expertiză.

De asemenea, adunând toate suprafețele la care se face referire în dispozitivul sentinței civile nr.1520/12.06.2014 și anume 1131 mp. + 183 mp. (suprafețe pentru care s-a dispus restituirea în natură) cu 21 mp. (pentru care s-a instituit obligația privind emiterea unei dispoziții privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent) și cu suprafața de 591 mp. pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr.112/1995 rezultă că întreaga suprafață pentru care s-a pronunțat instanța este de 1926 mp., iar adunând suprafețele identificate pe planul anexă la raportul de expertiză și anume S3 = l 131 + S2 = 366 + S1=375 mp. rezultă suprafața de 1872 mp.

În plus, apreciază că atâta timp cât suprafața de teren de 591 mp. nu a fost identificată prin puncte în raportul de expertiză nu se poate preciza cu certitudine că nu face obiectul restituirii, cu atât mai mult cu cât în prezent propunerea de restituire în natură vizează întreaga suprafață de teren reprezentând fosta proprietate situată în ..41 mai puțin suprafața de teren situată sub construcțiile înstrăinate cu respectarea Legii nr.112/1995.

De asemenea, se învederează faptul că pentru terenul în suprafață de 591 mp. și clădirea de locuit (pivniță+parter) instanța nu a propus acordarea niciunei măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei constă în obligarea la emiterea dispozițiilor de restituire în natură a imobilului teren și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobilul teren care nu poate fi restituită în natură.

Or, în situația în care pentru porțiunile de teren și construcție propuse spre restituire persoanele îndreptățite au încasat despăgubiri potrivit Legii nr.112/1995, aceste părți din imobile vor fi restituite numai după ce se rambursează suma reprezentând despăgubirile încasate pentru acestea actualizate cu indicele inflației, în baza art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, suma amintită trebuind a fi calculată în funcție de suprafețele de teren și construcție propuse spre restituire și în mod obligatoriu primarul va emite o dispoziție de compensare care va fi transmisa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit prevederilor Titlului VII, art.16 din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, împrejurări față de care se precizează că nu se va putea proceda concomitent la emiterea ambelor dispoziții astfel cum au fost obligați prin sentința pronunțata de instanța de fond.

Mai mult, având în vedere prevederile art.25 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Cum reclamantul și intervenienții nu au făcut dovada că și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau, respectiv nu și-au exprimat opțiunea cu privire la terenurile care pot fi restituite în natură, pârâții apreciază că termenul prevăzut mai sus nu s-a împlinit pentru a putea fi obligați la emiterea dispoziției privind soluționarea notificărilor depuse în baza Legii nr.10/2001.

Se solicită admiterea recursului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:

Criticile cuprinse în motivele de recurs se referă în principal la faptul că în mod eronat au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză, în ceea ce privește suprafața terenului și a construcțiilor identificate de expert, existând diferențe între actele de proprietate depuse la dosar și schița anexă a raportului de expertiză.

Curtea reține că aceste critici sunt nefondate întrucât expertiza s-a realizat prin deplasarea expertului la fața locului, măsurarea terenului s-a efectuat în prezența părților cu aparatură de mare precizie, fiind determinată suprafața exactă a terenului conform realității din teren.

Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.

Sub acest aspect, Curtea constată că nu sunt fondate susținerile recurentei-pârâte, câtă vreme expertul a răspuns în totalitate obiectivelor stabilite de către instanța de fond, a avut în vedere actele de proprietate, precum și toate înscrisurile depuse de părți.

De altfel, la instanța de fond pârâta a formulat generic obiecțiunile la raportul de expertiză, susținând numai faptul că „nu corespund dimensiunile pe laturi și modalitatea de amplasare a punctelor de delimitare a terenului situat în Ploiești, ..41”, astfel încât aspectele invocate în prezentul recurs cu privire la întinderea suprafețelor de teren nu au fost invocate și în fața instanței de fond ca obiecțiuni la raportul de expertiză și, prin urmare, nu mai pot fi analizate în raport de disp.art.108 alin.3 Cod pr.civilă, care prevăd că neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu au fost invocate la prima zi de înfățișare și înainte de a pune concluzii pe fond.

Critica recurentei în sensul că pentru terenul în suprafață de 591 mp. și clădirea de locuit instanța nu a propus acordarea niciunei măsuri reparatorii prevăzută de Legea 10/2001 este nefondată, având în vedere că din terenul ce a aparținut autorului părților în suprafață totală de 1926 mp. s-au restituit în natură 1131 mp. în exclusivitate și cota de ½ din 366 mp., respectiv 183 mp., în total 1314 mp.

Pentru diferența de teren de 1314 mp. până la 1926 mp. instanța de fond a avut în vedere că reclamanții au beneficiat de despăgubiri în baza Legii 112/1995 pentru 591 mp., astfel încât în mod corect a mai obligat pârâții să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 21 mp. (1314 + 591 = 1905; 1926 – 1905 = 21 mp).

Față de aceste considerente, sunt nefondate criticile conform cărora reclamanții și intervenienții ar trebui să restituie o sumă reprezentând c/val terenului de 32 mp. pentru care s-au încasat despăgubiri, nefiind aplicabile prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nici normele legale ce reglementează compensarea.

În raport de cele expuse, observând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate de către recurentă, curtea de apel în baza disp. art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Totodată, în baza disp.art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului-reclamant suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. Ploiești, P. și P. municipiul Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1520 din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-intervenienți în nume propriu T. L. I., domiciliată în Ploiești, ., ., ., C. F. I., domiciliat în Rădăuți, ..8, județ Suceava, C. A. G., domiciliată în București, ., ., sector și intimatul-reclamant I. C. A., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.

Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 noiembrie 2014.

PreședinteJudecători

C. ȘtefanVioleta S. E. M.

fiind în concediu de odihnă

a semnat președintele instanței

Grefier

A. F.

Operator de date cu caracter personal

nr.notificare 3120/2006

2014-12-17

VS/FA

2 ex.

d.f. Trib. Prahova nr._

j.f. P.-A. A.

← Grăniţuire. Decizia nr. 2360/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Grăniţuire. Decizia nr. 2641/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI