Grăniţuire. Decizia nr. 2641/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 2641/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 4107/204/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 2641

Ședința publică din data de 11 decembrie 2014

Președinte - C. P.

Judecători - V. D.

- M. G.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta C. G., domiciliată în București, .. 20, ., ., împotriva deciziei civile nr. 255 pronunțată la data de 16 aprilie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. I., domiciliat în Băicoi, ., județul Prahova și C. M., domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă C. G. asistată de avocat I. N. din Baroul Prahova și intimații-reclamanți C. I. reprezentat și C. M. asistată de avocat D. D. M. din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 24.00 lei prin anularea chitanței nr._/27.11.2014 și cu 1,50 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, declarat în termen, iar la dosar s-a depus întâmpinare.

Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.

Avocat I. N. pentru recurentă având cuvântul solicită în principal, casarea și trimiterea dosarului la Tribunalul Prahova, pentru a se răspunde la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, întrucât prin raportul de expertiză-refacere nu s-a răspuns obiecțiunilor încuviințare.

Învederează că, expertul a întocmit două planuri de situație, fiecare dintre ele cu o altă linie de hotar, însă din conținutul lucrării rezultă că un plan a fost întocmit potrivit actelor de proprietate ale recurentei-pârâte și un plan conform actelor de proprietate ale intimaților-reclamanți.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, urmând a se stabili linia de hotar conform primei variante a raportului de expertiză deoarece respectă cât de cât actele de proprietate, obligarea intimaților să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 0,51 m.p. ce a fost acaparată de către reclamanții – pârâți, identificata de expert I. G. în raportul de expertiză tehnică topografică refacere -răspuns la obiecțiuni, între punctele: 6,13,16,17,6 pe planul de situație nr. 1, obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea paratei - reclamantei identificat la punctul 26 din planul de situație nr.1 al raportului de expertiza tehnică topografica refacere - răspuns la obiecțiuni, intocmit expert I. G., obligarea reclamanților sa refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 m.l.și abilitarea pârâtei - reclamante pentru a efectua lucrările privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus pe o lungime de 4 m. I. pe cheltuiala reclamanților.

Fără cheltuieli de judecată.

Avocat D. D. M. pentru intimați având cuvântul învederează instanței că din cuprinsul raportului de expertiză refacere, rezultă că expertul a răspuns la obiecțiunile formulate și a stabilit linia de hotar conform actelor de proprietate ale părților.

De asemenea, arată că, linia de hotar identificată în schiță, corespunde în planul de situație nr. 2, ce a fost omologat de Judecătoria Câmpina.

Consideră că planul de situație nr. 2, este cel care corespunde realității.

Solicită respingerea recursului ca nefundat. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții C. I. și C. M. au chemat în judecată pe pârâta C. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți, pe vechiul amplasament existent la momentul dobândirii terenului prin actul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996, au dobândit în proprietate terenul în suprafață de 605 mp. situat în intravilanul orașului Băicoi, ., jud. Prahova, cuprins între vecinii: . și N. V., împreună cu o locuința și o anexă, imobilul astfel dobândit, fiind identificat și poziționat prin schița de plan care face parte integrantă din contract.

Terenul a fost delimitat pe schița de plan, vizată spre neschimbare de Primăria orașului Băicoi, prin determinarea strictă a liniei de hotar.

Au mai precizat reclamanții că, în ceea ce privește limita proprietății lor dinspre latura de vest, învecinată în luna iulie 1996 cu C. C., a fost stabilită pe schiță prin trasarea pe hotarul existent, marcat de gard și, întrucât, granița dintre cele două proprietăți nu era linie dreapta, pentru o corectă determinare, s-au stabilit cotele pe porțiuni.

Din schița rezultă, în mod cert, că între gardul existent, respectiv linia de hotar stabilită și construcția amplasată spre terenul proprietatea pârâtei există o distanță, spatele construcției nefiind linia de hotar.

La momentul cumpărării terenului, proprietarul învecinat spre latura de vest și nord era C. E. care, ulterior, a vândut terenul copiilor săi, iar în prezent singura proprietară este C. G..

Datorită faptului că gardul despărțitor de proprietatea lui C. era foarte degradat au început refacerea acestuia, construind un nou gard pe o porțiune de aproximativ 20 de ml. de la . și, realizând că nu se respectă vechiul aliniament, au încercat reamplasarea pe amplasamentul real, dar au fost împiedicați de pârâtă.

Pe fondul acestei situații create, pârâta a desființat și porțiunea rămasă pe teren din vechiul gard, din spatele construcției, astfel că, dat fiind că prin buna înțelegere nu poate fi restabilită linia de hotar pe amplasamentul inițial au promova prezenta acțiune.

În raport de susținerile reclamanților, pârâta C. G. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, iar pe calea cererii reconvenționale a revendicat suprafața de teren de cca. 1 mp. care a fost acaparată de reclamanți din proprietatea sa; grănițuirea celor două proprietăți, potrivit aliniamentelor stabilite deja prin actele sale de proprietate, inclusiv prin actul de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009; obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea sa și să refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 ml.; abilitarea sa pentru a efectua lucrările privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus pe o lungime de 4 ml. pe cheltuiala reclamanților.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că este proprietara unui imobil - teren în suprafață de 2.486 mp. situat în Băicoi, ., jud. Prahova, dobândit prin mai multe acte de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 9697/22.12.1994 de notariatul de Stat Local Câmpina, nr.3941/24.09.1998 de B.N.P. M. M. - S. V. - I. M., nr.480/14.11.2005 de B.N.P. D. Ș. și nr. 481/14.11.2005 de B.N.P. D. Ș..

La data de 30.09.2009, pârâta a alipit toate terenurile în suprafața totala de 2486 mp. situate în Băicoi, ., jud. Prahova, dobândite prin actele de vânzare - cumpărare menționate, conform actului de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009, ocazie cu care a fost înființată o alta carte funciară.

Subliniază pârâta că, imobilul proprietatea sa este intabulat, spre deosebire de imobilul proprietatea reclamanților care nu este intabulat, iar aceștia, de-a lungul anilor, au modificat linia de hotar dintre proprietăți, aspect care rezultă inclusiv din procesul - verbal încheiat în dosarul de executare nr.311/2010 al B.E.J. R. C. C., ce a avut ca obiect asigurare dovezi, în cadrul căruia s-a consemnat că „…față de documentația cadastrala, acest stâlp este montat pe proprietatea d-nei C. G.”.

Menționează pârâta că, rezultă din intabulare și schița de plan anexă a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3941/24.09.1998, un perete al imobilului - construcție - proprietatea reclamanților se află pe linia de hotar dintre cele două proprietăți și, la momentul la care au început să realizeze lucrările la construcția lor, respectiv în luna mai 2011, au intrat pe proprietatea sa, în prezent, lucrările fiind sistate, așa cum rezultă din adresa nr.9047/30. 08.2011 emisă de Primăria Băicoi, dat fiind că le este necesar o autorizație de construire, care să respecte distanța dintre clădire și limita de proprietate și realizarea acoperișului în calcan.

Arată pârâta că cei care au schimbat linia de hotar dintre proprietăți sunt chiar reclamanții, în condițiile în care au montat un stâlp pe proprietatea sa, au încercat ca, din cei 20 ml. de gard pe care i-au construit, fără a avea autorizație de construire, 3 ml. să-i amplaseze pe proprietate sa, deși, în spatele construcției lor nu a existat niciodată gard, potrivit schiței contractului nr.3941/24.09.1998.

Reclamanții, deși au schiță la contract, urmează a se observa că pe aliniamentul care desparte cele doua proprietăți, mai exact, în spatele construcției lor, schița indică ca fiind o linie de hotar în spatele construcției, însă, aceasta nu are nicio cotă determinată, drept pentru care actul care stabilește corect aliniamentul dintre cele două proprietăți este schița de plan parte integrantă a intabulării dreptului său de proprietate.

Se mai menționează de pârâtă că ea nu a adus nicio modificare gardului ce desparte cele două proprietăți.

Reclamanții și-au completat acțiunea, în baza disp. art.138 C.pr.civ., solicitând obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de cca. 18 mp. pe care aceasta o stăpânește din proprietatea sa, pentru situația în care linia de hotar va fi restabilită pe vechiul amplasament, identificat pe planul de situație nr. 2 din raportul de expertiză I. G..

În urma probelor administrate în cauză, la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori și expertiza tehnica de specialitate topometrica, prin sentința civilă nr.2413/11.07.2012 pronunțata de Judecătoria Câmpina a fost admisa acțiunea completată formulată de reclamanți, a fost respinsa ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtă, dispunându-se obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 12 mp., identificat prin raportul de expertiză tehnică topografică ing. I. G. și completat la data de 18.06.2012, delimitat în perimetrul punctelor 5, 12, 15, 26, 29, 31, 30, 19, 17, 6, 11, 5, precum și grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul delimitat de punctele 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23, plan situație nr.2, astfel cum a fost stabilit prin același raport de expertiza.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 605 mp. situat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996, învecinându-se pe o latură cu numitul C. C..

La rândul sau, pârâta este proprietara unui teren în suprafață de 2.532,5 mp. situat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, dobândit prin contractele de vânzare - cumpărare aut. sub nr.9697/22.12.1994 pentru suprafața de 368,50 mp., nr.3941/24.09.1998 pentru suprafața de 1/2 din 1.338 mp., respectiv 669 mp., nr.480/14.11.2005 pentru suprafața de 826 mp. și nr. 481/14.11.2005 pentru suprafața de 1/2 din 1.338 mp., respectiv 669 mp.

Dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe de teren a fost intabulat de către pârâtă potrivit încheierilor date de B.C.P.I. Câmpina nr.1247/16.02.2009, nr.6143/21.10.2005, nr.8730/21.12.2005 și nr.8731/21.12.2005, ocazie cu care au fost efectuate măsurători cadastrale, fiind întocmite planuri de amplasament și delimitare, constatându-se că terenul de 368,5 mp. are, de fapt, suprafața de 369 mp., terenul de 826 mp. are suprafața de 819 mp., iar terenul de 1.338 mp. are suprafața de 1.296 mp.

La data de 30.04.2009, pârâta a încheiat și actul de alipire aut. sub nr.995 prin care a realizat alipirea tuturor suprafețelor de teren dobândite prin actele de vânzare menționate, rezultând o suprafață măsurată de 2.486 mp. care formează un singur trup.

Prin încheierea nr.6746/04.05.2009, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina a admis cererea pârâtei, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei asupra suprafeței de 2.486 mp.

Așadar, prin întocmirea documentației cadastrale, în mod benevol și prin necontestarea acesteia, pârâta a acceptat faptul că, în realitatea, terenul dobândit prin cele 4 contracte de vânzare - cumpărare are o suprafață de 2.486 mp., suprafață care poate fi opusă terților, deci și reclamanților.

Instanța de fond a mai constatat că, pe parcursul desfășurării prezentei cauze, față de acest aspect și față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, pârâta a solicitat biroului notarial care a întocmit actul de alipire nr. 995, rectificarea acestuia, sens în care a fost dată încheierea de rectificare nr. 2872/14.05.2012 prin care s-a indicat care este suprafața din acte și care este cea măsurată.

De asemenea, prin încheierea nr.6665/14.05.2012 și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina a îndreptat eroarea materială strecurată în prima parte a cărții funciare, în sensul că suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., iar nu 2.486 mp., cum din eroare a fost scris.

Însă, s-a reținut că aceste rectificări efectuate de pârâtă pe parcursul procesului nu au nicio relevanță, întrucât suprafața din acte rezulta clar chiar din acestea, fiind evidentă suprafața din acte, precum și suprafața măsurată și acceptată de pârâtă încă din anii 2005 și 2009, iar pentru stabilirea corectă a dreptului de proprietate necesară soluționării acțiunii în revendicare, instanța de fond a avut în vedere suprafața reală dobândită și stăpânită efectiv de pârâtă.

Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de ing. I. G., completat ulterior, s-au stabilit 2 variante ale liniei de hotar, reclamanții solicitând omologarea variantei din planul de situație nr.2, iar pârâta a aceleia din planul de situație nr.1.

Astfel, prima instanța a dispus stabilirea linei de hotar, conform variantei din planul de situație nr.2 pe aliniamentul delimitat de punctele 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23, întrucât, reclamanții și-au motivat varianta solicitată prin aceea că, în spatele construcției C1, a existat un gard la momentul dobândirii proprietății, gard pe care din cauza vechimii acestuia au dorit să-l refacă, desființându-l pe cel vechi, însă, după începerea lucrărilor de refacere au constatat că nu se respectă vechiul amplasament, motiv pentru care au încercat restabilirea acestuia, însă, pârâta nu le-a mai permis continuarea lucrării.

Au mai învederat reclamanții că vechea împrejmuire avea ca semne de hotar un păr și un prun care, în prezent, sunt tăiați existând numai cioatele acestora.

Pârâta în susținerea primei variante a învederat că, în spatele construcției reclamanților, nu a existat niciodată gard, peretele acesteia constituind linia de hotar și, printr-un proces - verbal încheiat de B.E.J. R. C. C. în dosarul de executare nr.311/2010, s-a menționat că stâlpul montat de reclamanți se află pe proprietatea pârâtei.

A mai arătat pârâta că din înscrisurile noi depuse rezultă că suprafața menționată de expert de 46 mp. ca fiind în plus față de suprafața din acte nu mai există, întrucât actele, inclusiv planurile de amplasament au fost rectificate.

Instanța de fond a constatat astfel că, vechiul gard ce delimita proprietățile părților, avea ca semne de hotar anumiți pomi fructiferi, care, chiar dacă martorii nu își mai amintesc exact felul acestora, expertul a identificat la fața locului ciotul unui păr în pct. 12 și ciotul unui prun în pct. 29, aceste puncte regăsindu-se pe linia de hotar din planul de situație nr. 2.

În considerarea variantei nr.2, prima instanța a avut în vedere și faptul că, în planul de situație anexă a contractului aut. sub nr.189/11.07.1996 și care este anterior actelor de proprietate ale pârâtei, se poate observa că între construcția B și linia de hotar disputată în prezenta cauză, există o anumită distanță.

De asemenea, și pe planul cadastral al localității Băicoi se poate observa existența acestei distanțe, construcția nefiind lipită de hotar, neconstituind limita hotarului dintre proprietatea vânzătorului reclamanților - B. T. și proprietatea vânzătorului pârâtei - C. E., respectiv C. C..

Raportat la acest aspect, pârâta prin întâmpinare a apreciat preferința titlului său de proprietate reprezentat de contractul de vânzare - cumpărare nr. 3941/1998, motivat de faptul că schița aferentă contractului reclamanților „nu are nicio cotă determinată”.

Instanța de fond nu a reținut această apărare, deoarece pe planul de situație al actului nr.189/1996 sunt indicate anumite dimensiuni, dar nu și această distanță între construcție B și linia de hotar, însă, nu poate fi ignorată, aceasta coroborându-se cu planul cadastral, dar și cu depozițiile martorilor.

Și expertul I. G. a precizat că, dacă s-ar avea în vedere planul de situație anexă la c.v.c. nr.189/1996, unde între anexa B și aliniamentul ce desparte cele 2 proprietății, există o oarecare distanță, neprecizată pe plan, și față de precizările reclamanților, ar rezulta că aliniamentul liniei de hotar ar putea fi cel din planul de situație 2.

Referitor la susținerea pârâtei în sensul că B.E.J. R. C. C. a constatat, prin procesul - verbal nr.311/30.07.2010, că pe terenul pârâtei este montat un stâlp, stâlp pe care solicită a fi obligați reclamanții să-l mute, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc nu este specializat a analiza actele cadastrale ale părților, ci doar a efectua o constatare a unei situații de fapt la un anumit moment, ceea ce a și făcut de altfel.

Așadar, există 2 stâlpi dintre care unul aparține reclamanților, iar celălalt pârâtei și aceștia delimitează proprietățile părților.

De altfel, și expertul topo a identificat stâlpul reclamanților pe schița de plan nr.2 în pct.26.

Raportat la aspectele analizate și constatând că amplasamentul vechiului hotar dintre părți este cel stabilit de expert în planul de situație nr.2, prima instanța a admis cererea reclamanților privind stabilirea liniei de hotar în acest mod.

Însă, instanța de fond a fost investită și cu o cerere în revendicare și, în conformitate cu linia de hotar omologată, rezultă că reclamanții dețin în proprietate și posesie suprafața de 623 mp., cu 18 mp. mai mult decât în actul de proprietate, dar suprafața cuprinsă între linia de hotar omologată pe aliniamentul 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23 și suprafața efectiv folosită de reclamanți în perimetrul 1, 2, 3, 4, 21, 22, 23, 41, 35, 34, 33, 32, 31, 30, 19, 17, 11, 5 este de 12 mp.

Așadar, s-a apreciat că suprafața acaparată de pârâtă este suprafața de 12 mp. aflată în perimetrul pct. 5, 12, 15, 26, 29, 31, 30, 19, 17, 6, 11, 5.

Instanța de fond a constatat că, în ambele variante stabilite de expert, pârâta deține o suprafață mai mare decât cea stipulată în planurile de amplasament și delimitare de 2.486 mp. și, chiar dacă pârâta și-a preconstituit înscrisuri noi, prin care s-a constatat care este suprafața din acte, respectiv 2.533 mp. și în baza acestora a solicitat admiterea cererii reconvenționale privind revendicarea suprafeței de 1 mp., s-a apreciat ca neîntemeiată această cerere.

Chiar dacă, în actele de vânzare – cumpărare, în proprietatea pârâtei figurează o suprafață totală de 2.533 mp., de fapt 2.532,50 mp., aceasta deține, în realitate, suprafața de 2.486 mp.

În urma măsurătorilor cadastrale realizate cu aparatură performantă, în majoritatea cazurilor actelor vechi de proprietate, rezultă diferențe de suprafață, astfel că, în cazul acțiunilor în revendicare, se compară titlurile de proprietate, dar și posesia mai bine caracterizată.

Cum, pârâta a acceptat suprafață de 2.486 mp. rezultată din măsurătorile cadastrale, rezultă că suprafața de 12 mp., folosită în plus, este acaparată de la reclamanți și, nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și reaua - credință a pârâtei care, până la momentul introducerii prezentei acțiunii, nu a dus nicio modificare actului de alipire și încheierii de intabulare a acestuia, însă, pentru a-și justifica cererea reconvențională s-a adresat pe parcursul procesului biroului notarial și biroului de cadastru pentru rectificarea actelor întocmite încă din anul 2009.

De asemenea, suprafața totală a acesteia este cu mult mai mare decât suprafața deținută în proprietate de către reclamanți și, cu toate acestea, include în suprafața revendicată și lățimea peretelui de la construcția reclamanților de 0,8 m.

Față de cele analizate și de disp. art.480 C.civ. preluate în noul cod civil prin art.563 alin.1 și art.555 alin.1, instanța de fond a admis cererea în revendicare a reclamanților și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere formulată de pârâtă, respectiv cererea în revendicare și grănițuirea pe aliniamentul solicitat de aceasta.

Față de admiterea acțiunii reclamanților și considerentele expuse, prima instanța a respins și cererea reconvențională privind obligarea reclamanților la mutarea stâlpului pretins montat pe proprietatea sa și la obligarea acestora sau abilitarea sa la refacerea gardului pe amplasamentul dorit de pârâtă.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mod greșit, a fost admisa acțiunea formulata de reclamanți, dispunându-se grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul delimitat de pct. 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23, conform planului de situație nr.2, astfel cum a fost stabilit prin expertiza tehnica topografica ing. I. G. completat la data de 18.06.2012, atâta timp cât planul de situație nr.1 este cel care respecta suprafețele din actele de proprietate ale părților reprezentând totodată aliniamentul corect al liniei de hotar dintre cele doua proprietăți.

Dezvoltând motivele de apel, pârâta a învederat că prin acțiunea promovata de reclamanți s-a solicitat stabilirea liniei de hotar pe vechiul amplasament existent la momentul achiziționării terenului proprietatea lor, prin actul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996, arătându-se că, în anul 1996, au dobândit prin contract de vânzare – cumpărare, imobilul compus din teren în suprafața de 605 mp. și construcția situate în Băicoi, ., jud. Prahova, imobil identificat și poziționat pe schița de plan care face parte integranta din contract.

De asemenea, au mai susținut că, la momentul la care au început să refacă gardul ce se învecinează cu proprietatea pârâtei, deoarece acesta era degradat, pe o porțiune de aproximativ 20 ml. de la ., au încercat reamplasarea pe amplasamentul real, însa, au fost împiedicați de către mama pârâtei, drept pentru care au promovat acțiunea.

Față de acțiunea reclamanților, pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvenționala prin care a arătat că este proprietara unui imobil - teren în suprafața de 2.486 mp. situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, așa cum rezulta din actul de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009, terenurile fiind dobândite prin mai multe acte de vânzare - cumpărare aut. sub nr.9697/22.12. 2994, nr.3941/24.09.1998, nr.480/14.11.2005 și nr.481/14.11.2005.

Pe parcursul soluționării cauzei, actul de alipire a fost rectificat, conform încheierii de rectificare eroare materiala nr.2872/14.04.2012 în sensul că: la punctul 2 din actul de alipire, terenul este în suprafața măsurata de 1.296 mp. (suprafața din acte 1.388 mp.), la punctul 3 din actul de alipire terenul este în suprafața de 819 mp. ( suprafața din acte este de 826 mp.).

Prin încheierea nr.6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Câmpina s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata în prima parte a cârtii funciare, în sensul ca suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., iar nu de 2.486 mp., cum din eroare a fost scris, conform actelor de proprietate, sub B7 din cartea funciara_ (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 5587) UAT Băicoi.

Pârâta a mai arătat că, în cauză, au fost administrate probatorii, inclusiv expertiza topografica întocmita de expert I. G. în cuprinsul căreia se arata că reclamanții dețin suprafața de 611 mp., cu 6 mp. mai mult decât cea stipulata în c.v.c. nr. 189/11.07.1994, iar pârâta deține suprafața de 2.532 mp., cu 46 mp. mai mult decât cea stipulate în planurile de amplasament și delimitare cu nr. cadastrale provizorii nr.1797, 1798 și_, anexe la c.v.c. nr.480/2005, 481/2005 și 9697/1994.

Față de faptul că expertul nu s-a raportat la conținutul actelor de proprietate ale pârâtei, ci la planurile de amplasament și delimitare ale actelor de proprietate, la termenul de judecata din data de 11.05.2012, aceasta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, arătând că: expertul nu a răspuns obiectivului instanței, respectiv: să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile pârtilor, având în vedere actele de proprietate, deoarece dacă pentru identificarea suprafețelor din acte, în cazul reclamanților acesta se raportează la actul de proprietate, c.v.c. nr.189/11.07.1996, pentru pârâta se raportează la planurile de amplasament și delimitare, anexe la contractele de vânzare - cumpărare și nu la conținutul actelor de proprietate.

Deci, dacă expertul ar fi avut în vedere suprafața menționata în actele de proprietate ale pârâtei ar fi constatat că suprafața rezultata din actele de proprietate ale acesteia este identica cu suprafața găsita cu ocazia măsurătorii, adică 2.532,5 mp. care are corespondent în actele de proprietate ale pârâtei, însa, expertul nu le indica pe toate, atunci când precizează actele pârâtei (Capitolul III Concluzii), respectiv contractul de vânzare - cumpărare nr.480/2005 - suprafața de 826 mp. + contractul de vânzare - cumpărare nr.3941/ 1998 și contractul de vânzare - cumpărare nr.481/2005, suprafața de 1.338 mp. + contractul de vânzare - cumpărare nr.9697/1994 - suprafața de 368,5 mp.

În aceste condiții, s-a reținut că suprafața măsurata ar fi cu 46 mp. mai mare decât cea stipulata în planurile de amplasament și delimitare, ceea ce contravine suprafeței din actele de proprietate ale pârâtei și, chiar din planurile de amplasament și delimitare cu numerele cadastrale 1797, 1798 si_ care menționează aceeași suprafața ca și cea din acte: 826 mp., 1.338 mp. și 368,5 mp.

Instanța de fond a respins, însă, aceste obiecțiuni ca neîntemeiate și, de asemenea, la termenul de judecata din data de 04.07.2012, a respins și solicitarea pârâtei de a se reface lucrarea în raport de actele noi care au fost depuse la data de 22.06.2012, respectiv actul de alipire, așa cum este rectificat la data de 14.05.2012, încheierea nr.6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina, prin care s-a îndreptat eroarea materiala strecurata în prima parte a cârtii funciare, planul de amplasament și delimitare rectificat, în sensul că suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., găsita, de altfel, și de expert la măsurători.

Respingând aceste solicitări ale pârâtei, instanța de fond a dispus grănițuirea proprietăților părților, raportându-se nu și la conținutul actelor de proprietate ale pârâtei, ci doar la o documentație cadastrala, având în vedere că în motivarea soluției s-a reținut că, prin întocmirea documentației cadastrale în mod benevol și prin necontestarea acesteia, a acceptat faptul că, în realitate, terenul dobândit prin cele patru contracte de vânzare - cumpărare are o suprafața de 2.486 mp., suprafața ce poate fi opusa terților, deci și reclamanților.

Aceasta apreciere a instanței nu are niciun suport legal, dat fiind că suprafața ce rezulta din actele de proprietate este de 2.533 mp. pe de o parte, iar pe de alta parte, chiar expertul arata în cuprinsul raportului de expertiza că pârâta deține suprafața de 2.532 mp., fiind cert că terenul dobândit prin cele patru contracte de vânzare - cumpărare este de 2.533 mp. și nu de 2.486 mp., cum a reținut instanța de fond.

Instanța, deși a considerat că pentru stabilirea corecta a dreptului de proprietate necesara soluționării acțiunii in revendicare are în vedere suprafața reala dobândita și stăpânită efectiv de către pârâta, a reținut că și suprafața stipulata în planurile de amplasament și delimitare, adică 2.486 mp. în loc de 2.533 mp. din acte, respectiv 2.532 mp. din măsurători.

În ceea ce privește celelalte probe administrate în cauza, respectiv acte, interogatoriul părților și proba testimoniala, instanța de fond le-a interpretat în mod trunchiat, reținând că, în planul de situație al c.v.c. nr.189/1996, se poate observa că între construcția B și linia de hotar disputata în prezenta cauza exista o anumita distanta și că, de asemenea, pe planul cadastral al localității Băicoi se poate observa existenta acestei distante, construcția nefiind lipita de hotar, neconstituind limita hotarului dintre proprietatea vânzătorului reclamanților - B. T. și proprietatea vânzătorului pârâtei - C. E., respectiv C. C..

Planul cadastral al localității Băicoi la care a făcut referire instanța de fond nu este un plan considerat valabil de către Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliara Prahova, care precizează prin actul nr._/19.11.2011 că „este un plan nedefinit, greu lizibil și neînsușit prin semnătura și stampila de către Comisia Locala de aplicare a legilor proprietăților din orașul Băicoi”.

De altfel, apreciază pârâta, acest plan cadastral este infirmat și de expertul topo care menționează în raportul de expertiza topografica din data de 06.04.2012 că „din constatările făcute la teren a rezultat că nu sunt semne vizibile care să ateste că hotarul ce delimitează cele doua proprietăți ar fi avut un alt amplasament sau că amplasamentul actual ar fi fost modificat”.

Deci, atâta timp cat planul cadastral nu este însușit de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Prahova și este infirmat de expert, nici schița anexa a c.v.c. nr.189/1996 nu are relevanta, cu atât mai mult cu cat, proprietatea reclamanților nu a fost intabulata, iar aceasta schița a fost întocmita de Primăria or. Băicoi în anul 1996.

Ca atare, greșit, instanța de fond și-a argumentat soluția pe aceste înscrisuri pe care le-a coroborat cu depozițiile martorilor din care ar rezulta că vechiul gard avea ca semne de hotar anumiți pomi fructiferi, pe care, chiar daca martorii nu își mai amintesc exact felul acestora, expertul a identificat la fata locului ciotul unui par în pct. 12 și ciotul unul prun în pct.29, aceste puncte regăsindu-se pe linia de hotar din planul de situație nr.2.

Întrucât, pe lungimea de 17 ml., începând de la . gard păstrează pe cel vechi (fapt recunoscut de către reclamanți chiar în cuprinsul acțiunii) părul, marcat pe planul de situație nr.2 la pct.12 este la o distanta de 14.29 ml. fata de . demonstrează că nu s-a aflat niciodată pe hotarul dintre proprietăți.

Aceasta situație este confirmata și de răspunsul pârâtei la interogatoriu, care la întrebarea nr.10 „Va rog să menționați dacă gardul refăcut între casa dvs. și . vechiului grad ?", răspunde Da.

Mai mult, faptul că parul nu s-a aflat niciodată pe linia de hotar rezulta și din raportul de expertiza - răspuns la obiecțiuni în care se precizează că distanta dintre ciotul de par și linia de hotar este de 56 cm.

În ceea ce privește ciotul de prun (pct.29 din planul de situație nr.2), nici acesta nu s-a aflat pe linia de hotar dintre proprietăți, deoarece acesta se regăsește la distanta de 28 cm. fata de gard în interiorul proprietății pârâtei, așa cum rezulta din raport de expertiza - răspuns la obiecțiuni întocmit de exp. I. G..

De altfel, ciotul de prun a fost indicat de reclamanți doar în timpul măsurătorilor, când aceștia au arătat expertului topo locul unde să măsoare pe proprietatea pârâtei, expertul precizând, însa, în cuprinsul lucrării că din constatările efectuate pe teren a rezultat că nu sunt semne vizibile care să ateste că hotarul care delimitează cele doua proprietăți ar fi avut un alt amplasament sau ca amplasamentul actual ar fi fost modificat.

La dosar au fost depuse de pârâtă și o . acte care confirma că aliniamentul dintre cele doua proprietăți este cel stabilit prin planul de situație nr.1 al raportul de expertiza topo ing. I. G., la care instanța nu face însa nicio referire și nici nu motivează cauza pentru care le-ar considera nerelevante.

Aceste acte sunt: plângerea penală formulată împotriva reclamantului C. I. înregistrata sub nr._/18.09.2009 în cuprinsul căreia se precizează că reclamantul încearcă să ia din proprietatea pârâtei teren, pe lungimea peretelui de hotar și până la . 0,8 m. pe lățime, aspect, de altfel, confirmat și de expertiza întocmita în aceasta cauza de expert I. G. care, pe planul de situație nr. 1 al raportului de expertiza, refăcut pentru termenul de judecata din data de 22.06.2012, identificata aceasta suprafața în lățime de 0,08 m. între pct.6 - 13 și 17 - 16.

De asemenea, în plângere, pârâta a menționat și faptul că reclamantul a montat un stâlp pe terenul sau, alături de cel care constituie stâlpul normal din gardul de hotar, fapt confirmat din nou prin raportul de expertiza, în planul de situație nr. 2 fiind identificat acest stâlp la pct.26.

Tot în cuprinsul plângerii, pârâta a menționat și faptul că, în luna martie 2009, reclamanții au dărâmat peretele casei din hotar și l-a refăcut, ocazie cu care au intrat pe terenul pârâtei cu utilaje și lucrători, fara a-i cere permisiunea, cu ocazia reparației demontând o parte din gardul existent, pe care nu l-a mai refăcut.

Aceste aspecte au fost confirmate și de raportul de expertiza întocmit în cauza, dar și de adresa nr._/25.09.2009 emisa de Politia Or. Băicoi, în care se precizează că se confirma cele sesizate de către pârâtă, astfel: procesul - verbal încheiat la data de 30.07.2010 de B.E.J. R. C. C. in dosarul de executare nr.311/2010, din cuprinsul acestuia rezultând că stâlpul montat de reclamant se afla pe proprietatea pârâtei, iar la baza gardului dintre proprietăți este depozitat pietriș; cererea de recurs formulata de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina care a avut ca obiect asigurare de dovezi; încheierea pronunțata la data de 04.06.2010 în dosarul nr.1553/ 204/2010 al Tribunalului Prahova, potrivit căreia s-a luat act de renunțarea la judecata a recursului promovat de reclamantul din prezenta cauza - C. I. împotriva hotărârii prin care a fost admisa cererea de asigurare dovezi; adresa eliberata de Primăria or. Băicoi la data de 27.06.2011, în care se menționează că reclamantul a executat lucrări de reconstruire, fără a avea autorizație de construire, drept pentru care s-a dispus sistarea lucrărilor și . obținerea autorizației de construire cu acordul notarial al vecinului, adică al pârâtei C. G.; adresa eliberata de Primăria or. Băicoi la data de 30.08.2011 din care rezulta că reclamantul a sistat lucrările; fotografii din care rezulta următoarele: gardul construit de reclamant care ajunge la . sfârșește la coltul casei; ruperea gardului de pe proprietatea pârâtei în vecinătatea reclamantului și stâlpul care încheie porțiunea de gard a reclamantului, fixat la o anumita distanta de coltul casei; lipsa stâlpului care încheie gardul pârâtei; gardul construit de reclamant ce are fundație din beton; forma curba a terenului dintre cele doua proprietăți și gardul ce separa proprietățile; înclinarea gardului dintre cele doua proprietăți, inclusiv a sârmelor sub greutatea lemnelor; sârmele orizontale care sunt în număr mai mare la restul gardului; stâlpul care încheie gardul reclamantului fixat pe proprietatea pârâtei; tăierea sârmelor orizontale și depărtarea celor verticale ale gardului dintre cele doua proprietăți și acoperirea acestuia cu lemne și diferite grătare; gardul aflat pe proprietatea pârâtei este prins de stâlpul care aparține reclamantului, deoarece acesta a desființat stâlpul ce aparținea paratei, împiedicând-o să fixeze un alt stâlp.

O altă probă care confirmă că aliniamentul dintre proprietăți este cel stabilit prin planul de situație nr.1 al raportului de expertiza o reprezintă interogatoriu luat reclamantei care, la întrebarea nr.10 „Va rog să menționați daca, gardul refăcut între casa dvs. și . vechiului gard”, reclamanta răspunde „Da”, la întrebarea nr.16 „Va rog să precizați daca ați executat lucrări de reconstrucție la casa proprietatea dvs.?", răspunsul este „Da”, la întrebarea nr.21; „Este adevărat că atunci ați montat un stâlp pe proprietatea mea, lângă stâlpul aflat pe proprietatea dvs.?”, răspunsul este „Da”, iar la întrebarea nr.42 „Este adevărat că, la momentul la care ați placat peretele noii clădiri, ați intrat pe proprietatea subsemnatei ?”, răspunsul este, de asemenea, da.

Practic, prin aceste răspunsuri, reclamanta a recunoscut că aliniamentul pe care a refăcut gardul între casa - proprietatea sa și . vechiului gard care a fost identificat prin raportul de expertiza, context în care se solicita, în principal, completarea probatoriului, în temeiul disp. art.295 C.pr.civ., în sensul refacerii lucrării, avându-se în vedere inclusiv actele noi, și anume: actul de alipire, astfel cum a fost rectificat la data de 14.05.2012, încheierea nr.6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina prin care s-a îndreptat eroarea materiala strecurata în prima parte a cărții funciare, planul de amplasament și delimitare rectificat, în sensul că suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., găsita, de altfel, și de expert la măsurători, iar, în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale formulata de pârâtă, în sensul stabilirii liniei de hotar potrivit planului de situație nr.1 al raportului de expertiza întocmit expert I. G., refăcut pentru termenul de judecata din data de 22.06.2012, pe aliniamentul pct. 5, 11, 6, 13, 16, 17, 19, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23.

O altă critică a vizat faptul că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția tardivității invocata de către pârâtă în ceea ce privește cererea în revendicare formulata de către reclamanți la al șaselea termen de judecata, încălcând disp. art.132 C.pr.civ.

Astfel, susține pârâta că, la termenul de judecata din data de 11.05.2012, reclamanții au formulat, în temeiul disp. art.138 C.pr.civ., o cerere completatoare a acțiunii introductive, prin care au formulat un nou capăt de cerere, respectiv revendicarea suprafeței de aproximativ 18 mp. de la pârâtă care, fata de aceasta cerere, a invocat excepția tardivității, dat fiind faptul că, termenul pana la care reclamanții puteau să completeze cererea a trecut, acesta fiind cel din data de 04.11.2011, potrivit disp. art.132 C.pr.civ., care arata că la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.

Faptul că reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art.138 C.pr.civ. nu înseamnă, în opinia pârâtei, că cererea este formulata în termen, ci doar că nu au putut prevedea o proba, ceea ce nu este cazul în speța de fata, atâta timp cat acțiunea a fost promovata chiar de aceștia care au cunoscut dacă pârâta le-ar fi acaparat sau nu o suprafața de teren, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr.2413/2012 a Judecătoriei Câmpina, în sensul admiterii excepției tardivității cererii în revendicare formulata de reclamanți și respingerea acesteia ca tardiv formulata.

În mod greșit, instanța de fond a admis capătul de cerere al privind revendicarea, obligând-o pe pârâtă să lase acestora terenul în suprafața de 12 mp. identificat prin raportul de expertiza topografica ing. I. G., completat la data de 18.06.2012, respingând cererea reconvenționala formulata de pârâtă, deși, din probele administrate nu rezulta că aceasta ar fi acaparat de la suprafața pretinsă.

Se arată că prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat: revendicarea suprafeței de teren de cca. 1 mp. acaparata de reclamanți din proprietatea acesteia; grănițuirea celor doua proprietăți, potrivit aliniamentelor stabilite prin actele de proprietate ale pârâtei, inclusiv prin actul de alipire aut. sub nr.995/30. 04.2009; obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea pârâtei; obligarea reclamanților să refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 ml.; abilitarea pârâtei pentru a efectua lucrările privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus pe o lungime de 4 ml. pe cheltuiala reclamanților.

Instanța de fond, în mod greșit, a respins aceasta cerere și a admis capătul de cerere al reclamanților privind revendicarea suprafeței de 18 mp. de la pârâtă, atâta timp cat din raportul de expertiza rezulta că suprafața de 18 mp. este deținuta în plus de reclamanți fata de c.v.c. nr.189/1996 și depășește toleranta admisa (+/- 2% = 12,10 mp.), pe de o parte, iar pe de alta parte, pârâta deține suprafața de 2.532 mp. din măsurători și 2.533 mp. din acte.

Aliniamentul stabilit de expert pe planul de situație nr.1 al raportului de expertiza respecta actele de proprietate ale părților și este cel care a existat întotdeauna, fapt recunoscut și de către reclamanți prin răspunsul la întrebarea nr.10 „Va rog să menționați dacă gardul refăcut între casa dvs. și . vechiului gard ?", răspuns „Da”.

Chiar și expertul a menționat că aliniamentul liniei de hotar ar putea fi cel existent la ora actuala și anume aliniamentul pct. 5, 11, 6, 13, 17, 19, 30, 31, 32, 33, 34, 45, 41, 23 din planul de situație nr.1.

Mai mult decât atât, reclamanții au fost cei care au refăcut acest gard de la . la coltul casei, așa cum au recunoscut și în acțiunea introductiva în cuprinsul căreia au arătat că noul gard a fost amplasat înlăuntrul proprietății pentru o porțiune în continuarea celei de 17 mp., de unde rezulta că aliniamentul de la . la coltul casei pe care au refăcut gardul este real și a fost identificat de expert pe planul de situație nr.1, problema fiind la gardul din spatele casei.

Practic, aliniamentul stabilit în planul de situație nr.2 pana la coltul casei din . 5, 12, 15 nu rezulta din nicio proba administrata, acesta fiind stabilit doar în baza afirmațiilor reclamantei făcute la fata locului, cu ocazia măsurătorilor.

De altfel, nici aliniamentul stabilit în continuare pe planul de situație nr.2 nu rezulta din nicio proba, cu atât mai mult cu cat în planul de situație anexa la c.v.c. nr.189/1996, între corpul B și linia din spatele acestuia nu este cota, așa cum este între corpul A și linia din spatele acesteia.

Deși, toate probele conduc la ideea că pârâta deține suprafața de 2.532 mp., din acte 2.533 mp., instanța de fond a apreciat că aceasta ar deține suprafața de 2.486 mp. și, chiar mai mult, că ar fi acceptat că deține aceasta suprafața.

Astfel, instanța de fond a ajuns să motiveze aceasta apreciere prin faptul că pârâta ar fi fost de rea - credința, deoarece nu a adus nicio modificare actului de alipire și încheierii de intabulare pana la momentul introducerii acțiunii, fără a tine cont de actele de proprietate ale părților, acte care sunt relevante în cadrul unei acțiuni în revendicare și nu planurile cadastrale sau actul de alipire care nu reprezintă acte de proprietate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1 mp. acaparata de reclamanți, identificata de expert B. L. în raportul de expertiza tehnica judiciara - precizări și obiecțiuni la raportul de expertiza întocmit de expert I. G., între pct. 6, 13, 16, 26, 19, 7, 6, pârâta a arătat că din intabulare și schița de plan anexa a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.3941/24.09. un perete al imobilului - construcție - proprietatea reclamanților se afla pe linia de hotar dintre cele doua proprietăți.

La momentul la care reclamanții au început să realizeze lucrările la construcția lor, respectiv în luna mai 2011, au intrat pe proprietatea pârâtei, în prezent, lucrările fiind sistate, așa cum rezulta din adresa nr.9047/30.08.2011 emisa de Primăria or. Băicoi, dat fiind că le este necesar o autorizație de construire, care să respecte distanta dintre clădire și limita de proprietate și realizarea acoperișului în calcan.

Deci, cei care au schimbat linia de hotar dintre proprietăți sunt chiar reclamanții, în condițiile în care au montat un stâlp pe proprietatea pârâtei, au încercat ca, din cei 20 ml. de gard pe care i-au construit, fără a avea autorizație de construire, 3 ml. să-i amplaseze pe proprietate acesteia, deși, în spatele construcției lor nu a existat niciodată gard, potrivit schiței contractului nr.3941/ 24.09.1998.

Cu privire la stâlpul montat de reclamanți pe proprietatea pârâtei, de asemenea, s-a solicitat ca instanța să dispună obligarea acestora să-l mute, având în vedere că reclamanta a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr.21 că a montat acest stâlp identificat la pct.26 pe planul de situație nr.2 al raportului de expertiza I. G., astfel că se solicita admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale, urmând ca stabilirea linei de hotar să se facă potrivit planului de situație nr.1 al raportului de expertiza, refăcut pentru termenul de judecata din data de 22.06.2012, pe aliniamentul pct.5, 11, 6, 13, 16, 17, 19, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23.

Pârâta a solicitat admiterea cererii reconvenționale și în ceea ce privește capătul privind revendicarea suprafeței de teren de aproximativ 1 mp. care a fost acaparata de reclamanți, identificata de ing. B. L. în raportul de expertiza tehnica judiciara - precizări și obiecțiuni la raportul de expertiza întocmit de expert I. G. între pct.6, 13, 16, 26, 19, 7, 6; obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea pârâtei identificat la pct.26 din planul de situație nr.2 al raportului de expertiza întocmit expert I. G.; obligarea reclamanților să refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 ml. și abilitarea pârâtei pentru a efectua aceste lucrări pe cheltuiala reclamanților.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

În raport de motivele de apel formulate de apelanta – pârâtă C. G., intimații – reclamanta C. I. și C. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 634 pronunțată la 20.11.2012, Tribunalul Prahova a respins cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată, a respins apelul declarat apelanta - pârâtă C. G., împotriva sentinței civile nr.2413/11.07. 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - reclamanți C. I. și C. M., ca nefondat și a obligat apelanta să plătească intimatului C. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea formulata de apelanta – pârâta C. G. vizând completarea probatoriilor cu o noua expertiza tehnica de specialitate topometrica:

La termenul de judecata din data de 04.11.2011, instanța de fond a încuviințat, la solicitarea părților, în temeiul art.167 alin.1 C.pr.civ., probe cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori și expertiza tehnica de specialitate topometrica, fiind numiți experți topo consilieri ing. I. N. pentru reclamanții C. I. și C. M. și, respectiv ing. B. L. pentru pârâta (f.41 – dos. fond).

La fila 40 – dos. fond, se află nota de probatorii redactată de apărătorul pârâtei C. G. care cuprinde inclusiv obiectivele propuse de aceasta parte pentru expertiza topo, obiective încuviințate de instanța de fond, astfel cum rezultă din încheierea de ședința din data de 04.11.2011.

Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. I. G. a fost depus la data de 02.04.2011 (f.175 – 179, dos. fond), la fila 187 fiind depus „Raportul de expertiză tehnică judiciară – Precizări și obiecțiuni” întocmit de expertul consilier al pârâtei ing. B. L., iar la fila 196 se afla „Raportul de expertiză tehnică topografică” întocmit de expertul consilier al reclamanților ing. I. N..

La termenul de judecata din data de 11.05.2011, atât apărătorul pârâtei, cât și reclamanții au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiza topo ing. I. G. (f.202 și 204 – dos. fond).

Dată fiind această situație, la termenul de judecată din data de 11.05.2011, instanța de fond a admis, în parte, obiecțiunile formulate de părți, în sensul de a se întocmi o noua schița de plan, la o scara mai mare, în care să fie identificate și pretinsele semne de hotar la care fac referire reclamanții, inclusiv stâlpul, urmând a se preciza și suprafața de 18 mp. sau de 12 mp. pretins a fi deținuta, în plus, de reclamanți și să se stabilească distanta dintre punctele liniei de hotar precizat pe planul de situație nr.2 și construcția C1, precum și distanta dintre semnele de hotar indicate de reclamanți și hotar, în varianta pârâtei (f.208 – dos. fond).

Raportul de expertiză tehnică topometrică – răspuns la obiecțiuni ing. I. G. a fost depus la data de 18.06.2012 (f.213 – dos. fond), iar la termenul de judecată din data de 04.07.2012, apărătorul pârâtei a depus la dosar atât obiecțiunile formulate cu privire la aceasta din urma lucrare (f.230 – dos. fond), cât și o notă de ședință prin care solicitat refacerea expertizei topo, având în vedere înscrisurile noi depuse, respectiv actul de alipire, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr.6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina, prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în prim aparte a cărții funciare, planul de amplasament și delimitare rectificat, în sensul că suprafața terenului din acte este de 2.533 mp., suprafața care, de altfel, a fost găsita și de expert cu ocazia efectuării măsurătorilor (f.235 – dos. fond).

Așa fiind, prin încheierea de ședința din data de 04.07.2012, instanța de fond a respins ca nefondate atât obiecțiunile formulate de pârâta cu privire la raportul de expertiza topo – răspuns la obiecțiuni, reținând că, pe schița de plan, la pct.26, a fost identificat stâlpul în litigiu, cât și cererea privind refacerea raportului de expertiza topo prin prisma noilor acte depuse la dosar, apreciindu-se că expertului nu i-a fost stabilit un asemenea obiectiv (f.159 – dos. fond).

Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată, este evident că pârâta a beneficiat atât de toate garanțiile procesuale care caracterizează un proces echitabil, cât și de asistența juridică calificată, prin prezența constantă a aceluiași avocat.

Referitor la raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică, se constată că expertul a răspuns, punctual și argumentat, tuturor obiectivelor stabilite de instanța, dar și obiecțiunilor formulate de părți, lucrarea finală corespunzând situației de fapt reținută în cauză.

Împrejurarea că, pe parcursul judecații pricinii la instanța de fond, pârâta a obținut înscrisuri noi, respectiv actul de alipire, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr.6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina, prin care s-a îndreptat eroarea materiala strecurata în prima parte a cărții funciare, planul de amplasament și delimitare rectificat denota, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, rea - credința din partea acesteia, acest fapt nefiind de natura a determina refacerea raportului de expertiză topo, câtă vreme, erau vizate și obiective noi, față de cele inițial încuviințate.

Faptul că pârâta nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză topo ing. I. G., inclusiv cu răspunsul la obiecțiuni nu poate atrage, în mod automat și prin sine însuși, refacerea acestei probe în faza procesuala a apelului, în condițiile în care, fiind o probă științifică și temeinic argumentată, a stabilit cu certitudine situația de fapt dedusa judecații, coroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea de completare a probatoriilor formulataă de apelanta – pârâtă C. G., ca neîntemeiată.

Pe fondul pricinii, instanța a reținut din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996, reclamanții C. I. și C. M. au dobândit, prin cumpărare, de la numiții B. T., A. E., D. A. și B. I. R., un teren în suprafața de 605 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, având ca vecinătăți: . și Nutulescu V., împreuna cu locuința și anexele aflate pe acest teren, vânzătorii intrând în proprietatea imobilului astfel înstrăinat, prin moștenire, de la autorii lor (f.4 – dos. fond).

La data de 22.12.1994, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.9697, prin care pârâta C. C. G. a dobândit, de la numitul C. Gh. R. terenul în suprafața de 368,50 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, între vecinii: ., propr. most. B. T., propr. C. E., împreună cu locuința aflată pe acesta, vânzătorul intrând în proprietatea imobilului astfel vândut, prin moștenire, de la bunica sa C. E. (f.25 – dos. fond).

Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.3941/24.09.1998, numita C. Gh. E. a vândut în indiviziune și în cote de ½ pentru fiecare, fiului său C. C. V. și fiicei sale – pârâta C. C. G., un teren arabil în suprafața de 1.338 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, T 56, P 4066/b, jud. Prahova, cu vecinii: rest propr. most. def. C. E., Nutulescu V., most. def. B. T., rest propr. C. I. M., D. G. și M., imobilul astfel înstrăinat fiind dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr.99/29.08.1991, conform adeverinței nr.800/10.10.1991 eliberata de Comisia Orășeneasca Băicoi și procesul – verbal de punere în posesie nr.5480/ 31.07.1998 (f.27 – dos. fond).

Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.480/14.11.2005, pârâta C. G. a dobândit de la fratele său C. C. V. un teren intravilan, arabil, în suprafața de 826 mp. (819 la măsurătorile cadastrale) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P 4066/c, vânzătorul intrând în proprietatea imobilului înstrăinat, prin cumpărare, de la mama sa, conform contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.3941/24.09. 1998 (f.28 – dos. fond).

La aceeași data s-a încheiat și contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.481 prin care C. C. V. a vândut surorii sale - pârâta C. G. cotă – parte indiviza de ½ din terenul intravilan, arabil, în suprafața de 1.338 mp. (1.296 mp. la măsurătorile cadastrale) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P 4066/b, vânzătorul intrând în proprietatea imobilului înstrăinat, în aceeași modalitate descrisa în cazul contractului arătat în precedent (f.30 – dos. fond).

Prin actul de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009, pârâta a convenit alipirea terenurile proprietate a sa situat în intravilanul or. Băicoi, ., . 4066/b, 4066/c, tarlaua 56, jud. Prahova și formarea unui singur trup de proprietate, astfel: teren în suprafața de 371 mp. curți – construcții (368,50 mp. în acte) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P Cc. 4065, cu nr. cadastral provizoriu_ Băicoi, intabulat în C.F. nr.5406 or. Băicoi prin încheierea nr.1247/2009 a Biroului de Carte Funciara Câmpina; teren în suprafața de 1.296 mp. arabil situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P A 4066/b, cu nr. cadastral provizoriu vechi 1798 și nr. cadastral provizoriu nou_ Băicoi, intabulat în C.F. nr.1187 or. Băicoi prin încheierea nr.6143/2005 și nr.8731/2005, ambele ale Biroului de Carte Funciara Câmpina; teren în suprafață de 819 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P A 4066/c, cu nr. cadastral provizoriu vechi 1797 și nr. cadastral provizoriu nou_ or. Băicoi, prin încheierea nr.8730/2005 a Biroului de Carte Funciara Câmpina.

Astfel, suprafața de teren măsurată a fost de 2.486 mp. din care 371 mp. curți – construcții, 1.296 mp. arabil și 819 mp. arabil, situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P Cc. 4065, A4066/b și 4066/c, jud. Prahova, găsita la măsurătoare, rezulta din alipirea care formează un singur trup, se identifica cu schița de plan vizata de O.J.C.G.C. Prahova, cu vecinii întregului teren: .. M., D. G. și M. D. C., U. F., moșt. def. T. G., M. I., C. A., Nutulescu V. și moșt. def. Bârligea T. și .. cadastral provizoriu_ or. Băicoi (f.34 – dos. fond).

Prin încheierea nr.6746/04.05.2009 dată de O.C.P.I. Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina a fost admisa cererea formulata de B.N.P. P. M. privind alipirea, dispunându-se înființarea cărții funciare cu nr. 5587 a unității administrativ – teritoriale Băicoi care cuprinde imobilul cu nr. cadastral_ descris la PI/A + 1 rezultat din alipirea imobilelor arătate mai sus, rezultând astfel că suprafața totala de teren deținuta de pârâta C. G. este de 2.486 mp. (f.35 – dos. fond) – fapt necontestat de aceasta.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta C. G. a solicitat obligarea reclamanților să îi lase în deplina proprietate și pașnica posesie terenul în suprafața de cca.1 mp.; grănițuirea proprietăților părților, potrivit aliniamentelor deja stabilite prin actele de proprietate ale pârâtei, inclusiv prin actul de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009; obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea sa și să refacă gardul distrus pe o lungime de cca. 4 ml.; abilitarea pârâtei în vederea efectuării lucrărilor privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus, pe cheltuiala reclamanților (f.14, verso – dos. fond).

Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrica ing. I. G. a menționat că suprafețele de teren deținute de părți, cu respectarea aliniamentului gardului și calcanul clădirii C1 – aliniament susținut de pârâta C. G. sunt următoarele: pentru reclamanți – suprafața de teren de 611 mp., așadar, cu 6 mp. mai mult decât cea prevăzuta în contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1994, iar pentru pârâta – suprafața de teren de 2.532 mp., deci, cu 46 mp. mai mult decât cea stipulata în planurile de amplasament și delimitare cu nr. cadastrale provizorii 1797, 1798 și_, anexe la contractele de vânzare – cumpărare încheiate de aceasta.

Expertul a mai menționat că, în situația în care s-ar tine seama de precizările reclamantei în sensul că hotarul ar fi pe aliniamentul pct.5, 12 (ciot păr), 15, 26, 29 (ciot prun), ar rezulta următoarele suprafețe de teren: pentru reclamanți – 623 mp., așadar, cu 18 mp. mai mult decât în actul de proprietate, iar pentru pârâta – 2.520 mp., deci, cu 34 mp. mai mult fata de contractele de vânzare – cumpărare.

În continuare, expertul a arătat că, dată fiind aceasta situație, având în vedere suprafețele rezultate din măsurători coroborate cu cele stipulate în actele de proprietate ale părților, aliniamentul liniei de hotar ar putea fi cel existent în prezent, iar dacă s-ar avea în vedere numai planul de situație anexa a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996 unde exista anexa B și aliniamentul ce desparte cele doua proprietăți, exista o oarecare distanta neprecizata pe plan) și precizările făcute de reclamanți, ar rezulta că aliniamentul liniei de hotar ar fi 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23.

Astfel, în aceasta din urma situație, suprafața de teren deținuta, în plus, de reclamanți ar fi de 18 mp., în raport cu contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996 care depășește tolerantele admise (+/- 2% = 12,10 mp.).

Dată fiind situația constată de expertul topo, pe parcursul judecații prezentei cauze, pârâta C. G. s-a adresat B.N.P. P. M. – C., solicitând pronunțarea unei încheieri de rectificare a actului de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009, în sensul că la pct.2, terenul este în suprafață de 1.296 mp. (suprafața din acte fiind de 1.388 mp.), iar la pct.3, terenul este în suprafață de 819 mp. ( suprafața din acte fiind de 826 mp.), rezultând un total al suprafeței de teren măsurată de 2.486 mp. (suprafața din acte fiind de 2.533 mp.).

Prin încheierea de rectificare nr.2872/14.05.2012 pronunțată de B.N.P. P. M. – C., a fost admisă cererea formulata de pârâta C. G., dispunându-se rectificarea actului de alipire în sensul solicitat de aceasta (f.220 – dos. fond).

La aceeași data – 14.05.2012, și O.C.P.I. Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina a dat încheierea nr.6665 prin care s-a dispus, la cererea pârâtei C. G. îndreptarea erorii materiale strecurata în prima parte a cărții funciare, în sensul că, suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., iar nu de 2.486 mp., cum din eroare s-a menționat, conform actelor de proprietate, sub B.7 din cartea funciara_ (f.221 – dos. fond).

Este evident, așadar, că rectificarea actului de alipire, precum și încheierea nr.6665/14.05.2012 au fost pronunțate, la solicitarea pârâtei, după depunerea raportului de expertiză topo dispus în cauza, aceasta tocmai pentru a fi corelate suprafețele de teren din actele de proprietate ale pârâtei cu cele rezultate în urma măsurătorilor, motiv pentru care, aceste înscrisuri fiind obținute pe parcursul desfășurării litigiului la instanța de fond și folosite, astfel, pro causa, sunt lipsite de relevanță juridică, deoarece suprafețele de teren deținute de pârâta sunt exact cele menționate în contractele de vânzare – cumpărare în baza cărora au fost dobândite, iar nu cele stabilite ulterior, potrivit solicitărilor pârâtei.

Martorul P. I. audiat la solicitarea reclamanților (f.133 – dos. fond) a arătat că este vecin cu părțile, edificând, la solicitarea acestora, un gard care nu a mai fost pe vechiul amplasament, deoarece C. E. (nb. mama pârâtei) nu le-a permis, iar reclamanții au lăsat gardul așa, pentru a rămâne în linie dreaptă.

A mai precizat martorul că, prin refacerea gardului, s-a intrat înspre proprietatea reclamanților cu cca. 50 – 60 cm., fapt care poate fi observat și din faptul că, anterior, vechiul hotar dintre proprietățile părților era delimitat de un păr ale cărui rădăcini sunt, în prezent, pe proprietatea pârâtei, însa, anterior, acesta se afla chiar pe linia de răzor.

Și martora C. A. audiata, de asemenea, la cererea reclamanților a menționat că hotarul care despărțea proprietățile părților era înainte determinat și prin existenta unui păr, a unui cais – copaci care, în prezent se afla pe terenul proprietate a pârâtei, respectiv rădăcinile acestora (f.134 – dos. fond).

Așadar, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, vechiul gard care delimita proprietățile părților avea ca semne de hotar anumiți pomi fructiferi, împrejurări confirmate prin depozițiile martorilor, astfel cum au fost redate mai sus (martorii D. C. și Cap De F. E. nu vorbesc de mai mulți ani cu reclamanții, astfel că declarațiile acestora sunt apreciate ca fiind subiective), context în care acestea susțin și justifică varianta nr.2 prin care s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, expertul identificând la fața locului ciotul unui păr în pct.12 și ciotul unui prun în pct.29, aceste puncte regăsindu-se și pe linia de hotar din planul de situație nr.2.

Reținându-se că art.584 Teza I C.civ. stipulează că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”, se poate spune că grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietăți vecine.

Ea este admisibilă, chiar dacă în situația în care între proprietăți există hotare existente, ori de câte ori aceste hotare n-au fost stabilite prin înțelegerea părților sau printr-o hotărâre judecătorească.

Așa fiind, având în vedere ansamblul materialului probatoriu administrat în cauza, astfel cum a fost prezentat și analizat mai sus, probe din interpretarea cărora rezulta, fără putința de tăgada, că amplasamentul vechiului hotar care desparte proprietățile părților corespunde cu cel stabilit în varianta nr.2 din raportul de expertiza topo, în mod corect a fost admisă acțiunea formulata de reclamanți, dispunându-se grănițuirea proprietăților pe aliniamentul pct. 5, 12, 15, 26, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23.#, conform raportului de expertiză topo ing. I. G..

Referitor la capătul de cerere în revendicare, instanța a reținut că, în speță, ca orice drept subiectiv, și dreptul de proprietate se bucura de o protecție juridică prin care i se asigura exercițiul nestingherit.

Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate, avem în vedere acele acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile care sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea lui.

Printre mijloacele juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate, având ca temei însuși dreptul de proprietate, ca drept real, un loc central îl ocupa acțiunea în revendicare care poate fi definita ca fiind acea acțiune reala prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Astfel, deși în cauză, a fost omologată varianta nr.2 în ceea ce privește grănițuirea proprietăților părților, varianta potrivit căreia reclamanții ar deține suprafața de teren de 623 mp., în plus, așadar, față de vânzare – cumpărare aut. sub. nr.189/11.07.1996 o suprafața de teren de 18 mp., conform constatărilor expertului topo, în realitate, aceștia dețin mai mult, în mod efectiv, numai suprafața de teren de 12 mp. cuprinsa în perimetrul pct.1, 2, 3, 4, 21, 22, 23, 41, 35, 34, 33, 32, 31, 30, 19, 17, 6, 11, 5.

Este evident că, în ambele variante prezentate de expertul topo, în deține, în plus, față de actele sale de proprietate, suprafețe de teren considerabil mai mari, acesta fiind și motivul pentru care a solicitat atât pronunțarea unei încheieri de rectificare a actului de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009 sub aspectul întinderii suprafețelor de teren deținute în anumite puncte, cât și îndreptarea erorii materiale strecurată în prima parte a cărții funciare, în sensul că, suprafața din acte a terenului ar fi de 2.533 mp., iar nu de 2.486 mp., cum din eroare s-ar fi menționat.

În realitate, așa cum s-a mai arătat, pârâta deține în proprietate numai suprafața totala de teren de 2.486 mp., suprafață care rezultă din contractele de vânzare – cumpărare în baza cărora aceasta a dobândit diferite suprafețe de teren, iar nu 2.533 mp., cum se pretinde, câtă vreme, diferența dintre cele două suprafețe de teren nu se regăsește și nu poate fi probată prin actele de proprietate.

Pe cale de consecința, reținându-se că, în speța, pârâta C. G. stăpânește o suprafața de teren mai are decât cea rezultata din actele de proprietate, este evident că nu se poate susține că reclamanții i-ar fi acaparat vreo suprafața de teren, astfel că, în mod corect a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea acestora să îi lase în deplina proprietate și pașnică posesie terenul în suprafața de cca.1 mp.

În raport de dezlegarea dată capătului de cerere în granituirea proprietăților părților, ocazie cu care s-a reținut că, amplasamentul vechiului hotar care despărțea proprietățile părților corespunde cu cel stabilit în varianta nr.2 din raportul de expertiza topo, expertul identificând la fața locului ciotul unui păr în pct.12 și ciotul unui prun în pct.29, aceste puncte regăsindu-se și pe linia de hotar din planul de situație nr.2, în mod corect, a fost respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea reclamanților să refacă gardul distrus pe o lungime de cca.4 ml.

În ceea ce privește cererea formulată de pârâta referitoare la obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea sa, în caz contrar, să fie abilitată în vederea efectuării acestei lucrări, pe cheltuiala reclamanților, instanța a reținut, din depoziția martorei Cap De F. E. că reclamanții au un stâlp lângă cel al pârâtei, fapt confirmat și de martorul D. C. care a menționat că, la coltul casei reclamanților, se afla „totuși” un stâlp care are rolul de susținere a gardului, ceea ce înseamnă că exista doi astfel de stâlpi, cate unul al fiecărei parți, astfel că, nu se justifică mutarea stâlpului aparținând reclamanților, câtă vreme, cu ajutorul acestuia se susține gardul edificat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. G., susținând că instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriilor solicitată în temeiul disp. art. 295 C.pr.civ., în sensul refacerii raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. I. G., dat fiind că lucrarea efectuată este o probă științifică și temeinic argumentată care a stabilit cu certitudine situația dedusă judecații coroborându-se si cu celelalte probe administrate în cauză.

Arată că, soluția instanței de apel este nelegală, atâta timp cât expertul nu a răspuns la obiectivele instanței stabilite prin încheierea de la termenul de judecată din data de 04.11.2011 -f 41 dosar fond, în sensul să se stabilească linia de hotar având în vedere actele de proprietate ale părților, în condițiile în care dacă pentru identificarea suprafețelor din acte, în cazul reclamantei acesta se raportează la actul de proprietate și anume c.v.c. nr 189/ 1994, pentru pârâtă se raportează la planurile de amplasament și delimitare anexe la contractele de vânzare - cumpărare și nu la conținutul acestora.

Astfel, în cuprinsul expertizei topografice întocmită de expert I. G. se arată că intimații - reclamanți dețin suprafața de 611 m.p. cu 6 m.p. mai mult decât cea stipulată în c.v.c. nr. 189/11.07.1994, iar recurenta - pârâtă deține suprafața de 2532 m.p. cu 46 m.p. mai mult decât cea stipulată în planurile de amplasament și delimitare cu nr. cadastrale provizorii nr. 1797,1798 și_ anexe la c.v.c. nr. 480/ 2005, 481/ 2005 și 9697/ 1994 (alineatul 2 din raportul de expertiză - Cap. III concluzii întocmit de exp. I. G.).

D. fiind această situație, la termenul de judecată din data de 11.05.2012, dată la care s-a pus în discuție raportul de expertiză, recurenta - pârâta a formulat obiecțiuni și a solicitat ca expertul să răspundă obiectivului ținând cont și în cazul recurentei - pârâte de actele de proprietate, dat fiind că în anexe actelor se regăsește doar suprafața măsurată nu și cea din cuprinsul actelor.

In acest sens, recurenta-pârâtă a precizat că: - suprafața găsită la măsurători de 2.532 m.p. are corespondent în actele sale de proprietate, respectiv:

- c.v.c. nr. 480/2005 - fila 64, suprafața din acte de 826 m.p.

- c.v.c nr. 3941 / 1998 - fila 61 și c.v.c nr. 481/2005 - fila 70, suprafața din acte de 1338 m.p.;

- c.v.c. nr. 9697/1994 - fila 56, suprafața din acte de 368,5 m.p.

Total suprafața teren conform actelor de proprietate =2.532,5 m.p.

Expertul menționează, însă, că suprafața rezultată din măsurători este cu 46 m.p. mai mare față de cea stipulată în planurile de amplasament și delimitare cu nr. cadastrale provizorii nr. 1797,1798 si_, anexe la c.v.c. nr. 480/2005, 481/ 2005 și 9697/1994.

Deci, dacă expertul ar fi avut în vedere suprafața menționată în actele de proprietate ale pârâtei ar fi constatat că suprafața rezultată din actele de proprietate este identică cu suprafața găsită cu ocazia măsurătorii, adică 2532 m.p.

Totodată, pârâta a solicitat ca expertul să arate în conținutul lucrării ceea ce rezultă din schițele anexe ale raportului de expertiză, respectiv faptul că, deși, a menționat în cuprinsul lucrării că intimații - reclamanți nu au acaparat nicio suprafață de teren de la pârâtă în schița plan de situație 1 a lucrării este identificată o diferență de 0,08 m pe o lungime de 6,33 m reprezentată de placajul de polistiren aplicat pe peretele casei și, de asemenea, o altă diferență este dată de zona cuprinsă între colțul 17 al construcției, stâlpul montat - identificat ca punctul 26 pe schița, până la stâlpul vechiului gard - identificat la punctul 19, schița 2.

Instanța de fond a respins aceste obiecțiuni ale pârâtei ca neîntemeiate, iar instanța de apel a reținut doar că prin această încheiere de ședință au fost admise în parte obiecțiunile formulate de părți și că raportul de expertiză a răspuns punctual și argumentat tuturor obiectivele stabilite de instanță, dar și obiecțiunilor formulate de părți, lucrarea finală corespunzând situației de fapt reținută în cauză.

In realitate, așa cum s-a arătat, instanța de fond nu a încuviințat obiecțiunile recurentei - pârâte și anume linia de hotar dintre proprietățile părților să se stabilească conform actelor de proprietate - obiectiv încuviințat prin încheierea de ședința din 04.11.2011 și nici menționarea în cuprinsul lucrării a ceea ce rezultă din schițele anexe ale acesteia, adică acapararea de către intimații-reclamanți a suprafeței de 1 m.p. de la recurenta - pârâtă.

Or, atâta timp cât instanța de fond a respins aceste obiecțiuni, iar instanța de apel a reținut că prin lucrarea întocmită s-a răspuns obiectivelor instanței și că aceasta corespunde cu situația de fapt, apreciază că soluția este nelegală, în condițiile în care din cele menționate rezultă că nu s-a răspuns obiectivelor încuviințate prin încheierea de la termenul de judecată din data de 04.11.2011.

In ceea ce privește refacerea lucrării solicitată de pârâtă la termenul de judecata din data de 04.07.2012 față de actul nou depus în cauză - actul de alipire așa cum a fost rectificat la data de 14.05.2012, încheierea nr. 6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina, prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în prima parte a cărții funciare, planul de amplasament și delimitare rectificat, în sensul că suprafața din acte a terenului este de 2.532,3 m.p., găsită, de altfel, și de expert la măsurători, instanța de apel a reținut că acest act nu este de natură a determina refacerea raportului de expertiză, câtă vreme, erau vizate și obiective noi față de cele inițial încuviințate.

Prin acest act de alipire rectificat s-au îndreptat erorile în ceea ce privește faptul că suprafața alipită ce rezultă din actele de proprietate este de 2532,5 m.p. - c.v.c. nr. 480/2005 - fila 64, suprafața de 826 m.p. + c.v.c nr. 3941 / 1998 - fila 61 și v.c nr. 481/2005 - fila 70, suprafața de 1338 m.p. + c.v.c. nr. 9697/1994 -fila 56, suprafața de 368,5 m.p.

D. fiind că actul de alipire se întocmește în temeiul actelor de proprietate și cuprinde inclusiv suprafața menționată în aceste acte a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale a actului de alipire, în condițiile în care în actul de alipire autentificat sub nr. 995/ 2009 de B.N.P. M. C. și Mihal P. este menționată doar suprafața măsurată nu și cea din actele de proprietate.

Față de faptul că îndreptarea actului de alipire s-a realizat la data de 14.05.2012, adică pe parcursul soluționării cauzei, pârâta a solicitat refacerea raportului de expertiză avându-se în vedere și acest act, deoarece instanța de fond încuviințase că linia de hotar dintre proprietăți să se stabilească conform actelor de proprietate ale acestora, iar actul de alipire a fost întocmit în temeiul acestor acte de proprietate.

Ca atare, refacerea lucrării nu viza obiective noi, așa cum a menționat instanța de apel, dat fiind că actul de alipire are ca și temei actele de proprietate, iar obiectivul fixat de instanță prin încheierea de la termenul de judecata din data de 04.11.2011 a fost să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile pârtilor, având in vedere actele de proprietate ale acestora.

Raportat la cele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul refacerii raportului de expertiză topo întocmit de exp. I. G..

Mai arată că, instanța de apel a respins apelul declarat de pârâta și a menținut ca legală și temeinica hotărârea instanței de fond, pe considerentul că din ansamblul materialului administrat în cauză rezultă că ampasamentul vechiului hotar care desparte proprietățile părților corespunde cu cel stabilit în varianta nr. 2 din raportul de expertiza topo, în condițiile în care planul de situație nr. 1 al raportului de expertiză topografică întocmit de expert I. G. și completat la data de 18.06.2012 este cel care respectă suprafețele din actele de proprietate ale părților reprezentând totodată aliniamentul corect al liniei de hotar dintre cele două proprietăți.

Precizează că, în cauză au fost administrate probatorii, inclusiv expertiza topografică întocmită de expert I. G. în cuprinsul căreia se arata că intimații - reclamanți dețin suprafața de 611 m.p. cu 6 m.p. mai mult decât cea stipulată în c.v.c. nr. 189/11.07.1994, iar recurenta - pârâta deține suprafața de 2532 m.p. cu 46 m.p. mai mult decât cea stipulată în planurile de amplasament și delimitare cu nr. cadastrale provizorii nr. 1797,1798 si_ anexe la c.v.c. nr. 480/ 2005, 481/2005 și 9697/1994.

Aceasta suprafață găsită la măsurători de 2.532 m.p. are corespondent în actele de proprietate ale recurentei-pârâte, însă, expertul nu le indică pe toate, atunci când precizează actele acesteia ( Capitolul III Concluzii), respectiv c.v.c, nr. 480/2005 - fila 64, suprafața de 826 m.p. + c.v.c nr. 3941 / 1998 - fila 61 și c.v.c nr. 481/2005 - fila 70, suprafața de 1338 m.p. + c.v.c nr. 9697/1994 -fila 56, suprafața de 368,5 m.p.

În aceste condiții, s-a reținut că suprafața măsurata ar fi cu 46 m.p. mai mare decât cea stipulată în planurile de amplasament și delimitare, ceea ce contravine suprafeței din actele de proprietate ale pârâtei și chiar din planurile de amplasament și delimitare cu numerele cadastrale 1797, 1798 si_, care menționează aceeași suprafață ca și cea din acte ; 826 m.p., 1338 m.p. si 368,5 m.p.

Instanța de apel, fără a ține cont de faptul că suprafața din actele de proprietate ale recurentei 2532,5 m.p. corespunde cu suprafața găsită la măsurători de expertul topo -2532 m.p. precizează că rectificarea actului de alipire și încheierea nr. 6665/ 14.05.2012 au fost pronunțate la solicitarea recurentei, după depunerea raportului de expertiză dispus în cauză, aceasta tocmai pentru a fi corelate suprafețele de teren din actele de proprietate ale pârâtei cu cele rezultate în urma măsurătorilor, motiv pentru care aceste înscrisuri fiind obținute pe parcursul desfășurării litigiului la instanța de fond și folosite, astfel, pro causa, sunt lipsite de relevanță juridică, deoarece suprafețele de teren deținute de pârâtă sunt exact cele menționate în contractele de vânzare-cumpărare în baza cărora au fost dobândite, iar nu cele stabilite ulterior, potrivit solicitării pârâtei.

Chiar în baza acestui raționament al instanței de apel și anume că suprafețele de teren deținute de pârâta sunt exact cele menționate în contractele de vânzare - cumpărare în temeiul cărora au fost dobândite rezultă că recurenta deține conform actelor sale de proprietate suprafața de 2532,5 m.p.- c.v.c. nr. 480/2005 - fila 64, suprafața de 826 m.p. + c.v.c nr. 3941 / 1998 - fila 61 și c.v.c nr. 481/2005 - fila 70, suprafața de 1338 m.p. + c.v.c nr. 9697/1994 -fila 56, suprafața de 368,5 m.p., suprafață găsită și de expertul topo cu ocazia măsurătorilor efectuate .

Deci, chiar fără a se ține cont de actul de alipire așa cum a fost rectificat la data de 14.05.2012, recurenta deține în proprietate conform contractelor de vânzare - cumpărare suprafața de 2532, 5 m.p. care corespunde cu suprafața găsită de expert la măsurători, respectiv 2532 m.p.

In această situație, în mod nelegal, s-a apreciat de către instanța de apel că planul de situație nr. 2 al raportului de expertiză întocmit în cauza de expert I. G. reprezintă amplasamentul vechiului hotar dintre cele doua proprietăți, atâta timp cât planul de situație nr. 1 din raportul de expertiză a fost întocmit raportat la suprafețele rezultate din măsurători, care în cazul pârâtei sunt aceleași cu cele din actele de proprietate, cu respectarea aliniamentului gardului existent din care rezultă că nu sunt semne vizibile care să ateste că hotarul care delimitează cele două proprietăți ar fi avut un alt amplasament sau că amplasamentul actual ar fi fost modificat.

Faptul că hotarul dintre proprietăți este cel stabilit prin planul de situație nr. 1 al raportului de expertiză topo I. G. rezultă și din următoarele probe administrate în cauză:

- planul de cadastral al localități Băicoi la care a făcut referire instanța de fond, iar instanța de apel nu îl mai aduce în discuție, însă menține soluția instanței de fond nu este un plan considerat valabil de către Oficiul de Cadastru si Publicitate imobiliară Prahova, care precizează prin actul nr._/19.11.2011 că "acesta este un plan nedefinit, greu lizibil și neînsușit prin semnătură și ștampilă de către Comisia Locală de aplicare a legilor proprietăților din orașul Baicoi."

- pe lungimea de 17 m.l. începând de la . gard păstrează pe cel al vechiului gard ( fapt recunoscut de către intimații - reclamanți chiar in cuprinsul acțiunii) părul, marcat pe planul de situație nr.2 la punctul 12 este la o distanță de 14,29 m față de . demonstrează că nu s-a aflat niciodată pe hotarul dintre proprietăți.

Această situație este confirmată si de răspunsul intimatei-reclamante la interogatoriu, care la întrebarea nr. 10 „Vă rog sa menționați dacaă gardul refăcut între casa dvs. sși . vechiului grad ?", răspunde Da.

Ca atare, prin omologarea variantei 2 a raportului de expertiză și admiterea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 18 m.p., intimații - reclamanții urmează să demoleze gardul pe care l-au construit de la . colțul casei, care în opinia lor respectă aliniamentul dintre proprietăți așa cum s-a precizat în acțiune pentru a pune în executare hotărârea judecătorească și a intrat în posesia suprafeței de teren pretins acaparată de recurenta - pârâtă.

De altfel, intimata - reclamanta a recunoscut că acest gard de la . colțul casei respectă aliniamentul dintre proprietăți, având in vedere că la întrebarea nr. 10 „Vă rog să menționați dacă gardul refăcut între casa dvs. și . vechiului grad ?", răspunde Da.

Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 30.07.2010 de B. R. C. C. în dosarul de executare nr. 311/2010, rezultă că stâlpul montat de către intimatul - reclamant se află pe proprietatea recurentei-pârâte, iar la baza gardului dintre proprietăți este depozitat pietriș.

Susține că, intimata-reclamantă recunoaște faptul că aliniamentul pe care a refăcut gardul între casa, proprietatea sa, și . vechiului gard ce a fost identificat prin raportul de expertiză I. G. pe planul de situație nr. 1.

Instanța de apel nu face niciun fel de referire la aceste probe argumentându-si soluția pronunțată doar pe depozițiile martorilor care nu se coroborează cu celelalte probe administrate și menționate deja - acte si interogatoriu intimatei pârâte.

Cu privire la semnele de hotar identificate pe planul de situație nr. 2 al raportului de expertiza întocmit de exp. I. G., respectiv ciotul unui par în punctul 12 și ciotul unul prun în punctul 29 menționează că:

- pe lungimea de 17 m.l. începând de la . gard păstrează pe cel al vechiului gard ( fapt recunoscut de către intimații- reclamanți chiar în cuprinsul acțiunii) părul, marcat pe planul de situație nr.2 la punctul 12 este la o distanță de 14.29 m față de . demonstrează nu s-a aflat niciodată pe hotarul dintre proprietăți.

Mai mult, faptul că parul nu s-a aflat niciodată pe linia de hotar rezultă și din raportul de expertiză - răspuns la obiecțiuni în care se precizează că distanța dintre ciotul de par și linia de hotar este de 56 cm.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă și stabilirea linei de hotar potrivit planului de situație nr. 1 al raportului de expertiză întocmit expert I. G. înregistrat sub nr. 468/ 02.04.2012, refăcut pentru termenul de judecată din data de 22.06.2012, pe aliniamentul 5,11,6,13,16,17,19,30,31,32,33,34, 35, 41,23.

Instanța de apel prin respingerea apelului a menținut soluția instanței de fond prin care a fost admis capătul de cerere al reclamanților - pârâți privind revendicarea și a obligat pârâta - reclamanta sa lase reclamanților - parați terenul în suprafața de 12 m.p. identificat prin raportul de expertiza topografică întocmit de exp. I. G. completat la 18.06.2012 și a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă, deși din probele administrate nu rezulta că pârâta - reclamantă ar fi acaparat de la reclamanții - pârâții suprafața de 12 m.p.

Prin soluția pronunțată de instanța de apel a fost menținută hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care s-a respins cererea reconvențională a și s-a admis capătul de cerere al intimaților - reclamanți prin care aceștia au solicitat revendicarea suprafeței de 18 m.p. de la recurenta, deși din raportul de expertiză întocmit de expert I. G. înregistrat sub nr. 468/ 02.04.2012, rezultă că suprafața de 18 m.p. este deținută în plus de reclamanți fata de c.v.c. nr. 189/ 1996 și depășește toleranța admisă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, recurenta deține suprafața de 2532 m.p. din măsurători și 2532,5 m.p. din acte.

Aliniamentul stabilit de către expert pe planul de situație nr. 1 al raportului de expertiză sub nr. 468/ 02.04.2012 refăcut este cel care a existat întotdeauna, fapt recunoscut și de către reclamanți prin răspunsul la întrebarea nr. 10 " Va rog sa menționați daca, gardul refăcut între casa dvs. și . vechiului gard ?", răspuns Da.

Chiar și expertul a menționat că aliniamentul liniei de hotar ar putea fi cel existent la ora actuală și anume aliniamentul punctelor 5, 11, 6, 13, 17, 19, 30, 31, 32, 33, 34, 45, 41, 23 din planul de situație nr.1.

Mai mult decât atât, intimații - reclamanți au fost cei care au refăcut acest gard de la . la colțul casei așa cum au recunoscut și în acțiunea introductiva în cuprinsul căreia au arătat că noul gard a fost amplasat înlăuntrul proprietății pentru o porțiune în continuarea celei de 17 m.p., de unde rezultă că aliniamentul de la . la colțul casei pe care au refăcut gardul este real și a fost identificat de expert pe planul de situație nr. 1, problema fiind la gardul din spatele casei.

Practic, aliniamentul stabilit în planul de situație nr. 2 până la colțul casei din . 5,12,15 nu rezultă din nicio probă administrată, acesta fiind stabilit doar în baza afirmațiilor reclamantei făcute la fața locului, cu ocazia măsurătorilor.

De altfel, nici aliniamentul stabilit în continuare pe planul de situație nr. 2 nu rezultă din nicio probă, cu atât mai mult cu cât în planul de situație anexa la c.v.c. nr. 189/1996 între corpul B și linia din spatele acestuia nu este cota, așa cum este între corpul A și linia din spatele acesteia.

Deși, toate probele confirmă faptul că recurenta deține suprafața de 2532 m.p. din măsurători, instanța a apreciat că aceasta ar deține suprafața de 2486 m.p.

Astfel, instanța ajunge să motiveze că această suprafața de 2.486 m.p. ar rezulta din actele de proprietate, în condițiile în care printr-un simplu calcul matematic al suprafețelor menționate în actele de proprietate rezultă că suprafața din acte este de 2532,5 m.p., suprafață care corespunde cu cea găsită la măsurători de către expert.

În ceea ce privește capătul de cerere formulat de către recurenta - pârâta cu privire la revendicarea suprafeței de 1m.p., ce a fost acaparată de către intimații - reclamanți din proprietatea recurentei, aceasta a fost identificată de expert ing. B. L. în raportul de expertiză tehnică judiciară - precizări și obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert ing. I. G., între punctele: 6,13,16,26,19,7,6.

Deci, cei care au schimbat linia de hotar dintre proprietăți sunt chiar intimații - reclamanți, în condițiile în care au montat un stâlp pe proprietatea acesteia, au încercat ca din cei 20 m.l. de gard pe care i-au construit fără a avea autorizație de construire, 3 m.l. să-i amplaseze pe proprietate pârâtei, deși în spatele construcției lor nu a existat niciodată gard, potrivit schiței contractului nr. 3941/24.09.1998 de B.N.P. M. M. - S. V. - I. M..

Reclamanții, deși au schița la contract urmează a se observa că pe aliniamentul ce desparte cele două proprietăți, mai exact, în spatele construcției lor, schița indică ca fiind o linie de hotar în spatele construcției, însă aceasta nu are nicio cotă determinată, drept pentru care actul care stabilește corect aliniamentul dintre cele două proprietăți este schița de plan parte integrantă a intabulării dreptului de proprietate al pârâtei - reclamante (contractul nr. 3941/24.09.1998 de B.N.P. M. M. - S. V. - I. M. și actul de alipire autentificat sub nr. 995/ 30.04.2009 de B.N.P. M. C. și Mihal P.).

Cu privire la stâlpul montat de reclamanți pe proprietatea paratei - reclamante, de asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat ca instanța să dispună obligarea reclamanților - pârâți să mute acest stâlp, având în vedere că reclamanta a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 21 că a montat acest stâlp identificat la punctul 26 pe planul de situație nr. 2 al raportului de expertiză I. G..

Și pe acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante, urmând ca stabilirea linei de hotar să fie potrivit planului de situație nr. 1 al raportului de expertiză întocmit expert I. G. înregistrat sub nr. 468/ 02.04.2012, refăcut pentru termenul de judecată din data de 22.06.2012, pe aliniamentul 5, 11, 6, 13, 16, 17, 19, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 41, 23.

De asemenea, solicită admiterea cererii reconvenționale și în ceea ce privește capătul privind revendicarea suprafeței de teren de aproximativ 1 m.p., ce a fost acaparată de către reclamanți din proprietatea pârâtei-reclamante, identificată de expert ing. B. L. în raportul de expertiză tehnică judiciară - precizări și obiecțiuni la raportul de expertiză intocmit de expert ing. I. G., între punctele: 6,13,16,26,19,7,6, obligarea reclamanților să mute stâlpul montat pe proprietatea pârâtei-reclamante identificat la punctul 26 din planul de situație nr. 2 al raportului de expertiză întocmit expert I. G. înregistrat sub nr. 468/ 02.04.2012, refăcut pentru termenul de judecată din data de 22.06.2012, obligarea reclamanților să refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 m.l., abilitarea pârâtei-reclamante pentru a efectua lucrările privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus pe o lungime de 4 m. l. pe cheltuiala reclamanților.

Prin Decizia nr. 1180/17.04.2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta C. G., împotriva deciziei civile nr.634 pronunțată la data de 20 noiembrie 2012 de Tribunalul Prahova, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că în cauză se impunea completarea probatoriilor, în sensul refacerii raportului de expertiză, având în vedere că expertul nu a răspuns la obiectivele instanței stabilite prin încheierea de la termenul de judecată din data de 04.11.2011 - fila 41 dosar fond, în sensul de a se stabili linia de hotar având în vedere actele de proprietate ale părților, în condițiile în care dacă pentru identificarea suprafețelor din acte, în cazul reclamantei acesta s-a raportat la actul de proprietate și anume c.v.c. nr.189/ 1994, iar în cazul pârâtei s-a raportat la planurile de amplasament.

Refacerea raportului de expertiză era cu atât mai mult justificată și față de împrejurarea că pe parcursul judecății s-a depus un act nou, respectiv actul de alipire, așa cum a fost rectificat la data de 14.05.2012, prin Încheierea nr. 6665/14.05.2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina, prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în prima parte a cărții funciare.

Deși, prin această încheiere s-a îndreptat eroarea materială, în sensul că suprafața din acte a terenului este de 2.533 m.p., găsită, de altfel, și de expert la măsurători, instanța de apel a reținut că acest act nu este de natură a determina refacerea raportului de expertiză, câtă vreme erau vizate și obiective noi față de cele inițial încuviințate.

Însă, instanța de fond încuviințase ca linia de hotar dintre proprietăți să se stabilească conform actelor de proprietate ale acestora, iar actul de alipire a fost întocmit tocmai în baza acestor acte de proprietate.

S-a arătat că expertul consilier B. L. propus de pârâtă prin precizările depuse la fila 187 a sesizat întocmai împrejurările pentru care nu poate fi acceptată varianta din planul de situație nr.2, variantă acceptată de instanță, întrucât reclamanții stăpânesc cu 6 m.p. mai mult decât în titlul lor de proprietate, iar pârâta cu circa 1 m.p. mai puțin, prin acapararea de către reclamanți, fiind necesar a se corecta actul de alipire, prin actualizarea informațiilor cadastrale, în condițiile în care pârâta stăpânește întocmai suprafața din acte, de 2533 m.p. și nu 2486 m.p., cât arată actul de alipire.

Ca atare, a fost găsită întemeiată critica recurentei în sensul că refacerea lucrării nu viza obiective noi, așa cum a menționat instanța de apel, dat fiind că actul de alipire are ca și temei actele de proprietate, iar obiectivul fixat de instanță prin încheierea de la termenul de judecata din data de 04.11.2011 a fost să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile pârtilor, având in vedere actele de proprietate ale acestora.

S-a concluzionat că, în vederea aflării adevărului și pentru lămurirea tuturor aspectelor deduse judecății, se impus refacerea raportului de expertiză, în raport de toate actele de proprietate, inclusiv față de actul de alipire, așa cum a fost rectificat, și cum această probă nu a putut fi administrată în faza de recurs, conform art.305 C.pr.civ., Curtea de Apel Ploiești, în baza art.304 și art.312 C.pr.civ. a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Primindu-se din nou dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Pe linia deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, raportul de expertiză, precum și răspunsurile la obiecțiuni, fiind atașat la dosarului cauzei.

De asemenea părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr. 255 pronunțată la data de 14 aprilie 2014, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de apelanta – pârâtă C. G., împotriva sentinței civile nr. 2413/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații - reclamanți C. I. și C. M., ca nefundat și a obligat apelanta la plata către intimați a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.189/11.07.1996, intimații reclamanți C. I. și C. M. au dobândit, prin cumpărare, un teren în suprafața de 605 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, vânzătorii intrând în proprietatea imobilului astfel înstrăinat, prin moștenire, de la autorii lor.

La data de 22.12.1994, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.9697, prin care apelanta pârâtă a dobândit terenul în suprafața de 368,50 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, precum și locuința aflată pe acesta.

Ulterior, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.3941/24.09.1998, C. Gh. E., mama apelantei pârâte a vândut în indiviziune și în cote de 1/2 pentru fiecare, fiului său C. C. V. și fiicei sale – pârâta C. C. G., un teren arabil în suprafața de 1.338 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, T 56, P 4066/b, jud. Prahova.

Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.480/14.11.2005, pârâta C. G. a dobândit de la fratele său C. C. V. un teren intravilan, arabil, în suprafața de 826 mp. (819 la măsurătorile cadastrale) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P 4066/c, vânzătorul intrând în proprietatea imobilului înstrăinat, prin cumpărare, de la mama sa, conform contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.3941/24.09. 1998.

Tribunalul a reținut că la aceeași data apelanta a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei – părți indiviza de 1/2 din terenul intravilan, arabil, în suprafața de 1.338 mp. (1.296 mp. la măsurătorile cadastrale) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P 4066/b, cotă ce a aparținut fratelui acesteia, dobândită potrivit actului descris anterior.

Prin actul de alipire aut. sub nr.995/30.04.2009, apelanta pârâtă a dispus alipirea terenurile proprietatea sa situat în intravilanul or. Băicoi, ., . 4066/b, 4066/c, tarlaua 56, jud. Prahova și formarea unui singur trup de proprietate, astfel: teren în suprafața de 371 mp. curți – construcții (368,50 mp. în acte) situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P Cc. 4065, cu nr. cadastral provizoriu_ Băicoi, intabulat în C.F. nr.5406 or. Băicoi prin încheierea nr.1247/2009 a Biroului de Carte Funciara Câmpina; teren în suprafața de 1.296 mp. arabil situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P A 4066/b, cu nr. cadastral provizoriu vechi 1798 și nr. cadastral provizoriu nou_ Băicoi, intabulat în C.F. nr.1187 or. Băicoi prin încheierea nr.6143/2005 și nr.8731/2005, ambele ale Biroului de Carte Funciara Câmpina; teren în suprafață de 819 mp. situat în intravilanul or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P A 4066/c, cu nr. cadastral provizoriu vechi 1797 și nr. cadastral provizoriu nou_ or. Băicoi, prin încheierea nr.8730/2005 a Biroului de Carte Funciara Câmpina.

În aceste condiții, suprafața de teren măsurată, pentru care apelanta deține acte de proprietate este de 2.486 mp. din care 371 mp. curți – construcții, 1.296 mp. arabil și 819 mp. arabil, situat în or. Băicoi, ., jud. Prahova, T 56, P Cc. 4065, A4066/b și 4066/c, jud. Prahova.

Prin încheierea de rectificare nr.2872/14.05.2012 pronunțată de B.N.P. P. M. – C., a fost admisă cererea formulata de pârâta C. G., dispunându-se rectificarea actului de alipire în sensul solicitat de aceasta, la aceeași data O.C.P.I. Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Câmpina pronunțând încheierea nr.6665 prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata în prima parte a cărții funciare, în sensul că, suprafața din acte a terenului este de 2.533 mp., iar nu de 2.486 mp., cum din eroare s-a menționat, conform actelor de proprietate.

Sub aspectului primului motiv de apel, vizând greșita respingere a obiecțiunilor apelantei cu privire la expertiza topo efectuată în cauză, se reține că aceste aspecte au fost rezolvate, în calea de atac a recursului, pe linia deciziei de casare tribunalul a dispus refacerea raportului de expertiză.

Potrivit raportului de expertiză topo, refăcut în fața instanței de rejudecare, tribunalul a reținut că intimații reclamanți stăpânesc o suprafață de teren de 611 mp., cu 6 mp. mai mult decât actul de proprietate mai sus arătat.

În același timp, apelanta intimată stăpânește o suprafață de 2.532 mp., potrivit actelor de proprietate arătate anterior.

După cum se știe, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se astfel a stabili limita celor două proprietăți și stabilirea traseului real, pe care trebuie să îl urmeze.

Expertul desemnat în cauză, a stabilit în mod corect linia de hotar, concluziile acestuia, chiar și după ce a luat în considerare încheierea de îndreptare a erorii materiale.

Astfel, ca și în fața judecătoriei, s-a stabilit aceiași linie de hotar, și față de semnele de hotar existente anterior, precum și față de depozițiile martorilor audiați în fața primei instanțe, respectiv ciotul de păr, ciotul de prun, distanța de 0,5 m față de zidul construcției.

Instanța de fond, a apreciat așadar în mod corect probele administrat și a coroborat depozițiile martorilor cu concluziile raportului de expertiză topo, reținând, în ceea ce privește existența unui stâlp, că acesta nu se mai regăsește fizic pe teren, și în consecință nu mai face parte din aliniamentul liniei de hotar.

Sub aspectul criticilor privitoare la greșita admitere a acțiunii în revendicare, tribunalul a reținut că față de varianta de stabilire a liniei de hotar, în mod corect s-a dispus obligarea apelantei să lase intimaților în deplină proprietate și posesie suprafața de 12 mp.

Cu privire la cel de al treilea motiv de apel, vizând greșita soluționare a excepției de tardivitate față de momentul formulării cererii reconvenționale, tribunalul a reținut că acest motiv nu a făcut obiectul criticilor în fața instanței de recurs, astfel că acest a intrat sub imperiul autorității de lucru judecat.

Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.296 cod pr. civ., tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. G., susținând că în mod greșit, instanța de apel consideră că expertul a stabilit corect aceiași linie de hotar chiar și după ce a avut în vedere actul de alipire, dat fiind, pe de o parte, chiar considerentele deciziei recurate, conform cărora suprafața deținută de părți si care este în concordanță cu actele de proprietate este alta, în speța 611 m.p. și 2532 m.p., iar, pe de alta parte, și expertul a precizat în lucrare că nu a pus niciodată la îndoială faptul că recurenta - pârâtă nu ar stăpâni suprafața de 2532 m.p. rezultată din măsurători sau cea de 2533 m.p. rectificată conform încheierii de rectificare nr. 2872/2012.

De altfel, nici alinimentul stabilit în continuare pe planul de situație nr. 2 nu rezulta din nicio probă, cu atât mai mult cu cât în planul de situație anexa la c.v.c. nr. 189/1996 între corpul B și linia din spatele acestuia nu este cota, așa cum este între corpul A și linia din spatele acesteia.

Mai mult decât atât, intimații - reclamanți au fost cei care au refăcut acest gard de la . la coltul casei așa cum au recunoscut și în acțiunea introductiva în cuprinsul căreia au arătat ca noul gard a fost amplasat înlăuntrul proprietății pentru o porțiune în continuarea celei de 17 m.p., de unde rezultă că aliniamentul de la . la colțul casei pe care au refăcut gardul este real și a fost identificat de expert pe planul de situație nr. 1, problema fiind la gardul din spatele casei.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței apelate si admiterea apelului, în sensul respingerii cererii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale a pârâtei - reclamante, urmând ca stabilirea linei de hotar să fie potrivit planului de situație nr. 1 al raportului de expertiză refacere-răspuns la obiecțiuni întocmit expert I. G. pentru termenul de judecată din data de 01.04.2014, pe aliniamentul 5,11,6, 17,19,30,31,32,33,34,35,41,23.

De asemenea, solicită admiterea cererii reconvenționale și în ceea ce privește capătul privind revendicarea suprafeței de teren de 0,51 m.p. ce a fost acaparata de către reclamanții - pârâți din proprietatea pârâtei - reclamante identificată de expert I. G. în raportul de expertiză tehnică topografică refacere -răspuns la obiecțiuni, între punctele: 6,13,16,17,6 pe planul de situație nr. 1, obligarea reclamanților sa mute stâlpul montat pe proprietatea pârâtei - reclamantei indentificat la punctul 26 din planul de situație nr.1 al raportului de expertiză tehnică topografica refacere - răspuns la obiecțiuni, întocmit expert I. G., obligarea reclamanților să refacă gardul distrus pe o lungime de aproximativ 4 m.l., abilitarea pârâtei - reclamante pentru a efectua lucrările privind mutarea stâlpului și refacerea gardului distrus pe o lungime de 4 m. I. pe cheltuiala reclamanților.

Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și în apel după casare în ceea ce privește onorariu avocat, iar taxele de timbru pentru toate fazele procesuale.

În combaterea motivelor de recurs intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, Curtea reține următoarele :

Prin decizia nr.1180/17.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Prahova dispunându-se refacerea raportului de expertiză topografică, conform obiectivelor stabilite prin decizia de casare.

Susținerile recurentei în sensul că în mod greșit, instanța de apel consideră că expertul a stabilit corect aceiași linie de hotar chiar și după ce a avut în vedere actul de alipire, dat fiind, pe de o parte, chiar considerentele deciziei recurate, conform cărora suprafața deținută de părți si care este în concordanță cu actele de proprietate este alta, sunt nefondate.

Din cuprinsul raportului de expertiză refacere-răspuns la obiecțiuni, rezultă că expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de apelantă la raportul de expertiză refacere inițial, neputând fi considerat un motiv de nelegalitate faptul că instanța a respins obiecțiunile apelantei, atât timp cât și-a motivat temeinicia refuzului.

Se va reține că expertul a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, atât propriile măsurători, cât și actele de proprietate ale părților, inclusiv actul de alipire, deoarece a întocmit două variante de grănițuire.

Nu poate fi acceptată nici critica referitoare la faptul că aliniamentul liniei de hotar dintre cele două proprietăți este cel din planul de situație nr.1 din raportul de expertiză tehnică refacere-răspuns la obiecțiuni.

Reclamanții au solicitat, de la bun început ca instanța de judecată să stabilească hotarul dintre proprietățile părților, așa cum era la data dobândirii dreptului de proprietate.

Instanța de apel a procedat corect menținând soluția de grănițuire pe aliniamentul delimitat de punctele 5,12,15,26,29,31,32,33,34,35,41,23, pan de situație 2, având în vedere că din planul de situație anexă a actului de proprietate al intimaților rezultă că între construcție și linia de hotar disputată în speță, există o anumită distanță, vechiul hotar aflându-se în spatele anexei gospodărești și nicidecum pe linia zidului anexei.

Acest fapt a fost confirmat și prin proba testimonială, martorii C. A. și P. I. confirmând existența vechiului gard, care se afla la o distanță de 0,5 m față de construcția reclamanților.

În mod corect instanța de apel a reținut că instanța de fond, a apreciat t probele administrat și a coroborat depozițiile martorilor cu concluziile raportului de expertiză topo, reținând, în ceea ce privește existența unui stâlp, că acesta nu se mai regăsește fizic pe teren, și în consecință nu mai face parte din aliniamentul liniei de hotar.

De asemenea și sub aspectul criticilor privitoare la greșita admitere a acțiunii în revendicare, tribunalul a reținut în mod temeinic și legal că față de varianta de stabilire a liniei de hotar, în mod corect s-a dispus obligarea apelantei să lase intimaților în deplină proprietate și posesie suprafața de 12 mp.

Referitor la critica vizând greșita soluționare a excepției de tardivitate față de momentul formulării cererii reconvenționale, tribunalul și sub acest aspect în mod legal a reținut că acest motiv nu a făcut obiectul criticilor în fața instanței de recurs, astfel că acest a intrat sub imperiul autorității de lucru judecat.

Față de aceste considerente, văzând și disp.art.274.cpr.civilă privind obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, Curtea în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind incidente nici unul dintre motivele de modificare sau de casare prev.de art.304 c.pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. G., domiciliată în București, .. 20, ., ., împotriva deciziei civile nr. 255 pronunțată la data de 16 aprilie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. I., domiciliat în Băicoi, ., județul Prahova și C. M., domiciliată în Băicoi, ., județul Prahova.

Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2014.

Președinte, Judecători,

C. P. V. D. M. G.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. VD

Tehnored.CO

2 ex./09.01.2015

d.f._ Judec. Câmpina

j.f. Ș. M. A.

d.a._ Trib. Prahova

j.a. M. R.

C. A. M.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Anulare act. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Grăniţuire. Decizia nr. 2360/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI