Grăniţuire. Decizia nr. 2360/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2360/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1135/259/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2360
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2014
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții B. M., domiciliată în P., ., ., ., G. P., domiciliată în M., . D., județul Prahova, H. G., domiciliată în M., .. 3, ., D. V., domiciliat în M., ..7, județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 148 pronunțată la data de 25 februarie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. V., B. N., B. O., domiciliați în M., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți B. M., G. P., H. G. și D. V. asistați de avocat C. L. din Baroul Prahova și intimații-pârâți B. V. asistat, B. N. și B. O., reprezentați de avocat C. S. din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 10,00 lei potrivit chitanței nr. 9246/09.09.2014 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și declarat în termen.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat C. L., pentru recurenți, având cuvântul, arată că susține în totalitate motivele de recurs, susținând în esență că soluția a fost nelegală, în ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea.
Arată că cererea de grănițuire trebuia admisă pentru că linia de hotar dintre proprietăți era pusă sub semnul întrebării, fiecare parte susține un alt înscris cu privire la linia de hotar, situație față de care a depus la dosar în recurs înscrisuri.
Precizează că, la nici un an diferență, linia de hotar și delimitarea locuinței au fost modificate, pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate și au fost amendați de către primărie pentru că au ridicat construcția fără autorizație, construcție care este provizorie, astfel cum rezultă și din întâmpinarea depusă la dosar în recurs, având destinație de magazie.
Mai arată că, în considerente, instanța de apel a stabilit o linie de hotar, care nu se regăsește în dispozitiv și pe care o contestă.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri și rejudecând cauza să se admită acțiunea sub toate aspectele.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. S., pentru intimați, având cuvântul, susține că motivele de recurs sunt aceleași ca în faza de apel.
Arată că revendicarea implică deposedarea și impune reclamanților să dovedească că această ocupare a avut loc, ceea ce, în speță, nu s-a dovedit. Lipsa unei eventuale suprafețe nu se poate pune pe seama plusului parcelei învecinate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se avea în vedere întâmpinarea ca și concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /02.07.2011 la Judecătoria M., reclamanții B. M., G. P., H. G., D. V. au chemat în judecată pe pârâta B. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie . fără niciun drept din proprietatea lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în toamna anului 2008, au construit un gard pe latura care se învecinează cu terenul pârâtei, gard edificat cu acordul acesteia din urmă, însă ulterior, pârâta nu a mai fost de acord cu acest gard pe care l-a demolat, edificând pe o porțiune de 10-12 m un alt gard, după care a edificat în continuare o construcție din BCA., fără autorizație, încălcând linia de hotar cu aproximativ 20-30 cm.
La data de 13.10.2010, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a arătat că, de comun acord cu reclamanții, a construit un gard până la anexa gospodărească de păsări, din plăci de azbociment cu înălțimea de 1,90 m care ulterior a fost desființat de către reclamanți care au edificat un gard de 1,10 m. și că a edificat o construcție din BCA-uri în locul unei magazii din paiantă.
La data de 27.10.2010, pârâta a formulat o cerere, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților B. N. și B. O., motiv pentru care instanța, având în vedere susținerile pârâtei, a dispus la data de 05.11.2010, introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților B. N. și B. O..
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr.574/09.06.2011 a Judecătoriei M., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților, ca neîntemeiată, fiind obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că, în baza sentinței civile nr.553/ 22.04.2008 a Judecătoriei M., pârâții B. N., B. O. au dobândit în proprietate un imobil având terenurile de 249,57 mp, 185 mp, o locuința cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie și bucătărie de vară, situate în M., .-18 jud. Prahova, în timp ce reclamanții au dobândit, în temeiul declarației autentificate nr. 890/12.10.1984, de la autorul lor D. G., un teren de 500 mp, în urma unei chitanțe încheiată cu numita Sița Jugareanu în anul 1955, astfel încât potrivit expertizei tehnice topometrice ing. D. L. M., reclamanții dețin un teren de 554 mp, delimitat de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12, iar pârâții dețin un teren de 440 mp delimitat de pct. 2-13-14-15-16-17-18-19-20-6-5-4-3, existând în litigiu suprafața de 2 mp delimitată de punctele 6-5-4-3.
S-a menționat că reclamanții nu au făcut dovada delimitării proprietății lor, nedepunând la dosar un plan al corpului de proprietate sau planul de amplasament, aceștia deținând suprafața de 554 mp față de 500 mp înscrisă în declarația autentificată cu nr.890 din 12.10.1984, fiind imposibil să se stabilească dacă . teren în litigiu se regăsește în lotul vreuneia dintre părți, mai ales că declarația autentificată cu nr. 890/12.10.1984 nu reprezintă titlu de proprietate, iar potrivit declarațiilor martorilor D. G., S. D. M., pârâții au respectat, cu ocazia efectuării reparațiilor și refacerii gardului, vechiul amplasament, neavând relevanță edificarea unei construcții fără autorizație, motiv pentru care instanța, având vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 480, art. 584 cod civil nemodificat, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 274 cod proc.civ., au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat și expert.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, acordarea cheltuielilor de judecată, motivându-se că, în baza disp. art.584 cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, grănițuire care poate avea loc nu numai în cazul în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, ci și în cazul în care există semne exterioare de delimitare contestate de către părți, existând îndoieli privind amplasarea pe traseul hotarului dintre proprietăți și că, în raport de scopul grănițuirii, acțiunea are un caracter admisibil, impunându-se delimitarea imobilelor în litigiu, având un caracter petitoriu, mai ales că, potrivit jurisprudenței, nu este posibilă respingerea unei acțiuni în grănițuire atât timp cât nu s-a efectuat o stabilire a hotarului pe cale amiabilă, existând neînțelegeri între părți în acest sens.
În continuare, reclamanții au arătat că, potrivit titlului de proprietate nr._/29.07.1997, dețin 556 mp. teren, care se învecinează pe o latură cu terenul pârâților, expertiza demonstrând că limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma înscrisă în harta cadastrală anexată titlurilor de proprietate, inclusiv înscrisă în harta cadastrală a pârâților la momentul intabulării și că locuința edificată de către pârâți a fost construită fără autorizație, fiind obligați să o demoleze la cererea autorităților locale, mai ales că nu s-a administrat proba cu interogatoriu, suprafața aflată în posesia pârâților fiind mai mare decât suprafața înscrisă în actele lor de proprietate și că eronat nu s-a ținut seama de toate probele administrate în cauză, pârâții ocupând fără niciun drept o parte din terenul lor pe care au edificat construcții fără autorizație.
Totodată, la data de 16.06.2011, reclamanta H. G. a formulat apel în formă olografă împotriva aceleiași sentințe, apel la care ulterior a renunțat la judecată, ținându-se seama că a declarat calea de atac a apelului împreună cu ceilalți reclamanți la data de 22.07.2011.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 02.08.2011
Prin încheierea din data de 10.04.2012, s-a dispus suspendarea judecății prezentei cauze, în baza disp. art.244 pct.1 cod pr. civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei M., cauză repusă pe rol la data de 22.11.2013.
Prin decizia civilă nr. 148 pronunțată la data de 25 februarie 2014, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul, a luat act că apelanta-reclamantă H. G. a renunțat la judecata apelului declarat la data de 16.06.2011 în formă olografă, existent la fila 5 dosar - apel.
A luat act că intimații - pârâți își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul Prahova a reținut următoarele:
În baza titlului de proprietate nr._/29.09.1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. G., autorul reclamanților, asupra unui teren de 8000 mp. situat în M., din care 7444 mp. extravilan și 556 mp. intravilan curți construcții T.21, P.639.
În cuprinsul chitanței din data de 11.06.1978, declarației nr. 890/12.10.1984, s-a menționat că numita R. M. a înstrăinat numiților D. G., D. I., o suprafață de teren având o lățime de 1,84 pe toată lungimea curții, adică 66,24 mp., în schimbul sumei de 2000 lei, în timp ce, la un moment dat, autorul reclamanților a declarat că posedă o suprafață de teren de 500 mp. situată în M., ., pe care se află amplasată o casă cu 3 camere, bucătărie, hol, anexe, edificată fără autorizație de construcție.
În conformitate cu sentința civilă nr.92/30.01.2013 a Judecătoriei M., rămasă irevocabilă în temeiul deciziei civile nr. 835/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă acțiunea formulată de pârâți împotriva reclamanților privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/1997, emis în favoarea autorului reclamanților privind . 56 mp. în litigiu.
Potrivit adresei nr._/27.03.2009, contractului de vânzare-cumpărare nr. 2341/28.10.2004, numiții A. M. A., A. D. au înstrăinat numiților B. I., B. V., imobilul situat în M., ., jud. Prahova, având un teren de 185 mp, pârâții edificând la un moment dat o construcție fără autorizație, pe care ar fi fost obligați să o demoleze, fiind sancționați cu o amendă contravențională în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 553/22.04.2008 a Judecătoriei M., a fost admisă acțiunea formulată de pârâți împotriva numiților B. I., B. V. și s-a constatat că pârâții au cumpărat, în temeiul unei chitanțe sub semnătură privată încheiată la 11.10.1997, imobilul situat în M., .-18, jud. Prahova, compus dintr-o locuință cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie, bucătărie de vară, terenurile de 249,57 mp., 185 mp., menționate în contractele de vânzare cumpărare nr. 7621/ 07.09.1981, 2341/28.10.2004, în schimbul rezervării unui drept uzufruct viager, a unei clauze de întreținere în favoarea vânzătorilor
Din raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare - ing. D. L. M., reiese că terenurile în litigiu sunt situate în M., .-16, jud. Prahova, ocazie cu care, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că reclamanții folosesc o parcelă de teren de 554 mp., ținându-se seama de declarația autentificată nr. 890/12.10.1984, în timp ce terenul pârâților are suprafața de 440 mp., pe care se află edificată o casă, existând neînțelegeri între părți cu privire la linia de hotar delimitată de pct. 4, 5, pe care se află amplasată o parte din construcția C2 a pârâților, ocupând un teren de 2 mp. delimitat de pct. 6, 5, 4, 3.
Martorii D. G., S. D. M., au declarat că, inițial, între proprietățile părților a existat un gard refăcut de către pârâți din BCA - uri, gard edificat pe linia veche de hotar, linie determinată și de un pom uscat, pârâții fiind cei care au edificat și o construcție fără autorizație.
Disp. art. 584 c.civ., nemodificat, stipulează ca operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietati, inclusiv in raport de întinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.
De asemenea, disp. art. 480 c.civ. nemodificat prevăd că dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativă a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, în baza titlului de proprietate nr._/1997, declarației nr. 890/12.10.1984, chitanței din data de 11.06.1978, autorul reclamanților a dobândit în proprietate imobilul situat în M., ., jud. Prahova, având un teren de 556 mp. și o construcție, în timp ce pârâții au dobândit, conform sentinței civile nr.553/22.04.2008, contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2341/28.10.2004, 7621/07.09.1981, imobilul situat în M., ., având o construcție și un teren de 434,57 mp., astfel încât reclamanții folosesc, în prezent, o parcelă de 554 mp. care se învecinează, pe o latură, respectiv pe aliniamentul pct. 4-5, cu terenul folosit de către pârâți în suprafață totală de 440 mp., existând în litigiu .. pct.6, 5, 4, 3 pe care se află amplasată o parte din construcția C2, aparținând pârâților.
Ca atare, atât timp cât autorul reclamanților a dobândit în proprietate un teren de 556 mp., reclamanții folosind efectiv o parcelă de 554 mp., în timp ce pârâții au dobândit în proprietate o parcelă de 434,57 mp., folosind efectiv suprafața de 440 mp., parcele care se învecinează pe o latură delimitată de aliniamentul 2, 3, 4, 5, 6, înseamnă că, în realitate, linia reală de hotar care desparte terenurile aparținând părților o reprezintă aliniamentul delimitat de pct.2, 3, 4, 5, 6, întrucât acest aliniament se determină în raport de limitele reale ale celor două terenuri învecinate, de configurația terenurilor, de dimensiunile acestora pe toate laturile, de modalitatea de amplasare a construcțiilor, de întinderea reală a suprafețelor de teren deținute de către părți.
De fapt, analizându-se toate probele administrate în cauză, reiese cu certitudine că linia reală de hotar dintre proprietățile părților o reprezintă aliniamentul delimitat de pct.2, 3, 4, 5, 6, nicidecum aliniamentul delimitat de pct. 2, 3, 6, în condițiile în care, la stabilirea liniei reale de hotar, nu se ține seama doar de interesele reclamanților, de suprafața înscrisă în titlul de proprietate al reclamanților, ci și de limitele întinderii celor două terenuri care se învecinează pe toate laturile, de configurația acestora, de semnele vechi de hotar.
Faptul că autorul reclamanților a dobândit, în baza titlului de proprietate nr._/1997, o parcelă de teren de 556 mp., reclamanții folosind efectiv doar 554 mp., nu înseamnă, în mod automat, că pârâții ar deține fără niciun drept diferența de 2 mp. până la suprafața totală de 556 mp., înscrisă în titlul de proprietate al reclamanților și că linia de hotar ar fi delimitată de pct. 2, 3, 6, întrucât diferența în minus de 2 mp. se înscrie în toleranțele admise în plus sau în minus față de suprafețele înscrise în actele de proprietate, diferență care nu justifică modificarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, iar deținerea în plus de către pârâți a unei diferențe de cca. 6 mp. față de suprafața totală de 434,57 mp. înscrisă în actul lor de proprietate, nu atestă, prin însăși natura sa, că linia reală de hotar ar fi determinată în raport de suprafețele înscrise în actele de proprietate în condițiile în care niciuna dintre părți nu a făcut dovada modului de dobândire a terenurilor de-a lungul timpului de către autorii lor, pentru a exista posibilitatea comparării suprafețelor de teren, întinderii acestora de-a lungul timpului.
Mai mult chiar, analizându-se titlul de proprietate nr._/1997, chitanța din 11.06.1978, declarația nr. 890/12.10.1984, autorul reclamanților a dobândit, în realitate, în timpul vieții, începând cu anul 1978, o parcelă de teren de 500 mp., parcelă cu care s-a înscris în evidențele fiscale, motiv pentru care, la momentul eliberării titlului de proprietate sus menționat, identificarea parcelei de 556 mp. s-a realizat pe baza susținerilor autorului reclamanților, fiind imposibilă determinarea exactă a întinderii reale a suprafeței de teren dobândită în anul 1978 de către autorul reclamanților, ceea ce înseamnă că acest titlu de proprietate se analizează, se interpretează în strânsă legătură cu toate celelalte acte existente la dosar, inclusiv ale pârâților și nicidecum în mod singular.
Edificarea unei construcții de către pârâți fără autorizație, nu atestă, prin însăși natura sa, modificarea liniei de hotar și acapararea de către pârâți a unei parcele de 2 mp. din terenul reclamanților, întrucât, în realitate, la stabilirea liniei de hotar, nu se ține seama de existența sau inexistența unei autorizații de construcție cu privire la anumite construcții, ci de întinderea reală a terenurilor, de dimensiunile acestora, de semnele vechi de hotar, mai ales că reclamanții aveau obligația să depună la dosar titlul lor de proprietate nr._/1997, anterior efectuării expertizei tocmai pentru a permite expertului să identifice terenurile în raport de toate actele de proprietate pe care le dețin, iar depunerea acestui titlu, în calea de atac a apelului, nu îi exonerează pe reclamanți de o asemenea obligație, aceștia fiind în imposibilitate legală de a-și invoca propria culpă pentru a pretinde modificarea actualei linii de hotar pe un alt aliniament.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că, în speță, nu se impune grănițuirea proprietăților pe un alt aliniament decât cel existent actual, aliniament care reprezintă, prin însăși natura sa, linia reală de hotar ce desparte proprietățile părților, ținându-se seama de întinderea reală a terenurilor, de configurația, dimensiunile acestora, modalitatea de amplasare a construcțiilor, iar în speță, reclamanții nu au făcut dovada efectivă că . 2 mp în litigiu face parte sau nu din terenul de 556 mp, înscris în titlul de proprietate nr._/1997, nefiind deci îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 480, art. 584 cod civil nemodificat.
Susținerile reclamanților în sensul că, în baza disp. art.584 cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, vizibile, a limitelor dintre două proprietăți, care poate avea loc în cazul în care există semne vizibile ale liniei de hotar sau semne exterioare de delimitare contestate de către părți, existând îndoieli privind amplasarea pe traseul hotarului dintre proprietăți și că, în raport de scopul grănițuirii, acțiunea are un caracter admisibil, impunându-se delimitarea imobilelor în litigiu, având un caracter petitoriu, nu pot fi avute în vedere deoarece, indiferent de definiția grănițuirii, de neînțelegerile dintre părți, de caracterul unei asemenea acțiuni, la stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor părților, se ține seama dacă, într-adevăr, se impune grănițuirea terenurilor pe un alt aliniament decât cel existent în prezent, fiind imposibil să se agraveze situația reclamanților în propria lor cale de atac a apelului, dispunându-se grănițuirea pe aliniamentul contestat în prezent de către aceștia, iar în speță, existența unor neînțelegeri nu implică delimitarea efectivă a proprietăților în condițiile în care linia de hotar solicitată de către reclamanți nu reprezintă linia de demarcație reală care desparte cele două proprietăți învecinate.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că nu este posibilă respingerea unei acțiuni în grănițuire atât timp cât nu s-a efectuat o stabilire a hotarului pe cale amiabilă, existând neînțelegeri între părți în acest sens, deținând 556 mp. în baza titlului de proprietate nr._/29.07.1997 și că, potrivit expertizei, limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma înscrisă în harta cadastrală anexată titlurilor de proprietate, inclusiv a pârâților, la momentul intabulării, sunt neîntemeiate, întrucât nu se justifică grănițuirea dintre cele două terenuri pe aliniamentul solicitat de către reclamanți, aliniament care nu constituie linia reală de hotar dintre proprietăți, iar dobândirea unei parcele de 556 mp., înscrierea acesteia în cuprinsul titlului de proprietate sus menționat, nu determină modificarea actualei linii de hotar în condițiile în care diferența în minus de 2 mp. se înscrie în limitele toleranțelor admise de normele cadastrale, neexistând nicio dovadă la dosar privind întabularea celor două terenuri într-o altă formă decât cea existentă actual.
Criticile reclamanților sunt nefondate, deoarece edificarea unei locuințe fără autorizație, instituirea unei obligații privind demolarea acesteia, folosirea unei suprafețe mai mari de teren de către pârâți, nu reprezintă criterii de natură să determine grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 2, 3, 6, ci reprezintă, pur și simplu, aprecieri pur subiective ale reclamanților în scopul de a modifica linia actuală de hotar pe un alt aliniament, de a se proceda la demolarea construcției pârâților, iar în speță, la stabilirea raporturilor juridice dintre părți, s-a ținut seama de toate probele administrate în cauză, nefiind obligatorie administrarea probei cu interogatoriu, fiind administrate probe cu acte, martori și expertiză tehnică topometrică.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Totodată, instanța, ținând seama de disp. art. 246 cod pr. civilă, a luat act că apelanta reclamantă H. G. a renunțat la judecata apelului declarat la data de 16.06.2011, în formă olografă, renunțare existentă la fila 5 dosar -apel.
S-a luat act că intimații pârâți își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții B. M., G. P., H. G. și D. V., susținând că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca instanța să dispună stabilirea liniei de hotar reală și corectă dintre proprietăți, să oblige intimații-pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul acaparat și să demoleze gardul și construcția- anexă edificată pe terenul lor.
Procesul a fost suspendat întrucât intimații-pârâți au promovat o altă cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ca instanța să dispună « constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr._ din 29.09.1997, pentru suprafața de 56 m.p. teren intravilan curți construcții, situat în T21.,P.639. »
Soluția irevocabilă a fost de respingere a cererii, iar dovada dreptului lor de proprietate o face cu titlul de proprietate nr._/29.07.1997, conform căruia deține în proprietate suprafața de 556 m.p., suprafață ce se învecinează, pe o latură, cu terenul intimaților-pârâți și care a fost eliberat în baza harții cadastrale conform căreia se face dovada întinderii și a delimitării față de restul proprietăților vecine.
Așa cum a dovedit, intimații-pârâți nu fac dovada că au un drept de proprietate pe terenul ce face obiectul prezentei cereri, iar din probele administrate în cauză au rezultat următoarele aspecte;
- Conform planului de amplasare și delimitare a imobilului situat în orașul M., ., proprietatea intimaților este situată în T 21 CC640, are o suprafață de 251 mp., situată între vecinătățile: D. G., Multescu Gh,Nr.cad. 11/1 si 11/2 și .> - Amplasarea clădirilor (proprietatea intimaților la data întocmirii planului 11.04.2009) rezultă tot din acest înscris și supune analizării limita dinspre proprietatea lor (punctele 2 si 3) și situarea în teren a corpului de clădire CI;
- Acest plan reprezintă parte din documentația cu care intimații și-au intabulat proprietatea lor;
- Suprapunând poziționarea proprietății dovedită cu înscrisul mai sus-menționat, peste harta cadastrală, în vigoare încă de la apariția Legii 18/1991 (documentație care a stat la baza emiterii titlului lor de proprietate), se va observa că proprietatea intimaților (situată în T 21,. cu cea intabulată de ei, ulterior, în anul 2009, dar nu și cu cea reținută ca situație de fapt, conform raportului de expertiză.
- Reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a făcut încă din anul 1991 și a fost validat dreptul prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 26/11.07.1991, tabelul anexa 2 a, poziția 96, pentru suprafața totală de 0,80 ha, fiind eliberată adeverința tip cu mențiunea „Prezenta adeverința constituie dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la eliberarea titlului de proprietate și este valabilă fără modificări sau ștersături”, aflată la dosarul de fond;
- Ulterior, la data de 29.09.1997, s-a eliberat titlul de proprietate cu nr._, titlu ce a avut la baza harta cadastrală valabilă la data de 01.01.1990, potrivit disp.art.ll pct.3 din Legea 18/1991: «Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înscrisurile legale efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii » ;
- Din documentația stabilirii dreptului s-a dat eficiență înscrierii în harta cadastrala și, ulterior, în cartea funciară.
Ulterior intabulării dreptului de proprietate, intimații și-au extins corpul de clădire CI pe proprietatea recurenților, drept pentru care opunerea acestora a fost una legală și, anume, a sesizat la data de 16.03.2009, Primăria M.-Serviciul de urbanism, sesizare la care s-a răspuns că, în urma verificărilor făcute, cele semnalate s-au dovedit a fi reale, drept pentru care, prin adresa nr._/27.03.2009, li s-a adus la cunoștință intimaților din prezenta cauză ca, până la data de 15.04.2009, să desființeze construcția edificată fără autorizație de construire privind extinderea, cât și montarea geamurilor înspre proprietatea recurenților, fără a îndeplini condițiile legale, fiind sancționați contravențional cu o amenda de 1000 de lei.
Din schița raportului de expertiză întocmit, se poate observa schimbarea configurației construcțiilor, proprietatea intimaților, la corpul de clădire numerotat C2 care este același corp de clădire numerotat CI în schița planului cu care și-au intabulat proprietatea, în anul 2009.
In ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanțele anterioare nu au soluționat cererea cu care au fost investite drept urmare, supune cenzurii instanței de recurs următoarele aspecte:
-grănițuirea, în sensul dispozițiilor art.584 C.civ. stabilește că, "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate ".
- grănițuirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
- grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
- scopul grănițuirii fiind de a stabili hotare între proprietăți aparținând unei persoane deosebite, este cert că, pentru ca o acțiune în grănițuire să fie admisibilă, trebuie ca proprietățile fie ele chiar clădiri, să fie limitrofe, să existe între ele un spațiu liber sși să existe îndoiala asupra hotarelor ;
- prezența cerere are un caracter petitoriu (nu de strămutare a hotarelor care ar fi avut un caracter posesoriu), iar jurisprudența a statuat că, o astfel de cerere care îndeplinește condițiile de admisibilitate, nu poate fi respinsă întrucât, atâta timp cât grănițuirea nu s-a efectuat pe cale amiabilă, singura situație de stabilire a hotarului, în caz de conflict, rămâne să se realizeze pe cale judecătorească, aceasta neputând fi respinsă.
Solicită ca instanța de control judiciar să analizeze și următoarele situații:
- din titlul recurenților de proprietate nr._ din 29.09.1997, rezultă că, în tarlaua 21, . proprietate suprafața de 556 m.p., categoria CC, iar la vest se învecinează cu proprietatea intimaților;
- din raportul de expertiză rezultă faptul că proprietatea recurenților este știrbită cu 2 m.p. pe configurarea stabilită în expertiză;
- acest lucru este evident din schița de plan întocmită de către expertă, rezultând că limita de hotar dintre proprietăți nu mai are forma din harta cadastrală anexă la titlul lor de proprietate și nici forma din schița cu care pârâții și-au intabulat proprietatea;
Analizarea superficială a înscrisurilor din dosar și a concluziilor raportului de expertiză, a determinat instanța de apel ca, în finalul aliniamentului 1 de la pagina 7, să rețină că « neexistând nicio dovadă la dosar privind intabularea celor două terenuri într-o altă formă decât cea existentă actual. »
La dosarul cauzei, se afla documentația care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al intimaților din care rezultă, fără putința de tăgadă, că terenul intabulat are o altă formă față de cea reținută în expertiză ca fiind situația de fapt, iar configurația construcțiilor existente la limita de hotar este una total diferită. Intabularea s-a făcut în anul 2009, iar expertiza în anul 2010.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârile instanțelor anterioare și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii. Cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată
In drept, recursul este întemeiat pe disp. art. art.304 pct. 7, 8, 9 Cod pr.civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele anterioare nu au soluționat cererea de grănițuire cu care au fost investite.
Grănițuirea, în sensul dispozițiilor art.584 C.civ. stabilește că, "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate", fără să impună anumite condiții, precum aceea ca grănițuirea să nu fie făcută pe vechiul hotar, etc. Grănițuirea este operațiunea de determinare, prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri și poate avea loc, atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care există, între proprietăți învecinate, semne exterioare de delimitare, dar, totuși, acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Scopul grănițuirii este acela de a stabili hotare între proprietățile aparținând unei persoane deosebite, singura condiție pentru ca o acțiune în grănițuire să fie admisibilă, fiind aceea ca proprietățile să fie limitrofe și să existe îndoiala asupra hotarelor. Cererea de grănițuire are un caracter petitoriu și nu poate fi respinsă întrucât, atâta timp cât grănițuirea nu s-a efectuat pe cale amiabilă, singura situație de stabilire a hotarului, în caz de conflict, rămâne să se realizeze pe cale judecătorească.
Așa fiind, văzând și disp. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul formulat, va casa decizia și va trimite cauza la aceeași instanță de apel pentru soluționarea capătului de cerere privind grănițuirea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții B. M., domiciliată în P., ., ., ., G. P., domiciliată în M., . D., județul Prahova, H. G., domiciliată în M., .. 3, ., județul Prahova, D. V., domiciliat în M., ..7, județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 148 pronunțată la data de 25 februarie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. V., B. N., B. O., domiciliați în M., ., județul Prahova, și în consecință:
Casează decizia și trimite cauza la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2014.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
2 ex./14.11.2014
d.f._ Judec. M.
j.f.T. N.
d.a._ Trib.Prahova
j.a.C. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2518/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 2438/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
