Partaj judiciar. Decizia nr. 2556/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 2556/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 14080/281/2006**

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 2556

Ședința publică din data de 3 decembrie 2014

Președinte - A.-C. B.

Judecător - E. S.

Judecător - V.-I. S.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., domiciliați în București, ., sector 1, cât și de pârâta L. M. A. M. C., domiciliată în Slobozia, .. 24, . și intervenienta M. A., domiciliată în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, împotriva deciziei civile nr. 163/7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Recursul declarat de pârâta L. M. A. M. C. și intervenienta M. A. a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 980,5 lei, potrivit chitanței nr._/septembrie 2014 emisă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Recursul declarat de reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M. a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2570 lei, potrivit chitanței nr._/octombrie 2014 emisă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă L. M. A. M. C., asistată de avocat S. I. S. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2009 (aflată la fila 275 dosar fond) și intervenienta M. A., reprezentată de același avocat, lipsind recurenta-reclamantă C. M. A. C. și recurentul-intervenient C. M. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, constatând că la dosar a fost depusă de avocat Ficeac C. din Baroul București împuternicirea avocațială nr._/2014 prin care a fost mandatată să reprezinte interesele recurentei-reclamante C. M. A. C. și recurentului-intervenient C. M. M., avocat care s-a înfățișat în instanță la termenul anterior, apreciază că pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, în sensul art. 6 din CEDO, se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, acordând posibilitate acestui avocat să se prezinte și să susțină apărarea părților menționate.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta-pârâtă L. M. A. M. C., asistată de avocat S. I. S. din Baroul București și intervenienta M. A., reprezentată de același avocat, lipsind recurenta-reclamantă C. M. A. C. și recurentul-intervenient C. M. M..

Avocat S. I. S., pentru recurenta-pârâtă L. M. A. M. C. și intervenienta M. A., declară că nu are cereri de formulat.

Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și constatând că depunerea întâmpinarii a dosar la data de 6.10.2014 de către recurenta-pârâtă L. M. A. M. C. și intervenienta M. A. nu s-a realizat cu respectarea art. 308 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data pronunțării sentinței, dat fiind că primul termen de judecată a fost cel din data de 8.10.2014, în temeiul art. 129, 103 și 308 din același act normativ, recalifică acest act de procedură ca reprezentând concluzii scrise.

Avocat S. I. S., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă L. M. A. M. C. și intervenienta M. A., pe linia motivelor dezvoltate prin cererea depusă în scris la dosar și potrivit concluziilor scrise, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că, raportând datele concrete de expediere a cererii - astfel cum rezultă de pe plicurile de expediere depuse la dosar - la dispozițiile legale aplicabile, ultima zi pentru depunerea apelului de către părțile adverse era data de 18.08.2013, iar nu aceea de 19.09.2013, cum a apreciat în mod eronat instanța de apel.

În privința recursului declarat de părțile adverse, apreciază că acesta conține în realitate critici de netemeinicie a deciziei și înțelege să invoce excepția nulității recursului, cu atât mai mult cu cât pe parcursul perioadei de timp de 10 ani în care s-a derulat litigiul au fost administrate toate probele necesare, inclusiv mai multe variante de lotizare.

În principal, solicită constatarea nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă C. M. A. C. și recurentul-intervenient C. M. M., iar în subsidiar ca nefondat.

Curtea, deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra excepției nulității recursului declarat de reclamantă C. M. A. C. și recurentul-intervenient C. M. M., invocată de către recurenta-pârâtă L. M. A. M. C. și intervenienta M. A., prin apărător ales, constată că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 – 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Sub acest aspect, Curtea reține că recurenții și-au structurat criticile fie pe aspecte de nemotivare de către tribunal a soluției de respingere a apelului, fie pe încălcări ale art. 721 cod civil și respectiv ale art. 673 Cod proc. civilă.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, Curtea apreciază ca neîntemeiată excepția nulității recursului declarat de reclamanta C. M. A. C. și recurentul-intervenient C. M. M., invocată de către recurenta pârâtă L. M. A. M. C. și intervenienta M. A., prin apărător ales, și o va respinge, rămânând în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1233/2006 pe rolul Judecătoriei Urziceni, reclamanta C. - M. A. C. a solicitat in contradictoriu cu pârâta L. - M. A. - M. C. să se dispună ieșirea din indiviziune asupra unui imobil casa de locuit și teren aferent in suprafața de 1229 mp situate în Urziceni, .. 86, jud. Ialomița, in cote de ½ pentru fiecare parte, urmând ca pârâtei să-i fie atribuită casa de locuit și o suprafața de aprox. 300 mp teren necesar folosinței acesteia, iar reclamantei restul de teren pe care se află casa construita de aceasta împreună cu soțul ei; să se constate existenta în patrimoniul reclamantei a unui drept de creanța reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, evaluate la aprox. 40.000 lei, iar pârâta sa fie obligată la plata acestor îmbunătățiri; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că părțile sunt surori și împreună au dobândit prin succesiune imobilul compus din casa de locuit cu 5 camere și terenul aferent de 1229 mp., în cote de ½ fiecare, de la bunicii acestora M. A. decedat la 02.05.1983 și M. A. decedata la 21.11.1980. S-a mai arătat că în imobil locuiește și mama părților, M. A., care este însă străină de succesiune așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 342/03.11.1983 eliberat de notariatul de Stat Urziceni. Reclamanta a precizat că pe terenul moștenit, împreună cu soțul său, a construit un imobil casa de locuit compus din parter și etaj, seră, magazie, cotețe, așa cum rezultă din autorizația de construire nr. 10/1991, construcție edificata în continuarea casei bun succesoral și fiind practic alipită de aceasta. De asemenea, a arătat că îmbunătățirile aduse casei bun succesoral au fost făcute în proporție de 70% de reclamanta cu bani proprii, restul de 30% fiind contribuția pârâtei la reabilitarea casei.

În drept, au fost invocate art. 673 și urm. C.pr.civ. și 728 și 997 C. civil.

În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.

La termenul de judecată din 22.05.2006 reclamanta a depus o cerere de modificare a acțiunii principale (fila 16 dosar) prin care a arătat că renunța la judecata în ce privește constatarea existentei dreptului de creanța, solicită obligarea pârâtei la plata c/val. îmbunătățirilor și modifica cererea de partaj revenind asupra cotelor ce se cuvin părților arătând că sunt de 3/4 pentru reclamanta si 1/4 pentru pârâta, in raport de îmbunătățirile aduse de fiecare.

În drept, a invocat art. 132 C.pr.civ.

La același termen s-a dispus introducerea în cauza a soțului reclamantei C. - M. M. în calitate de intervenient.

La termenul de judecata din 05.06.2006, pârâta a depus întâmpinare - cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra următoarelor bunuri, menționând că este de acord ca partea de imobil construita de reclamanta sa fie atribuita acesteia, dar nu este de acord cu cotele solicitate, nu este de acord cu plata c/val. îmbunătățirilor despre care se susține ca in parte nu sunt reale si in parte s-au făcut după demolarea celor existente, pârâta contribuind efectiv cu suma de_ ROL. De asemenea a mai solicitat să se constate că are un drept de creanța asupra imobilului bun succesoral reprezentând îmbunătățiri aduse acestuia in 2005.

La același termen de judecata intervenientul C. M. M. a formulat cerere de intervenție in interes propriu prin care a solicitat să se constate că are un drept de creanța reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse casei de locuit supusa partajului, pârâta să fie obligată la plata c/val. acestora, cu cheltuieli de judecata.

Prin încheierea nr.7005/14.09.2006 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Ploiești, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art.37 C.pr.civ., sens in care s-a pronunțat încheierea din 02.10.2006 a Judecătoriei Urziceni de scoatere de pe rol a cauzei și trimitere la instanța competentă spre soluționare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/2006 la data de 16.10.2006.

La termenul din 29.11.2006 s-a depus de către reclamanta cerere completatoare a acțiunii principale precizate, prin care a solicitat aducerea la masa de partaj și a unor bunuri mobile dobândite prin succesiune de la defuncții M. A. si M. A., așa cum sunt enumerate în cererea aflata la fila 13 din dosar.

În drept, s-a invocat art. 132 C pr.civ., art. 673 și urm. Cpr.civ si 728 C civ.

De asemenea, M. A. a formulat cerere de intervenție in interes propriu prin care a solicitat să se constate că are un drept indiviz de 1/6 din casa de locuit și dorește să rămână în indiviziune asupra acesteia împreuna cu pârâta, ca are un drept indiviz de ½ din suprafața de 240 mp teren aferent casei de locuit și ca are un drept de creanța constând in îmbunătățiri le aduse prin contribuție proprie la casa de locuit.

La termenul din 01.03.2007 reclamanta si intervenientul C.-M. M. au formulat întâmpinare (fila 24 dosar) la cererea reconvenționala formulată de pârâta L.-M. A. M. C. și la cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. A., prin care arata că intervenientul nu are niciun drept de creanța asupra masei succesorale.

La același termen de judecata pârâta L. - M. A. M. C. a formulat întâmpinare la cererea completatoare a reclamantei (fila 35) prin care arata ca bunurile mobile nu fac parte din masa succesorală ci sunt ale intervenientei M. A..

La termenul din 12.04.2007 pârâta L.-M. A.-M. și intervenienta M. A. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamanta C. - M. și intervenient cu privire la cererea reconvenționala și de intervenție in interes propriu.

De asemenea, s-a depus de către reclamanta cerere de constatare a nulității cererii formulate la Judecătoria Urziceni prin care a arătat că renunță la anumite capete de cerere, susținând că a fost făcută de către apărător fără ca reclamanta să fie consultată și să-și dea acordul în acest sens.

Prin încheierea din 12.04.2006 instanța de fond a admis această cerere, s-a constatat nulitatea cererii de modificare a acțiunii principale formulate termenul din 22.05.2006.

La același termen de judecată instanța a admis în principiu cererile de intervenție formulate de C. - M. M. și de M. A. și s-a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatorii și 4 martori la cererea reclamantei și intervenientului și proba cu înscrisuri, interogatorii și 4 martori pentru pârâta și intervenienta.

În cauză au fost audiați martorii părților și s-a luat act că au fost depuse înscrisurile de către reclamanta si intervenient conform, borderoului aflat la fila 68 din dosar.

La termenul de judecata din 11.07.2007, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcții cu caracter preparatoriu având obiectivele arătate la fila 197 din dosar.

În vederea efectuării expertizei reclamanta a depus la filele 209 - 211 schița imobil succesoral si schița plan anexa gospodăreasca. La fila 215 s-a depus raport de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert C..

La termenul din 27.09.2007 intervenienta și pârâta au depus un set de înscrisuri (fila 233-244) și s-a dispus refacerea expertizei in prezenta tuturor părților și a experților consilieri încuviințați de instanță, iar cu ocazia refacerii expertizei s-a întocmit procesul-verbal din 20.10.2007 semnat de toate părțile prezente la efectuarea expertizei, din care rezulta că s-au demolat clădirile existente in 1983, respectiv magazia, glasvandul si cămara, rămânând din încăperea cu destinația de bucătărie doar peretele din fata si din spate al acesteia, fără planșeu și învelitoare.

La data de 11.12.2007, urmare a probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat Încheierea de admitere in principiu,prin care a admis in parte, in principiu cererea completată formulată de reclamantă C. M. A. C. in contradictoriu cu parata L. M. A. C. si cu intervenientii M. A. si C. M. M.; a admis în parte, în principiu cererea reconvenționala a pârâtei L. M. A. C.; a admis în parte, în principiu, cererea de intervenție in interes propriu a intervenientei M. A. cât și cererea de intervenție in interes propriu a intervenientului C.-M. M..

A constatat ca reclamanta si pârâta au dobândit in cote egale, prin moștenire, următoarele bunuri:

- teren in suprafața de 1229 m.p. situat in mun. Urziceni, . Buzăului) nr. 86, dobândit in cote egale, prin moștenire de la defuncții M. A. si M. A.;

- 1/2 din teren situat in mun. Urziceni nr. 86, dobândit in cote egale, prin moștenire de la defunctul M. D. G., restul cotei de ½ fiind proprietatea intervenientei M. A., care a cumpărat terenul in timpul căsătoriei cu defunctul M. D. G., prin act autentificat sub nr. 499/338/957 la Notariatul de Stat Urziceni.

- 5/6 din imobilul cu destinația de casa de locuit amplasat pe terenul in suprafața de 1229 m.p. situat in mun. Urziceni, . Buzăului) nr. 86, dobândit prin moștenire in cote egale de la defuncții M. A., M. A. si M. D. G., restul cotei de 1/6 fiind proprietatea intervenientei M. A., care a edificat casa in timpul căsătoriei cu defunctul M. D. G. si împreună cu M. A. si M. A..

Totodată a constatat că reclamanta si intervenientul au edificat prin contribuție proprie, pe terenul bun succesoral, un imobil casă de locuit identificat in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp C”; că reclamanta si intervenientul au un drept de creanță reprezentând c/valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul casa de locuit ce constituie bun succesoral, identificat in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp A” si anume: gard din beton, pe latura sudica in lungime de 22 m, gard din beton pe latura estică in lungime de 14 m, gard din plasa cu țevi metalice pe latura estică, in lungime de 30 m, instalația de apă, refăcut instalația electrică, centrala termica si instalația de încălzire aferentă, canalizare, consolidarea cu fier beton si tencuirea peretelui din spatele casei, efectuarea lucrărilor de subzidire pe trei laturi ale casei, montarea a 7 ferestre din PVC cu geam termopan, decopertare, aplicare de plasa metalica, tencuire, placare cu rigips, zugrăvire a pereților interiori, turnat pardoseala din beton cu structură de rezistentă, efectuat lucrări de umplutura cu cărămidă spartă, montare tâmplărie interioara, respectiv a 7 uși, placare cu adeziv, gresie si faianță la bucătărie si hol, instalația de scurgere la cadă si baterii la cadă si chiuvetă, corpuri de iluminat in baie, hol si trei camere, placare terasa.

A constatat că reclamanta si intervenientul au un drept de creanță in cuantum de 6000 lei, reprezentând c/valoarea manoperei necesare pentru lucrările de îmbunătățiri efectuate la imobilul bun succesoral, “corp A”.

A constatat că si pârâta are un drept de creanță in cuantum de 15.000 lei, reprezentând contribuția sa la efectuarea acestor îmbunătățiri la corpul de clădire“A”, respectiv că pârâta a făcut prin contribuție proprie următoarele îmbunătățiri la imobilul bun succesoral, “corp A“: materiale si manopera necesare efectuării acoperișului din tablă ondulată, inclusiv pe corpul B, montat o fereastra PVC cu geam termopan, montat parchet din bambus in toata casa, montat gresie si faianță in baie si hol, obiecte sanitare in baie( cada, rezervor si bazin WC), glafuri din marmura la toate geamurile, sistem de închidere la 4 uși.

A constatat că toate părțile din proces au edificat prin contribuție . in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, care urmează sa rămână in indiviziune forțată.

A constatat că reclamanta si intervenientul au edificat prin contribuție proprie etajul construcției identificată in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B” și a respins în rest cererile ca nefondate.

S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții civile având ca obiective identificarea si evaluarea construcțiilor si a îmbunătățirilor efectuate de părți și a unei expertize tehnice specialitatea topometrie având ca obiectiv identificarea si evaluarea terenului.

Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că de pe urma defunctului M. D. G., decedat la 10.07.1973 au rămas în calitate de moștenitori legali M. A. C. cu cota legală de ½ și M. A.-M. cu cota de ½, străină de succesiune fiind intervenienta M. A., soție supraviețuitore, iar de pe urma defunctului au rămas următoarele bunuri, conform certificatului de moștenitor nr.556/28.12.1973, eliberat de Notariatul de Stat Urziceni:

- ½ cotă parte indiviză dintr-un teren loc de casă în suprafață de 240 mp. situat în ., orașul Urziceni, între vecinii la Est – G. A., la Vest - M. A., la Nord – . – Casa Pionierilor, teren care a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu intervenienta M. A., prin actul autentic nr. 499/338/957 autentificat la Notariatul Urziceni.

- 1/6 dintr-o casă din cărămidă acoperită cu tablă având 3 camere, antreu, bucătărie, magazie, situată pe terenul descris mai sus, construită în cotă de 1/6 cu soția supraviețuitoare M. A., restul construcției fiind a soților M. A. și M. A., părinții defunctului.

Instanța a constatat că de pe urma defunctei M. A., decedată la 21 noiembrie 1980 în orașul Urziceni au rămas ca moștenitori legali M. A. C. și M. A. M., în calitate de nepoate de fiu, cu cote de ½ fiecare, străin de succesiune prin renunțare conform declarației exprese fiind M. A. în calitate de soț supraviețuitor.

De pe urma defunctei au rămas următoarelor bunuri succesorale conform certificatului de moștenitor nr. 28/5.02.1981 eliberat de Notariatul de Stat Local Urziceni:

- o cotă indiviză de ½ din terenul loc de casă în suprafață de 1229 mp., situat în Urziceni, ., județ Ialomița, împreună cu o cotă indiviză de 2/6 din locuința aflată pe el, construită din cărămidă și învelită cu tablă. Terenul a fost dobândit de defunctă împreună cu soțul supraviețuitor conform actului dotal autentificat de Judecătoria Urziceni sub nr. 39/1920, iar cota de 2/6 din locuință a fost edificată împreună cu soțul supraviețuitor în cotă de 4/6, în timpul căsătoriei prin contribuție comună și egală, restul de 2/6 aparținând fiului lor predecedat M. D. G. și soției M. A., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 556/1973.

Instanța a constatat că de pe urma defunctului M. A., decedat la 2 mai 1983 în localitatea Urziceni au rămas ca unici moștenitori legali L. – M. A. – M. – C. și C. – M. A. – C., în calitate de nepoate de fiu cu cote de ½ fiecare.

De pe urma defunctului au rămas următoarele bunuri succesorale conform certificatului de moștenitor nr. 342/3.11.1983:

- o cotă indiviză de ½ din terenul loc de casă în suprafață de 1229 mp. situat în Urziceni, . împreună cu cota indiviză de 2/6 din locuința aflată pe el construită din cărămidă și învelită cu tablă, teren dobândit de defunct împreună cu soția sa predecedată, conform actului dotal autentificat sub nr. 39/1920, iar cota de 2/6 din locuință fiind dobândită prin edificarea împreună cu soția sa în timpul căsătoriei a cotei de 4/6 din imobil, precum și cu fiul și nora sa a restului de 2/6 din imobil.

Din analiza înscrisurilor arătate mai sus, depuse de către părți in scopul dovedirii cotelor cuvenite fiecăreia si masei bunurilor cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune instanța a constatat că reclamanta si pârâta au dobândit in cote egale, prin moștenire, următoarele bunuri aflate in indiviziune:

- teren in suprafață de 1229 m.p. situat in mun. Urziceni, . Buzăului) nr. 86, dobândit in cote egale, prin moștenire de la defuncții M. A. si M. A.;

- 1/2 din teren situat in mun. Urziceni nr.86, dobândit in cote egale, prin moștenire de la defunctul M. D. G., restul cotei de ½ fiind proprietatea intervenientei M. A., care a cumpărat terenul in timpul căsătoriei cu defunctul M. D. G., prin act autentificat sub nr. 499/338/957 la Notariatul de Stat Urziceni.

- 5/6 din imobilul cu destinația de casa de locuit amplasat pe terenul in suprafață de 1229 m.p. situat in mun. Urziceni, . Buzăului) nr. 86, dobândit prin moștenire in cote egale de la defuncții M. A., M. A. si M. D. G., restul cotei de 1/6 fiind proprietatea intervenientei M. A., care a edificat casa in timpul căsătoriei cu defunctul M. D. G. si împreună cu M. A. si M. A..

Instanța a constatat ca părțile au efectuat si o . lucrări la imobilul bun succesoral, care au condus la transformarea substanțială a acestuia.

Astfel, reclamanta împreună cu soțul său intervenientul C. - M. M. au edificat un imobil compus din parter si etaj, având autorizația de construire nr. 10/26.07.1991 si folosind exclusiv mijloacele materiale proprii. Această situație a fost recunoscută in cea mai mare parte de către celelalte părți, așa cum rezulta din întâmpinarea-cerere reconvențională formulată de către pârâta C. M. A. C., care arata ca este de acord ca reclamantei să-i fie atribuită partea de imobil construită împreună cu soțul ei in continuarea imobilului succesoral, că este de acord cu partajarea bunurilor aflate in indiviziune, dar in alte cote legale decât cele indicate de către reclamantă si cu precizarea ca nu toate îmbunătățirile indicate de reclamanta in acțiune au fost efectuate de aceasta.

In stabilirea situației de fapt instanța a avut in vedere atât probele cu înscrisuri si expertiză tehnică, dar si proba testimonială administrată in cauză.

Astfel, instanța a avut in vedere declarația martorului P. D. care a arătat ca intervenienta M. A. a efectuat o . lucrări de renovare la casa bătrânească in jurul anului 1974, dar a cenzurat declarația acestuia in ceea ce privește detalierea lucrărilor deoarece martorul a arătat că nu a mai fost prezent in curtea părților de aproximativ 15 ani.

De altfel, a motivat prima instanță, reclamanta si pârâta recunosc, in cererile formulate in fata instanței, ca intervenienta a efectuat aceste lucrări de renovare a casei bătrânești, care insă au fost refăcute de către părți cu ocazia edificării construcției noi si a refacerii casei vechi, datorită stării de deteriorare in care se aflau.

Instanța a reținut si declarația martorului M. G., care a participat personal, începând cu anul 2001, la lucrările efectuate la imobilul bun succesoral si anume: a făcut o terasa finisată cu mozaic, a renovat o parte din glafuri si a zugrăvit camera de zi, a tencuit o mansarda construită deasupra camerei de zi pe locul unde anterior se afla o veranda din fier, lucrări pentru care așa cum arată martorul s-au achiziționat materialele de către intervenient care de asemenea a plătit si muncitorii.

Aceasta declarație se coroborează si cu declarația martorului C. S. care a arătat ca a participat la lucrările efectuate in anul 2005, constând in decopertare, demontare uși si pardoseli, placare rigips la interior, pardoseli, gresie, faianță, zugrăvit cu material lavabil in toată casa, efectuarea unei lucrări de subzidire si marmură la . cu care a fost plătit de către intervenientul C. M. cu suma de_ lei vechi. Mai arată acest martor ca toate materialele necesare au fost cumpărate de intervenient si că tot el plătea muncitorii si asigura hrana acestora.

De asemenea, instanța a reținut, din declarația acestui martor, si faptul ca a fost refăcuta instalația electrică, lucrare necesară datorită decopertării pereților, tencuirii si placării cu rigips a acestora si că, tâmplăria interioară a fost construită cu o altă firmă.

Declarațiile martorilor C. S. și M. G. se coroborează si in ceea ce privește relatările privind atitudinea pârâtei fată de lucrările care se efectuau, cei doi martori arătând faptul că aceasta venea uneori sâmbăta sau duminica, dar nu discuta cu muncitorii si nici nu plătea vreo sumă de bani, a stabilit judecătoria.

Toate aceste declarații testimoniale sunt in acord si cu probele cu înscrisuri depuse de către reclamanta si intervenient la filele 68-182, care fac dovada achiziționării materialelor de construcție, a plătii manoperei, a faptului că au avut veniturile necesare, completate cu credite obținute de la bănci pentru edificarea construcției noi si pentru contribuția avută la renovarea casei bătrânești.

La rândul său martorul Piscan F. M. Constanta arata ca intervenienta M. A. a efectuat o . lucrări de renovare la casa bătrânească imediat după decesul soțului său, constând din verandă de fier forjat si sticlă, gresie, faianță in bucătărie si sobe de teracotă, dar arată că practic toate părțile din dosar au efectuat ulterior, prin contribuție comună lucrările de renovare si construcție care au transformat imobilul bun succesoral in mod substanțial.

Astfel, martora arată ca reclamanta si soțul ei au efectuat împreună o construcție parter si etaj, că toate părțile au contribuit la refacerea casei bătrânești si la îmbunătățirile aduse acesteia, că pârâta a ajutat-o pe reclamanta la refacerea case vechi cu suma de_ lei, că a schimbat tabla, a montat ușă de termopan la intrare si fereastră si parchet din bambus, că reclamanta si soțul ei au refăcut holul, s-a înlocuit gresia si faianța s-a realizat o nouă împrejmuire in locul celei vechi, că sobele de teracotă montate de intervenientă au fost demontate si s-a realizat instalație de încălzire centrală, că soțul pârâtei a efectuat instalația de gaz fiind director la Petrom.

Instanța a reținut ca fiind parțial relevantă si declarația martorei G. A. care arată că a vizitat casa veche si înainte si după refacerea ei, că s-a montat geam termopan, că interiorul case s-a tencuit si s-a placat cu rigips, s-a pus parchet, uși interioare noi, gresie, faianță si instalații sanitare noi, dar a înlăturat in rest susținerile acestui martor care cunoaște modalitatea de plata a îmbunătățirilor exclusiv din spusele pârâtei pretinzând că aceasta le-a plătit in totalitate, aspect in contradicție cu celelalte probe din dosar si chiar cu cererile pârâtei. De asemenea, instanța a reținut că această declarație se află in vădită neconcordanță cu expertiza tehnică construcții efectuată in cauză, deoarece martora afirmă că deasupra bucătăriei este montat direct acoperișul, aspect contrazis de expertiza care arată că in prezent bucătăria este o construcție cu regim de înălțime parter si mansardă, etajul fiind o prelungire a casei noi edificate de reclamantă si intervenient si neavând nicio legătură cu casa veche.

Tot parțial relevantă este si declarația martorei I. M. care confirmă îmbunătățirile efectuate la casa veche, dar care arată că știe de la pârâtă că aceasta ar fi contribuit cu suma de_ lei si că tot ea ar fi plătit si instalația de gaz.

Un alt martor, care a lucrat efectiv la edificarea îmbunătățirilor si construcțiilor noi este numitul I. R. care a arătat ca in 1996 a fost contactat de către intervenient care i-a solicitat să facă un gard de sârmă care înconjura trei sferturi din casa veche si puțin din cea nouă, gard care ulterior a fost continuat cu gard de bolțari, că vechea bucătărie are in prezent intrare si din casa veche si din cea nouă, că s-a decopertat in partea din spate a casei, s-a tencuit si s-a turnat soclu, că s-au scos dușumelele si s-a pus parchet, s-a schimbat instalata electrică, s-a pus tablă suedeză pe acoperiș, s-au decopertat, tencuit si placat cu plasa de B. si rigips pereții interiori. Martorul a arătat că manopera, materialele si costul meselor la cantină pentru muncitori au fost achitate de către intervenient, fără a putea preciza totuși cine a plătit parchetul si tabla suedeză. De asemenea, martorul indică si faptul că lucrările de construcție la clădirea nouă au fost inițiate in anul 2005.

La rândul lui martorul G. V. arată, in depoziția sa, că a participat efectiv la lucrările de construcție încă din 1991, că a făcut instalația electrică, instalații sanitare, centrala termică, tâmplăria interioară, fiind plătit de către intervenient care a locuit împreună cu soția sa si cu mama acesteia, M. A. in casa cea veche, până in 2006 când a fost terminată construcția si finisarea casei noi. De asemenea confirmă declarațiile anterioare in sensul că pârâta nu a locuit in imobil, vizitând părțile la intervale de 2-3 săptămâni. In prezent, arată martorul că, in casa nouă, alături de verandă si bucătărie se află un antreu, o cămară, un hol închis cu geam termopan care inițial era o verandă cu geamuri cu ramă din cornier si care au fost puse tot pe cheltuiala intervenientului, că in 2005 s-a refăcut tot interiorul casei bătrânești tot pe cheltuiala intervenientului respectiv s-a decopertat s-au scos dușumelele, s-a pus umplutură de cărămidă sub dușumea, s-a turnat beton, s-au montat uși si geamuri din termopan, s-au tencuit pereții si tavanul si s-au placat cu plasa si cu rigips. Declarația acestui martor este relevantă si sub aspectul cheltuielilor pentru parchet si tabla suedeză folosită la acoperiș, acesta arătând că a fost împreună cu reclamanta, pârâta si intervenientul la Bucuresti pentru a le achiziționa, aspect care se coroborează cu celelalte declarații testimoniale care arată faptul că si pârâta a avut o contribuție la îmbunătățirile aduse casei bătrânești.

In raport de acest ansamblul probator, instanța a constatat ca reclamanta si intervenientul au edificat prin contribuție proprie, pe terenul bun succesoral, un imobil casă de locuit identificat in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp C”, ca reclamanta si intervenientul au un drept de creanță reprezentând c/valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul casa de locuit ce constituie bun succesoral, identificat in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp A” si anume: gard din beton, pe latura sudica in lungime de 22 m, gard din beton pe latura estică in lungime de 14 m, gard din plasa cu țevi metalice pe latura estică, in lungime de 30 m, instalația de apă, refăcut instalația electrică, centrala termica si instalația de încălzire aferentă, canalizare, consolidarea cu fier beton si tencuirea peretelui din spatele casei, efectuarea lucrărilor de subzidire pe trei laturi ale casei, montarea a 7 ferestre din PVC cu geam termopan, decopertare, aplicare de plasa metalica, tencuire, placare cu rigips, zugrăvire a pereților interiori, turnat pardoseala din beton cu structură de rezistentă,efectuat lucrări de umplutura cu cărămida spartă, montare tâmplărie interioara, respectiv a 7 uși, placare cu adeziv, gresie si faianță la bucătărie si hol, instalația de scurgere la cadă si baterii la cadă si chiuvetă, corpuri de iluminat in baie, hol si trei camere și placare terasa.

De asemenea, a constatat ca reclamanta si intervenientul au un drept de creanța in cuantum de 6000 lei, reprezentând c/valoarea manoperei necesare pentru lucrările de îmbunătățiri efectuate la imobilul bun succesoral, “corp A”.

In ceea ce privește solicitările formulate de către pârâtă, fata de considerentele rezultate din probele analizate de instanță si fata de cererile reclamantei prin care recunoaște că si pârâta a avut o contribuție bănească la îmbunătățirile aduse casei bătrânești, instanța a constatat ca aceasta are un drept de creanța in cuantum de 15.000 lei, reprezentând contribuția sa la efectuarea îmbunătățirilor descrise mai sus la corpul de clădire “A” si că, a făcut prin contribuție proprie următoarele îmbunătățiri la același corp de clădire, respectiv: materiale si manopera necesare efectuării acoperișului din tablă ondulată, inclusiv pe corpul B, montat o fereastra PVC cu geam termopan, montat parchet din bambus in toata casa, montat gresie si faianță in baie si hol, obiecte sanitare in baie( cada, rezervor si bazin WC), glafuri din marmura la toate geamurile și sistem de închidere la 4 uși.

Din raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții efectuat de către exp. C. M. a rezultat că in prezent pe terenul din Urziceni, .. 86, jud. Ialomița se află trei corpuri de clădire si anume construcția veche cu regim de înălțime parter, ce face parte din masa succesorala si a fost identificat ca fiind “corp A”, casa de locuit parter si etaj “corp C”, edificat in anul 1991 in baza autorizației de construire nr.10/1991 eliberată de Primăria or. Urziceni si construcția numită “corp B”, edificată după 1991, in regim de construcție parter si mansardă, pe amplasamentul vechii construcții din paiantă (fostă bucătărie si verandă).

Instanța a avut in vedere si notele scrise formulate de către părți din care rezultă că, in principal, aspectul controversat între acestea este acela al partajării corpului B, concluzia expertului fiind aceea că din punct de vedere tehnic si ținând cont de necesitatea menținerii unor condiții normale de folosință a fiecărei unități locative nu este posibilă ieșirea din indiviziune asupra acestui corp de clădire numit “bucătărie anexă “, decât după executarea unor lucrări de separare a instalațiilor, ceea ce implică mutarea centralei termice precum si amenajarea unei alte bucătării in casa veche.

F. de aceste aspecte, instanța a dispus rămânerea părților in indiviziune asupra acestui corp, având in vedere faptul că cele două unități locative au in comun branșamente comune, că centrala termica care este amplasată in corpul B deservește ambele locuințe, iar o eventuală separare a instalațiilor ar însemna cheltuieli suplimentare pentru toate părțile.

De asemenea, instanța a avut in vedere faptul că, așa cum reiese din ansamblul probelor administrate, acest corp de clădire a fost edificat si refăcut prin acordul si contribuția părților, in această modalitate care implică practic o indiviziune forțată, dar care presupunea o soluție tehnică de amenajare si folosire in comun mai avantajoasă, la data edificării celor trei corpuri de clădire neexistând disensiuni intre părți.

In consecința, instanța a constatat ca toate părțile din proces au edificat prin contribuție . in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, care urmează sa rămână in indiviziune forțată si a constatat ca reclamanta si intervenientul au edificat prin contribuție proprie etajul construcției identificată in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, terenul de sub aceasta construcție rămânând in indiviziune.

Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de aducere la masa de partaj a unor bunuri mobile, respectiv: 6 icoane vechi bizantine; 12 cupe șampanie din cristal; un serviciu de masă de 6 persoane compus din 20 de piese; un serviciu de ceai compus din 9 piese; un serviciu de cafea compus din 9 piese; trei tablouri – uleiuri pe pânză semnate reprezentând peisaj cu car cu boi, natură moartă și un vas cu violete; mobilă de sufragerie compusă din 6 scaune tapițate, un bufet sculptat, o servantă și o vitrină; un dormitor compus din pat, șifonier, două noptiere și masă de toaletă, fata de împrejurarea ca nu s-au făcut probe din care să rezulte existenta acestora in masa succesorală la data decesului autorilor părților.

Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2010, Judecătoria Ploiești a dispus respingerea ca neîntemeiate, a obiecțiunilor formulate de părți, la rapoartele de expertiză constructor, întocmit de către expert N. C. și topo, întocmit de către expert G. E.. De asemenea a respins ca neîntemeiată cererea privind modificarea IAP, formulată de către intervenientul C. M. M., prin apărător, apreciind că nu există acord între părți în acest sens, urmând ca intervenientul C. M. M. să-și valorifice pretențiile pe căi legale procedural.

Instanța de fond a pus în vedere părților, prin apărători, să depună la dosar opțiuni de lotizare, pentru a fi avute în vedere de expert la efectuarea variantelor de lotizare.

S-a revenit asupra măsurii dispuse prin IAP, prin care s-a stabilit că variantele de lotizare să fie efectuate de către expertul constructor N. C. și s-a dispus efectuarea variantelor de lotizare de către expertul topo G. E..

Instanța de fond a dispus revenirea cu adresă către expert topo G. E. pentru a efectua variantele de lotizare ale terenului și construcției supuse partajului, conform opțiunilor părților, iar în cazul în care e necesară majorarea onorariului, să depună deviz de cheltuieli.

Împotriva Încheierii din 30.03.2010 a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea Legii nr. 2/2000, instanța depășind atribuțiile judecătorești.

Apelanta a criticat încheierea arătând că, expertul G. E. este specializat în domeniul topografie, cadastru, geodezie și nu poate efectua expertize decât în acest domeniu, nefigurând în tabloul experților judiciari în domeniul evaluare proprietăți imobiliare și nici pe lisat experților acreditați de Ministerul Justiției în condițiile art.13 din Ordonanță, apreciind că valoarea bunului cu ponderea cea mai importantă în masa succesorală este terenul și nu a fost stabilită de un specialist fiind mult diminuată față de valoarea reală a acestuia

Prin decizia nr. 217 pronunțată în data de 19 aprilie 2011, Tribunalul Prahova a respins ca inadmisibil apelul declarat de pârâta L. M. A. M. C., împotriva Încheierii de ședință din data de 30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Instanța de apel a reținut că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.282 C.pr.civ., conform cu care împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, si, pe cale de consecința, apelul este inadmisibil potrivit art. 296 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 21 iunie 2011, pârâta L. M. Ane-M., a invocat excepția nulității absolute a autorizației nr.10 din data de 26 iulie 1991 pentru executarea lucrărilor de construcții și instalații a clădirilor de locuit ce se execută de către cetățeni.

Prin Sentința civilă nr._/11.06.2013, Judecătoria Ploieștia respins excepția nulității absolute a autorizației nr.10/26.07.1991 (fila 573 dosar) emisă de Primăria Urziceni pe numele intervenientului C. M.-M. pentru executarea lucrărilor de construcții și instalații a clădirilor de locuit ce se execută de către cetățeni - invocată de pârâta L. M. A.-M. C., ca neîntemeiată, a admis în parte pe fond acțiunea completată și precizată, formulata de reclamanta C. M. A. C., a admis în parte pe fond cererea reconvențională formulată de pârâta L. M. A. M. C., a admis în parte pe fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. A., a admis în parte pe fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. M.-M., dispunând ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii pronunțată de instanță la data de 11.12.2007 și variantei unice din raportul de expertiza topo-inițial și schiței de plan anexă acestuia (filele 662-664 dosar) înregistrat sub nr. 453/31.08.2012 la Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că față de excepția nulității absolute a Autorizației nr.10/26.07.1991 (fila 573 dosar) emisă de Primăria Urziceni Județul Ialomița, pe numele intervenientului C. M.-M. pentru executarea lucrărilor de construcții și instalații a clădirilor de locuit ce se execută de către cetățeni, invocată de pârâta Lazariade M. Ane-M. C., aceasta nu este o excepție, ci o problemă ce vizează fondul cauzei, pentru care nu s-au făcut apărări și probe pe fond, nu s-a făcut dovada că Autorizația nr.10/26.07.1991 a fost anulată de organul emitent sau de instanța de contencios administrativ, fiind un act administrativ eliberat în baza Legii nr. 50/1991, astfel încât nefiind anulată, își produce și și-a produs efectele juridice pentru care a fost emisă, considerente față de care a respins-o ca neîntemeiată.

Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

Urmare a încheierii interlocutorii, pronunțată în data de 11.12.2007 și a expertizei topo și schiței de plan anexă acestuia, întocmită de expert topo B. N., față de care reclamanta a formulat obiecțiuni, admise în parte de instanță și, în consecință, acesta fiind completat la solicitarea reclamantei și din oficiu dispus de instanță, cât și a expertizei construcții, a schiței de plan anexă acestuia întocmit în cauză de expert constructor N. C., față de care reclamanta, pârâta și intervenientul Constnatin Maino-M. au formulat obiecțiuni, respinse ca neîntemeiate, instanța de fond, văzând dispozițiile art. 728¹ C.Civ. și 673⁹ C.pr.civ, a admis în parte pe fond acțiunea completată și precizată, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei unice din raportul de expertiză topo-inițial și schiței de plan anexă acestuia (filele 662-664 dosar).

Instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune în această variantă, față de opinia expertului topo B. N., care a concluzionat că întocmirea altei variante de lotizare nu este posibilă, pentru că s-ar încălca dispozițiile încheierii interlocutorii din data de 11 decembrie 2007.

În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată..

Împotriva Încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 11.12.2007 în dosarul_ au declarat apel pârâta L. M. A. - M. C. și intervenienta M. A., invocând în drept art.282 alin 2 C..

În motivarea cererii, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au învederat faptul că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești în ședința publică din data de 11.12.2007 în dosarul_ instanța a atribuit în folosință comună imobilul corp B (parter), indiviziune forțată, deși acesta este proprietatea intervenientei M. A. prin sentința civilă nr._ din 11.06.2013 imobilul corp B (parter) nu a fost supus partajului rămânând în indiviziune numai terenul de sub clădire, soluție pe care o consideră legală.

În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la imobilul corp B (parter) bun propriu al intervenientei M. A., apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că această extindere a corpului A a fost construită în anul 1974.

Astfel, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că din documentele depuse la dosar de reclamantă - fila 211- rezultă că la data de 9.04.1983 exista construcția Corp B (parter).

În continuare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că reclamanta și intervenientul s-au căsătorit în anul 1982, când au avut primul copil, în anul 1984 au avut al doilea copil, iar în anul 1992 pe cel de al treilea.

Mai mult, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la data căsătoriei conform datelor din cartea de muncă existente la dosar, intervenientul C. M. avea ocupația de lucrător gestionar ocupație pe care a îndeplinit-o până în anul 1986.

Or, din anul 1986 și până în anul 1989 a îndeplinit funcția de secretar al biroului executiv al consiliului popular Gârbovi.

Totodată, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în anul 1989 acesta a devenit judecător stagiar, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1991, iar reclamanta a terminat Facultatea de filologie în anul 1980 și s-a angajat ca profesor de limba franceză în anul 1981 în localitatea Ciocârlia județul Ialomița.

Apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că au făcut aceste precizări pentru a arăta că până în anul 1991 resursele financiare ale familiei C. M. nu erau de natură să le permită acestora efectuarea de investiții.

Mai mult, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la dosar nu au depus dovezi din care să rezulte faptul că realizau venituri suplimentare.

De asemenea, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că martora G. A., nașa de cununie a pârâtei reclamante care cunoaște familia M. din anul 1975 arată la filele 188 și 189 că: „Știe casa veche din anul 1975. Aceasta avea bucătărie, cămara și veranda construită inițial din fier forjat iar în prezent din termopan. Precizează că bucătăria are intrare în ambele case. De asemenea martora mai arată ca pereții bucătăriei erau din cărămidă cu acoperiș din țiglă, iar zidurile din cărămidă există și în prezent, iar martora I. M. (filele 190-191) este prietenă cu pârâta din facultate și în această calitate a vizitat casa în anul 1976.

Astfel, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că referitor la bucătăria din Corpul B (parter) a arătat că s-a schimbat acoperișul și tâmplăria fiind acum din termopan, iar compoziția pereților de la bucătărie anexă s-a păstrat, modificările făcute cuprind doar lărgirea spațiului verandei (dintre ei).

De asemenea, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că martorul I. R. (filele 192-193) propus de reclamanți declară că bucătăria este lipită de casa veche pe o latură și are intrări și din casa veche si din casa nouă, iar martorul P. D. (fila 61) arată că este și a fost vecin cu M. A..

În continuare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în 1974 când era contabil șef la CAP Adâncată a fost vizitat de M. A. și l-a rugat să-i recomande o firmă de construcții și precizează că acesta arată că a executat lucrările cerute cu 4 meseriași de la CAP Adâncată, zidari tâmplari sudori.

În acest sens, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că martorul a arătat, de asemenea că: lângă casa bătrânească era o bucătărie la care a pus gresie și faianță și a realizat o verandă din fier vinclu; contravaloarea acestor îmbunătățiri a fost plătită de intervenientă la CAP unde martorul era contabil sef; îmbunătățirile au reprezentat montarea faianței și a gresiei în bucătăria din corpul B, a făcut o verandă cu fier vinclu, a refăcut tencuiala casei și a vopsit-o; branșamentul la rețeaua de apă a fost făcut de intervenientă M. A.; împrejmuirea era făcută de când trăia soțul intervenientei

Mai mult, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că această declarație se corelează și cu adeverința eliberata de CAR Învățământ Urziceni - fila 65 - din care rezultă că în perioada respectivă intervenienta a făcut împrumuturi pentru a achita lucrările menționate, iar mărturiile privind existenta Anexei Corp B se coroborează și cu mențiunea de la fila 235 referitoare la introducerea gazelor în sensul ca acestea se introduc în bucătăria existentă cu suprafața de 4X2.8 m.

În continuare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în anul 1991 reclamanta și intervenientul au demolat, fără acordul lor magazia, parte componentă a corpului B (cea de a treia clădire a corpului B demolată de reclamantă și soțul acesteia), proprietate a intervenientei M. A..

În acest sens, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că pe suprafața fostei magazii și deasupra cămării și bucătăriei din Corpul B reclamanta și intervenientul au construit o parte din noua clădire și o cameră mansardată, iar pentru a susține aceste clădiri noi au fost consolidați pereții de la bucătărie și cămară (corpul B) proprietate a intervenientei M. A..

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, referitor la alimentarea cu gaze naturale, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în anul 1991 a fost introdusă alimentarea cu gaze la bucătăria din corpul B (parter), precizând totodată că alimentarea cu gaze nu putea fi introdusă în situația în care clădirea era construită din paiantă.

În continuare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în anul 1993 s-a aprobat mărirea instalației de utilizare prin aprobarea a încă unui punct de consum amplasat în corpul B (parter), iar în anul 1995 s-a aprobat și branșamentul pentru construcția nouă edificată de reclamantă și intervenient, fără a se contoriza separat consumul celor doua imobile.

În concluzie, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că fiecare dintre cele 2 imobile au câte 2 puncte de alimentare cu gaze respectiv: Casa corp A și extinderea Corp B(parter) sunt alimentate cu energie termică de la centrala amplasată în extinderea Corp B (parter) – Bucătărie; bucătăria din corpul B (parter) - aragazul - este alimentat printr-un racord separat; Clădirea nouă (Corp C) are alimentare separată pentru centrala termica proprie amplasată într-o încăpere specială, are racord la bucătăria proprie pentru alimentarea cu gaze a aragazului.

De asemenea, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că instalația de alimentare cu gaze este prevăzută cu un singur contor pentru ambele imobile.

În ceea ce privește al treilea motiv de apel, referitor la alimentarea cu energie electrică, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că imobilul corp A este legat funcțional de extinderea Corp B (parter) și din punct de vedere al alimentării cu energie electrică, având contorizare separată, iar tabloul electric este amplasat pe peretele exterior al corpului A dinspre stradă.

Mai mult, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la rândul său imobilul Corp C are alimentare si contorizare separata având tabloul electric montat pe peretele exterior dinspre curte.

În ceea ce privește al patrulea motiv de apel, referitor la alimentarea cu apa curentă, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că, Corpul A, baia este alimentată de la instalația care alimentează mai întâi bucătăria din Corpul B, iar apa calda din baia din corpul A provine de la centrala termică montată în extinderea Corp B.

În acest sens, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că, corpul C are alimentare cu apa separată si alimentare cu apa caldă de la centrala proprie.

În ceea ce privește al cincilea motiv de apel, referitor la instalația de canalizare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că, Corpul A - baia și extinderea Corp B au avut inițial instalație de canalizare proprie fiind dotat cu fose septice, iar în momentul de față corpul A și B sunt racordate împreună, pe aceeași conductă la instalația colectoare la care este racordat și corpul C.

Fată de cele prezentate mai sus, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au solicitat să se constate că imobilul corp A și extinderea Corp B (parter) formează împreună o unitate locativă distinctă cu toate facilitățile; această unitate locativă cu funcționare independentă nu are utilități care să conducă la intersectarea cu ocupanții imobilului Corp C; în aceste condiții imobilul Corp A cu extinderea corp B(parter) care așa cum am arătat formează împreună o unitate locativă distinctă iar imobilul corp C o altă unitate locativă distinctă cu acces și facilități proprii.

Apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut în continuare că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să-i fie atribuite cca 1000 mp din teren deoarece a construit o casa nouă de locuit precum și anexe, iar lor, pârâta și intervenientă, să li se atribuie imobilul succesoral și o suprafață de cea 300 mp necesară utilei folosințe a imobilului.

În acest sens, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că instanța de fond prin Sentința civilă nr._ din 11.06.2013 a respectat această cerere, iar varianta de lotizare propusă de reclamantă are avantajul că generează cele mai mici sulte și nu necesită nici o modificare la imobile.

În ceea ce privește al șaselea motiv de apel, referitor la pretinsele creanțe, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că, reclamanta și intervenientul s-au căsătorit în anul 1982, când au avut primul copil, în anul 1984 au avut al doilea copil și în anul 1992 pe cel de al treilea.

În continuare, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la data căsătoriei conform datelor din cartea de muncă existente la dosar, intervenientul C. M. avea ocupația de lucrător gestionar ocupație pe care a îndeplinit-o până în anul 1986, iar din anul 1986 și până în anul 1989 a îndeplinit funcția de secretar al biroului executiv al consiliului popular Gârbovi.

Mai mult, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că în anul 1989 a devenit judecător stagiar, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1991, iar reclamanta a terminat Facultatea de filologie în anul 1980 și s-a angajat ca profesor de limba franceză în anul 1981 în localitatea Ciocârlia jud. Ialomița.

Totodată, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că au făcut aceste precizări pentru a arăta că până în anul 1991 resursele financiare ale familiei C. M. nu erau de natură să le permită acestora efectuarea de investiții.

În acest sens, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la dosar nu au depus dovezi din care să rezulte faptul că realizau venituri suplimentare, iar în calculul efectuat nu au inclus cheltuielile de întreținere zilnice, energie apa, gaze, cheltuieli pentru creșterea și educarea copiilor, impozitele și taxele și contribuțiile aferente veniturilor din salarii, impozitele pe proprietate.

Or, din calculele efectuate rezultă că, chiar dacă ar aduna toate veniturile brute realizate de soții C. M., nu sunt acoperite cheltuielile cu investițiile pe care pretind că le-au efectuat.

Astfel, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că la dosar au depus un set de planșe fotografice realizate in MAI 2005 cu care dovedesc următoarele: la data la care au fost efectuate fotografiile pe pereții bucătăriei era aplicata faianța model 1974, la aceeași dată, așa cum se poate vedea din fotografii, era deja construită camera de la mansardă care a fost edificată deasupra corpului B parter proprietatea M. A.; un set de fotografii 2013 de unde se poate vedea ca a fost înlocuită faianța și doar finisați pereții, centrala termica și fereastra din bucătărie fiind amplasate în aceiași loc.

Astfel că, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au concluzionat că s-au făcut numai îmbunătățiri, nu au fost demolați pereții corpului B parter.

În ceea ce privește al șaselea motiv de apel, apelanta-pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că, având în vedere motivele prezentate, prevederile art. 673⁹ C., precum și faptul că reclamanta și intervenientul mai au la aceeași adresă un imobil nou construit, mult mai confortabil, cu toate facilitățile, cu suprafață mai mare; cele 2 imobile: Corp A cu extinderea Corp B (parter) și Corp C sunt comod partajabile în natură; cele două clădiri Corp A cu extinderea Corp B (parter) și Corp C sunt unități locative de sine stătătoare, nu se intersectează,au utilități separate, solicită modificarea Încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 11.12.2007 în dosarul_, în sensul menținerii în indiviziune numai a terenului situat sub corpul B, așa cum s-a decis și prin Sentința civilă nr._ din 11.06.2013.

Împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007 de Judecătoria Ploiești în dosarul_ și împotriva sentinței nr._ pronunțata la data de 11.06.2013 au declarat apelși reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., solicitând schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu, în sensul respingerii cererilor de intervenție formulate de M. A. si L. A. M., admiterea în tot a cererii completatoare formulata de reclamanta C. M. A. C. în sensul admiterii cererii de aducere la masa partajabila a bunurilor mobile astfel cum au fost descrise în cerere.

De asemenea, au solicitat schimbarea în tot a încheierii de admitere in principiu în ceea ce privește admiterea în tot a acțiunii principale în sensul ieșirii din indiviziune și în ceea ce privește "Corpul B" și terenul aferent acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale formulate de L. A. M. C., respingerea în totalitate a cererii de intervenție formulată de M. A., admiterea în totalitate a cererii principale formulate de C. M. A. C. cu privire la ieșirea din indiviziune asupra imobilului casa de locuit și teren aferent în suprafață de 1229 mp. situat în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, pentru motivele ce urmează a le învedera.

În ceea ce privește primul motiv de apel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au considerat că încheierea de admitere în principiu netemeinică și nelegală având în vedere în principal încălcarea principiului prevăzut de art.728 C.civ., în conformitate cu care, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că art. 728 alin.1 Cod civil prevede faptul că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede, poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare, iar conform art. 736 alin. 1 fiecare din coerezi poate cere partea sa în natură din imobile, iar potrivit art. 673⁵ alin. 1 -2 Cod procedura civila, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia, instanța urmând a face împărțeala în natura.

Mai mult, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că în măsura în care sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare pentru formarea loturilor, conform art. 673 indice 6 Cod procedura civilă, instanța trebuie să țină seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei fiecăruia, natura bunurilor, ocupația pârtilor și de faptul că unii au făcut anterior împărțelii construcții, îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că potrivit dispozițiilor art. 728, alin. 1 și 2, Codul Civil dreptul de a cere ieșirea din indiviziune este imperativă, astfel încât chiar și o cerere expresă (venită din partea testatorului prin introducerea unei astfel de clauze în testamentul sau din partea comoștenitorilor prin încheierea unei convenții) de renunțare la dreptul de a cere împărțeala și asumarea obligației de a rămâne în indiviziune este nulă și, deci, în condițiile în care doctrina și jurisprudența statuează faptul că este nulă inclusiv o convenție prin care comoștenitorii renunță la dreptul de a cere împărțeală, au apreciat că nici instanța nu are posibilitatea legală de a da o soluție prin care aceștia să rămână în indiviziune forțată cu atât mai mult cu cât în speța de față, instanța a fost investita de ambele parți, atât prin cererea principală, cât și pe calea cererii reconvenționale cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului menționat.

În altă ordine de idei, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că prin încheierea de admitere in principiu, au fost încălcate principiile înscrise în art. 741 Cod Civil, esențiale în cadrul oricărei împărțeli și nu doar în materia partajului succesoral.

Așadar, în aplicarea corectă a textului, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au solicitat a se ține seama că atunci când împărțirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv, unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalent în bani.

În continuare, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că, în speța de față, decizia instanței de fond cu privire la menținerea părților în indiviziune forțată asupra corpului B a determinat ulterior o decizie nelegală pe fondul cauzei, având în vedere faptul că experții topo numiți în cauza au procedat la împărțire fiind ținuți de aceasta decizie.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, ce vizează respingerea cererii completatoare cu privire la aducerea la masa partajabilă a bunurilor mobile astfel cum au fost descrise în cuprinsul cererii, pe motiv că nu au fost aduse dovezi cu privire la existența acestora la data decesului autorilor, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat că este netemeinică și nelegală având în vedere faptul că prin întâmpinarea depusă de pârâta la cererea completatoare, afirma că ele există într-adevăr, dar că sunt bunuri proprii ale intervenientei M. A. care la rândul sau nu a făcut dovada proprietății acestora.

În ceea ce privește al treilea motiv de apel, ce vizează admiterea în principiu a cererii de intervenție formulate de M. A., apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat că instanța a pronunțat o soluție nelegală, având în vedere faptul că prin cererea sa, intervenientă a solicitat între altele să se constate că are un drept de proprietate în cota de 1/6 din imobilul casa de locuit ce face obiectul partajului, aspect total neadevărat.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat că din înscrisurile depuse și prezentate în considerente, rezultă că de pe urma defunctului M. D. G., decedat la 10.07.1973, au rămas, între alte bunuri, cota indiviza de 1/6 din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, restul construcției s-a aflat în proprietatea soților M. A. și M. A. si a făcut obiectul altor certificate de moștenitor.

În acest sens, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că, în opinia lor, rezulta fără putința de tăgadă faptul că 1/6 din imobil a aparținut soților M. A. și M. D. G. și, prin urmare, la decesul acestuia, la masa partajabila a venit o jumătate din cota de 1/6, restul de jumătate din cota de 1/6 revenindu-i soției supraviețuitoare ca bun propriu, iar la cota fixă cuvenita soțului supraviețuitor, de o pătrime din jumătatea aflată în proprietatea soțului a renunțat, deci M. A. nu deține 1/6 din imobil, ci doar o jumătate din această cotă ca bun propriu, instanța pronunțând o soluție nelegală.

În ceea ce privește al patrulea motiv de apel, ce vizează admiterea în principiu a cererii de intervenție formulata de întervenientul C. M. M., apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat că, de asemenea, instanța nu motivează în fapt și în drept soluția dată și nu precizează clar în ce sens admite în principiu cererea de intervenție, mai exact care capete de cerere sunt admise, care sunt respinse și din ce motiv.

Față de acesta motive, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii de admitere în principiu pronunțata în ședința publica din data de 11.12.2007 ca fiind netemeinică și nelegală.

În ceea ce privește motivele de apel împotriva Sentinței civile nr._ pronunțata in ședința publica din data de 21.05.2013, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut următoarele:

Astfel, în ceea ce privește un prim aspect, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au stat la baza pronunțării soluției. Instanța de fond prin considerente descrie amănunțit etapele de desfășurare a procesului fără a preciza și motivele.

În ceea ce privește al doilea aspect, ce vizează admiterea cererii de intervenție formulata de M. A., apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că instanța nu a ținut cont de probele existente la dosar, pronunțând astfel o soluție nelegală.

În acest sens, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că M. A. a solicitat să se constate, între altele, că deține în proprietate o cotă de 1/6 din imobilul casa de locuit ce face obiectul cererii de partaj. Or, așa cum au arătat, cota de 1/6 din imobil a deținut-o în cote egale de 1/2 cu soțul sau, M. D. G., iar conform legii după decesul acestuia, mai avea dreptul la cota de 1/4 din 1/12 ca soție supraviețuitoare, dar conform certificatului de moștenitor existent la dosar, aceasta a renunțat la moștenirea soțului în favoarea celor doua fiice, L. M. A. M. C. și C. M. A. C., prin urmare, cota pe care aceasta o deține din imobil este de 1/12.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care aceasta solicita instanței să constate faptul că deține un drept de creanța constând în îmbunătățirile aduse acestei case, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au solicitat a se observa că instanța de fond, de asemenea a pronunțat o hotărâre nelegala având în vedere faptul că intervenientă nu a precizat clar când anume a adus aceste îmbunătățiri imobilului, în ce au constat și care este cuantumul acestora și, în altă ordine de idei, instanța a pronunțat soluția neexistând nicio probă din care să rezulte aspecte învederate.

Mai mult, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că dispozitivul nu cuprinde clar modul de partajare a bunurilor, cum sunt proporționate cotele, având în vedere faptul că a fost admisă cererea modificatoare prin care ea, reclamanta a contestat cotele legale de 1/2 din masa partajabilă, solicitând partajarea în cote de ¾ și respectiv 1/4 pentru pârâtă.

În continuare, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că dispozitivul nu cuprinde sultele si nici cuantumul creanțelor.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că împărțirea imobilului conform raportului de expertiza efectuat în cauza de expert Baiuță N. la data de 31.08.2012 este de asemenea nelegală pentru considerentele ce urmează a le învedera.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că, în primul rând la acest raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni admise de instanță, în principal, motivul obiecțiunilor fiind legat de faptul că acesta nu a formulat decât o singura variantă de lotizare, motiv pentru care apreciază că acest raport de expertiza nu a fost omologat, deci nu există posibilitatea legala de a sta la baza împărțelii judiciare.

Apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut în continuare că expertul în acest raport, face o afirmație, în opinia lor, total nelegală, spunând ca M. A. este proprietara parterului Corpului B care tocmai fusese lăsat în indiviziune forțată prin încheierea de admitere în principiu.

Mai mult, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat nelegală ieșirea din indiviziune în baza acestui raport de expertiza având în vedere faptul că, pe de o parte acest raport nu mai este valabil împotriva lui formulându-se obiecțiuni ce au fost admise, iar expertul a formulat un nou raport de expertiză aflat la filele 671-672 din dosar și conține două variante de lotizare, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea prevederilor Codului de procedura civilă în materia împărțelii.

Astfel, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că printre criteriile de care instanța trebuia să țină seama la formarea și atribuirea loturilor se regăsește și acela referitor la mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar, în cazul de față, cota lor de proprietate admisă de instanța este de 3/4 și a paratei de 1/4.

De asemenea, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au apreciat că era necesar să se facă aplicarea dispozițiilor art. 673⁵ Cod Procedură Civilă pentru că numai astfel se poate da eficiență spiritului reglementării legale în materia procedurii de împărțeală judiciară, or în cauza de față dispozitivul nu reflectă faptul ca s-a avut în vedere nici faptul că loturile nu sunt egale, nici cuantumul acestora, nici cuantumul creanțelor sau valorile sultelor.

Cu privire la cererea de intervenție formulata de intervenientul C. M. M. apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut că, de asemenea, instanța nu motivează în fapt și în drept soluția data și nu precizează clar în ce sens admite cererea de intervenție. Mai exact care capete de cerere sunt admise, care sunt respinse și din ce motiv.

Față de aceste motive, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au solicitat admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.

Apelanta–pârâtă L. M. A.- M. C. și apelanta –intervenientă M. A. au formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și de apelantul intervenient C. M. M., invocând excepția tardivității depunerii apelului motivat și totodată, solicitaând să se respingă apelul și să mențină sentința dată de instanța de fond ca legală șl temeinică, în drept invocând disp. art. 289 C..

Astfel, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut în ceea ce privește un prim aspect referitor la excepția tardivității depunerii apelului motivat, că înțeleg să invoce excepția tardivității depunerii apelului motivat pentru următoarele considerente, față de disp. art. 294 C..

În acest sens, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că, comunicarea Hotărârii civile nr._ din 21.05.2013 s-a făcut conform citației existente la dosar pentru reclamantă la data de 31.07.2013 conform recomandatei nr._, iar pentru soțul acesteia intervenientul C. M. M. la data de 01.08.2013, prin recomandata_ și, ca urmare termenul până la care trebuia depusă cererea de apel era 16.08.2013 pentru reclamantă și 17.08.2013 pentru intervenient.

De asemenea, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că cererea este înregistrată la Judecătoria Ploiești în data de 20.08.2013, iar expedierea cererii s-a efectuat prin intermediul firmei DPD, numărul coletului fiind_Q8 64y.

Mai mult, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că pe eticheta adezivă completată de expeditor – avocat C. Ficeac - este înscrisă data de 14.08.2013, iar această dată este nereală.

Or, conform datelor afișate pe site-ul firmei DPD eticheta coletelor nu este o simplă etichetă de transport, ci o înregistrare a contractului de expediere, comanda de transport, dovada asigurării, un instrument pentru facturare, iar aceasta poate fi completată de beneficiar.

Apelanta–pârâtă și apelanta - intervenientă au susținut în continuare că pentru a urmări expediția on-line a coletului se poate introduce numărul coletului într-un spațiu, pe site-ul DPD și se obțin toate informațiile referitoare la traseul urmat de colet. Urmând această procedură au obținut raportul (anexat) din care rezultă că, coletul cu numărul_ 64y a fost prezentat la Biroului firmei din B. în data de 19.08.2013 ora 19:42, a intrat în depozitul Ploiești în data de 20.08.2013 ora 1:38, a ieșit în livrare pe data de 20.08.2013 ora 7:08 și a fost livrat către T. în data de 20.08.2013 la ora 12:36.

În acest sens, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că, față de prevederile art. 284(1) C., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării și aplicând prevederile art. 101(1), rezultă că apelul trebuia depus până la data de 16.08.2013, pentru reclamantă și 17.08.2013, pentru intervenient.

Față de motivele de drept și de fapt invocate, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au solicitat să se admită excepția invocată și să respingă apelul formulat de C. M. A. C. și C. M. M. ca tardiv.

Apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut în ceea ce privește un al doilea aspect, referitor la motivele de apel invocate împotriva încheierii de admitere în principiu, că primul motiv privind încălcarea principiului prevăzut de art.728 c.civ., potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța a dispus în mod corect rămânerea în indiviziune în legătură cu terenul situat sub corpul B.

În continuare, apelanta–pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că situația menținerii în indiviziune în ceea ce privește terenul situat sub construcțiile cu mai multe nivele și mai mulți proprietari reprezintă de fapt regula, fiind cazul tuturor blocurilor de locuințe care au mai mulți proprietari.

Astfel, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că, corpul b parter a fost realizat de intervenientă M. A., această extindere fiind construită în anul 1974, iar din documentele depuse la dosar de reclamantă - fila 211- rezultă că la data de 9.04.1983 exista construcția Corp B.

În continuare, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au reluat, în esență, susținerile din apelul declarat de acestea.

Față de cele învederate, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au solicitat să se respingă acest motiv ca neîntemeiat.

De asemenea, referitor la cel de al doilea motiv de apel respectiv respingerea cererii privind aducerea la masa succesorală a unor bunuri mobile, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că prin cererea completatoare din data de 29.11.2006 reclamanta a solicitat includerea în masa succesorală a unor bunuri mobile care ar fi aparținut bunicilor săi respectiv M. A. decedat la data de 2 mai 1983 și M. A. decedată la data de 21.11.1980, precizând în acest sens că reclamanta nu a făcut dovada acestor susțineri.

Mai mult, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au precizat că, chiar în situația ipotetică în care acestea ar fi aparținut unuia dintre autorii menționați termenul în care reclamanta putea să ceară acest drept este prescris, ultimul dintre bunici decedând în anul 1983.

Astfel, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că art. 783 din Codul Civil prevede că " în privința mobilelor, după trecerea de trei ani, dreptul este prescris " și, ca urmare, a solicitat să se respingă această cerere ca fiind tardiv formulată și nedovedită.

Referitor la cel de al treilea motiv de apel privind cotele succesorale menționate în certificatele de moștenitor, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că, în cazul în care moștenitorii au fost prezenți în fața notarului și și-au recunoscut drepturile succesorale, consimțind la toate mențiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor lor succesorale și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului de moștenitor rezidă din acordul de voință al părților.

Or, în situația în care acordul de voință al părților a fost rezultatul unui viciu de consimțământ, acțiunea în anulare a certificatului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.

În continuare, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că, la data de 28 dec 1973 a decedat M. D. G. soțul intervenientei M. A. cu care a avut 2 fiice respectiv M. A. C. reclamanta șl M. A.-M. C., pârâta din prezentul dosar.

În acest sens, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au susținut că, soții au locuit împreună cu părinții lui M. D. G., iar în timpul căsătoriei au dobândit prin cumpărare 240 mp teren situat în fața terenului pe care era construită casa care face obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că, cei doi soți au contribuit în proporție egală la edificarea casei alături de părinții, respectiv socrii acestora, precizând totodată că în certificatul de moștenitor nr. 556/28,12.1973 (fila 7) întocmit de notarul P. A., la punctul 3, se prevede cota de 1/6 ca masă succesorală. În continuarea certificatului se menționează: aceasta casă a fost construita în cotă de 1/6 de soția supraviețuitoare, restul construcției fiind a soților M. A. și M. A., părinții defunctului.

Or, la dezbaterea moștenirii au fost de față reclamanta și pârâta care au fost principalele beneficiare ale moștenirii, mama lor renunțând la moștenirea ce i se cuvenea de pe urma soțului ei.

Totodată, apelanta–pârâtă și apelanta-intervenientă au susținut că niciunul dintre moștenitori nu a cerut anularea acestui certificat și nici în prezentul dosar nu există o astfel de cerere.

Mai mult, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că la data de 21.11.1980 a decedat M. A. soacra intervenientei respectiv bunica paternă a reclamantei și pârâtei, precizând totodată că în certificatul de moștenitor nr.28 din 5.02.1981 (fila 8) se menționează locuința a fost edificată prin contribuție comună și egală în timpul căsătoriei în cota de 4/6 restul de 2/6 reprezentând contribuția fiului lor predecedat și soției M. A. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 556/1973 și în acest caz beneficiarele moștenirii au fost pârâta și reclamanta care până în prezent nu au formulat nici o cerere de anulare a acestuia.

De asemenea, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că la data de 2.05.1983 a decedat M. A., socrul intervenientei și bunicul patern al reclamantei și pârâtei, iar în certificatul de moștenitor nr.342 din 3.11.1983 (fila 9) se reiau mențiunile anterioare privind cota de 4/6 din imobil aparținând socrilor intervenientei, respectiv bunicilor reclamantei și pârâtei și cota de 2/6 aparținând fiului și nurorii autorului și, în acest caz, beneficiarele moștenirii sunt reclamanta și pârâta care nu au formulat până la data prezentei nicio cerere de anulare a acestui document.

Pentru considerentele ce preced, apelanta–pârâtă și apelanta –intervenientă au solicitat să se respingă și acest motiv de apel.

Referitor la cel de-al patrulea motiv de apel, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au considerat că instanța a arătat în amănunt modul de soluționare a cererii intervenientului.

Apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut în ceea ce privește un al treilea aspect referitor la motivele de apel invocate împotriva Sentinței civile_ pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2013, că, în opinia sa, instanța a motivat foarte clar soluția dată.

Astfel, referitor la cota cuvenită intervenientei M. A. apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au precizat că își mențin motivele invocate la punctul C de mai sus, considerând că instanța da fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În acest sens, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că pentru faptul că intervenienta nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate instanța nici nu i-a acordat o sultă pentru a acoperi aceste cheltuieli.

De asemenea, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut instanța nu a admis nicio cerere privind modificarea cotelor succesorale; cotele rezultând, așa cum au arătat, din certificatele de moștenitor emise cu respectarea legii și necontestate de niciunul dintre moștenitori.

Or, cuantumul sultelor și al creanțelor este prevăzut în raportul de expertiză, iar sentința face trimitere la valorile și sultele prevăzute în raport.

Mai mult, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut împărțirea imobilului este legală și corespunde cererii inițiale a reclamantei care a solicitat la capătul 3 din cerere (inițială) atribuirea către pârâtă a casei de locuit și a unei suprafețe de teren necesară utilei folosințe a acesteia de cea 300 de metri, ceea ce corespunde cu sentința dată.

Totodată, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că au fost formulate mai multe variante de lotizare, iar instanța a pus în discuția părților aceste variante și a decis conform legii.

Astfel, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut au arătat la punctul A motivele și dovezile cu acte și, cu martori din care rezultă că intervenienta, din propriile venituri, a realizat parterul imobilului corp B, iar eroarea din IAP au contestat-o pe baza acelorași argumente.

Mai mult, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au susținut că obiecțiunile la raportul de expertiză nu au ca efect anularea acestuia, ci clarificarea unor aspecte necesare instanței pentru a lua o decizie legală, iar raportul de expertiză are valoarea unei mărturii de care instanța poate să țină seama sau să nu o ia în considerare.

Or, instanța nu a admis nicio cerere prin care se modifică drepturile succesorale stabilite prin certificatele de moștenitor, astfel că, în opinia sa este surprinzător că nu pot să-și dea seama care capete de cerere au fost admise și care nu.

Astfel că, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au considerat că motivarea este foarte clară și precisă, echilibrată, bazată pe opinia unui expert în ceea ce privește valoarea loturilor și a sultelor și răspunde majorității cerințelor exprimate de părți.

Pentru motivele ce preced, apelanta–pârâtă și apelanta–intervenientă au solicitat să se respingă apelul formulat de C. M. A. C. și C. M. M..

Apelanta-reclamantă C. M. A. și apelantul-intervenient Constntin M. M., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de parata-reclamanta L. M. A.-M. C. și intervenienta M. A., pentru motivele arătate prin cererea de apel formulată de aceștia

De asemenea, în ceea ce privește motivul învederat legat de faptul ca mai dețin un imobil, apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient au susținut faptul că se încearcă inducerea în eroare, întrucât singurul imobil pe care îl dețin în proprietate este corpul C.

Mai mult, au menționat că au în întreținere și îngrijire doi copii, băiat și fata, care au de asemenea domiciliul la această adresă.

Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._/_ **.

Prin decizia civilă nr. 163/ 07 martie 2014, Tribunalul Prahova a respins excepția tardivității apelului declarat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și de apelantul - intervenient C. M. M., invocată de apelanta - pârâtă L. A.-M. C..

S-au respins ambele apeluri, declarate de apelanta-reclamantă C. M. A. C., domiciliată în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, și în București, ., sector 1,apelantul–intervenient C. M. M., domiciliat în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, apelanta–pârâtă L. M. A. M. C., domiciliată în Slobozia, . și apelanta–intervenientă M. A., domiciliată în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile nr._/11.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În temeiul prevederilor art. 137 C.pr.civ. instanța a arătat că urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură invocate de părți respectiv asupra excepției tardivității apelului declarat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și de apelantul - intervenient C. M. M., invocată de apelanta - pârâtă L. A.-M. C..

Potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 751 dosar fond, reclamantei C. M. A. C. i s-a comunicat sentința civilă nr._ din 11.06.2013 la data de 31.07.2013, iar intervenientului C. M. M., la data de 01.08.2013 astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 79 dosar.

Potrivit art. 284 c.pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art.101 alin.1 c.pr.civ. prevede că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

A.. 5 al aceluiași articol arată că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

Art.104 c.pr.civ. arată că actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

Calculând termenul de apel pentru cele două părți sus menționate, în raport de dispozițiile legale reținute, tribunalul a constatat că pentru ambele părți ultima zi în care puteau depune apelul a fost 19.08.2013, asta și față de faptul că, prin HG nr. 590/2013, ziua de 16.08.2013 a fost declarată zi nelucrătoare, iar ziua de 15.08.2013 a fost la rândul ei zi liberă.

Din analiza plicului de corespondență rezultă că acesta, împreună cu apelul declarat de cele două părți a fost predată firmei de curierat la data de 14.08.2013, în interiorul termenului legal de declarare a apelului.

Chiar dacă s-ar reține, potrivit susținerilor apelantei pârâte și apelantei interveniente că, coletul cu numărul_ 64y a fost prezentat la Biroului firmei din B. în data de 19.08.2013 ora 19:42, raportat la cele expuse anterior, apelul reclamantei și al intervenientului a fost declarat în termen, respectiv în ultima zi de declarare astfel cum a fost calculată anterior.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că excepția tardivității apelului declarat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și de apelantul - intervenient C. M. M., invocată de apelanta - pârâtă L. A.-M. C. este neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Cu privire la apelul declarat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și de apelantul - intervenient C. M. M., atât împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ cât și împotriva sentinței civile nr._/11.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, potrivit următoarelor considerente:

Referitor la primul motiv de apel potrivit căruia încheierea de admitere în principiul pronunțată la data de 11.12.2007 este netemeinică și nelegală întrucât încalcă principiul prevăzut de art.728 c.civ. potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, tribunalul a constatat că acesta este nefondat.

Astfel, a precizat tribunalul, prin încheierea de admitere în principiul pronunțată la data de 11.12.2007 instanța fondului a constatat că toate părțile din proces au edificat prin contribuție . in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, care urmează sa rămână in indiviziune forțată, reținând că din raportul de expertiză tehnică de specialitate construcții efectuat de către exp. C. M. a rezultat că in prezent pe terenul din Urziceni, .. 86, jud. Ialomița se află trei corpuri de clădire si anume construcția veche cu regim de înălțime parter, care face parte din masa succesorala si a fost identificat ca fiind “corp A”, casa de locuit parter si etaj “corp C”, edificat in anul 1991 in baza autorizației de construire nr.10/1991 eliberată de Primăria or. Urziceni si construcția numită “corp B”, edificată după 1991, in regim de construcție parter si mansardă, pe amplasamentul vechii construcții din paiantă (fostă bucătărie si verandă) .

Prin concluziile formulate, expertul a opinat că din punct de vedere tehnic si ținând cont de necesitatea menținerii unor condiții normale de folosință a fiecărei unități locative nu este posibilă ieșirea din indiviziune asupra acestui corp de clădire numit “bucătărie anexă “, decât după executarea unor lucrări de separare a instalațiilor, ceea ce implică mutarea centralei termice precum si amenajarea unei alte bucătării in casa veche.

F. de aceste aspecte, instanța fondului a dispus rămânerea părților in indiviziune asupra acestui corp, având in vedere faptul că cele două unități locative au in comun branșamente comune, că centrala termica care este amplasată in corpul B deservește ambele locuințe, iar o eventuală separare a instalațiilor ar însemna cheltuieli suplimentare pentru toate părțile.

De asemenea, instanța a avut in vedere faptul că acest corp de clădire a fost edificat si refăcut prin acordul si contribuția tuturor părților, in această modalitate care implică practic o indiviziune forțată, care presupunea o soluție tehnică de amenajare si folosire in comun mai avantajoasă, la data edificării celor trei corpuri de clădire neexistând disensiuni intre părți.

Se poate astfel reține, a arătat tribunalul, că voința coproprietarilor, la edificarea imobilului în integralitatea sa, în maniera reținută de instanța fondului, a fost aceea de a institui o coproprietate forțata si perpetua, cu privire la acest corp de construcție în care au amplasat și centrala termica care deservește ambele locuințe.

Tribunalul a reținut că, coproprietatea forțată este determinată și de destinația bunurilor la care ea se referă, respectiv că destinația bunurilor, ce constă în asigurarea unei funcționări normale a mai multor unități locative distincte( cum este cazul de față), face ca asupra acestora să existe o coproprietate forțată, iar potrivit regimului juridic specific, această coproprietate nu este susceptibilă de partaj.

Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că prin pronunțarea încheierii de admitere în principiul din data de 11.12.2007 nu s-au încălcat dispozițiile art.728 c.civ., practic, s-a dat eficiență situației de fapt existente, situație generată de voința părților care au procedat la extinderea imobilului aflat în indiviziune în maniera reținută de instanța fondului.

Nu se poate reține că ne-am afla într-o situație de renunțare a comoștenitorilor la dreptul de a cere împărțeala, a stabilit tribunalul, de vreme ce obiectul cauzei este partajul judiciar și nici că s-ar fi încălcat dispozițiile art.741 c.civ., mai ales că prin această încheiere nu s-a finalizat procedura partajului.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel potrivit căruia greșit s-a respins cererea completatoare cu privire la aducerea la masa de partaj a bunurilor mobile solicitate, tribunalul a reținut că acesta este nefondat.

Instanța fondului a respins ca neîntemeiată cererea de aducere la masa de partaj a unor bunuri mobile, respectiv: 6 icoane vechi bizantine; 12 cupe șampanie din cristal; un serviciu de masă de 6 persoane compus din 20 de piese; un serviciu de ceai compus din 9 piese; un serviciu de cafea compus din 9 piese; trei tablouri – uleiuri pe pânză semnate reprezentând peisaj cu car cu boi, natură moartă și un vas cu violete; mobilă de sufragerie compusă din 6 scaune tapițate, un bufet sculptat, o servantă și o vitrină; un dormitor compus din pat, șifonier, două noptiere și masă de toaletă, fata de împrejurarea ca nu s-au făcut probe din care să rezulte existenta acestora in masa succesorală la data decesului autorilor părților.

Susținerea apelanților potrivit căreia pârâta a afirmat că aceste bunuri există, dar sunt bunuri proprii ale intervenientei, care însă nu ar fi făcut dovada proprietății acestora, nu poate conduce la concluzia că bunurile pretinse la partaj fac parte din masa succesorală, a motivat instanța de apel, pe de o parte, întrucât potrivit art.1169 c.civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească( și nu partea adversă), iar pe de altă parte, dacă bunurile mobile se află în posesia intervenientei, în considerarea prevederilor art. 1909 c.civ. se prezumă că acestea sunt proprietatea sa, prezumție care nu a fost răsturnată de apelanți.

Critica privind nelegalitatea admiterii în principiu a cererii de intervenție formulate de M. A. este de asemenea nefondată, a arătat instanța de apel, de vreme ce intervenienta în calitate de coindivizară justifica un interes personal în cauză, iar cota sa a fost corect stabilită față de mențiunile din certificatul de moștenitor nr.556/1973.

Nici critica privind nemotivarea sentinței apelate nu este fondată, a precizat tribunalul, aspectele criticate fiind practic tranșate prin încheierea de admitere în principiu, care este amplu motivată și care lămurește pe deplin, în fapt și în drept, care au fost considerentele instanței la stabilirea stării de indiviziune, a masei de partajat și a drepturilor părților cu privire la masa bunurilor supuse partajului, inclusiv sub aspectul pretențiilor intervenientei, dar și ale intervenientului.

Faptul că în dispozitivul sentinței nu se reia conținutul variantei unice de lotizare din raportul de expertiză topo inițial, potrivit căreia s-a dispus ieșirea din indiviziune, nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii, a conchis tribunalul, în condițiile în care se arată în mod expres că potrivit acestei expertize se face partajul.

Totodată, tribunalul a reținut că, faptul că instanța fondului a ales ca variantă de partaj varianta propusă de expert B. N. și înregistrată la Biroul local pentru expertize judiciare tehnice din cadrul Tribunalului Prahova sub nr.453/31.08.2012, în condițiile în care au fost întocmite ulterior și alte variante de lotizare nu poate atrage nelegalitate hotărârii de partaj, în condițiile în care obiecțiunile formulate de reclamantă la acest raport de expertiză au fost admise doar sub aspectul întocmirii mai multor variante de lotizare și nu pentru că varianta propusă nu ar fi fost corect întocmită, fiind evident ca la momentul dispunerii partajului urma a fi avută în vedere alături de celelalte variante întocmite.

Nu se poate reține că nu ar fi fost respectate cotele părților și nici prevederile art. 673 ⁵ c.pr.civ., instanța stabilind și bunurile supuse învoielii, cotele părților, creanțele născute din starea de proprietate comună, iar împărțeala a fost făcută în natură cu stabilirea sultelor corespunzătoare.

Concluzionând, pentru toate considerentele astfel reținute, în temeiul art.296 c.pr.civ., tribunalul a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă C. M. A. C. și apelantul–intervenient C. M. M. ca nefondat.

Referitor la apelul declarat de apelanta–pârâtă L. M. A. M. C. și apelanta–intervenientă M. A. împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007, tribunalul a reținut că acestea în esență sunt nemulțumite de reținerea la masa de partaj a corpului B de construcție, astfel cum a fost el identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C., pretinzând că s-ar impune menținerea în indiviziune numai asupra terenului situat sub acest corp de construcție, astfel cum s-a dispus prin sentința nr._/11.06.2013 împotriva căreia nu au înțeles să declare apel.

Apelul este nefondat, a stabilit tribunalul, reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007 instanța fondului a constatat că toate părțile din proces au edificat prin contribuție . in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, care urmează sa rămână in indiviziune forțată.

Instanța a avut in vedere faptul că, așa cum reiese din ansamblul probelor administrate ( pe larg analizate în încheiere), acest corp de clădire a fost edificat si refăcut prin acordul si cu contribuția părților, in această modalitate care implică practic o indiviziune forțată, dar care presupunea o soluție tehnică de amenajare si folosire in comun mai avantajoasă, la data edificării celor trei corpuri de clădire neexistând disensiuni intre părți.

In consecința, a precizat instanța de apel, instanța a constatat ca toate părțile din proces au edificat prin contribuție . in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, care urmează sa rămână in indiviziune forțată si a constatat ca reclamanta si intervenientul au edificat prin contribuție proprie etajul construcției identificată in raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de arh. C. ca fiind “corp B”, terenul de sub aceasta construcție rămânând in indiviziune.

Susținerea potrivit căreia acest corp de construcție ar aparține exclusiv intervenientei este contrazisă de probatoriul administrat, a precizat tribunalul, din interpretarea căruia rezultă o cu totul altă situație și anume că acest corp de construcție a fost edificat si refăcut prin acordul si cu contribuția tuturor părților, că la momentul edificării părțile au fost în consens, însă faptul că în prezent părțile nu se mai înțeleg nu este de natură a conduce la o altă situație decât cea reținută de instanța fondului.

Chiar dacă apelantele încearcă să acrediteze ideea că depozițiile martorilor nu au fost interpretate corespunzător și nu ar fi fost coroborate cu înscrisurile aflate la dosar susținerile acestora nu își regăsesc corespondent în dosarul cauzei, a precizat instanța de apel, instanța fondului interpretând probele prin raportare la întreg materialul probator administrat.

Totodată tribunalul a reținut că niciuna din susținerile referitoare la alimentarea cu gaze naturală, cu energie electrică, cu apă curentă, la rețeaua de canalizare nu sunt de natură a afecta legalitatea încheierii apelate sub aspectul criticii referitoare ca reținerea la masa de partaj a corpului de construcție B, fiind practic argumente în sprijinul menținerii sentinței pronunțate la soluționarea în fond a cauzei.

Susținerile referitoare la „ pretinsele creanțe” sunt simple afirmații care nu pot conduce la reținerea unei alte situații de fapt cu privire la îmbunătățirile efectuate la imobilul succesoral și nici cu privire la efectuarea celorlalte construcții reținute de instanța de fond.

Tribunalul a reținut că art. 673 ⁹ c.pr.civ. nu are incidență, de vreme ce apelul vizează doar încheierea de admitere în principiu nu și varianta de partaj dispusă prin sentința pronunțată de instanța fondului, sentință pe care apelantele nu au înțeles să o apeleze.

Pe cale de consecință, tribunalul, în temeiul art.296 c.pr.civ., a respins și apelul declarat de apelanta–pârâtă L. M. A. M. C. și apelanta–intervenientă M. A. împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 11.12.2007 ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., solicitând admiterea recursului in sensul admiterii apelurilor formulate, schimbarea in parte a încheierii de admitere in principiu in sensul respingerii cererilor de intervenție formulate de M. A. si L. A. M. C., admiterea in tot a cererii completatoare formulata de reclamanta C. M. A. C. in sensul admiterii cererii de aducere la masa partajabila a bunurilor mobile astfel cum au fost descrise in cerere.

De asemenea, s-a solicitat schimbarea in tot a încheierii de admitere in principiu in ceea ce privește admiterea in tot a acțiunii principale in sensul ieșirii din indiviziune si in ceea ce privește "Corpul B" si terenul aferent acestuia. Schimbarea in parte a deciziei atacate in sensul admiterii apelurilor, respingerii in totalitate a cererii reconventionale formulate de L. A. M. C., respingerea in totalitate a cererii de intervenție formulata de M. A., admiterea in totalitate a cererii principale formulate de C. M. A. C. cu privire la ieșirea din indiviziune asupra imobilului casa de locuit si teren aferent in suprafața de 1229 mp. situat in Urziceni, .. 86, Jud Ialomița.

Recurenții au susținut că decizia este afectată de nelegalitatea prevăzută de art 304 Cod proc. civilă, fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Decizia atacata este netemeinica si nelegala, au menționat recurenții, având in vedere faptul ca instanța nu poate trece peste un principiu de drept motivând că în concluziile formulate, expertul desemnat in cauza "a opinat că din punct de vedere tehnic si tinand cont de necesitatea menținerii unor condiții normale de folosința a fiecărei unități locative nu este posibila ieșirea din indiviziune".

Or, au susținut recurenții, asa cum au arătat si in motivele de apel, art. 728 alin. 1 Cod civil prevede faptul ca nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede, poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrare, iar conform art. 736 alin. 1 fiecare din coerezi poate cere partea sa în natura din imobile.

Potrivit art. 6735 alin. 1 -2 Cod procedura civila, daca părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia, instanța urmând a face împărțeala în natura, au învederat recurenții.

În măsura în care sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare pentru formarea loturilor, conform art 673 indice 6 Cod procedura civila, instanța trebuie sa tina seama, dupa caz si de acordul părtilor, mărimea cotei fiecăruia, natura bunurilor, ocupația părtilor si de faptul ca unii au făcut anterior împărțelii construcții, îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari.

Astfel, au precizat recurenții, conform dispozițiilor art. 728 alin.1 si 2 Cod Civil, dreptul dea cere ieșirea din indiviziune este imperativ astfel incat chiar si o cerere expresa (venita din partea testatarului prin introducerea unei astfel de clauze in testament sau din partea comostenitorilor prin încheierea unei convenții) de renunțare la dreptul de a cere imparteala si asumarea obligației de a ramane in indiviziune este nula.

Deci, in condițiile in care doctrina si jurisprudenta statuează faptul ca este nula inclusiv o convenție prin care comostenitorii renunța la dreptul de a cere imparteala, recurenții au apreciat ca nici instanța nu are posibilitatea legala de a da o soluție prin care aceștia sa ramana in indiviziune forțată, cu atat mai mult cu cat in speța de fata, instanța a fost investita de ambele parti, atat prin cererea principala cat si pe calea cererii reconventionale cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului menționat.

In alta ordine de idei, au învederat recurenții, prin încheierea de admitere in principiu, au fost încălcate principiile înscrise în art. 741 Cod Civil, esențiale în cadrul oricărei împărțeli și nu doar în materia partajului succesoral.

Așadar, în aplicarea corectă a textului, urmează a se ține seama că atunci când împărțirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv, unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalent în bani, au susținut recurenții.

In concluzie, au apreciat recurenții, instanța nu poate dispune menținerea stării de indiviziune in baza unei aprecieri greșite, fara temei legal a expertului topo numit in cauza.

S-a mai susținut că tribunalul retine de asemenea faptul ca instanța de fond a dispus rămânerea părtilor in indiviziune asupra corpului B de clădire, având in vedere faptul ca acest corp de clădire a fost edificat si refăcut cu acordul si contribuția ambelor parti, ceea ce implica practic o indiviziune forțată, corpul respectiv deservind ambele proprietăți. Retine de asemenea faptul ca voința coproprietarilor la edificarea imobilului in integralitatea sa a fost aceea de a institui o coproprietate forțată si perpetua.

Acest aspect este total neadevarat, au subliniat recurenții și rezulta din modul in care au fost edificate imobilele, iar in motivarea apelului au specificat tocmai faptul ca menținerea stării de indiviziune nu poate crea o lămurire a situației de fapt.

Astfel, in ipoteza in care s-ar menține starea actuala, consfințită prin sentința instanței de apel si mentinuta ulterior prin decizia data de instanța de apel, proprietatea va fi dupa cum urmează: terenul de sub Corpul B aparține paratei si intervenientei in indiviziune, corpul B aparține in indiviziune forțată tuturor, reclamanta, parata si cei doi intervenienti iar etajul - parte a corpului C aparține reclamantei si intervenientului C. M. M., au menționat recurenții.

Ceea ce considera important de reținut, au precizat recurenții, este faptul ca toate părțile din cauză au cerut ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil, instanța acordând practic ceva ce nu s-a cerut. fiind incident si motivul de recurs prevăzut în acest sens de art. 304.

Motivul prevăzut de art. 304- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, au susținut recurenții, este incident în ceea ce privește admiterea in principiu a cererii de intervenție formulată de M. A..

Recurenții au apreciat ca instanța a pronunțat o soluție nelegala având in vedere faptul ca, pe de o parte nu a motivat respingerea apelului, rezumandu-se doar la a menționa faptul ca intervenienta "justifica un interes in cauza, iar cota sa a fost corect stabilita fata de mențiunile din certificatul de moștenitor". Aceasta este singura motivare a respingerii apelului pentru acest motiv de apel.

Recurenții au apreciat că motivele invocate de ei pe calea apelului sunt suficient susținute, motivate, evidente si au reiterat faptul ca prin cererea sa, intervenienta a solicitat, intre altele, sa se constate ca are un drept de proprietate in cota de 1/6 din imobilul casa de locuit ce face obiectul partajului, aspect total neadevarat.

Astfel, din înscrisurile depuse si prezentate in considerente, rezulta ca de pe urma defunctului M. D. G., decedat la 10.07.1973, au rămas, intre alte bunuri, cota indiviza de 1/6 din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, restul construcției s-a aflat in proprietatea soților M. A. si M. A. si a făcut obiectul altor certificate de moștenitor.

Rezulta fara putința de tăgada, au precizat recurenții, faptul ca 1/6 din imobil a aparținut soților M. A. si M. D. G.. Prin urmare, la decesul acestuia, la masa partajabila a venit o jumătate din cota de 1/6, restul de jumătate din cota de 1/6 revenindu-i soției supraviețuitoare ca bun propriu, iar la cota fixa cuvenita soțului supraviețuitor, de o pătrime din jumătatea aflata in proprietatea soțului, a renunțat. Deci, M. A. nu deține 1/6 din imobil, ci doar o jumătate din aceasta cota, ca bun propriu, instanța pronunțând o solutie nelegala.

S-a mai susținut de recurenți că dispozitivul nu cuprinde clar modul de partajare a bunurilor, cum sunt proportionate cotele, nu cuprinde sultele si nici cuantumul creanțelor. Ori, în temeiul art 673 "în toate cazurile, asupra cererii de împărțeală instanța se va pronunța prin hotărâre."Astfel, instanța de apel a pronunțat si in acest caz o decizie nelegala reținând faptul ca nu "este de natura sa afecteze legalitatea hotărârii in condițiile in care se arata in mod expres ca potrivit acestei expertize se face partajul".

Au precizat recurenții că în motivele de apel au arătat faptul ca la acest raport de expertiza au fost formulate obiectiuni admise de instanța. In principal, motivul obiectiunilor era legat de faptul ca expertul nu a formulat decât o singura varianta de lotizare. Astfel, acest raport de expertiza nu a fost omologat, deci nu exista posibilitatea legala de a sta la baza impartelii judiciare. In alta ordine de idei, expertul face o afirmație total nelegala, spunând ca M. A. este proprietara parterului Corpului B, care tocmai fusese lăsat in indiviziune forțată prin încheierea de admitere in principiu.

Recurenții au apreciat ca nelegala ieșirea din indiviziune in baza acestui raport de expertiza, având in vedere faptul ca, pe de o parte acest raport nu mai este valabil, împotriva lui formulandu-se obiectiuni ce au fost admise, iar expertul a formulat un nou raport de expertiza aflat la filele 671-672 din dosar si conține doua variante de lotizare. Pe de alta parte, soluția a fost data cu încălcarea prevederilor Codului de procedura civila in materia impartelii.

Împărțirea imobilului conform raportului de expertiza efectuat in cauza de expert Baiuta N. la data de 31.08.2012 este de asemenea nelegala, au apreciat recurenții, pentru următoarele scurte considerente:

Au apreciat ca era necesar să se facă aplicarea dispozițiilor art. 673/5 Cod procedură civilă, pentru că numai astfel se poate da eficiență spiritului reglementării legale în materia procedurii de împărțeală judiciară, or in cauza de fata dispozitivul nu reflecta faptul ca s-a avut in vedere faptul ca loturile nu sunt egale, nici cuantumul acestora, nici cuantumul creanțelor sau valorile sultelor aspect prevăzut imperativ de art. 673.

Cu privire la cererea de intervenție formulata de intervenientul C. M. M., au susținut recurenții, instanța nu motivează in fapt si in drept soluția data si nu precizează clar in ce sens admite cererea de intervenție. Mai exact care capete de cerere sunt admise, care sunt respinse si din ce motiv.

La rândul lor pârâta LAZAR1DE M. A.- M. C. și intervenienta M. A. au declarat recurs, invocând disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate conform prevederilor art.312 alin.3 Cd proc. civilă, menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinica si legala, pentru următoarele considerente:

Cu privire la respingerea de către instanța de apel a exceptiei tardivității, recurenții au criticat soluția, menționând că sentința civilă nr._ din 21.05.2013

s-a făcut conform citației existente la dosar pentru reclamantă la data de 31.07.2013,

conform recomandatei nr._, iar pentru soțul acesteia- intervenientul C. M. M. la data de 01.08.2013, prin recomandata_. Ca urmare, termenul până la care trebuia depusă cererea de apel era 16.08.2013 pentru reclamantă și 17.08.2013 pentru intervenient. Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești în data de 20.08.2013, iar expedierea cererii s-a efectuat prin intermediul firmei DPD.

Referitor la data predării cererii la oficiul poștal (art. 104 C.), recurenții au învederat instanței de recurs, ca expedierea coletului s-a efectuat prin firma de curierat rapid DPD, numărul de înregistrare al coletului este_ 64y, iar pe eticheta adezivă completată de expeditor – av. C. Ficeac – este înscrisă fictiv data de 14.08.2013. Această dată este nereală. Data corectă este cea înscrisă pe eticheta adezivă emisă de DPD .Conform informațiilor afișate pe site-ul firmei DPD eticheta coletelor nu este o simplă etichetă de transport, ci o înregistrare a contractului de expediere, comanda de transport, dovada asigurării, un instrument pentru facturare.

În concluzie data poștei asa cum prevede art. 104CPC este cea trecută pe eticheta adeziva emisă de posta rapidă - DPD - care a efectuat expedierea si nu cea trecuta de avocat în calitatea sa de expeditor, care pe proprie răspundere poate trece orice informatii consideră necesare.

Pentru a urmări expediția on line a coletului se introduce numărul coletului într-un spațiu, pe situl DPD, și se obțin toate informațiile referitoare la traseul urmat de colet. Urmând această procedură a obținut raportul anexat la dosarul de apel din care rezultă că coletul cu numărul_ 64y a fost prezentat la biroul firmei din B. în data de 19.08.2013 ora 19:42, a intrat în depozitul Ploiești în data de 20.08.2013 ora 1:38, a ieșit în livrare pe data de 20.08.2013 ora 7:08 și a fost livrat către T. în data de 20.08.2013 la ora 12:36.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor art.104 Cod proc. civilă, recurenții au menționat că au invocat în fața instanței de apel chiar încălcarea acestuia, respectiv faptul că nu data înscrisă de avocata reclamanților pe plic este cea corectă și concludentă, ci data menționată pe plic de reprezentantul firmei de curierat.

Prin analogie, în cazul în care expedierea cererii s-ar fi efectuat prin Poșta Română data depunerii nu ar fi fost aceea scrisă pe plic de expeditor ci ștampila oficiului poștal care a efectuat expedierea

Din mențiunile existente pe site-ul DPD la secțiunea TRACKING, pe care le anexează la cererea de recurs, rezultă fără putință de tăgadă că cererea a fost depusă direct la sediul din B. al firmei în data de 19.08.2013 la ora 19.42 și a primit numărul de înregistrare 1726.

Recurenții au învederat că au solicitat instanței de apel în timpul ședinței să emită o adresa firmei de curierat DPD pentru a lămuri aspectul datei exacte a depunerii apelului, însă instanța a respins această cerere.

Referitor la data la care începe și se termină termenul de depunere a cererii de apel, conform prevederilor art. 284 (1) din Codul de procedura civila termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării și aplicând prevederile art. 101(l) rezultă că apelul trebuia depus până la data de 16.08.2013 pentru reclamantă și 17.08.2013 pentru intervenient.

S-a susținut că în fața instanței de apel reprezentanta reclamantei și a intervenientului a susținut, pentru a justifica tardiva depunere a apelului, faptul că în perioada de 15 zile care începe de la data comunicării sentinței date de instanța de fond au existat și zile nelucrătoare declarate oficial sărbători legale.

Instanța de apel a reținut eronat la pagina 28 alin 7 din decizia recurată faptul că „ ziua de 16.08.2013 a fost declarată zi nelucratoare, iar ziua de 15.08.2013 a fost la rândul ei zi liberă", au menționat recurenții, apreciind că instanța de apel a făcut confuzie între zilele nelucrătoare prevăzute de diverse acte normative în vigoare și zilele libere prevăzute de art.101 alin. 1 C..

Au învederat recurenții că, față de prevederile art.284 alin.(1) si art.101 alin.(1) din Codul de procedura civila, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua cand începe acesta sa curgă, precum si ziua în care termenul se sfârșește, si nu eventualele zile nelucratoare cuprinse în intervalul dintre cele doua date de referința. Prevederile menționate nu fac referire la eventualele zile lucrătoare sau nelucrătoare cuprinse în intervalul procedural de 15 zile, ci numai la prima și ultima zi care nu se iau în calculul termenului de depunere a cererii.

In acest sens, recurenții au invocat si decizia civila nr.982 din 15 februarie 2008 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justiție - Secția civila si de proprietate intelectuala, în care s-a reținut ca:"În aplicarea dispozițiilor art.284 alin.(l) si art.101 alin.(l) din Codul de procedura civila, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua cand începe acesta sa curgă, precum si ziua în care termenul se sfârșește, si nu eventualele zile nelucratoare cuprinse în intervalul dintre cele doua date de referința. Cum nu exista niciun temei legal pentru ca din acest interval sa se scadă zilele considerate sărbători legale, sâmbetele si duminicile, în speța, decizia de respingere a apelului ca tardiv este legala."

Având în vedere motivele de drept și de fapt invocate, s-a solicitat admiterea excepției invocate asa cum a fost formulata si motivata, iar pe fond respingerea apelului formulat de C. M. A. C. Șl C. M. M. ca tardiv.

In cauză nu au fost formulate întâmpinări, ci au fost depuse concluzii scrise de către pârâta LAZAR1DE M. A.- M. C. și intervenienta M. A., astfel cum actul de procedură a fost recalificat de instanță la termenul de judecată din data de 3.12.2014.

La același termen de judecată, recurenta pârâta LAZAR1DE M. A.- M. C. și recurenta intervenienta M. A., prin apărător ales, au invocat excepția nulității recursului declarat de reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., excepția ce a fost respinsă de instanță la același termen de judecată, pentru argumentele de fapt și de drept menționate în practicaua prezentei decizii.

Analizand recursul formulat de pârâta LAZAR1DE M. A.- M. C. și intervenienta M. A., prin prisma textelor de lege aplicabile spetei, Curtea constata ca este nefondat.

Curtea retine ca, in esenta, se critica solutia tribunalului de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei tardivitatii apelului formulat de catre reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M..

Sustin, astfel, recurentii, ca instanța de apel a reținut eronat la pagina 28 alin 7 din decizia recurată faptul că „ ziua de 16.08.2013 a fost declarată zi nelucratoare, iar ziua de 15.08.2013 a fost la rândul ei zi liberă", apreciind că aceasta a făcut confuzie între zilele nelucrătoare prevăzute de diverse acte normative în vigoare și zilele libere prevăzute de art.101 alin. 1 C..

Au învederat recurenții că, față de prevederile art.284 alin.(1) si art.101 alin.(1) din Codul de procedura civila, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua cand începe acesta sa curgă, precum si ziua în care termenul se sfârșește, si nu eventualele zile nelucratoare cuprinse în intervalul dintre cele doua date de referința.

Verificand sustinerile recurentilor, Curtea retine ca hotararea instantei de fond a fost comunicata reclamantei la data de 31.07.2013, iar intervenientului C. M. M. la data de 01.08.2013, in speta, termenul pentru declararea apelului fiind, potrivit art. 284 C.pr.civ, de 15 zile de la comunicarea hotararii.

Raportat la disp. art. 284 si 104 C.pr. civ (cererea de apel fiind expediata prin firma de curierat rapid DPD), Curtea constata ca ultima de de declarare a caii de atac era 19.08.2013, intrucat, pornind de la 31.07.2013, respectiv 1.08.2013, termenul se implinea . vineri, 16.08.2013, care, prin HG nr. 590/2013, a fost declarată zi nelucrătoare.

Prin urmare, in conformitate cu disp. art. 101 al. 5 C. pr. civ, termenul care s-a sfarsit . sarbatoare legala, respectiv 16.08.2013, s-a prelungit pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare, care a fost luni, 19.08.2013.

Cum cererea de apel a fost expediata pe data de 19.08.2013, conform mentiunilor de pe plicul aflat la fila 17 dosar apel, Curtea constata ca apelul a fost exercitat in termenul de 15 zile prevazut de legiuitor.

Curtea nu poate retine sustinerea recurentilor potrivit careia ”o zi nelucratoare” nu intra in notiunea de ”sarbatoare legala” reglementata de disp. art. 101 al. 5 C. pr. civ, textul de lege prevazand expres că :” termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.”.

Or, in speta, ziua de 16.08.2013 a fost declarata zi libera printr-un act normativ, astfel incat se circumscrie notiunilor reglementate prin disp. art. 101 al. 5 C. pr. civ, doctrina si practica judiciara fiind constante in acest sens.

Curtea remarca faptul ca, in mod gresit, a mentionat tribunalul ca si ziua de 15.08.2013 a fost declarata zi libera, caci, fiind situata in interiorul termenului legal de 15 zile pentru declararea caii de atac, aceasta zi intra in calculul termenului, nefiind excluse decat prima si ultima zi, conform disp. art. 101 al. 1 C. pr. civ.

Insa, asa cum am retinut in paragrafele anterioare, termenul legal pentru declararea apelului si care se implinea pe data de 16.08.2013, s-a prelungit pana pe data de 19.08.2013, aceasta fiind ultima zi pentru exercitarea caii de atac.

Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate de reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., încadrate în motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În primul rând, se impune a se menționa că, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare reclamantul a învestit prima instanță, hotărârea judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului, iar decizia tribunalului, căii de atac a recursului, context în care motivele invocate în recurs de către recurenti pot fi numai motive de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, iar nu și motive de netemeinicie, care să vizeze aspecte legate de greșita apreciere a probelor administrate.

Art.304¹ Cod pr.civilă statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, situație ce nu se regăsește însă în speță.

Ca atare, aspectele de netemeinicie exced atribuțiilor de control ale instanței de recurs, circumscrise numai cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.

In ce priveste motivele de modificare invocate de catre recurenti, Curtea retine ca se invoca disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ, potrivit carora hotararea poate fi atacata cand nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.

In acest sens, sustin recurentii ca instanta de apel nu a motivat solutia de respingere a apelului in ce priveste cererea de interventie formulata de M. A., intrucat a mentionat doar ca ”justifica un interes in cauza, iar cota sa a fost corect stabilita fata de mentiunile din certificatul de nastere”.

Curtea apreciaza, insa, ca motivarea succinta a instantei de apel cu privire la cererea de interventie nu echivaleaza cu nemotivarea deciziei, tribunalul aratand, practic, ca sunt indeplinite conditiile prevazute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii si, pe de alta parte, raportat la criticile formulate de catre apelanti in legatura cu cota de mostenitor, a constatat ca a fost stabilita corect de prima instanta.

In ce priveste criticile recurentilor privind aprecierea probelor administrate in fata instantelor de fond si de apel cu privire la cotele de mostenitori (dezvoltate in sustinerea acestui motiv de recurs), Curtea constata ca acestea nu se circumscriu motivelor limitativ prevazute de lege prin disp. art. 304 C. pr. civ, ci tin de temeinicia hotararii si nu de legalitatea acesteia, astfel incat nu pot fi analizate pe calea extraordinara a recursului.

Recurentii au mai invocat drept motiv de modificare disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă ce privesc situațiile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată.Altfel spus, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția în speță, împrejurare care nu poate fi reținută în cauză.

În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta presupune că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Spre exemplu, instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când:aplică o normă generală nesocotind existența uneia speciale sau aplică o normă care nu este incidentă în speță, ori interpretează greșit textul de lege corespunzător situației de fapt, niciuna din împrejurările respective neputând fi reținute în speță, nici chiar dezvoltarea dată motivelor de recurs de către recurent nefăcând referire la aceste aspecte.

Recurentii sustin, in acest sens, ca au fost incalcate disp. art. 728 si art. 741 C. civ, precum si disp. art. 673 C. pr. civ., instantele de fond si de apel ignorand dispozitiile imperative potrivit carora coproprietarii nu pot fi obligati sa ramane in indiviziune.

Verificand sustinerile recurentilor, Curtea constata, insa, ca, in speta, nu se poate retine incalcarea dispozitiilor legale anterior citate, intrucat instantele de fond si apel au retinut, in ce priveste corpul B de cladire, existenta unei coproprietati forțate si perpetue, in acest corp de construcție fiind amplasata și centrala termica care deservește ambele locuințe.

Astfel, tribunalul a reținut că starea de coproprietatea forțată este determinată de vointa partilor la edificarea acestui corp de cladire și de destinația bunurilor la care ea se referă, ce constă în asigurarea unei funcționări normale a mai multor unități locative distinct.

Prin urmare, fata de situatia de fapt retinuta in mod corect de instantele inferioare, Curtea constata ca, atat timp cat s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor cu privire la celelalte bunuri retinute ca facand parte din masa partajabila, in speta nu au fost incalcate disp. art. 728 si art. 741 C.civ. raportat la corpul B de cladire, care, asa cum am retinut anterior, are un regim juridic aparte.

In acelasi sens, Curtea nu poate valida sustinerea recurentilor potrivit careia, atat timp cat toate partile au solicitat iesirea din indiviziune asupra acestui corp de cladire, instanta a ”acordat practic ceva ceva ce nu s-a cerut”, fata de argumentatia avuta in vedere in paragrafele anterioare, referitoare la coproprietatea fortata asupra corpului B.

Cat priveste critica formulata de catre recurenti privind omologarea variantei unice a raportului de expertiza intocmita de expert Baiuta N., Curtea apreciaza ca formularea unei singure variante de lotizare nu echivaleaza cu incalcarea dispozitiilor art. 673 ind. 3 C.pr. civ, atat timp cat lucrarea respecta exigentele impuse de acest text de lege privind atribuirea bunurilor catre coproprietari.

Or, in speta, cu exceptia corpului B de cladire, bunurile partajabile au fost atribuite cu respectarea principiilor ce guverneaza materia iesirii din indiviziune (respectiv formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, să se realizeze o egalitate în natură și o egalitate în valoare).

De asemenea, imprejurarea ca au fost admise obiectiuni cu privire la raportul de expertiza si s-a dispus intocmirea si a altor variante de lotizare, dupa care a fost omologata varianta unica de lotizare initiala, nu poate duce la concluzia ca instanta de fond a invalidat aceasta varianta a lucrarii, caci obiectiunile formulate de parti au fost incuviintate doar sub aspectul retinut anterior, respectiv formularea mai multor variante de lotizare.

Or, avand la dispozitie varianta unica de lotizare si variantele ulterioare intocmite de catre expert, instanta de fond a apreciat ca varianta initiala de lotizare respecta exxigentele disp. art. 673 ind. 3 C. pr. civ, motiv pentru care a si omologat-o.

Prin urmare, nu exista niciun motiv de nelegalitate in ce priveste aceste aspecte analizate.

Referitor la sustinerea recurentilor privind imprejurarea ca dispozitivul hotararii nu cuprinde clar modul de partajare a bunurilor si nici ”cum sunt proportionate cotele”, Curtea constata ca, in ce priveste cotele partilor, acestea au fost stabilite in mod clar de instanta de fond, iar in ce priveste modul de partajare a bunurilor, recurentii nu indica exact in ce constau aceste neclaritati pentru a fi analizate de instanta de recurs.

F. de toate aceste considerente, Curtea constata ca ambele recursuri sunt nefondate, motiv pentru care, in temeiul disp. art. 312 C. pr. civ, le va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. M. A. C. și intervenientul C. M. M., domiciliați în București, ., sector 1, cât și de pârâta L. M. A. M. C., domiciliată în Slobozia, .. 24, ., județul Ialomița și intervenienta M. A., domiciliată în Urziceni, .. 86, județul Ialomița, împotriva deciziei civile nr. 163/7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 decembrie 2014.

Președinte, Judecători,

A.-C. B. E. S. V.-I. S.

fiind plecata în concediu de odihnă,

prezenta se semnează de către

Președintele instanței,

Grefier,

C. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Red. VIS

Tehnored.CC

2 ex/.22 dec. 2014.

d.f. nr._ Judecătoria Ploiești

j.f. S. Z.

d.a. nr._ Tribunalul Prahova

j.a. G. M., A. H.

← Pretenţii. Decizia nr. 1878/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 711/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 1878/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI