Anulare act. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 395/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 395
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte –V. S.
Judecători - E. M.
– V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul Ț. N. N., cu domiciliul ales în Azuga, ..3, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.1050 din 10.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M. L., domiciliată în Azuga, ..13, județ Prahova, G. I. și G. F., ambii domiciliați în Azuga, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._ din 10.04.2015 anulată la fila 12 și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a formulat concluzii scrise, iar apărătoarea intimatei-pârâte G. M. L., respectiv avocat C. A., a înaintat la dosar o notă de ședință prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată la data de 11 februarie 2013, cerere disjunsă la termenul din 28.02.2013 din cadrul dosarului nr._ și înregistrată sub nr._ reclamantul Ț. N. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. M. L., G. I. și G. F. ca instanța să desființeze retroactiv certificatul de moștenitor nr. 85/2007 încheiat la data de 1 iunie 2007 de către B.N.P. I. D. - B. G., să se revină la situația anterioară, să se acorde daune interese prin reducerea prestațiilor, să se repare prejudiciul cauzat de încheierea certificatului de moștenitor lovit de nulitate.
În fapt, prin cererea reconvențională formulată reclamatul arată că împreună cu soția lui au cumpărat imobilul în baza actului nr. 6731/19.10.1987 de la .. Reclamantul a precizat că imobilul nu a putut să fie întabulat în cartea funciară nefiind soluționate litigiile cu privire la terenurile pe care a fost construit imobilul în perioada comunistă, iar în opinia reclamantului dat fiind regimul juridic și starea de fapt generică a imobilului nu se puteau percepe datorii. Reclamantul a mai arătat că imobilul a fost scos la licitație publică, licitație care a fost una falsă.
La termenul de judecată din 11 aprilie 2013 instanța a luat act de precizarea reclamantului Ț. N. în sensul că soția sa Ț. D. este plecată din țară și aceasta nu a formulat acțiunea de față, care este formulată numai de el.
De asemenea, instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze în concret cererea reconvențională care a fost disjunsă din dosarul nr._, respectiv să indice petitele cererii și care este suma solicitată în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
La data de 15.04.2013 reclamantul Ț. N. a depus la dosar precizarea petitelor cererii reconvenționale disjunse, solicitând:
- desființarea, anularea actului de moștenitor nr.85/2007 încheiat de B.N.P. I. D.- B. Gh. la data de 1.06.2007, apreciind că este lovit de nulitate absolută, fiind întocmit cu grave vicii juridice în sensul că suprafața totală a imobilului partajat nu corespunde realității raportat la contractul său de vânzare-cumpărare.
Reclamantul a mai arătat că certificatul de moștenitor a fost întocmit cu încălcarea legii, fiind inserate date eronate, iar prețul subevaluat nici nu a fost achitat. A mai arătat că și actul de adjudecare, întocmit in anul 2005 cu grave vicii procedurale, este lovit de nulitate.
- acordarea de daune interese, în sumă de 135.000 lei reprezentând prețul neachitat și îmbunătățirile făcute imobil în sumă de 45.000 lei (acoperiș, pardoseală parchet stejar brut, instalație gaze separată, faianță și gresie în baie, geamuri termopane, etc.)
- suma de 100.000 lei reprezentând prejudiciul material cauzat cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor nr.85/2007, care fiind lovit de nulitate absolută produce efecte juridice și morale prin acțiunile introduse la instanță de pârâta G. L..
La data de 7 mai 2013 pârâții G. I. și G. F. au depus la dosar o cerere prin care au arătat că sunt părinții defunctului G. C. D., nu au cunoștință de susținerile reclamantului, iar singura persoană care ar putea clarifica situația este G. M. L., având în vedere că imobilul în litigiu a fost atribuit acesteia urmare succesiunii dezbătute.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2013 pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicit respingerea celor solicitate de către reclamantul Ț. N. prin cererea disjunsă din dosarul nr._ ca fiind nefondate.
De asemenea, prin întâmpinare pârâții au invocat excepția tardivității capătului unu de cerere privind nulitatea actului de adjudecare, lipsa calității procesuale active în ceea ce privește capătul unu de cerere privitor la certificatul de moștenitor, lipsa calității procesuale pasive a pârâților G. I. și G. F. în ceea ce privește capetele doi și trei de cerere, precum și prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește capetele doi și trei de cerere.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că reclamantul împreună cu soția sa Ț. D. au fost proprietarii imobilului din Azuga .. 3, ., iar urmare unui proces reclamanții datorau părții adverse cheltuieli de judecată pe care însă nu le-au achitat, creditorul procedând la executare silită în cadrul dosarului de executare silită 186/2004 al B.E.J. P. B..
S-a mai arătat că la data din 13.04.2005 imobilul proprietatea reclamantului și a soției sale a fost adjudecat de către G. C. Dăruit, ca bun comun cu soția sa G. M. L. urmare cărui fapt la 11.05.2005 s-a emis și înmânat și actul de adjudecare, însă întrucât împreună cu soții Ț. locuiau și copiii acestora, R. D. și C. M. s-a formulat acțiune în evacuare, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 984 pronunțată de Judecătoria S. la data de 22.11.2005 în dosarul nr.1023/2005, sentință civilă care a fost apreciată ca temeinică și legală și de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 236 pronunțată la 14.03.2006 în dosarul nr.605/2006
Totodată, s-a arată că între timp, înainte de judecarea recursului la data de 8.04.2007 a decedat soțul pârâtei G. M. L., fiind dezbătută și succesiunea și având loc un partaj voluntar între succesorii acestuia, când s-a eliberat certificatul de moștenitor 85/1.06.2007.
În cauza privind recursul promovat de reclamant și soția sa împotriva deciziei civile nr. 236/14.03.2006 au fost introduși toți moștenitorii defunctului G. C. D., pârâții din această cauză. Recursul declarat împotriva deciziei nr. 236/14.03.2006 a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 618 pronunțată la 26 iunie 2006.
La termenul de judecată din 9 mai 2013 reclamantul prezent în instanță a declarat că dorește desființarea ambelor acte, respectiv a certificatului de moștenitor și a actului de adjudecare.
La același termen instanța a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru astfel: 6.911 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru petitele de cerere în pretenții (135.000 lei + 45.000 lei + 100.000 lei = 280.000 lei), 8 lei pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor și timbru judiciar de 0,3 lei și 2.091 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare – care se timbrează la valoarea prețului din act, respectiv suma de 37.000 lei RON (_ lei ROL) - sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate.
La data de 14 mai 2013 reclamantul a formulat cerere de scutire a taxei judiciare de timbru, motivând că realizează venituri sub 500 lei.
La cererea instanței s-a efectuat de către Primăria orașului Azuga ancheta socială la domiciliul reclamantului.
Prin încheierea de ședință din 29 mai 2013 s-a admis în parte cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar în sensul reducerii taxei judiciare de timbru de la cuantumul total de 9.010 lei la suma de 3.000 lei, sub rezerva disp.art.18 și 502 din OUG nr.51/2008.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a formulat cerere de reexaminare ajutor public judiciar, fiind înregistrată sub nr._, iar prin încheierea definitivă din data de 28 iunie 2013 a fost respinsă cererea de reexaminare ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 659/05.05.2014 instanța a anulat ca netimbrată acțiunea - (cerere reconvențională disjunsă din dosarul nr._ ) formulată de reclamantul Ț. N. în contradictoriu cu pârâții G. M. L., G. I. și G. F..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 ( prevederi legale în vigoare la data formulării cererii reconvenționale disjunse, 11.02.2013), „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.000 lei ca urmare a admiterii în parte a cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar, măsură dispusă prin încheierea din 29 mai 2013.
Reclamantului i s-a pus în vedere de către instanță prin comunicarea unei adrese la domiciliul său procedural ales să achite taxa judiciară de timbru astfel cum a fost redusă la suma de 3.000 lei - sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată. Obligația de plată până la termenul de judecată stabilit la data de 14.11.2013 - nu a fost îndeplinită (ca de altfel nici până în prezent).
Pentru cele ce preced, constatând că nu a fost depusă de către reclamant - deși instanța i-a solicitat aceasta, cu indicarea cuantumului de 3.000 lei - chitanța de plată privind achitarea taxei judiciare de timbru datorată pentru cererea reconvențională formulată - a admis excepția netimbrării cererii invocată din oficiu și în temeiul art.20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ț. N., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, apelantul-reclamant a arătat că instanța de fond i-a încălcat forma de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară în toate fazele procesuale.
În continuare, a menționat că i-a fost respinsă cererea de reexaminare a cererii de taxă judiciară de timbru fiindu-i restrânse drepturile constituționale și drepturile la accesul la justiție împotriva unor acte false.
A mai precizat apelantul că nu s-a ținut cont de posibilitățile sale financiare, de incapacitatea de exercitare a muncii pe motive de boală, susțineri probate și de ancheta socială a primăriei.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 1050 din 10.11.2014, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin cererea reconvențională apelantul Ț. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. M. L., G. I., G. F. constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 85/2007, repunerea părților în situația anterioară, daune interese –reducerea prestațiilor cf. art. 1257 C.civ, repararea prejudiciului cauzat cu ocazia autentificării și emiterii certificatului de moștenitor.
La termenul din data de 28.02.2013 instanța de fond a constatat că cererea reconvențională a fost depusă de pârâtul-reclamant la data de 11.02.2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege și a constatat că numai acțiunea principală este în stare de judecată, astfel că a dispus disjungerea judecății cererii reconvenționale, formându-se dosarul nr._ .
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul Judecătoriei S., apelantul a menționat că solicită desființarea, anularea actului de moștenitor nr. 85/2007, obligarea pârâților-reclamanți la daune interese, respectiv prețul neachitat în cuantum de 135.000 lei și contravaloarea îmbunătățirilor în sumă de 45.000 lei, obligarea pârâților-reclamanți la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Ulterior, în ședința publică din 9.05.2013, la solicitarea instanței, apelantul a precizat că solicită constatarea nulității absolute și a actului de adjudecare întocmit în dosarul de executare nr. 186/2004.
În urma acestor precizări instanța a stabilit în sarcina apelantului reclamant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 6911 lei și timbru judiciar de 5 lei, pentru petitele de cerere, având ca obiect pretenții (135.000 + 45.000 + 100.000), 8 lei pentru capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor și timbru judiciar de 0,3 lei și 2091 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la 14.05.2013 apelantul a solicitat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța de fond a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar în sensul reducerii taxei judiciare de timbru de la cuantumul total de 9010 lei la suma de 3000 lei.
Împotriva acestei soluții, apelantul a formulat cerere de reexaminare respinsă prin încheierea din 28.06.2013.
Prin încheierea din 17.10.2013 instanța a încuviințat cererea reclamantului de acordare a unui nou termen de judecată și a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3000 lei până la data de 14.11.2013 sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Ulterior, cererea apelantului a fost anulată ca netimbrată la data de 30.01.2014.
Tribunalul, raportat la situația de fapt rezultată din dosar și la dispozițiile legale incidente, a reținut că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 20 din Legea nr.146/1997 raportat la art.8 și art.9 din OUG nr.51/2008 și că reclamanților nu li s-a restrâns dreptul de acces la justiție, în raport cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Tribunalul a mai reținut că art.6 din CEDO garantează tuturor cetățenilor care fac parte din Consiliul Europei dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială, dar așa cum a reafirmat în multiple cazuri Curtea de la Strasbourg, acest drept la instanță este condiționat de plata unor taxe judiciare, în privința cărora statele membre au o anumită marjă de liberate decizională.
În acest context, legiuitorul român a adoptat inițial Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare, acest act normativ reprezentând legea specială care determină precis taxele judiciare de timbru datorate pentru toate tipurile de acțiuni în justiție și care, totodată, nominalizează categoriile de acțiuni care sunt scutite de la plata unor astfel de taxe, în principiu datorită unor rațiuni de echitate socială.
În plus, Statul Român, pentru a facilita accesul la justiție al cetățenilor proprii, dar și al celor din celelalte S. Membre ale UE, a adoptat OUG nr. 51/2008, care transpune în legislația internă Directiva CE nr. 8/2003 privind ajutorul public judiciar.
Prin urmare, din punct de vedere legislativ, România are asigurate toate instrumentele necesare pentru a facilita accesul la justiție al cetățenilor, iar prin raportarea acestor norme la situația concretă din speță, tribunalul constatând că judecătoria a dispus anularea acțiunii reclamantului pentru netimbrare, subsecvent soluționării cererii de ajutor public judiciar formulată de către reclamant în temeiul OUG nr. 51/2008, constatându-se în prealabil că acesta beneficiază de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare timbru de la suma de 9.010 lei la suma de 3.000 lei.
Încheierea Judecătoriei S. a fost atacată de apelantul-reclamant cu o cerere de reexaminare, singura cale de atac prevăzută de OUG nr.51/2008, prin dispozițiile art.15 din actul normativ amintit, cerere care a fost judecată de un alt complet, astfel încât soluția data în prima instanța acestui incident procedural a intrat în puterea de lucru judecat, nemaiputând face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăși, prin derogare de la regula de procedura cuprinsă de art. 282 C. pr. civ., în respectarea principiului de drept potrivit căruia specialul deroga de la general (specialia generalibus derogant). Astfel, tribunalul a reținut că soluția dată de instanța de fond cu privire la ajutorul public judiciar solicitat nu mai poate face obiectul analizei instanței de apel, tribunalul având obligația de a verifica în apel legalitatea hotărârii primei instanței numai din perspectiva respectării exigentelor art.20 alin.(2) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată, respectiv a punerii în vedere în prealabil de către instanța a cuantumului taxei judiciare de timbru de achitat.
Or, din chiar conținutul încheierilor pronunțate de cele două complete asupra cererii de ajutor public judiciar, a rezultat în mod cert care era cuantumul taxei de achitat, reclamantul având cunoștință de acesta, iar între data stabilirii obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3000 lei și data la care instanța a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată a trecut 3 luni, în care apelantul avea posibilitatea să facă eforturi în vederea achitării taxei judiciare de timbru.
În concluzie, tribunalul a constatat că apelantului-reclamant nu i s-a încălcat dreptul de acces la justiție garantat prin art.6 alin.(1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o vădit netemeinică și nelegală deoarece judecătorii instanței de apel au încălcat legea invocând motive contradictorii față de principiile fundamentale ale Constituției și prevederile CEDO privind dreptul la proprietate, care este garantat și inalienabil, nu pot face obiectul unei înstrăinări prin întocmirea unor acte juridice de drept civil pentru că acestea nu se află în circuitul civil general, prin urmare actele încheiate de executori și de notari sunt lovite de nulitate absolută.
A mai susținut recurentul că ambele instanțe au încălcat principiul egalității arme,or în sensul că, neavând posibilități materiale pentru a achita taxa de timbru, au respins cererea de chemare în judecată ignorând prevederile OUG 51/2008 și dreptul său clar de scutire totală de timbraj, reiterându-se inadmisibil această cerere ca autoritate de lucru judecat însă fără fond. Ci numai ca formă.
A arătat că întâmpinarea pârâtei G. a fost inadmisibilă, solicitând să se constate ca o îmbogățire fără justă cauză, că instanței nu au judecat fondul cauzei decât pe considerente generice și nefondate, că în legitimă apărare se poate constata și observa că actul de adjudecare emis la 13 aprilie 2005 de B. P. B. nu cuprinde număr topometric, număr carte funciară sau alte date de identificare, decât numele defunctului G. C. D., că în cauză sunt inadvertențe juridice cu privire la valoarea, suprafața și celelalte aspecte pe care a solicitat să fie admise, iar P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat pe aceste fapte reprobabile și incidentale legii penale cu aspect vădit de temeinicie se pot soluționa pe cale civilă, recunoscându-se parțial că sunt lovite de nulitate absolută pe un motiv clar că bunul imobil de la cumpărarea lui de către reclamanți, conform actului adițional vânzare-cumpărare în baza legii 114/1996 și Decret-lege 61/1990 combinat cu Legea 85/1992 până în anul 2005 când abuziv și ilicit s-a întocmit cu dol actul de adjudecare – imobilul nefiind în circuitul civil, pe motive de litigii juridice între entitățile statului privind cadastrul terenurilor, pe care vânzătorul a construit acest . cu aceste litigii nu s-a putut intabula blocul.
Susține recurentul că așa-zisa creanță între el și pârâtul decedat nu a existat conform legilor în vigoare, și atunci decât o pretenție infimă de 1200 lei pentru un proces privind o obligație de a face între o altă terță persoană care a urmărit o îmbogățire fără justă cauză.
Se susține că suma de 1200 lei se putea recupera pe o poprire pe alte venituri – salariu, pensie etc.
În drept a invocat prevederile art. 3042 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond și nu pe o simplă excepție de netimbrare, invocând și art. 6 din CEDO, ș.a.m.d. Constituția României.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul a solicitat același lucru ca și prin motivele de recurs.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin cererea reconvențională formulată în dosarul 628/1 octombrie 2012, disjunsă și înregistrată sub numărul actual, recurentul a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. M. L., G. I. și G. F. să se desființeze retroactiv certificatul de moștenitor nr. 85/2007 încheiat la 1 iunie 2007 de BNP I. D.-Bocasiu G., să se revină la situația anterioară și să se acorde daune interese prin reducerea prestațiilor și să se repare prejudiciul cauzat prin încheiere acestui act.
Ulterior reclamantul și-a precizat în instanță obiectul cererii, arătând că dorește desființarea certificatului de moștenitor și a actului de adjudecare.
În raport de obiectul cererii cu care a fost investită instanța, i s-a pus în vedere acestuia să achite tacă judiciară de timbru în cuantum de 6911 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru petitele vizând pretențiile, 8 lei pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor și timbru judiciar de 0,3 lei și 2091 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar pentru capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, cerere ce s-a admis în parte în sensul reducerii taxei judiciare de timbru de la suma de 9010 lei la suma de 3000 lei, încheierea fiind atacată cu reexaminare care prin încheierea din 28 iunie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată.
În aceste împrejurări instanța de fond a anulat cererea ca netimbrată prin sentința atacată prin prezentul recurs, soluție ce a fost menținută prin decizia civilă nr. 1050/10 noiembrie 2014 a Tribunalului Prahova.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în mod corect că recurentul trebuia să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar astfel cum au fost stabilite prin încheierea prin care s-a admis cererea de ajutor public judiciar și că, nesupunându-se acestei obligații legale, sancțiunea prevăzută de lege este cea a anulării cererii.
Corect a reținut, de asemenea, tribunalul că încheierea Judecătoriei S. prin care s-a soluționat cererea de acordare ajutor public judiciar în temeiul OG 51/2008, nu poate fi atacată decât cu reexaminare, aceasta fiind singura cale de atac prevăzută de actul normativ sus-menționat, prin disp. art. 15 din acesta prevăzându-se că cererea care a fost judecată de un alt complet, astfel încât soluția dată în primă instanță acestui incident procedural a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăși, prin derogare de la regula de procedură cuprinsă de art. 281 Cod pr. civilă în respectarea principiului de drept potrivit căruia specialul derogă de la general.
Cu alte cuvinte, recurentul nu mai poate formula critici asupra modalității în care s-a stabilit taxa judiciară de timbru, asupra modului în care instanța a înțeles să-i admită cererea de acordare ajutor public judiciar în condițiile în care încheierea prin care se soluționează o atare cere este supusă numai căii de atac a reexaminării.
În acest împrejurări soluția pronunțată de Tribunalul Prahova este legală, iar motivele de recurs formulate de reclamant, prin care m în esență, își arată nemulțumirea asupra modului în care i s-a soluționat cererea de acordare ajutor public judiciar nu pot fi avute în vedere, în același sens pronunțându-se și ICCJ.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 312 Cod pr.civilă, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii astfel cum sunt prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ț. N. N., cu domiciliul ales în Azuga, ..3, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.1050 din 10.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M. L., domiciliată în Azuga, ..13, județ Prahova, G. I. și G. F., ambii domiciliați în Azuga, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 aprilie 2015.
PreședinteJudecători
V. S. E. M. V. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-04-29
2 ex.
EM/VM
d.f. Jud.S. nr._
j.f. R. P.
d.a. Trb. Prahova nr._
j.a. D. G.
C. D. E.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 51/2015. Curtea de Apel... | Nulitate act. Decizia nr. 1067/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
