Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 386/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 29112/200/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 386
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecători - C.-M. M.
- M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta P. G. domiciliată în B., ..6, ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 484 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. E., domiciliați în B., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta reclamantă P. G. personal și asistată de avocat N. Aleodor din Baroul B., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar, intimații pârâți P. I. și P. E. personal și asistați de avocat S. A. din Baroul B., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/2015 anulată și atașată la fila 14 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei și că prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar de către intimați întâmpinare, comunicată, înregistrată la nr. 6582/26.03.2015, prin care s-a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Curtea, față de motivele de recurs, apreciază că această excepție nu poate fi discutată decât odată cu cererea de recurs, considerând că nu este o veritabilă excepție care să primeze soluționării recursului.
Avocat N. Aleodor pentru recurenta reclamantă depune la dosar înscrisuri, respectiv minuta unei întâlniri organizate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii cu prilejul unei întâlniri a judecătorilor și o hotărâre a Curții de Apel Ploiești, cu titlu de practică judiciară în materie.
Curtea constată că aceste înscrisuri nu se circumscriu noțiunii de înscrisuri noi în sensul disp. art. 305 C.pr.civ., astfel că va lua act că a fost depusă practică judiciară în materie.
Părțile pe rând, prin apărători, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat N. Aleodor pentru recurenta reclamantă P. G., solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B., pentru a se soluționa ca apel, în complet legal constituit.
Arată că în mod greșit ambele instanțe au calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, în măsura în care unul din capetele de cerere este evaluabil în bani, așa încât apreciază că această cerere este supusă dublului grad de jurisdicție.
Față de practica judiciară depusă la dosar, apreciază că recursul formulat este admisibil.
Depune concluzii scrise la dosar, nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S. A. pentru intimații pârâți P. I. și P. E., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Solicită a se avea în vedere că prin încheierea din 15 septembrie 2014, Tribunalul B. a stabilit calea de atac în sensul că s-a reținut că prin cererea de reducțiune a liberalităților excesive partea nu urmărește desființarea actului în întregime ci tinde să-și apropie numai cota din valoarea acestuia care ar întregi rezerva sa succesorală, în speță ½ din valoarea de 143 mii lei, valoare luată în calcul la stabilirea căii de atac. Prin urmare, s-a stabilit la Tribunalul B. drept cale de atac în speță ca fiind recursul.
Referitor la problema dacă instanța, Tribunalul B., era competentă în a se pronunța asupra legalității sentinței civile pronunțată de Judecătoria B., fie ca instanță de apel, fie ca instanță de recurs, arată apărătorul intimaților că nu trebuie confundată cu competența materială a instanțelor de judecată, astfel că, competentă material în judecarea cauzei era Judecătoria B., prin urmare, nici această critică nu este fondată.
Sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului împotriva unei decizii pronunțată în recurs, de un complet format din trei judecători.
Solicită deci, respingerea recursului ca inadmisibil.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 22.12.2011 reclamanta P. G. in contradictoriu cu piritii P. I. si P. E. a solicitat instantei pronuntarea unei hotariri in care sa dispuna, reductiunea liberalitatilor excesive efectuiate de catre autoarea sa S. V.-F. catre piritii mentionati mai sus in limita cotitatii disponibile,liveralitati care au constata in donarea sub forma darului manual a sumei de 143.000 lei si readucerea sa la masa succesorala,constatarea nulitatii absolute a contractului de vinzare-cumparare autentificat sub nr. 266 din 27.01.2009 prin care autoarea sa a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat in municipiul Buzau,.,judetul Buzau sau a nulitatii relative a acestuia,actul respectiv fiind o donatie deghizata urmind a dispune reductiunea liberalitatii excesive,obligarea sus citatilor piriti la restituirea bunurilor mobile ce i-au apartinut ei sau defunctei iar in cazul cind acest lucru nu mai este posibil achitarea contravalorii lor,obligarea piritilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca este unica mostenitoare a defunctei.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar inscrisuri,solicitind si proba cu martori,interogatoriu,expertize de specialitate,psihiatrie si in constructii.
Prin intimpinarea din 22.02.2013 piritii au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata,motivat de faptul ca intre ei si defuncta S. s-a incheiat verbal un contract de intretinere,iar pe garsoniera i-a dat acesteia suma de 23.255 lei la data de 28.07.2008.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat în cauză sentința civilă nr. 7143 din 18.04.2014, prin care a respins cererea formulata de reclamanta P. G. in contradictoriu cu piritii P. I. si P. E. avind ca obiect constatare nulitate act juridic-reductiunea liberalitatilor excesive.
A obligat reclamanta sa achite piritilor suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judecata constând in onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cazul in speta nu suntem in prezenta unui contract de donatie, iar între defuncta S. V.-F. si pirita P. E. și piritul P. I. s-a incheiat verbal un contract de intretinere.
S-a reținut că nu constituie liberalitate nici predarea garsonierei de catre defuncta catre piriti, deoarece actul in sine este o vinzare-cumparare, piritii achitind defunctei suma de 23.255 lei.
In ceea ce priveste nulitatea absoluta sau relativa a contractului de vinzare-cumparare a garsonierei autentificat sub nr. 266 din 27.01.2009, instanța a apreciat că actul a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale in materie.
In ceea ce priveste restituirea bunurilor mobile, instanța de fond a reținut că prin Rezolutia de respingere a plingerii penale din dosar nr. 701/II/2/2010 din 28.07.2010 s-a stabilit ca bunurile mobile ramase in urma decesului defunctei S. V.-F. au fost daruite la diverse persoane, la dorinta defunctei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. G..
Învederează, în esență, în motivarea recursului că, raportat la complexitatea cauzei, la amplul probatoriu administrat, precum și la multitudinea cererilor formulate în cauză, hotărârea recurată este extrem de lapidară, iar partea din hotărâre care ar fi trebuit să conțină motivația judecătorului fondului este deosebit de succintă.
De asemenea în cuprinsul acestei părți a hotărârii sunt reținute erori de drept ceea ce conduc evident la greșeli de judecată și la încălcări sau aplicări greșite ale legii.
Astfel, solicită a se observa faptul că prima instanță face o confuzie în ceea ce privește dispozițiile Codului civil vechi, în ceea ce privește noțiunea de liberalitate despre care apreciază că pot fi făcute exclusiv prin donație.
În continuare, în baza acelorași greșeli de judecată și de apreciere greșită a legii, prima instanță confundă o donație sub forma darului manual cu un contract de întreținere, cele două categorii juridice având regim juridic distinct fară a exista vreo legătură între acestea.
Referitor la solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - solicită a se avea în vedere faptul că prima instanță face aceleași aprecieri greșite asupra legii, conducând la încălcarea legii prin hotărârea pronunțată.
Astfel, în ceea ce privește prețul, a arătat că acesta a fost nesincer și neserios și chiar din raportul de expertiză, cu toate carențele acestui raport, a rezultat că valoarea garsonierei era cel puțin dublă față de aceea trecută în contract.
În acest context arată că prima instanță a respins în mod nejustificat obiecțiunile formulate.
Solicită a se avea în vedere faptul că situația sumelor de bani remise pârâților nu este analizată de prima instanță, hotărârea fiind nemotivată în această privință.
In ceea ce privește restituirea bunurilor mobile solicită a se avea în vedere că acestea au fost recunoscute de pârâți și reprezentau bunuri care nu puteau face obiectul donației în modalitatea de a fi date ca pomană unor vecini de . au formulat Întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat a se observa că în ceea ce privește calea de atac conform art.3 din Legea 76/2012 privind punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind C.proc.civ., procesele începute înainte de . Noului Cod de procedura civila, rămân supuse legii vechi. Acțiunea reclamantei a fost înregistrata in data de 22.12 2011. In conformitate cu dispozițiile art.2821din C.proc.civ. în vigoare la aceea data si a recursului în interesul legii admis prin decizia XXXII (32) / 2008 a ICCJ, calea de atac este apelul, motiv pentru care se solicită recalificarea caii de atac in sensul dispozițiilor mai sus arătate.
In cazul in care se apreciază calea de atac ca fiind apel solicită a se respinge ca nefundat.
Prin decizia civilă nr. 484 din 31 octombrie 2014, Tribunalul B. a respins recursul ca nefondat și a obligat recurenta, către intimați, la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în principiu, că sentința este motivată potrivit dispozițiilor legale.
A constatat tribunalul că în mod corect a reținut instanța fondului, raportat la probele administrate în cauză, că între intimați și autoarea recurentei s-a încheiat un contract de întreținere și nu unul de donație sub forma darului manual, dat fiind modalitatea de derulare a relațiilor dintre defunctă și intimați, mai ales în ceea ce privește componenta psihologică a contractului de întreținere, întemeiată pe un raport de încredere și apropiere dintre aceștia.
Că defuncta a avut o înțelegere cu intimații de întreținere și nu de gratificare a acestora rezultă și din faptul că aceștia din urmă și-au respectat obligațiile asumate și în ceea ce privește întreținerea și înmormântarea bunicii recurentei, respectiv a numitei R. A..
Și critica privind soluționarea cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 266/27.01.2009, este apreciată de Tribunal ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P. G., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului B., să o soluționeze ca apel, în complet legal constituit ca instanță de apel, având în vedere faptul că valoarea obiectului litigiului este mai mare de 100.000 lei, iar calea de atac împotriva hotărârii de fond era apelul și nu recursul cum în mod nelegal a fost soluționat.
A arătat că a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților prin care a solicitat instanței de judecată, prin capătul principal de cerere, reducțiunea liberalităților excesive efectuate de către autoarea sa S. V. Felica către pârâți, liberalități în cuantum de 143.000 lei.
De asemenea, au fost formulate și alte capete de cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 266/27.01.2009 de BNPA V. V. si V. R. C., restituirea bunurilor mobile proprii etc.
In cauza valoarea obiectului cererii de chemare în judecată depășește cu mult valoarea de 100.000 lei, situație în care calea de atac legală în cauză împotriva hotărârii fondului este apelul, conform art. 282 indice 1 C.P.C., analizat prin intermediul raționamentului logic per a contrario.
A solicitat a se avea în vedere faptul că atât ea cât și pârâții au arătat că în speță calea de atac este apelul, însă instanța de judecată nu a pus în discuție aceste solicitări și nu a soluționat aceste cereri privind calificarea căii de atac, situație în care completul de judecată a fost nelegal constituit, cauza fiind soluționată în mod nelegal ca recurs.
Consideră recurenta că indiferent de mențiunile făcute în dispozitivul hotărârii instanței de fond Tribunalul B. trebuia să califice în mod legal calea de atac.
În opinia recurentei, greșita compunerea completului care a soluționat calea de atac precum și mențiunea de „irevocabilă" din dispozitivul deciziei atacate, nu îi poate opri liberul acces la justiție precum și exercitarea prezentului recurs.
In această situație consideră că decizia civilă nr. 484, din data de 31.10.2014, pronunțată în dosarul_ al Tribunalului B. este nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304, pct. 1 C.P.C., respectiv instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, a solicitat a se observa faptul că instanța nu a fost nici compusă și nici constituită conform legii, fiind alcătuită dintr-un număr de 3 judecători, deși în apel instanța este formată, potrivit legii, numai din 2 judecători.
Apreciază că hotărârea este nelegală și din perspectiva art. 304, pct. 3 C.P.C., respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material și funcțional, prin instanță înțelegând completul de judecată în compunerea sa și nu instituția în care își desfășoară activitatea magistrații care formează completul de judecată.
Competența de soluționare a căilor de atac fiind o noțiune de ordine publică nu poate fi încălcată în nici o modalitate, orice hotărâre pronunțată de o astfel de instanță fiind nelegală.
Critică decizia atacată și prin prisma dispozițiilor art. 304, pct. 5, C.P.C. întrucât prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 C.P.C, respectiv actele de procedură au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale, singura sancțiune fiind aceea a anulării hotărârii dată în aceste condiții, precum și a actelor de procedură îndeplinite în această modalitate.
In măsura în care actele de procedură au fost efectuate în procedura recursului, fiind chiar citați cu această calitate, hotărârea fiind pronunțată în aceeași modalitate, considerăm că singura îndreptare legală este aceea a anulării acestora și a judecării cauzei ca apel, în complet legal constituit.
De asemenea, a mai arătat că prin hotărârea atacată i se încalcă dreptul la un proces echitabil, fiind și privați de exercitarea unei căi de atac, de control de legalitate al hotărârii, așa cum este această materie reglementată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte.
In ceea ce privește taxa judiciară de timbru consideră că aceasta trebuie calculată conform art. 11, al 2 din Legea nr. 146/1997, legea sub care a început prezentul proces, prezentul recurs criticând numai greșita calificare a căii de atac, fără a aduce critici pe fondul cauzei.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, ca apel, în complet legal constituit.
Intimații pârâți P. I. și P. E., au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea acestuia ca atare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată, excepția invocată și motivele de recurs, va reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității recursului, curtea urmează a o respinge întrucât în ipoteza în care, prin intermediul căii de atac a recursului, se pune în discuție însăși calificarea unei căi de atac declanșată împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de fond, această cale de atac nu poate fi inadmisibilă, ci instanța are obligația de a examina dacă a fost respectat în cauză principiul legalității căilor de atac.
Astfel, într-o ierarhie a principiului unicității căii de atac și a principiului legalității căii de atac, instanța de recurs consideră că are prioritate principiul legalității căii de atac, cu precizarea necesară că dispozițiile procesuale care instituie, într-un sistem de drept, căile de atac pe care o parte poate să le exercite trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile, calitatea legii, de a fi accesibilă și previzibilă, fiind o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza R. împotriva României, hotărârea din 4 mai 2000).
În acest context, Curtea apreciază că cercetarea admisibilității recursului, în cauza dedusă judecății, nu poate fi paralizată prin invocarea acestei excepții procesuale și se impună cercetarea motivelor de recurs și dezlegarea acestui aspect de legalitate.
Pe fondul recursului declarat, curtea va reține că toate criticile formulate sunt nefondate.
Astfel, în mod corect a reținut tribunalul că obiectul cererii deduse judecății nu depășește valoarea de 100.000 lei (așa cum rezultă din actele depuse la dosar, expertiza efectuată, susținerile recurentei reclamante din nota sa de timbraj depusă în fața tribunalului), fiind aplicabile disp. art.2821 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, niciunul dintre motivele de recurs, încadrate de către recurentă în dispozițiile art.304 pct.1, 3 și 5 C.pr.civ., nu sunt fondate.
Completul de judecată a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale, respectiv a avut trei judecători, astfel cum prevede norma legală pentru judecarea căii de atac a recursului.
Hotărârea nu s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, așa cum susține recurenta.
Acest motiv de recurs are în vedere necompetența generală, precum și necompetența materială ori teritorială.
Ori, în speța de față nu au fost încălcate niciunele din normele privind competența instanțelor de judecată, competența revenind atât material cât și teritorial Tribunalului B..
Nici motivul prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ nu este incident în cauză, respectiv nu au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ.
Acest motiv de recurs se referă la toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității cu excepția celor menționate expres de art.304 ca motive separate de recurs.
Ori, susținerile recurentei se referă numai la calificarea căii de atac în fața tribunalului, susțineri ce nu se circumscriu acestui motiv de recurs, formele de procedură ce pot fi puse în discuție sub aspectul disp. art.304 pct.5 C.pr.civ., fiind legal îndeplinite de către tribunal.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând și disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga recurenta reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați.
Respinge recursul declarat de reclamanta P. G. domiciliată în B., ..6, ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 484 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. E., domiciliați în B., ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 aprilie 2015 .
Președinte, Judecători,
A.-M. R. C.-M. M. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
2 ex./14.05.2015
d.f._ – Judecătoria B.
j.f. V. C. I.
d.trib._ – Tribunalul B.
j.trib. M. Ș., E. P., A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 371/2015. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
