Revendicare imobiliară. Decizia nr. 371/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 4415/120/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 371

Ședința publică din data de 21 aprilie 2015

Președinte - E. S.

Judecători - V.-I. S.

- A.-C. B.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta I. C., domiciliată în Târgoviște, ., nr. 34, județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 903/22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D., domiciliat în Târgoviște, Bulevardul Eroilor, ., etr. 3, . și cu pârâtul I. I., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 34, județul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă I. C., intimatul-reclamant S. D. și intimatul-pârât I. I..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin încheierea din 1.04.2015 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă cu privire la încheierea din 19.02.2015 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a ajutorului public judiciar, fără ca recurenta să fi depus la dosar dovezile de plată a taxelor legale datorate pentru promovarea recursului, în cuantum de 100 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția din data de 9.10.2014. Totodată, se precizează că atât recurenta-pârâtă I. C., cât și intimatul-reclamant S. D. au solicitat judecarea cauzei în lipsă (filele 10 și 25 dosar).

Reținând că părțile au solicitat judecata în lipsă, în cuprinsul cererilor aflate la filele 10 și respectiv 25 dosar, apreciază că procedura este legal îndeplinită și constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, invocă din oficiu excepția netimbrării recursului, constatând că deși pârâta a fost încunoștințată despre măsura respingerii cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, încheierea astfel pronunțată fiindu-i comunicată, în același sens fiind mențiunea din cuprinsul citației, prin care i s-a pus în vedere să timbreze cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, nu s-a conformat dispozițiilor instanței, excepție asupra căreia rămâne în pronunțare, iar după deliberare decide următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 27.01.2011, sub nr._, reclamantul S. D. i-a chemat în judecată pe pârâții I. I. și I. C., solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 70 mp și să-i plătească lipsa de folosință pe ultimii 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul a precizat că la data de 27.02.2006 părinții săi au cumpărat de la pârâți suprafața de teren de 580 mp, situată în Târgoviște, . (fost 22), județul Dâmbovița, conform actului autentificat sub nr. 320 la B.N.P. „I. S.”, că la data de 10.11.2006 suprafața de teren anterior menționată i-a fost vândută de către părinții săi, că în anul 2008 a demarat construcția unei locuințe și a constatat că pârâții i-au acaparat o suprafață de teren prin construirea unui gard amplasat pe proprietatea sa, astfel încât suprafața acaparată este materializată într-un trapez având baza mică spre . lungime de 1,75 m, iar baza mare spre HR 338 pe o lungime de 3,24 m și că din anul 2008 și până în prezent a făcut numeroase demersuri pe lângă pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul, dar de fiecare dată răspunsul acestora a fost în sensul că suprafața acaparată va trebui recuperată de la vecinul de la estul proprietății sale.

Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare prin care să arate dovezile, excepțiile sau mijloacele de apărare, dar, fiind prezenți în fața instanței la termenul de judecată din data de 23.02.2011, au depus un set de înscrisuri și au solicitat încuviințare probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și cu expertiză tehnică judiciară.

La termenul de judecată din data de 23.02.2011, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civil, pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și doi martori, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.

La termenul de judecată din data de 30.03.2011, pârâții au depus cu borderou un set de înscrisuri, în cuprinsul căruia au precizat că actele de vânzare-cumpărare menționate de reclamant sunt false, situație în care instanța a pus în vedere pârâților să formuleze cerere reconvențională cu respectarea dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă. Cu aceeași ocazie pârâții au precizat că solicită un avocat din oficiu, instanța punându-le în vedere să formuleze în scris cererea de ajutor public judiciar și să depună actele care să ateste veniturile acestora, conform dispozițiilor din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Pârâții nu au înțeles să se conformeze solicitărilor instanței cu privire la formularea unei cereri reconvenționale și a unei cereri de ajutor public judiciar pentru ca instanța să analizeze în contradictoriu aceste cereri.

La termenul de judecată din data de 30.03.2011, pârâții prezenți au refuzat să răspundă la interogatoriul formulat de reclamant, părăsind sala de judecată.

Pârâții nu au înțeles să formuleze interogatoriul pentru reclamant, probă ce le-a fost încuviințată de instanță.

La termenul de judecată din data de 25.05.2011, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, expertiză ce a fost efectuată în cauză de expert B. G..

La data de 01.09.2011, reclamantul a formulat o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, solicitând instanței obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 581 mp, motivat de faptul că în urma efectuării expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie a reieșit faptul că aceștia îi ocupă întreaga proprietate.

După administrarea probatoriului încuviințat în cauză, prin sentința civilă nr. 2945/28.09., Judecătoria Târgoviște a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață totală de 581 mp, teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște, . (fost 22), cartier Priseaca, județul Dâmbovița, amplasat în tarlaua 10, . de folosință arabil, având următoarele vecinătăți: N – . lungime de 15,24 ml, E – U. S. pe o lungime de 31,98 ml, S – HR 338, pe o lungime de 22,29 ml și V – I. C. pe o lungime de 30,71 ml, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani a imobilului teren în suprafață de 581 mp și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei totale de 3403,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat 1000 lei, onorariu expert 861,7 lei și taxă judiciară de timbru 1542 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 27.02.2006 între pârâți și numitul S. P., căsătorit cu S. M. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.320 de BNP „I. S.” prin care pârâții, în calitate de vânzători înstrăinau numitului S. P., în calitate de cumpărător suprafața totală de 581 mp, teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște, . (fost 22), cartier Priseaca, județul Dâmbovița, amplasat în tarlaua 10, . de folosință arabil, neevidențiat în cartea funciară, identificat cu nr. cadastral provizoriu 7670, cu următoarele vecinătăți N – . lungime de 15,24 ml, E – U. S. pe o lungime de 31,98 ml, S – HR 338, pe o lungime de 22,29 ml și V – I. C. pe o lungime de 30,71 ml. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2654/10.11.2006 de BNP „I. S.” numiții S. P. și M. au vândut reclamantului terenul în suprafață de 581 mp, anterior menționat.

A mai reținut prima instanță că din întregul material probator administrat în cauză a reieșit faptul că în prezent pârâții nu-i permit accesul reclamantului pe terenul proprietatea sa, că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil este acea acțiune a proprietarului neposesor, în cauza de față reclamantul, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, în cauza de față pârâții, prin care se solicită restituirea unui bun și că prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expert B. G. s-a stabilit că pârâții au acaparat în totalitate proprietatea reclamantului „printr-o împrejmuire cu gard făcută de către acești pe 3 laturile terenului (Nord. Est și Sud), care desființând și gardul despărțitor existent între cele două proprietăți ale părților (gard ce se regăsea la Vest față de proprietatea reclamantului și la Est față de proprietatea pârâților) au unit cele două terenuri într-un singur trup, deținut în prezent doar de către pârâți”.

De asemenea, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare, fiind întemeiată direct și nemijlocit pe existența dreptului de proprietate, opozabil erga omnes, obligă pe reclamant să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat și că, în apărare, pârâții puteau opune titlul lor, a cărui examinare judiciară fără a fi ultra petita, este firească și esențial necesară soluționării pricinii, or, în speță reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2654/10.11.2006 de BNP „I. S.”, fără ca pârâții să invoce la rândul lor vreun titlu pentru ca instanța să poată proceda la compararea lor, pârâții menționând în permanență faptul că actele de proprietate invocate de reclamant sunt false, după propria lor apreciere, fără însă a preciza vreun motiv pentru anularea sau declararea ca nule a acestor acte.

Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani, câtă vreme expertul nu a calculat această lipsă de folosință și nici reclamantul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză în acest sens, lăsând la aprecierea instanței, instanța de fond a respins acest capăt de cerere.

La data de 15.03.2013 pârâții I. I. și I. C. au solicitat lămurirea întinderii, înțelesului și aplicabilității dispozitivului sentinței civile nr. 2945/28.09.2011, arătând, în motivarea cererii, că dispozitivul hotărârii este total neclar, nedefinit, existând o mare contradicție între dispozitiv și partea introductivă a hotărârii, în sensul că în partea introductivă se fac mențiuni cu privire la un teren în suprafață de 70 mp, iar în dispozitiv la un teren în suprafață de 581 mp.

Prin încheierea pronunțată la data de 10.04.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea, reținând, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acest cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Prima instanță a mai reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, intimatul reclamant a solicitat instanței obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 70 mp și că, ulterior, ca urmare a constatărilor expertului desemnat în cauză, intimatul reclamant și-a majorat câtimea obiectului cererii, sens în care a solicitat obligarea petenților pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 581 mp.

A concluzionat instanța de fond că în dispozitivul sentinței menționate a fost admisă acțiunea intimatului reclamant conform majorării câtimii obiectului cererii.

Împotriva sentinței civile și a încheierii de respingere a cererii de lămurire pronunțate de instanța de fond, au declarat recurs pârâții I. C. și I. I., susținând că din actele depuse la dosar rezultă că I. C. este proprietară la Priseaca cu case și teren în suprafață de 1152,6 mp din anul 1999, deținând două acte de vânzare-cumpărare autentice, că a avut câștig de cauză prin hotărâri definitive și irevocabile din anul 2011, nefiind vinovați cu nimic, că nu îl cunosc pe S. D. și că nu au nicio datorie la acesta.

Față de motivele de mai sus, recurenții pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2945/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, iar pe fond admiterea judecării dosarului nr._ așa cum au solicitat.

În drept, art. 3042 Cod procedură civilă și art. 112 alin. (2) pct. 5 din codul de procedură civilă și penală.

S-a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr._ .

În ședința publică din data de 08.10.2013, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității declarării recursului împotriva sentinței civile nr. 2945/28.09.2011 și excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 10.04.2013, ambele hotărâri pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .

Prin decizia civilă nr. 903/22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții pârâți I. I. și I. C. împotriva sentinței civile nr. 2945/28.09.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D..

A fost constatat nul recursul civil declarat de recurenții pârâți I. I. și I. C., împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D..

Cheltuielile privind taxa de timbru de 200 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției inadmisibilității recursului declarat de recurenți împotriva sentinței civile nr. 2945/28.09.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, tribunalul a reținut că aceeași recurenți au mai uzat de calea de atac a recursului împotriva aceleeași hotărâri, recurs anulat ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 123/06.02.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .

Exercitarea informală a căii de atac a recursului, respectiv cu nerespectarea condiției de plată a taxei de timbru, nu permite recurenților exercițiul redundant al căii de atac a recursului.

Față de cele reținute, tribunalul a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții pârâți I. I. și I. C..

Examinând excepția nulității recursului formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, tribunalul a constatat că recursul recurenților pârâți I. I. și I. C. este nul, având în vedere că potrivit art.303 alin.2 din Codul de procedură civilă, recurenții aveau obligația de a arăta și a dezvolta separat fiecare motiv de recurs, iar potrivit art. 306 alin.3 din Codul de procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă ; per a contrario, neindicarea motivelor de casare și modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civil sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din aceste cazuri expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancțiunea nulității cererii de recurs.

În speță, a arătat tribunalul, recurenții pârâți I. I. și I. C. nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 303 alin.2 din Codul de procedură civilă, neindicând în cererea lor vreunul dintre motivele de casare și modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă ; de asemenea, nu au formulat nici critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus – menționat, rezumându-se la expunerea unei succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în funcție de cazurile limitativ prevăzute de lege, care permit analiza, în faza de atac a recursului.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, iar criticile formulate de recurenți nu permit încadrarea lor de instanță în vreunul din aceste cazuri și cum nu se constată motive de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia încheierii pronunțate de instanța de fond și care să poată fi analizate și din oficiu de instanța de recurs, tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art.306 alin.3 raportat la art. 303 alin.2 din Codul de procedură civilă, constatând nul recursul.

Împotriva acestei decizii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a formulat o nouă cerere de recurs pârâta I. C., expunând în cuprinsul cererilor depuse la dosar situația de fapt a litigiului și nemulțumirile care au determinat-o să promoveze calea de atac, în esență solicitând admiterea acțiunii în revendicarea imobilului în suprafață de 1152,6 mp și a construcțiilor aflate pe acesta, urmând să i se lase deplina proprietate și posesie a acestor imobile, iar persoanele care au construit ilegal pe proprietatea sa să fie evacuate.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2015, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru netimbrare.

De menționat, sub un prim aspect, că prin încheierile din 15 ianuarie 2015 și 19 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, pentru argumentele de fapt și de drept expuse în cuprinsul acestora, au fost respinse cererile de acordare a ajutorului public judiciar formulate de către recurenta-pârâtă, partea exercitând ulterior și calea cererii de reexaminare împotriva acestora, cereri respinse de asemenea de către completele învestite prin repartizare aleatorie.

Curtea reține că deși recurenta-pârâtă (care a solicitat în mod expres judecata în lipsă, în cuprinsul cererii aflată la fila 10 dosar verso) a fost încunoștințată atât cu privire la măsurile dispuse față de cererile de acordare a ajutorului public judiciar (încheieri ce i-au fost comunicate), cât și cu privire la obligația de a timbra recursul cu 100 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, aspect ce rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii aflată la fila 92 dosar, aceasta nu a înțeles să se conformeze până la termenul din 21.04.2015 obligației legale stabilite în sarcina sa prin rezoluția președintelui de complet.

Conform art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Prin art. 20 alin.3 din același act normativ, se statuează în sensul că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în același sens stipulându-se și prin disp.art.35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pe de alta parte, art. 9 din OG nr. 32/2005 privind timbru judiciar, sancționează nedepunerea timbrului judiciar cu anularea cererii.

Se impune a se preciza totodată că, dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin.1 din Constituția României și garantat de prevederile art. 1 paragraf I din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.

Pe cale de consecință, cum pârâta a promovat prezenta cale de atac, însă nu a înțeles să dea curs solicitării instanței de a timbra recursul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși a fost citata cu această mențiune expresă, asa cum s-a precizat anterior, prin trimitere la actele dosarului, pentru considerentele ce preced și în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc. civilă și art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997coroborat cu art. 9 din OG nr. 32/1995, Curtea va anula pentru netimbrare recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta I. C., domiciliată în Târgoviște, ., nr. 34, județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 903/22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D., domiciliat în Târgoviște, Bulevardul Eroilor, ., etr. 3, . și cu pârâtul I. I., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 34, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.

Președinte,Judecători,

E. StaicuVeronica-I. S. A.-C. B.

Grefier,

C. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Red. CC

2 ex./27.04.2015

d.f. nr._ Judecătoria Târgoviște

Jud. fond I. M.

d.r. nr._ Tribunalul Dâmbovița

j.r. D. Ș., G. S. și A. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 371/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI