Contestaţie la executare. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 58/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta S. de Ambulanță Județean Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..78, județ Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 263 din 25 august 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. I., domiciliat în ., județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța . Nr._ (24) din 8.10.2014, care a fost atașată la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, iar prin S. registratură s-au depus precizări din partea intimatului-pârât Stirbescu I..
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1629/28.04.2014, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării cererii, invocată de instanță din oficiu și a respins cererea formulată de către contestatorul S. de Ambulanță Județean Dâmbovița.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel contestatorul S. de Ambulanță Județean Dâmbovița, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 263 din 25 august 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant S. de Ambulanță Județean Dâmbovița, păstrând sentința instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S. de Ambulanță Județean Dâmbovița, susținând că decizia este netemeinică și nelegală, întrucât potrivit dispozițiilor art. 714 alin. 2 C.proc.civ., text de lege invocat de instanța de fond în susținerea excepției tardivității: „Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare".
Lecturând însă obiectul contestației la executare, se poate observa că recurenta a solicitat anularea somației emisă la data de 10.01.2014, în dosarul de executare nr. 751/2013 de B. ..M. S." prin care i-a fost pusă în vedere obligația de a achita cheltuielile de judecată și nu anularea încheierii executorului judecătoresc prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare.
Instanța de fond, în mod abuziv, a înțeles să precizeze tot din oficiu cererea de chemare în judecată, apreciind că, de fapt nu se contestă somația, ci încheierea executorului judecătoresc.
Procedând de o asemenea manieră, reiese că instanța de fond nu a făcut nimic altceva decât să stabilească cadrul procesual, fără a îi acorda cuvântul pe această modificare, încălcând dreptul de dispoziție al părților prevăzut în cuprinsul art. 9 alin. 2 C.proc.civ., care prevede: „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".
Or, atâta timp cât contestatorul a înțeles să solicite instanței anularea somației emisă de executor la data de 10.01.2014, în dosarul de executare nr. 751/2013 și nu încheierea prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, reiese că s-a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 C.proc.civ., termen în care se atacă cu contestație la executare orice act de executare emis de către executorul judecătoresc, nefiind ținuți de termenul de 5 zile impus în situația atacării încheierilor emise de executorul judecătoresc.
Se mai susține că instanța de fond a invocat și, ulterior, a admis excepția tardivității formulării contestației la executare - excepție relativă, cu încălcarea dispozițiilor art. 247 alin. 2 C.proc.civ., instanța de apel menținând în mod nelegal această soluție, cu încălcarea normelor de drept materiale.
Astfel, potrivit acestui text de lege, excepțiile relative nu pot fi invocate de către instanță din oficiu, ci numai de către partea interesată, în speță de către intimat, până la primul termen de judecată, după regularizarea cererii
Cum excepția tardivității reprezintă o veritabilă excepție relativă, astfel cum a stabilit art. 246 alin. 2 C.proc.civ. („Excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților"), dar st doctrina, reiese că instanța de fond nu putea invoca din oficiu tardivitatea formulării contestației la executare, neavând niciun temei de drept în baza căruia să o motiveze. Ca atare, instanța de fond a încălcat prin pronunțarea soluției si dispozițiile imperative prevăzute de art. 247 alin. 2 C.proc.civ., depășindu-si cu mult rolul activ prevăzut de legiuitor, împrejurare ce a condus la prejudicierea noastră si implicit la respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei se susține că, în fapt, prin cererea introductivă de instanță, recurenta a solicitat anularea somației emisă la data de 10.01.2014, în dosarul de executare nr. 751/2013 de B. „M. S.", prin care a fost notificată ca, în termen de 10 zile de la primirea somației, să menționeze în adeverința privind drepturile salariale stabilite prin sentințele civile nr. 2137/2011 și respectiv nr. 1605/2011, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, virarea contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate, precum și să achite suma de 1012,00 lei (TVA inclus), reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare.
Titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 1117/10.06.2013, prin care, în mod irevocabil, apelanta a fost obligată la eliberarea adeverinței privind drepturile salariale stabilite prin sentințele civile nr. 2137/2011 și, respectiv, nr. 1605/2011, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, cu mențiunea virării contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate.
Adeverința la emiterea căreia a fost obligată a fost deja eliberată și comunicată intimatului, motiv pentru care, considerăm că nu se justifică cuantumul ridicat al cheltuielilor de executare indicate de B. „M. S.", în sumă de 1012,00 lei. Or, având în vedere că adeverința a fost deja eliberată de către recurentă, se poate observa că nu se mai impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de executare.
În subsidiar, în virtutea dispozițiilor art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de executare de la suma de 1012 lei, la suma de 100 lei (art. 39 alin 1 „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești (...)"). Altfel spus, executorul judecătoresc este ținut de un prag maxim și minim al onorariului stabilit în vederea prestării serviciului, astfel cum prevede în mod expres legiuitorul, drept pentru care este îndreptățită a solicita reducerea cuantumului onorariului, la suma de 100 lei.
Ca atare, consideră că suma de 1012 lei nu își justifică cuantumul ridicat față de ceea ce presupune executarea sentințelor civile nr. 2137/2011 și respectiv nr. 1605/2011, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, având în vedere că nu s-a procedat decât la formularea unei cereri de încuviințarea executare silită, a unei simple notificări și somații, transmise recurentei.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei recurate, cu consecința admiterii contestației la executare și anulării somației în ceea ce privește cuantumul onorariului de executare, iar în subsidiar, reducerea cuantumului acestuia la suma de 100 lei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului față de faptul că decizia civilă nr. 263 din 25 august 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este definitivă și nesupusă nici unei căi de atac, motiv pentru care, în baza disp. art. 483 pct. 2 Cod pr. civilă, Curtea va admite excepția invocată și va respinge recursul formulat ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S. de Ambulanță Județean Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..78, județ Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 263 din 25 august 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. I., domiciliat în ., județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./09.02.2015
dosar fond nr._ Judecătoria Târgoviște
jud.fond I. A. N.
dosar apel nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.apel. N. C.; B. Brânzică
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 83/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 85/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
