Grăniţuire. Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 9672/281/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 256
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții S. C., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județ Prahova, S. N. domiciliat în comuna Vâlcănești, ., M. A. domiciliată în municipiul Câmpina, ., ., ., N. E. L. domiciliată în orașul Băicoi, ., județ Prahova și P. P., S. C. și D. J., domiciliați în
comuna Vâlcănești, .- în calitate de moștenitori ai defunctei P. V., împotriva deciziei civile nr. 550 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. V. domiciliată în comuna Vâlcănești, . și M. G. domiciliat în ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți S. C. asistat, S. N., M. A. și N. E. L. reprezentați de avocat M. M. din cadrul Baroului Prahova și intimații-pârâți M. V. reprezentată și M. G. asistat de avocat L. G. din cadrul Baroului Prahova, lipsind recurenții-reclamanți P. P., S. C. și D. J..
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei achitată cu chitanța ._/14.11.2014 și timbru judiciar de 0,5 lei.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. M., pentru recurenți-reclamanți, depune în fața instanței relații de la Primăria comunei Vâlcănești, cu privire la decesul numitei P. V., respectiv, extras de pe certificatul de deces și copie de pe anexa nr.24 în care sunt evidențiați moștenitorii acesteia.
Precizează că moștenitorii sunt părțile din prezentul dosar, respectiv P. P., S. C. și D. J.. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat L. G., pentru intimații-pârâți, solicită să se ia act că, față de răspunsul la excepția nulității în care se face o încadrare a motivelor de recurs în motive de nelegalitate, nu mai susține această excepție. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin apărători, în dezbateri.
Avocat M. M., având cuvântul pentru recurenți-reclamanți S. C., S. N., M. A. și N. E. L., susține că a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința Judecătoriei Ploiești, în sensul că a fost omologată varianta a II-a din raportul de expertiză A. F. prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților.
Susține recurenții că, în mod greșit, instanța de apel a omologat această variantă de lotizare.
Astfel, în primul rând, a depus un act chiar la instanța de apel și pe care ulterior instanța l-a analizat, reținând că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare acest act din 1935.Or, instanța de fond nu putea să aibă în vedere acest act din 1935 de vânzare-cumpărare, întrucât, așa cum a menționat anterior, a fost depus chiar în fața instanței de apel, fapt pentru care instanța de fond nu l-a putut analiza.
Este vorba, așa cum au menționat anterior, despre revendicarea unei suprafețe de teren care se află chiar în fața casei recurenților, deci nu a solicitat o comparare de titluri de proprietate pentru suprafața de teren, iar conform actelor de proprietate, conform schițelor de plan pe care le-a anexat, în mod greșit nu sunt în stăpânirea și a suprafeței de 50 m. aflată chiar în fața locuinței recurenților.
Se mai arată că acțiunea nu a avut ca obiect o revendicare la modul general, în sensul respectării suprafețelor de teren din actele de proprietate. Aceasta acțiune a avut ca obiect revendicarea strict a terenului din fața casei reclamanților, care s-a dovedit a fi în suprafața de 28 m.p. De aceea, prin contractul de vânzare-cumpărare depus în apel s-a dorit sa se creoneze ideea ca de fapt, terenul de 28 m.p. este inclus în suprafața de 50 m.p. din actul din 1935.
Astfel, prin întâmpinare a solicitat respingerea probei cu expertiza topografica tocmai datorita amplasamentului terenului raportat la cel revendicat din fata casei reclamanților.
In aceasta situație, nu se putea susține ca terenul acaparat de 28 m.p. este incorporat în cel de 50 m.p. achiziționat în 1935, atât timp cât din schițele de plan dar și comparând în primul rând vecinătățile reiese faptul ca terenurile au alte amplasamente.
Cu toate acestea, s-a dispus efectuarea unei expertize topografie pentru clarificarea acestei situații.
După efectuarea expertizei, s-au stabilit suprafețele de teren folosite de către ambele părți, rezultând faptul ca și unii și alții ocupa o suprafața de teren mai mica decât în acte, motiv pentru care nu se poate stabili daca intimații-parați ocupa sau nu vreo suprafața de teren ce ar aparține recurenților-reclamanți.
Insa, instanța nu mai face nicio vorbire cu privire la poziționarea terenului de 50 m.p., nici la susținerile din apel și nici la răspunsul expertului A. privitoare la obiectivul solicitat de către intimații- apelanți trecând astfel cu ușurința peste principalul motiv pentru care dosarul a trenat pe rolul Tribunalului Prahova mai bine de doi ani de zile, respectiv daca terenul de 28 m.p. face parte din terenul de 50 m.p. cumpărați în 1935.
Expertul A. lămurește amplasamentul terenului în sensul ca se afla la nord de locuința intimaților-parați și nu la . astfel ca intimații-parați stăpânesc abuziv terenul de 28 m.p., astfel încât concluzia expertului în sensul ca nu exista acaparare de teren este netemeinica.
Al doilea motiv de recurs, învederează recurenții, vizează faptul ca în mod greșit instanța de apel a admis apelul prin raportare la admiterea excepției prescripției achizitive, invocata direct în apel, considerând ca sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lunga durata.
Trecând astfel pentru susținerile apelanților privitoare la suprafața din actul din anul 1935, instanța de apel revine la terenul revendicat efectiv, și anume cel din fata casei reclamanților, și anume cel de 28 m.p. care de fapt a făcut obiectul acestei acțiuni.
Astfel, instanța de apel nu mai face nicio vorbire despre actul din 1935 și apărările apelanților de care am precizat mai sus, ci doar analizează ultimul motiv de apel, respectiv cel al invocării uzucapiunii pe cale de excepție în apel.
Totodată, constata ca apelanții au efectuat o posesie utila (neviciata) din anul 1971, având în vedere următoarele argumente:
Prescripția achizitivă face parte din categoria excepțiilor de procedură care se constituie în mijloace de apărare, care trebuie demonstrate prin încuviințarea și administrarea de probatorii cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale, ceea ce în mod obligatoriu presupune invocarea excepției în fața primei instanțe și nu direct în apel.
Precizează că, din toate schițele depuse la fond, reiese faptul că, la sud, întotdeauna, S. I.- autorul recurenților-reclamanți s-a învecinat cu șoseaua principala, și nu cu M. sau cu C. I. (autorul lui M.).
Gardul înlocuit de către intimații-pârâți s-a realizat tocmai când a fost introdusa prezenta acțiune, în încercarea de a crea ideea de „un tot" al proprietății lor.
Consideră recurenții că, din probele administrate la fond, reiese că într-adevăr terenul pe care îl folosesc intimații-parați și care este îngrădit de aceștia le aparține recurenților.
Potrivit înscrisurilor, schițe de plan (file 4-5) efectuate de către autorul recurenților-reclamanți (fiind semnate de către acesta) înainte ca terenul sa fie cumpărat de către parați, schița fără scara, din care rezulta ca S. N. se învecina cu P. I., drum comunal, I. (cel care a vândut lui M.) iar la sud cu drum comunal Valcanesti-Cosminele- de aici se poate desprinde ideea ca înainte ca terenul sa fie vândut lui M. T. și V., autorul reclamanților avea în proprietate terenul în litigiu.
Se mai susține că, din schițele de plan efectuate de către S. N., după ce I. i-a vândut lui M. T., deci după 1971 rezultă că la sud vecin este tot cu drum comunal Valcanesti-Cosminele, și nu cu M. T.. Tot din aceasta schița, necontestata de către parați, reiese faptul ca M. T. a cumpărat terenul sau în 1971, fără terenul din litigiu, întrucât în caz contrar aceștia mai aveau și porțiunea din fata casei recurenților în plan
Mai susțin recurenții că al treilea motiv de recurs vizează faptul ca, în mod greșit, instanța de apel a omologat varianta nr. II din raportul de expertiza A. F., întrucât, prin aceasta varianta, se încalcă dreptul de proprietate al recurenților, raportându-se la motivul I de recurs.
Precizează faptul ca instanța de apel trebuia, în principal, sa respingă apelul și sa mențină sentința pronunțata de Judecătoria Ploiești cu varianta I P. D., iar în eventualitatea în care considera ca trebuia refăcuta grănițuirea, trebuia sa omologheze varianta nr. III, cu planul de situație nr. 3 A. F. pe aliniamentul 13-14-15-16-17*-l7-18-19-44.
Așa cum a susținut și expertul consilier N. N. în punctul său de vedere, aceasta varianta respecta toate schițele de plan ce aparțin recurenților-reclamanți, posesia terenului până la momentul acaparării și drepturile de proprietate ale părților.
Așa fiind, se solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei civile nr. 550/2013 a Tribunalului Prahova în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr._/23.11.2010 pronunțate de Judecătoria Ploiești ca legala și temeinica.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat L. G., având cuvântul pentru intimații-pârâți M. V. reprezentată și M. G., solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor de recurs expuse pe larg prin cerere. Cu cheltuieli de judecată.
Susțin intimații-pârâți că, într-adevăr, în fața instanței de apel, în urma investigațiilor făcute de către apelanți, s-a descoperit acest act din anul 1935, în mod evident, rezultă că autorul celor de la care intimații au dobândit, a cumpărat această suprafață de teren de 50 m. de la autorul celor cu care se judecă în prezent.
Astfel, în fața instanța de apel s-a încercat și s-a reușit să se elucideze poziționarea acestei suprafețe de 50 m., iar unul din motivele de apel a fost raportat la acest nou act. Era normal față de ceea ce susținuseră să se încuviințeze o expertiză, cu obiective clasice ale unei acțiuni în revendicare, să se elucideze poziționarea acestei suprafețe de teren și să stabilească care sunt suprafețele pentru care părțile dețin acte de proprietate.
Învederează intimații că s-au făcut două expertize, pentru că, în prima expertiză, nu s-a reușit poziționarea suprafeței de teren, iar prin a doua expertiză s-a stabilit cât dețin părțile pe baza actelor de proprietate, concluzionându-se că părțile recurente dețin 1413 m. cu acte de proprietate. Astfel, raportat la noul act din 1935, s-a stabilit clar cât teren dețin recurenții.
Totodată, s-a constatat de către instanța de apel faptul că ambele părți litigante dețin mai puțin pe teren decât au în acte, actul intimaților fiind contractul de vânzare cumpărare din 1971 și dețin 322 m în realitate, adică cu 14% mai puțin decât au în acte, iar actul recurenților, îl reprezintă acel act din 1931 pe 1463 m., din care au înstrăinat, cu act, în anul 1935, 50 m.
S-a poziționat suprafața de 50 m. pe care recurenții o ocupă și în prezent și s-a poziționat și suprafața ce face obiectul acțiunii în revendicare, constatându-se că nu face parte din cei 50 m, pentru care s-a depus în apel actul nou.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privind uzucapiunea nu este întemeiat, susțin intimații, pentru că din întreg probatoriul administrat, rezulta această prescripție achizitivă, potrivit art. 1852 Cod civil, întrucât intimații au stăpânit această suprafață de teren de 322 m.p rămas neschimbată ca delimitare din anul 1971, fapt care reiese din declarațiile tuturor martorilor, din răspunsurile la interogatoriu, prin care se arată că niciodată nu au intervenit litigii între părți, până la nivelul anului 2008, când au dorit să-și facă cadastru și au observat în urma întocmirii documentației, această lipsă de suprafață.
Totodată, învederează intimații, că la ultimul termen de judecată la instanța de apel, intimatul recurent S. a declarat, la fila 219 verso, că apelanții stăpânesc terenul de când s-au mutat în anul 1971, iar apoi au descoperit actele, fiind evidentă această prescripției achizitivă.
Ca atare, pe acest motiv de recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În fine, arată intimații, motivul trei de recurs este o consecință a celor două motive anterioare, hotarul a fost corect stabilit, suprafața de 28 mp. trebuie să rămână în posesia intimaților, pentru ca a fost stăpânită de peste 30 de ani, iar acele autorizații invocate de către partea adversă nu acoperă această posesie utilă, netulburată ,publică și sub nume de proprietar pe care intimații au exercitat-o din anul 1971.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat M. M. pentru recurenți-reclamanți susține că analizarea declarațiilor martorilor trebuie să se facă în mod global, și nu extrăgând anumite paragrafe din care ar reieși o situație sau alta.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 24.07.2008, sub nr._, reclamanții S. C., P. V., S. N., M. A., N. E. L., în contradictoriu cu pârâta M. V., au formulat acțiune în grănițuire, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la grănițuirea proprietății învecinate și anume terenul proprietatea pârâtei situat în com. Vâlcănești, ., precum și terenul proprietatea reclamanților, aflat în indiviziune, situat în comuna Vâlcănești, ., județul Prahova; obligarea pârâtei la suportarea a jumătate din cheltuielile de grănițuire, precum și a cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C.proc.civ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt descendenți privilegiați ai defuncților S. I. și S. M. și că, prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești (suspendat), au solicitat ieșirea din indiviziune asupra succesiunii defuncților S. I. și S. M.; în activul succesiuni acestora intră, alături de alte terenuri extravilan și terenul intravilan în suprafață de 1400 mp de la punctul „Acasă”.
Au mai precizat reclamanții că, la solicitarea lor, s-a deplasat în . tehnic judiciar N. N., pentru a identifica, măsura și poziționa pe schița de plan terenurile ce fac parte din masa succesorală și pentru a întocmi o expertiză extrajudiciară în specialitatea topografie, necesară pentru soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești; în urma măsurătorilor efectuate în intravilanul comunei Vâlcănești, s-a constatat că există o diferență de 54 mp, astfel: la măsurători a rezultat suprafața de 1346 mp, iar în actul de proprietate deținut de la defuncții părinți, figurează suprafața de 1400 mp.
De asemenea, au mai arătat că grănițuirea este absolut necesară, întrucât pârâta a pus la îndoială efectiv întinderea actuală a proprietății prin încălcarea acesteia, reprezentată de construirea de puțin timp a gardului dintre ei, notificând în prealabil în legătură cu necesitatea și obligativitatea grănițuirii, în raport cu situația existentă.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 584 C. civ.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii privind grănițuirea proprietăților ca neîntemeiată, față de împrejurarea că între părți există același gard despărțitor din anul 1971 și până în prezent.
A mai arătat pârâta că a dobândit împreună cu soțul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2012/23.12.1971, imobilul situat în . teren în suprafață de 375 mp, precum și casa construită din cărămidă.
Pârâta a mai făcut precizarea că gardul despărțitor dintre proprietatea acesteia, a moștenitorului legal și respectiv al reclamanților, există din anul 1971, neîntrerupt pe același pe același aliniament, și că numai pe o latură se învecinează cu proprietatea reclamanților, cealaltă latură fiind către drumul public.
A mai precizat că gardul despărțitor este pe soclu de beton, cu bulumaci din țeavă, iar înălțimea gardului este perfect legală; terenul pârâtei este ocupat cu o plantație de pomi fructiferi, care nu putea fi realizată prin acaparare recentă, astfel cum susțin reclamanții.
Acțiunea formulată, susține pârâta, este în fapt o acțiune în revendicare, prin care reclamanții pretind că pârâta ar fi acaparat o parte din terenul proprietatea reclamanților.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 115 C.proc.civ.
La data de 09.12.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că revendică și suprafața de teren acaparată de pârâtă.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce, testimonială cu câte 2 martori și proba tehnică cu expertiză specialitate topografie.
Prin sentința civilă nr._/23.11.2010, Judecătoria Ploiești a admis cererea precizata și completată, a obligat pârâții să predea reclamanților, în deplină proprietate și posesie, suprafața de teren situată în ., identificată prin raportul de expertiză tehnică P. D., în suprafață de 28 mp, intre punctele B-C-D-E, a stabilit linia de hotar dintre imobilul situat în ., jud. Prahova, al reclamanților și imobilul situat în .. Prahova, al pârâților, potrivit anexei la raportul de expertiză între punctele B-E-F-H-I-J-K, a obligat pe pârâți la plata a jumătate din cheltuielile de grănițuire, obligând pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt descendenți privilegiați ai defuncților S. I. și S. M. și că, prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești (suspendat), au solicitat ieșirea din indiviziune asupra succesiunii defuncților S. I. și S. M.; în activul succesiuni acestora intră, alături de alte terenuri extravilan, și terenul intravilan în suprafață de 1400 mp de la punctul „Acasă”.
Reclamanții s-au deplasat în . expert tehnic judiciar N. N. pentru a identifica, măsura și poziționa pe schița de plan terenurile ce fac parte din masa succesorală și pentru a întocmi o expertiză extrajudiciară în specialitatea topografie, necesară pentru soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești; în urma măsurătorilor efectuate în intravilanul comunei Vâlcănești s-a constatat că există o diferență de 54 mp, astfel: la măsurători a rezultat suprafața de 1346 mp iar în actul de proprietate deținut de la defuncții părinți figurează suprafața de 1400 mp.
Pârâta a dobândit, împreună cu soțul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2012 din 23 decembrie 1971, imobilul situat în . teren în suprafață de 375 mp, precum și casa construită din cărămidă.
Din analiza titlurilor de proprietate ale parților, instanța de fond a reținut că terenul reclamanților se învecina la sud cu . terenul pârâților sau al autorilor acestora, mai mult, din planul aferent construirii casei de locuit, fila 122 din dosar, rezultă că terenului era aproximativ pătrat, având deschiderea la drumul principal comunal pe o latura perfect dreapta si învecinându-se pe acea latura doar cu drumul principal și nu cu pârâții.
Instanța de fond a mai reținut și din declarațiile martorilor M. N. și M. C. că terenul din fața casei reclamanților, ce face obiectul cauzei de față, a aparținut acestora și era folosit de autorul reclamanților pentru a-și ține căruța, fiind . și că a fost acaparat treptata de pârâți, care au edificat la început un gărduleț mic de nuiele și în urma cu aproximativ un an au edificat un gard nou, masiv.
Instanța de fond a mai reținut că porțiunea în cauză, de aproximativ 28 mp, se afla exact perpendicular în fața casei reclamanților, la porțiunea de stradă și că, din niciun act sau schiță, nu rezultă că pârâții ar fi dobândit un teren de o formă neregulată astfel încât o porțiune de teren să se întindă exact în fața casei reclamanților.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauză și completate de expert, s-a mai reținut că, în realitate, reclamanții stăpânesc terenul de 1342 mp din perimetrul D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-R-S-D, față de suprafața de 1463 mp pe care a dobândit-o autorul lor prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7937/1931, de 1463 mp, precum și faptul că pârâții stăpânesc in realitate suprafața de 318 mp din perimetrul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-A, față de suprafața dobândita prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2012/1971 de 375 mp, iar suprafața în litigiu este reprezentat de punctele B-C-D-E-B de 28 mp.
Instanța de fond a mai reținut din refacerea raportului de expertiză, conform variantei I propuse de expert, că în conformitate cu Memoriul tehnic întocmit de proiectant autorizat J. V., schița anexă autorizației de construire nr. 19/26.06.1976 și Contractului de vânzare-cumpărare nr. 7937/1931, terenul acaparat de pârâți este delimitat de punctele B-C-D-E, în suprafața de 28 mp, iar grănițuirea celor două proprietăți urmează a se efectua pe aliniamentul B-E-F-G-H-I-J-K.
Reclamanții au precizat acțiunea în sensul că își însușesc suprafața de 28 mp rezultați din raportul de expertiză în specialitatea topografie refăcut și concluziile acestuia.
Coroborând concluziile raportului de expertiza tehnică efectuat în cauză de expertul P. D. și suplimentul la raportul de expertiză cu înscrisurile administrate la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că terenul acaparat de pârâți este delimitat de punctele B-C-D-E, în suprafață de 28 mp, iar grănițuirea celor doua proprietăți urmează a se efectua pe aliniamentul B-E-F-G-H-I-J-K.
Pe cale de consecința, instanța de fond a reținut că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 584 C. civ., potrivit cu care orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile urmând a se face pe jumătate.
Fiind o obligație reala propter rem și, în același timp, un atribut al dreptului real de proprietate, instanța de fond a apreciat că acțiunea in grănițuire promovată de ambele parți in litigiu își găsește rațiunea, întrucât în prezent, așa cum rezultă din probele administrate, nu exista o delimitare intre cele doua proprietăți.
Astfel, având în vedere concluziile raportului de expertiza efectuat si omologat in cauza, instanța de fond a admis cererea principală și a trasat limita dintre cele două fonduri, potrivit planului de amplasament, anexă la raportul de expertiză între punctele B-E-F-G-H-I-J-K potrivit propunerii din raportul de expertiza.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect revendicare, instanța de fond a reținut că, în baza art. 480 C. civ., dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă. In plus, instanța de fond a reținut că față de dispozițiile legii fundamentale, care consacra caracterul inviolabil al proprietății private, la îndemâna proprietarului neposesor a fost pus un mijloc energic de apărare a dreptului sau de proprietate, constând în posibilitatea juridică de a cere restituirea bunului de la cel care-l stăpânește fără temei.
Față de concluziile raportului de expertiză, astfel cum au fost clarificate prin suplimentul la raport, instanța de fond a reținut că, din analiza comparativa a datelor privind suprafețele deținute de cele două părți, terenul acaparat de pârâți este delimitat de punctele B-C-D-E, în suprafața de 28 mp.
Pe cale de consecință, văzând și regula onus probandi incumbit actori, reglementata de dispozițiile art. 1169 C. civ., instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să predea reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren situata în ., transpusă în planul de amplasament, anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul tehnic P. D., între punctele B-E-F-G-H-I-J-K, în suprafață de 28 mp.
Cu privire la cheltuielile de grănițuire, instanța de fond a obligat pe pârâți la plata a jumătate din cheltuielile de grănițuire.
În ce privește cheltuielile de judecata, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1620 lei, taxa de timbru, onorariu expert și onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M. V. și M. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Totodată, apelanții-reclamanți au solicitat în baza art. 295 C.proc.civ., completarea probatoriilor înscrisuri și cu efectuarea în cauză a unui raport de expertiza topometrica care sa transpună în teren actul autentificat sub nr. 7713/1935 și să se precizeze dacă suprafața de 28 mp, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză-refacere, este inclusă în suprafața cuprinsa în actul nr. 7113/1935.
În motivarea cererii, pârâții au susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis capătul de cerere privind revendicarea formulată de reclamanți, considerând că pârâții au acaparat de Ia intimații-reclamanți suprafața de 28 mp identificata conform expertizei P. D. refacere, deși, vor demonstra în cele ce urmează, că această suprafață de teren a aparținut dintotdeauna nu numai apelanților, cât și autorilor acestora.
Astfel, pârâții au susținut că fiecare dintre părțile implicate în dosar au invocat în dovedirea dreptului de proprietate titluri de proprietate sub forma unor contracte de vânzare-cumpărare, astfel încât pentru soluționarea primului capăt de cerere al acțiunii introductive instanța de fond era obligata să compare aceste titluri de proprietate.
Titlul de proprietate invocat de reclamanți este actul de vânzare-cumpărare nr. 7937/1931 (fila 3 dosar fond), iar prin acest act autorul pârâților I. Ș. S. a dobândit în anul 1931 un teren în suprafață de 1463 mp cu următoarele vecinătăți: șoseaua comunală Tigania, șoseaua vecinală P. Vâlcănești, Cosminele, C. Ioneascu, S. V. B. și Gh. P. S..
De asemenea, titlul de proprietate invocat de pârâți în combaterea acțiunii este contractul de vânzare cumpărare nr. 2011/1971 (fila 28 dosar fond) prin care M. T. și apelanta M. V. au cumpărat suprafața de 375 mp teren situat în ., cu următoarele vecinătăți: la Est – B. Gh., la Vest – S. I., la Sud – Șoseaua Vâlcănești – Trestioara, la Nord – S. I.. În cuprinsul acestui act de vânzare cumpărare se precizează că acest teren provine de la autorul defunctului I. C., fiind menționat actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 7713/1935.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, în măsura în care instanța va respinge efectuarea în cauză a unui nou raport de expertiză topometrică, apelanții-reclamanți au considerat că, din toate probele administrate în cauză la instanța de fond, rezultă că pârâții sunt proprietarii suprafeței de teren revendicate de 28 mp.
Astfel, în ceea ce privește proba cu înscrisuri, pârâții au susținut că instanța de fond nu analizează și coroborează toate înscrisurile depuse la dosar. În considerentele hotărârii, instanța de fond aduce ca argument al faptului că reclamanții sunt într-adevăr proprietarii suprafeței revendicate si schița de plan aflată la fila 122 dosar fond, din care rezultă că forma terenului ar fi fost aproximativ pătrată, având deschidere la drumul principal, pe o latură perfect dreaptă, învecinându-se pe acea latură cu drumul principal și nu cu pârâții, ceea ce, în opinia lor, este total eronat, întrucât la dosarul cauzei sunt depuse chiar de către reclamanți mai multe schițe de plan cu proprietatea acestora, respectiv odată cu acțiunea introductiva și cu actul de vânzare-cumpărare din anul 1931, reclamanții au depus la dosar un înscris intitulat" Schița terenului cu vecinii proprietate S. I N." ( fila 4 ).
De asemenea, s-a menționat că se poate observa că terenul nu are forma pătrată, se învecinează pe latura sud (punctul cardinal nord este indicat pe desen, deci se pot stabili cu ușurința coordonatele), atât cu drumul Vâlcănești - Cosminele, dar și cu proprietatea M. T..
În ceea ce privește al doilea aspect, pârâții au precizat, referitor la înscrisul depus de reclamanți, intitulat „Plan de amplasare a magaziei, proprietar S. I. C.”, că se poate observa și în această schiță, că terenul nu are forma pătrată, iar în fața construcției este înscrisă, pe latura de sud, "proprietate M." distanța dintre limitele celor două proprietăți este trecută pe aceasta schiță ca fiind de 8 ml.
În ceea ce privește cel de-al treilea aspect, pârâții au menționat că, în planul de situație depus de reclamanți la fila 8 dosar, este punctat cu linie portocalie pretinsa suprafață de teren acaparată de apelanții-pârâți. Amplasarea celor două proprietăți în litigiu din acest plan de situație întocmit de intimații-pârâți pentru a ieși din indiviziune este identică cu amplasarea (conturul) celor două proprietăți din schițele de plan susmenționate și care datează de la momentul dobândirii de către apelanți a terenului, adică anul 1971.
De asemenea, s-a susținut că, în cele trei schițe de plan, cele la nivelul anului 1971 și cele de la nivelul anului 2008, proprietatea apelanților se află „în fața” unei părți a proprietății intimaților-reclamanți, tocmai pe latura de sud a proprietății intimaților.
Concluzionând, pârâții au precizat că reclamanții, pe latura de sud, nu au ca vecinătate nu numai drumul Vâlcănești, ci această vecinătate este alcătuită din drum și proprietatea M., care la rândul ei are ieșire la acest drum respectiv, se aliniază cu acesta, susțineri care sunt dovedite și cu schița de plan care însoțește actul nr. 7713/1935, pe care l-au invocat în primul motiv de apel.
Referitor la proba cu martori, pârâții au arătat că martorul A. I., audiat pentru pârâți, a precizat că, după ce a cumpărat familia M., aceștia au împrejmuit tot terenul, refăcând gardul de 3 ori (fostul gărduleț mic - menționat de martor); până în 1971 terenul în cauză a fost stăpânit de negustorul C. I., iar de atunci până în prezent de familia M.; terenul nu a fost folosit niciodată de S. I..
De asemenea, pârâții au susținut că martorul M. P. (din partea pârâților) a arătat că părinții săi au avut acolo un local, terenul fiind deschis către stradă, „vara punând mese”, „exista o împrejmuire cu gard micuț” și că „gardul a fost refăcut pe același amplasament de M. V.”.
În ceea ce privește pe martorul M. N., martor pentru reclamanți, aceasta a arătat că „din anul 1966 știu ca terenul pe care l-a cumpărat familia M. nu era împrejmuit, acolo existând un local. Revine și arată că localul a fost cumpărat de familia M., iar terenul in litigiu era liber, neîmprejmuit, în fața casei lui S.".
Concluzionând, pârâții au considerat că însăși martora reclamanților a arătat că acest teren liber a fost cumpărat de familia M. și că, pe acest teren, era un local, adică construcția pe care o pomenesc și martorii apelanților-pârâți.
Referitor la martorul M. C. (fila 71), pârâții au menționat că acesta a arătat că știe că ulterior, după ce pârâții au cumpărat terenul, au încercuit cu țăruși suprafața în litigiu.
În ceea ce privește proba cu expertiza topometrică, pârâții au solicitat a se observa, în primul rând, că expertiza topometrică refacere (fila 135 ) avuta în vedere de instanța de fond conține, deși sunt într-o acțiune în revendicare, doua variante. În varianta I se concluzionează că pârâții ar acapara teren în suprafață de 28 mp de la reclamanți, în timp ce în varianta a II-a, această acaparare de teren nu există.
Mai mult, pârâții au susținut că, în prima variantă, actele care au fost luate in considerare sunt: actul de vânzare cumpărare din anul 1931, memoriu tehnic și autorizația de construire lucrări, iar în varianta a II-a, varianta în care se constata că parați nu au acaparat teren, s-a luat în considerare actul de vânzare-cumpărare din anul 1971, ca titlu de proprietate, precum și adeverita de rol nr. 1270/2008.
Pârâții au mai precizat că instanța de judecata a mers pe ideea că, dacă titlul de proprietate invocat de reclamanți este mai vechi - 1931 - decât titlul de proprietate al apelanților-parați, atunci trebuie să acorde prevalență celui dintâi, dar reiterează faptul că, în baza actului 7713/1935, autorul reclamanților I. St. St. S. vinde din proprietatea sa o bucată de teren de 50 mp către C. I., tocmai pentru că acesta să-și întregească suprafața.
În continuare, pârâții au arătat că, în condițiile în care, transpunându-se în teren actului lor din anul 1971, s-a constatat că aceștia nu au acaparat, în condițiile în care toți martori au declarat existența în proprietatea lui C. I. a unei construcții - local, care avea în față un teren, adică tocmai terenul care a făcut parte din suprafața cumpărată în 1971 de apelantă și defunctul soț, iar forma terenului intimaților așa cum a demonstrat, nu era deloc pătrată, cum a reținut instanța de fond, ci din contră, se învecina la sud cu proprietatea M., încât instanța ar fi trebuit să adopte varianta II din raportul de expertiza și să respingă revendicarea, admițând doar grănițuirea.
De asemenea, un alt argument prezentat de pârâții este acela că expertiza topometrică a constatat ca suprafața stăpânită în prezent de apelanții-pârâți este de 318 mp, adică mai mică cu aproape 60 mp decât au dobândit în actul de vânzare din 1971.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, apelanții-reclamanți au susținut că vizează faptul că, față de probele administrate în cauză, pârâții înțeleg să invoce prezumția legală și absolută a uzucapiunii de lungă durată, astfel încât, în măsura în care s-ar considera că reclamanții dețin titlu de proprietate pentru suprafața revendicată, pentru aceștia operează prezumția legală și irefragabilă de proprietate.
Astfel, referitor la interogatoriul reclamantului S. C., acesta răspunde la întrebarea 4 din interogatoriu că pârâții stăpânesc aceeași suprafață de teren, gardul nefiind niciodată modificat.
De asemenea, în ceea ce privește martorii audiați în cauză, absolut toți cei 4 martori au arătat că, din anul 1971 până la declanșarea litigiului în 2008, apelanții nu au fost tulburați în posesia lor.
Prin urmare, pârâții au considerat că este evident că ei au exercitat asupra suprafeței litigioase o uzucapiune de lungă durată, de peste 30 de ani, adică exact de le momentul dobândirii sale prin act autentic de vânzare cumpărare.
Pentru toate aceste aspecte, apelanții-reclamanți au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii, precum și plata cheltuirilor de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 21.01.2011, sub același număr de dosar, nr._ .
Intimații-reclamanți S. C., P. V., S. N., M. A., N. E. L. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către pârâți ca nefondat și menținerea sentinței civile nr._/18.11.2010, ca legală și temeinică.
În motivare, reclamanții au învederat faptul că, prin sentința civilă nr._/2010, s-a admis cererea completată și precizată, în sensul obligării pârâților M. V. și M. G. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 28 mp, situată între punctele B-C-D-E din raportul de expertiza P. D., teren situat în .-a stabilit linia de hotar potrivit anexei raportului de expertiza punctele B-E-F-H-I-J-K.
În ceea ce privește cererea de completare a probatoriilor cu efectuarea unui nou raport de expertiza topografica care să transpună in teren actul autentificat sub nr. 7713/1935, reclamanții au susținut că nu este necesară această probă, sens în care au solicitat să se respingă, avându-se în vedere situația ce urmează a o învedera.
Astfel, reclamanții au arătat că, analizând actul de vânzare la care au făcut referire apelanții, reiese că această suprafață de teren de 50 mp este situată în spatele terenului actual al apelanților și nicidecum în fața terenului, astfel încât să se precizeze că în realitate terenul de 28 mp ar fi inclus în cel de 50 mp vândut in 1935.
În continuare, reclamanții au precizat că pârâții nu vor altceva decât să inducă instanța de judecată în eroare, cu atât mai mult cu cât, doar comparând vecinătățile, se poate observa că acest teren se afla în spatele terenului lui M..
S-a mai menționat că, în 1935, terenul de 50 mp avea următorii vecini: la vest I. S., la nord I. S., la est B. si la sud C. I. (atenție, nu șoseaua), iar în prezent, terenul total al apelanților M. se învecinează: la vest cu I. S., la nord cu I. S., la est cu B. și la sud cu șoseaua principală, însă atenție, terenul de 50 mp. este în spate spre nord, C. I. (autorul lui M.) cumpărând și diferența de teren. În aceasta situație, nu se poate susține că terenul acaparat de 28 mp este incorporat în cel de 50 mp achiziționat în 1935, atât timp cât, din schițele de plan, doar comparând în primul rând vecinătățile, reiese faptul că terenurile au alte amplasamente, motiv pentru care au solicitat să se respingă această cerere de completare a probatoriilor.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, prin care se menționează ca din schițele de plan depuse în fata instanței de fond, ar reieși faptul că terenul intimaților nu ar avea tocmai forma pătrată, reclamanții au solicitat să se respingă acest motiv, față de faptul că instanța de judecata în mod corect a analizat schițele prin prisma vecinătăților, din toate schițele reieșind faptul că la sud întotdeauna S. I. s-a învecinat cu șoseaua principală și nu cu M., astfel că nici nu are importanță ce forma ar avea în esență un teren, atât timp cât, în partea din față, niciodată S. nu s-a învecinat cu M. sau cu C. I. (autorul lui M.), ci cu șoseaua principală. Nu poate fi luată în considerare nici coroborarea cu schița din 1935, atât timp cât, în opinia lor, este evident că acel teren este situat in partea din spate a terenului lui M. și, nicidecum, în față.
În ceea ce privește cererea formulată de apelanți în sensul că instanța de apel să constate intervenția uzucapiunii de lungă durată, reclamanții au considerat că această cerere este inadmisibilă, față de faptul că nu se poate solicita a se constata dobândirea unui drept de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată într-o cale de atac a unui dosar ce are ca obiect revendicare-grănițuire, cu atât mai mult cu cât, în astfel de situații, în eventualitatea în care hotărârea instanței de fond rămâne irevocabilă, se poate invoca de către intimați autoritate de lucru judecat cu privire la situația juridică a acestui teren.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.11.2011, în temeiul dispozițiilor art. 295 C.proc.civ., tribunalul a dispus completarea probatoriilor cu o expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie, fiind desemnat expert P. C..
Ulterior, urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de părți la acest raport de expertiză, în baza art. 212 C.proc.civ., s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, de către un alt expert, respectiv A. F. G..
Urmare a probelor administrate, Tribunalul Plrahova a pronunțat decizia civilă nr. 550 din 13 noiembrie 2013, prin care a admis apelul declarat de apelanții-pârâți M. V. și M. G., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea.
A stabilit linia de hotar dintre terenurile părților potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert A. F. G., pe aliniamentul punctelor 13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22, trasat pe schița de plan nr. 3, anexă la raportul de expertiză.
A respins capătul de cerere în revendicare, ca neîntemeiat.
A compensat în tot cheltuielile de judecată efectuate de părți la prima instanță.
A obligat intimații-reclamanți să plătească apelanților-pârâți suma de 2.670 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, așa cum în mod corect a arătat și prima instanță, cauza de față are ca obiect acțiunea în revendicare de către reclamanți a unei suprafețe de teren, despre care aceștia pretind că ar fi fost în mod injust stăpânită de pârâți, precum și solicitarea de grănițuire a celor două proprietăți.
În speța dedusă judecății, se observă că ambele părți au prezentat câte un titlu de proprietate prin care și-au afirmat calitatea de proprietari ai terenului în litigiu.
Astfel, reclamanții au înțeles să își dovedească dreptul lor de proprietate prezentând contractul de vânzare-cumpărare autentic, încheiat la data de 10.06.1931, prin care numita C. A., cu autorizarea soțului său, C. I., a înstrăinat numitului S. I. (Ș.), autorul reclamanților, imobilul situat în ., compus din construcții, precum și terenul aferent, în suprafață de circa 7 prăjini, adică 1463 mp.
Ulterior, după decesul lui S. I., moștenitori legali ai acestuia sunt reclamanții din prezenta cauză, conform actelor de stare civilă aflate în copie la dosar.
Legat de terenul proprietatea reclamanților, se observă că, în mod greșit, prima instanță nu a ținut cont de fapt că, ulterior acestei vânzări, autorul reclamanților, S. I. (Ș.), a vândut către numitul I. C. C. o suprafață de teren de 50 mp, din terenul menționat anterior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5100/7713/09.08.1935.
Așadar, preluând cele menționate, în mod corect, de expertul A. F. G., tribunalul a reținut că, la acest moment, reclamanții au făcut dovada calității lor de proprietari pentru un teren în suprafață de aproximativ 1413 mp.
Într-adevăr, întinderea suprafeței de teren aparținând reclamanților nu poate fi stabilită cu certitudine, doar din lecturarea diverselor suprafețe de teren inserate în aceste acte de vânzare, având în vedere, după cum au arătat și pârâții, că la momentul anilor 1931-1935, măsurătorile diverselor suprafețe de teren se realizau prin metode empirice. Nu în ultimul rând, însuși actul de vânzare din data de 10.06.2014 vorbește de „circa 1463 mp”.
Pe de altă parte, pârâții și-au probat calitatea lor de proprietari prezentând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/23.12.1971 de fostul notariat de Stat Local Vălenii de M., prin care au dobândit un imobil situat în . teren în suprafață de 375 mp, precum și casa amplasată pe acest teren.
Potrivit raportului de expertiză judiciară în specialitatea topografie, întocmit în apel de expert A. F. G. (filele 178-182), tribunalul a reținut că, în prezent, reclamanții ocupă o suprafață de teren de 1332 mp, delimitat în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-1 pe schița de plan anexă la raport, adică un teren mai mic cu 81 mp (5,73%) decât suprafața rezultată potrivit actelor de proprietate.
La rândul lor, pârâții ocupă, în prezent, o suprafață de 322 mp, delimitată în perimetrul 22-21-20-19-18-17-17*-16-15-14-13-34-35-36-37-38-39-40-41-42-43-44-22 pe schița de plan anexă la raport, adică un teren mai mic cu 53 mp (14,13%) decât suprafața rezultată potrivit actelor de proprietate.
Așadar, din această perspectivă, analizând cauza de față exclusiv prin prisma întinderii suprafețelor de teren ocupate, respectiv rezultate potrivit actelor de proprietate, nu se constată, în mod automat, că pârâții ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul aparținând reclamanților.
În continuare, examinând schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert A. F. G., raportat la susținerile reclamanților, tribunalul a mai reținut că terenul în litigiu, revendicat de reclamanți, este amplasat în perimetrul 19-20-21-22-44-19 (plan de situație nr. 3).
În legătură cu acest teren, tribunalul a mai reținut că apelanții-pârâți au invocat excepția de uzucapiune, pretinzând că au dobândit în proprietate acest teren prin exercitarea vreme de peste 30 de ani a unei posesii utile.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, poate fi exercitată, atât în sens pozitiv, prin formularea de către reclamant în fața instanței de judecată a unei cereri de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin acest mod, cât și în sens negativ, prin invocarea de către pârât, pe cale de excepție, considerată însă a fi apărare de fond.
În cauza de față, din întreg probatoriul administrat în cauză, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, se constată că pârâții M. au reușit să paralizeze acțiunea în revendicare formulată de reclamanți împotriva lor, pârâții pretinzând cu succes că, în favoarea lor, operează prezumția legală de proprietate, prin invocarea uzucapiunii de lungă durată asupra acestei porțiuni de teren.
După cum se cunoaște, uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului pe timp îndelungat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept. Ea apare ca o sancțiune împotriva proprietarului, care dă dovada de lipsă de diligență în a-și apăra dreptul de proprietate.
Pentru a ne afla în prezența unei uzucapiuni de 30 de ani așa cum este reglementată în art. 1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 C. civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, conform art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.
În cauza de față, tribunalul a reținut că pârâții au devenit proprietarii unei suprafețe de teren în perimetrul în litigiu în anul 1971, adică în urmă cu 37 de ani de la înregistrarea pe rolul instanțelor de judecată a acestei cauze, cu alte cuvinte de mai bine de 30 de ani.
Martorii audiați în cauza de către prima instanță, respectiv A. I., M. P. (propuși de pârâți), dar și M. N. și M. C. (propuși de reclamanți), au afirmat că, după ce s-au mutat în zonă, pârâții au edificat un gard care a delimitat clar proprietatea pârâților de cea a reclamanților, și care cuprindea și porțiunea de teren aflată în litigiu, astfel cum a fost descrisă mai sus.
Nu rezultă din nicio probă că, încă din anul 1971, terenul în litigiu ar fi fost amplasat în interiorul curții reclamanților.
Chiar reclamanții, la interogatoriile ce le-au fost administrate, au recunoscut că noul gard, edificat de pârâți aproximativ în anul 2008, a fost realizat pe vechiul amplasament (adică cel stabilit în anul 1971).
Martorii au mai declarat că pârâții au exercitat o posesie utilă asupra acestui teren, plantând pomi pe acest teren. Acest lucru rezultă în mod evident și din examinarea fotografiilor depuse de pârâți la dosar (filele 19-20 dosar apel) din care rezultă că între cele două proprietăți era o suprafață de teren pe care se aflau plantați o . pomi.
Deși reclamanții au susținut că, pe acest teren, se realiza ., inclusiv a animalelor ce erau aduse de la păscut, tribunalul a înlăturat aceste afirmații, din planurilor de situație aflate la dosar rezultă, în mod evident, că accesul animalelor în gospodăria reclamanților se realiza pe poarta dinspre „Ulița Trestioara”, partea dinspre drumul principal fiind ocupată de construcții (casa de locuit).
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că pârâții nu au fost niciodată tulburați de către reclamanți în exercitarea posesie cu privire la această suprafață de teren în litigiu.
În concluzie, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâții au făcut dovada deplină a exercitării, vreme de peste 30 de ani, a unei posesii utile cu privire la terenul amplasat în perimetrul 19-20-21-22-44-19 (plan de situație nr. 3), ce face obiectul acțiunii în revendicare exercitate de reclamanți, astfel că se constată că pârâții au opus cu succes față de reclamanți excepția de uzucapiune cu privire la acest teren.
Prin urmare, a rezultat că, în mod greșit, prima instanță a admis capătul de cerere în revendicare și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie față de reclamanți acest teren, atâta timp cât, pe cale de excepție, pârâții au pretins că au dobândit în proprietate acest teren.
Prin decizia pe care urmează a o pronunța, în temeiul prevederilor art. 480 C. civ., raportat la art. 1847 și 1890 C. civ., tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților, cu privire la suprafața de teren delimitată în perimetrul 19-20-21-22-44-19.
Ca o consecință a faptului că, la darea acestei soluții, tribunalul a considerat că acest teren în litigiu, delimitat în perimetrul 19-20-21-22-44-19, aparține pârâților, va fi schimbată și soluția cu privire la cererea în grănițuire a celor două proprietăți.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 584 C. civ., tribunalul a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert A. F. G., pe aliniamentul punctelor 13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22, trasat pe schița de plan nr. 3, anexă la raportul de expertiză.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul declarat de M. V. și M. G. împotriva sentinței civile nr._/23.11.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești și, în consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, stabilind linia de hotar dintre terenurile părților potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert A. F. G., pe aliniamentul punctelor 13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22, trasat pe schița de plan nr. 3, anexă la raportul de expertiză.
Totodată, a respins capătul de cerere în revendicare, ca neîntemeiat.
În lumina celor dispuse mai sus, în baza art. 274-276 C.proc.civ. raportat la art. 584 C. civ., tribunalul a compensat în tot cheltuielile de judecată efectuate de părți la prima instanță. De asemenea, a obligat intimații-reclamanți să plătească apelanților-pârâți suma de 2.670 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții S. C., S. N., M. A., N. E. L. și P. P., S. C. și D. J., considerând-o netemeinica și nelegala, având în vedere următoarele motive:
Se susține că primul motiv de recurs vizează faptul că, în mod greșit, instanța de apel a reținut faptul ca instanța de fond „nu a ținut cont de faptul ca, ulterior vânzării din 1935, autorul reclamanților a vândut către I. C. C. suprafața de teren de 50 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5100/7713/09.08.1935".
In realitate, contractul de vânzare cumpărare menționat mai sus a fost depus, pentru prima data, în fata instanței de apel, nicidecum la fond. Astfel, Judecătoria Ploiești nu avea cum sa tina cont de acest înscris, atât timp cât nu a fost depus de către pârâți la fond.
Este adevărat, însa, că, după depunerea acestuia, au fost necesare lămuriri cu privire la poziționarea acestui teren raportat de terenul revendicat.
Foarte important este faptul ca acțiunea nu a avut ca obiect o revendicare la modul general, în sensul respectării suprafețelor de teren din actele de proprietate. Aceasta acțiune a avut ca obiect revendicarea strictă a terenului din fața casei reclamanților, care s-a dovedit a fi în suprafața de 28 m.p. De aceea, prin contractul de vânzare-cumpărare depus în apel, s-a dorit sa se creioneze ideea că, de fapt, terenul de 28 m.p. este inclus în suprafața de 50 m.p. din actul din 1935.
De aceea, prin întâmpinare, a solicitat respingerea probei cu expertiză topografică, tocmai datorita amplasamentului terenului raportat la cel revendicat din fata casei reclamanților.
Astfel, în 1935, terenul de 50 m.p. avea următorii vecini: la vest, I. S., la nord, I. S., la est, B. și la sud, C. I. (atenție, nu șoseaua).
In prezent, terenul total al intimaților M. se învecinează cu: la vest I. S., la nord I. S., la est B. și la sud cu șoseaua principala, insa atenție, terenul de 50 m.p. este în spate spre nord, C. I. (autorul lui M.) cumpărând și diferența de teren.
In aceasta situație, nu se putea susține ca terenul acaparat de 28 m.p. este incorporat în cel de 50 m.p. achiziționat în 1935, atât timp cât, din schițele de plan, comparând în primul rând vecinătățile, reiese faptul ca terenurile au alte amplasamente.
Cu toate acestea, s-a dispus efectuarea unei expertize topografie pentru clarificarea acestei situații.
După efectuarea expertizei, s-au stabilit suprafețele de teren folosite de către ambele părți, rezultând faptul că și unii și alții, ocupă o suprafață de teren mai mică decât în acte, motiv pentru care nu se poate stabili dacă intimații-pârâți ocupă sau nu vreo suprafață de teren ce ar aparține recurenților-reclamanți.
Insa, instanța nu mai face nicio vorbire cu privire la poziționarea terenului de 50 m.p., nici la susținerile din apel („terenul de 28 m.p. face parte din terenul de 50 m.p. cumpărați în 1935"), nici in răspunsul expertului A. privitor la obiectivul solicitat de către intimații - apelanți.
Instanța de apel trece, astfel, cu ușurința, peste principalul motiv pentru care dosarul a trenat pe rolul Tribunalului Prahova din 22.06._13, respectiv daca terenul de 28 m.p. face parte din terenul de 50 m.p. cumpărați în 1935.
Insă, expertul A. lămurește amplasamentul terenului (pag. 3 alin. 1), în sensul ca se afla la nord de locuința intimaților-parați și nu la ., astfel, ca intimații-parați stăpânesc abuziv terenul de 28 m.p. (identificat de A. F. pe conturul 22, 21, 20, 19, 44, 22), astfel încât concluzia expertului în sensul ca nu exista acaparare de teren este netemeinica.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul ca, în mod greșit, instanța de apel a admis apelul prin raportare la admiterea excepției prescripției achizitive, invocata direct în apel, considerând ca sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lunga durata.
Trecând, astfel, pentru susținerile apelanților privitoare la suprafața din actul din anul 1935, instanța de apel revine la terenul revendicat efectiv, anume cel din fata casei reclamanților, de 28 m.p., care a făcut obiectul acestei acțiuni.
Astfel, instanța de apel nu mai face nicio vorbire despre actul din 1935 și apărările apelanților de care a precizat mai sus (pentru că, oricum, nu erau susținute nici de probele de la fond și nici de expertiza A. F.) și analizează ultimul motiv de apel, respectiv cel al invocării uzucapiunii pe cale de excepție în apel.
Totodată, constată că apelanții au efectuat o posesie utila (neviciată) din anul 1971, având în vedere următoarele argumente:
Prescripția achizitivă face parte din categoria excepțiilor de procedură care se constituie în mijloace de apărare, care trebuie demonstrate prin încuviințarea și administrarea de probatorii cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale, ceea ce în mod obligatoriu, presupune invocarea excepției în fața primei instanțe și nu direct în apel.
Dacă se trece, insă, peste această apărare, invocând art. 294 c.pr.civ., precizăm că, din toate schițele depuse la fond, reiese faptul că, la sud, întotdeauna S. I. (autorul recurenților-reclamanți) s-a învecinat cu șoseaua principala, nu cu M. sau cu C. I. (autorul lui M.).
Gardul înlocuit de către intimații-pârâți s-a realizat tocmai când a fost introdusa prezenta acțiune, în încercarea de a crea ideea de „un tot" al proprietății lor.
Consideră recurenții că, din probele administrate la fond, reiese că, într-adevăr, terenul pe care îl folosesc intimații-parați și care este îngrădit de aceștia, le aparține recurenților.
Potrivit înscrisurilor, schițe de plan (file 4-5) efectuate de către autorul recurenților-reclamanți (fiind semnate de către acesta), înainte ca terenul sa fie cumpărat de către parați, precum și schița fără scara, din care rezulta ca S. N. se învecina cu P. I., drum comunal, I. (cel care a vândut lui M.), iar la sud, cu drum comunal Valcanesti-Cosminele- de aici se poate desprinde ideea că, înainte ca terenul sa fie vândut lui M. T. și V., autorul reclamanților avea în proprietate terenul în litigiu.
Se mai susține că schițele de plan (file 4-5) efectuate de către S. N., de data aceasta după ce I. i-a vândut lui M. T., deci după 1971, arată la sud vecin drum comunal Valcanesti-Cosminele, și nu cu M. T.. Tot din aceasta schița, necontestata de către parați, reiese faptul ca M. T. a cumpărat terenul sau în 1971 fără terenul din litigiu, întrucât, în caz contrar, aceștia mai aveau și porțiunea din fata casei recurenților în plan; plan de amplasare magazie, pentru magazia recurenților de lângă casa (ulterior transformat în magazinul din 2010), din care reiese că, la sud, se învecinează cu drum Valcanesti-Cosminele (si nu cu M. T., care este vecinul de la est fila 125: autorizație pentru executare lucrări nr. 19/26 iunie 1976, deci dupa ce M. T. a cumpărat terenul), pentru construcția unui grajd, dar în care este amplasata și construcția pe terenul recurentului S. C., având ca schița planul aflat la fila 122, depus în original la dosar pentru a fi lizibil: a se vedea, la sud, că reclamantul se învecinează cu sosea modernizata-covor astfaltic- fostul drum comunal Valcanesti Cosminele, având suprafața de 13 m.p.
Prin înscris autentic, întocmit de către Consiliul Popular al comunei Valcanesti, semnat și stampilat, reiese faptul că, în 1976, M. nu deținea terenul din litigiu, astfel cum susține instanța de apel, ci ulterior 1-a acaparat, iar prin adunarea celor doua suprafețe, reiese, aproximativ, suprafața ce ar fi trebuit sa ii aparțină în prezent recurentului S. C.. Astfel, nu s-au avut în vedere:
La fila 124: plan parcelar emis de Primăria Valcanesti, semnat și stampilat de aceasta instituție, din care reiese ca terenul intravilan al recurenților se învecinează la sud cu drumul comunal, și nu cu M. T.- un alt înscris autentic.
La fila 6: memoriu tehnic întocmit de către un expert autorizat J. V. (realizat după 1992, conform autorizării proiectantului J. V.), fiind atașate 3 schițe de plan pe o scara de la 1/5000, și din care evident ca reiese ca la sud se învecinează pe toata latura cu drum comunal Valcanesti, și nu cu M. T. care se afla la est. A se vedea comparativ și planul micșorat din stânga -sus cu planul parcelar aflat la fila 124, din care reiese ca sunt aceleași, nefiind făcute nicio modificare.
Fila 7: schița de plan N. N. fara hașura, expert topo ce se afla înscris la Biroul Local de Expertize al Tribunalului Prahova, efectuând măsurători cu stația; la fila 8 se afla aceeași schița de plan, de aceasta data fiind hașurat terenul acaparat de către intimații-parați; fila 35-44: raportul de expertiza complet N. N.; fila 45: adresa din partea Primăriei Valcanesti din care rezulta faptul ca terenul în litigiu nu face obiectul legii fondului funciar și nici nu s-au făcut cereri de reconstituire, astfel încât singurul act de proprietate pentru acesta rămânând actul autorului recurenților-reclamanți din 1931.
Fila 119: certificat căsătorie al familiei M. (data căsătoriei 09.09.1971, deci anul cumpărării terenului de către M.), fiind însoțit de doua planșe foto (file 120-121): în poze sunt chiar mirii de la nunta menționata trecând prin fata casei lui S. N. dar și reclamantul S. C.- aflat la poarta casei sale. Astfel, așa cum în mod greșit au precizat intimații-pârâții și ulterior preluat de către instanța de apel, în anul 1971 când aceștia au cumpărat terenul era în folosința recurenților-reclamanți, și nu a intimaților-parați.
Planșele foto depuse la ultimul termen de judecata de la fond, cu poziționarea terenului în prezent, arată următorul aspect: terenul în litigiu se afla chiar în fata casei recurentului S. C., pe o porțiune destul de mica, fiind înlocuit recent astfel încât să para un întreg cu restul gardului intimaților-parați, ulterior fiind dat cu lac peste lemn; de asemenea, se poate observa ca gardul este construit mai înalt decât restul gardului intimaților-parați, iar în acest moment recurentul S. C. se învecinează la sud cu M. V. și M. G., și nu cu drum comunal, contrar tuturor înscrisurilor menționate mai sus.
Analizarea declarațiilor martorilor trebuie să se facă în mod global, nu extrăgând anumite paragrafe din care ar reieși o situație sau alta. Din declarațiile martorilor, reiese faptul că, pe terenul din fată, autorul reclamanților ținea căruța, fiind .. De aceea, în mod greșit, instanța de apel a înlăturat aceste susțineri și a motivat prin faptul ca . Ulița Trestioara, când în realitate . fața casei.
Mai susțin recurenții că al treilea motiv de recurs vizează faptul că, în mod greșit, instanța de apel a omologat varianta nr. II din raportul de expertiza A. F., întrucât, prin această variantă, se încalcă dreptul de proprietate al recurenților, raportându-ne la motivul I de recurs.
Precizează faptul că instanța de apel trebuia, în principal, sa respingă apelul și sa mențină sentința pronunțata de Judecătoria Ploiești cu varianta I P. D., iar în eventualitatea în care considera ca trebuia refăcuta grănițuirea, trebuia sa omologheze varianta nr. III, insa cu planul de situație nr. 3 A. F., pe aliniamentul 13-14-15-16-17*-l7-18-19-44.
Așa cum a susținut și expertul consilier N. N., în punctul său de vedere, aceasta varianta respecta toate schițele de plan ce aparțin recurenților-reclamanți, posesia terenului până la momentul acaparării și drepturile de proprietate ale părților.
Așa fiind, se solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei civile nr. 550/2013 a Tribunalului Prahova, în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr._/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca legală și temeinică.
In subsidiar, în eventualitatea în care se consideră că se impune luarea în calcul a actului din 1935, se solicită modificarea în tot a deciziei civile nr. 550/2013 a Tribunalului Prahova, în sensul omologării variantei nr. III a expertizei A. F., insa cu planul de situație nr. 3, pe aliniamentul 13-14-15-16-17M7-18-19-44.
Totodată, solicită obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale, constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Ambele părți au prezentat câte un titlu de proprietate prin care și-au afirmat calitatea de proprietari ai terenului în litigiu; reclamanții au prezentat contractul de vânzare-cumpărare autentic, încheiat la data de 10.06.1931, prin care numita C. A., cu autorizarea soțului său, C. I., a înstrăinat numitului S. I. (Ș.), autorul reclamanților, imobilul situat în ., compus din construcții, precum și terenul aferent, în suprafață de circa 7 prăjini, adică 1463 mp. Pârâții și-au probat calitatea lor de proprietari prezentând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/23.12.1971 de fostul Notariat de Stat Local Vălenii de M., prin care au dobândit un imobil situat în . teren în suprafață de 375 mp, precum și casa amplasată pe acest teren.
După decesul lui S. I., moștenitori legali ai acestuia sunt reclamanții din prezenta cauză, conform actelor de stare civilă aflate în copie la dosar.
Ulterior acestei vânzări, autorul reclamanților, S. I. (Ș.), a vândut către numitul I. C. C. o suprafață de teren de 50 mp, din terenul menționat anterior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5100/7713/09.08.1935. ca atare, tribunalul a reținut corect că, reclamanții au făcut dovada calității lor de proprietari pentru un teren în suprafață de aproximativ 1413 mp. Însuși actul de vânzare din data de 10.06.2014 vorbește de „circa 1463 mp”.
În prezent, reclamanții ocupă o suprafață de teren de 1332 mp, delimitat în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-1 pe schița de plan anexă la raport A. F. G., adică un teren mai mic cu 81 mp (5,73%) decât suprafața rezultată potrivit actelor de proprietate, iar pârâții ocupă, în prezent, o suprafață de 322 mp, delimitată în perimetrul 22-21-20-19-18-17-17*-16-15-14-13-34-35-36-37-38-39-40-41-42-43-44-22 pe schița de plan anexă la raport, adică un teren mai mic cu 53 mp (14,13%) decât suprafața rezultată potrivit actelor de proprietate. Ca atare, nu se constată că pârâții ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul aparținând reclamanților.
Pentru terenul în litigiu, apelanții-pârâți au invocat excepția de uzucapiune, pretinzând că au dobândit în proprietate acest teren prin exercitarea vreme de peste 30 de ani a unei posesii utile, neviciate și sub nume de proprietar
Pârâții au devenit proprietarii unei suprafețe de teren în perimetrul în litigiu în anul 1971, adică în urmă cu 37 de ani de la înregistrarea pe rolul instanțelor de judecată a acestei cauze, cu alte cuvinte de mai bine de 30 de ani, însă, nu rezultă din nicio probă că, încă din anul 1971, terenul în litigiu ar fi fost amplasat în interiorul curții reclamanților.
Chiar reclamanții, la interogatoriile ce le-au fost administrate, au recunoscut că noul gard, edificat de pârâți aproximativ în anul 2008, a fost realizat pe vechiul amplasament (adică cel stabilit în anul 1971).
Mai mult, martorii au mai declarat că pârâții au exercitat o posesie utilă asupra acestui teren, plantând pomi pe acest teren, aspect care rezultă, în mod evident și din examinarea fotografiilor depuse de pârâți la dosar, din care reiese că, între cele două proprietăți, era o suprafață de teren pe care se aflau plantați o . pomi.
Reclamanții au susținut că, pe acest teren, se realiza ., inclusiv a animalelor ce erau aduse de la păscut, însă, din planurile de situație aflate la dosar rezultă că accesul animalelor în gospodăria reclamanților se realiza pe poarta dinspre „Ulița Trestioara”, partea dinspre drumul principal fiind ocupată de construcții (casa de locuit).
În consecință, în mod corect, tribunalul a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert A. F. G., pe aliniamentul punctelor 13-14-15-16-17*-17-18-19-20-21-22, trasat pe schița de plan nr. 3, anexă la raportul de expertiză. Prin această variantă nu se încalcă dreptul de proprietate al recurenților. În ceea ce privește omologarea variantei III din raportul de expertiză, cu planul de situație nr. 3, Curtea constată la dosar există 2 variante efectuate de expert (pag. 134 dosar Judecătoria Ploiești).
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. C., domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județ Prahova, S. N. domiciliat în comuna Vâlcănești, ., M. A. domiciliată în municipiul Câmpina, ., ., ., N. E. L. domiciliată în orașul Băicoi, ., județ Prahova și P. P., S. C. și D. J., domiciliați în
comuna Vâlcănești, .- în calitate de moștenitori ai defunctei P. V., împotriva deciziei civile nr. 550 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. V. domiciliată în . și M. G. domiciliat în comuna Vâlcănești, ., județ Prahova.
Obligă recurenții la 1500 lei (o mie cinci sute) cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2015.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
2 ex./03.04.2015
dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
jud. fond C. R.
dosar apel nr._ Tribunalul Prahova
jud.apel P. A. A.; Ș. O.-C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 21/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 323/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
