Obligaţie de a face. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 19356/281/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 567
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
- E. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele A. D. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 34, județul Prahova, P. M., domiciliată în Ploiești, .. 34, județul Prahova și de intervenientul P. C. M., domiciliat în Ploiești, .. 34, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1183/19 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Republicii, nr. 2, județul Prahova.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară în valoare de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/9 septembrie 2015 și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele-pârâte A. D. M., P. M. și recurentul-intervenient P. C. M., toți reprezentați de avocat I. C., din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant P. M. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I. C., având cuvântul, pentru recurentele-pârâte A. D. M., P. M. și recurentul-intervenient P. C. M., depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/10 septembrie 2015, care a fost vizată de către Curte.
Depune la dosar un set de acte, respectiv: adresele nr._/1 iulie 2015 și nr._/2 iunie 2015, ambele emise de către Primăria M. Ploiești și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cu privire la comunicarea acestor înscrisuri, arată că lasă la aprecierea instanței, având în vedere că sunt emise de către Primăria M. Ploiești.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de către recurenților, prin apărător ales, în temeiul dispozițiilor art. 305 din vechiul Cod de procedură civilă, o încuviințează.
În acest context, constată că înscrisurile de care recurenții înțeleg să se folosească sunt cele depuse la acest termen de judecată, respectiv: adresele nr._/1 iulie 2015 și nr._/2 iunie 2015, ambele emise de către intimat.
În temeiul art. 137 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, invocă din oficiu și pune în discuție excepția nulității recursului declarat de către pârâtele A. D. M., P. M. și intervenientul P. C. M., pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Avocat I. C., având cuvântul, pentru recurentele-pârâte A. D. M., P. M. și recurentul-intervenient P. C. M., solicită respingerea excepției invocată din oficiu, apreciind că a făcut o încadrare corectă a motivelor de recurs, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind nelegală.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției invocată din oficiu.
Avocat I. C., având cuvântul, pentru recurentele-pârâte A. D. M., P. M. și recurentul-intervenient P. C. M., solicită a se dispune amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea deliberând asupra cererii formulată de către recurenții, prin apărător ales, apreciază că nu se impune amânarea pronunțării.
În acest context, aduce la cunoștința apărătorului ales al recurenților faptul că poate depune la dosar concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 256 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub număr de dosar_, reclamantul P. M. PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâta A. D. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., nr. 34 și să stabilească termenul limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție mai-sus menționat. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în urma unui control efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești – Direcția Generală de Dezvoltare Urbană, s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/06.01.2010, prin care s-a constatat că pârâta a executat lucrări constând în extindere, consolidare și supraetajare la imobilul situat în Ploiești, ., nr. 34, jud. Prahova, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991 rep.
S-a arătat că pârâta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei, fiind stabilite și măsuri, cu termen limită la data de 30.07.2010: oprirea lucrărilor și . obținerea autorizației de construire, conform prevederilor legale.
A precizat reclamantul că din verificarea bazei de date la nivelul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană, a reieșit că pârâta nu a făcut demersurile necesare în vederea depunerii documentației pentru obținerea autorizației de construcție.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073-1075 Cod civil, ale Legii 50/1991 rep. cu completările și modificările ulterioare și ale Ordinului nr. 839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, Legea nr.10/1995.
La data de 12.02.2013, pârâta A. D. M. a formulat întâmpinare, conform disp. art. 115 din vechiul Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauza dedusă judecății s-au administrat probe cu înscrisuri, testimoniale și s-a efectuat o expertiza în specialitatea construcții civile.
La termenul de judecată din 11.12.2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a fratelui pârâtei, numitul P. C. M..
La termenul de judecată din 05.02.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P. M..
La termenul de judecată din 11.06.2014, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 25.08.2014, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul de judecată din 10.09.2014, instanța a repus cauza pe rol și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/17.09.2014,prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca situație de fapt, că față de degradarea imobilului situat în Ploiești, .. 34, jud. Prahova, pârâta A. D. M. a procedat la edificarea lucrărilor de consolidare/extindere în lipsa autorizației de construire, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză construcții civile și schița anexă a acestuia, întocmit de ing. N. D..
S-a mai reținut că urmare a edificării lucrărilor fără autorizație, pârâta A. D. M. a fost amendată contravențional de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești - Direcția Generală de Dezvoltare Urbană cu suma de 1000 lei, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/06.01.2010 (fila 6 dosar), contravaloarea amenzii fiind achitată la data de 09.10.2012, conform chitanței . nr._.
În cuprinsul raportului de expertiză construcții civile completare I s-a concluzionat că ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație de către pârâtă, astfel cum a solicitat reclamanta, ar afecta structura de rezistență a întregului imobil.
Luând în considerare diligențele pârâtei de a obține autorizația de construire și concluziile raportului de expertiză topo completare I, instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Astfel, instanța a reținut că, deși pârâta A. D. M. a făcut demersuri în vederea obținerii titlului de proprietate și a autorizației de construire/extindere, (care nu se eliberează fără titlu de proprietate), aceasta nu a intrat în posesia titlului de proprietate nici până în prezent și ca atare, nici a autorizației de construire, reclamantul P. M. Ploiești nefăcând dovada culpei pârâtei în ceea ce privește nefinalizarea procedurii de eliberare a titlului de proprietate asupra imobilului și a autorizației de construire.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, reclamantul P. M. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelantul-reclamant a arătat că pârâta a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și și-a însușit măsurile dispuse, iar ulterior nu l-a contestat.
Apelantul-reclamant a considerat că în mod eronat instanța a reținut că pârâta a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că aceasta a solicitat emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, măsură care este menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 122/06.01.2010.
S-a arătat că acțiunea a fost promovată în baza art. 32 alin. 1 lit. b și a alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicată, întrucât persoana sancționată contravențional a oprit executarea lucrărilor, dar nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Legal citată, intimații nu au depus întâmpinare, însă în ședința publică de la data de 19.03.2015, prin apărător, au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, având în vedere că nu au nicio culpă în nedeținerea autorizației de construire, întrucât nu li s-a eliberat titlu de proprietate. Au precizat că partea de construcție edificată a contribuit la consolidarea fostei case de locuit.
La data de 19.03.2015, Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 1183, prin care a admis apelul și a schimbat în tot sentința, dispunând admiterea acțiunii.
A fost obligată pârâta A. D. M. să desființeze lucrările efectuate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., nr.34, jud. Prahova, constând în extinderea la parter în suprafață de 55,2 m.p. și la etaj în suprafață de 59,37 m.p., identificate conform raportului de expertiză tehnică construcții completare ing. N. D..
S-a stabilit termen limită de executare a lucrărilor de desființare privind extinderea realizată la parte și etaj în 3 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei.
A fost obligată pârâta A. D. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, către reclamant.
Pentru a decide astfel, judecătorii apelului au reținut că susținerea apelantului în sensul că în mod eronat instanța de fond a constatat că pârâta a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire este întemeiată, tribunalul stabilind că din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că pârâta a solicitat emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construcție (măsură care este menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 122/06.01.2010), respectiv că această solicitare ar fi fost respinsă nemotivat și nelegal, din culpa reclamantei.
Tribunalul a constatat că împrejurarea de mai sus este confirmată de susținerile apărătorului intimaților, care în ședința publică de la termenul de judecată din data de 19.03.2015 a declarat că intimații nu au putut obține autorizația de construire, întrucât nu au titlu de proprietate.
Având în vedere că pârâta sancționată contravențional a oprit executarea lucrărilor, dar nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 și că nu posedă titlu de proprietate pentru a putea obține legal autorizație de construcție, tribunalul a constatat că acțiunea promovată în baza art. 32 alin. 1 lit. b si alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicată, este întemeiată, instanța de fond făcând o greșită aplicare a susmenționatelor dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiate motivele de apel, astfel că potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c. a admis apelul și în consecință a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta A. D. M. să desființeze lucrările efectuate, fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, ., nr.34, jud. Prahova, constând în extinderea la parter în suprafață de 55,2 m.p. și la etaj în suprafață de 59,37 m.p. identificate conform raportului de expertiză tehnică construcții completare ing. N. D..
Totodată, tribunalul a stabilit ca termen limită de executare a lucrărilor de desființare privind extinderea realizată la parte și etaj, 3 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei.
În temeiul art. 274 și urm. Cod proc.civilă, a obligat-o pe pârâta A. D. la 700 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, către reclamant.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 din vechiul Cod de procedură civilă, pârâții A. D. M. și P. M., respectiv intervenientul P. C. M., criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, prin care, în baza unor motive contradictorii și făcând aplicarea greșită a legii, a admis apelul, dispunând desființarea lucrărilor edificate.
Au precizat recurenții că deși s-au reținut toate aspectele invocate de către aceștia, ce au fost probate atât prin înscrisuri cât și prin concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel a constatat că nu se face dovada celor susținute. Mai mult decât atât, au susținut recurenții, aceasta a interpretat greșit situația de fapt dedusă judecății, considerând că obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire este independentă de posesia titlului de proprietate, deși în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. b din Legea nr. 50/1991, documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie să cuprindă, printre altele, „dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren si/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi”.
Astfel, au concluzionat recurenții, este evident că obținerea autorizației de construire este condiționată de posesia titlului de proprietate, titlu de proprietate pe care nu-l dețin din culpa reclamantei-intimate.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul P. M. Ploiești și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr._/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimatul P. M. Ploiești nu a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2din vechiul Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților, în temeiul art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă, raportat la art. 306 din același cod, excepția nulități recurslui pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului – 5.09.2011.
Curtea notează sub acest aspect, că potrivit disp. art. 306 din vechiul Cod de procedură civilă, recursul este nul dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu permite încadrarea în niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă.
În speța pendinte, deși recurenții au indicat ca temei de drept al căii lor de atac, cazurile de modificare reglementate de pct. 7 și 9 ale art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, Curtea constată că, în realitate, dezvoltarea motivelor de recurs nu permite o asemenea încadrare, criticile formulate vizând exclusiv modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt dedusă judecății, în raport de probatoriul administrat.
Astfel, din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat numai apărări legate de probele cu înscrisuri și expertiză de specialitate administrate de instanțele anterioare, probe care, în aprecierea recurenților, nu au fost corect analizate.
Totodată, recurenții au criticat decizia pronunțată de instanța de apel susținând că aceasta a „interpretat greșit situația de fapt dedusă judecății”, niciuna dintre aceste critici nefiind însă susceptibilă de încadrare în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă (incident în ipoteza în care instanța a pronunțat o hotărâre care fie nu este motivată, fie cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), respectiv de pct. 9 al aceluiași articol (aplicabil în cazul în care instanța a interpretat greșit ori a încălcat dispozițiile legale incidente cauzei), motivele dezvoltate în cererea de recurs referindu-se, în fapt, la aprecierea greșită a probelor, cu consecința stabilirii eronate a situației de fapt dedusă judecății.
Curtea reamintește că pct. 11 al art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat încă din anul 2000, prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, astfel încât în prezent, în cazul hotărârilor judecătorești aflate sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, controlul judiciar exercitat de instanța de recurs este strict limitat la cazurile de nelegalitate prevăzute de pct. 1 – 9 ale art. 304.
Această abrogare s-a impus tocmai datorită specificului căii de atac a recursului, care nu are caracter devolutiv pentru a permite instanței de recurs să verifice temeinicia pretențiilor deduse judecății, lucru firesc, câtă vreme părțile au beneficiat deja de o astfel de cale de atac, anume aceea a apelului.
Cum în speță dezvoltarea motivelor de recurs nu permite încadrarea în niciunul dintre cele nouă cazuri de nelegalitate reglementate de art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât vizează în realitate aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, legate de modul în care instanța de apel a apreciat și a analizat probele administrate, Curtea va proceda, în temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, la admiterea excepției invocată din oficiu, cu consecința constatării nulității recursului declarat de pârâți și intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtele A. D. M., domiciliată în Ploiești, ., nr. 34, județul Prahova, P. M., domiciliată în Ploiești, .. 34, județul Prahova și de intervenientul P. C. M., domiciliat în Ploiești, .. 34, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1183/19 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Republicii, nr. 2, județul Prahova.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
2 ex./15.09.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. Z. S.
d.a. nr._ - Tribunalul Prahova
j.a. M. N. și M. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 75/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Hotărâre din 17-09-2015, Curtea de... → |
|---|
